De ce ma tot gindesc mereu la fosta iubita a prietenului meu?

Salut, sunt Johnia si am 19 ani... sunt impreuna cu iubitul meu deja 7 luni, dar eu ma tot gindesc mereu la fosta lui prietena. Simt o oarecare vina fata de ea deoarece el a lasat-o si a venit la mine. Ei au fost impreuna in jur de 3 ani, dar relatia lor nu mergea, era bazata pe sex si in fine nu sunt eu persoana ce ar trebui sa judece cum se atirnau unul fata de altul, unicul lucru ce pot sa il spun este ca dragostea lor se stinsese si unica ce faceau se certau mereu.
Am facut cunostinta cu prietenul meu cu 2 ani in urma, este intr-o grupa cu verisorul meu la facultate iar verisorul meu in timpul invatatului sta la noi... deci totul a fost simplu, iubitul meu venise de citeva ori sa rezolve ceva probleme, grafice, desene pentru universitate deci ne-am cunoscut la mine acasa.
Ce pot sa spun este ca deodata int r e noi doi au aparut niste emotii, o oarecare simpatie, insa nici unul nu o arata pe fata, atunci eu aveam prieten, el prietena...
Dupa care nu il vazusem credca vriun an, nici nu ma mai gindeam la el, imi zburase din cap. Relatia mea cu fostul prieten se inrautatise, mereu ne certam, eu nu mai puteam sa il suport, nu suportam sa ma sune, sa ma intrebe ce fac unde sunt... eram foarte rece deoarece nu am avut sentimente fata de el si deja prezenta lui ma irita.
In toamna, am plecat in sat la verisorul meu sa il ajutam la cules poama, unde verisorul meu isi chemase si citiva colegi de grupa impreuna cu prietenele lor, printre ei era si actualul meu iubit, cind ne-am revazut (desi nu stiam ca va fi si el acolo) am avut probabil cele mai profunde si placute emotii... Devenisem foarte fericita fara motiv si imi fugea pamintul de sub picioare... ))
Apoi am vazut ca era cu prietena lui, deci am inceput sa pastrez o oarecare distanta fata de el. (dar in suflet radiam de fericire)
Atunci nici nu ma gindeam la o oarecare posibilitate intre noi 2, el avea prietena si nu sunt genul sa ma bag.
Apoi el mi-a povestit ca cind m-a vazut, isi musca degetele ca a luato pe prietena lui, nu stia ca voi veni, anterior il anuntasem pe verisorul meu ca nu voi veni.
A fost un week-end minunat, ambii pastram distanta dar pe furis ne mai faceam ceva priviri care dadeau totul de inteles.
Acolo am si cunoscuto pe prietena lui, apoi cind ne-am intors in oras iar am rupt legatura cu el, desi verisorul meu imi spunea ca el incepuse sa se intereseze de mine...
Apoi am mai fost pe la diferite petreceri unde era si el doar ca deja singur, incepuse sa vina mai des la noi in ospetie, chiar de ziua lui refuzase sa stea cu prietena sa si a venit la noi :)), asa incet cu incet am devenit mai apropiati si am intles ca ne place sa petrecem timpul impreuna, am rupt relatiile eu cu prietenul meu si el cu prietena lui si am hotarit sa fim impreuna...
Si totul este bine doar ca pe mine au inceput sa ma macine sentimente de vina, nu imi place cind cineva sufera din cauza mea, si aceste ginduri nu ma lasa... Se intimpla uneori involutar incep sa ma compar cu ea, cind imi dau seama deodata alung aceste ginduri, sau incep sa imi imaginez diferite ipostaze cu ei 2, fara sa vreau, si nustiu cum sa alung aceste ginduri, nu vreau sa o mai am in cap, nu vreaus a ma mai gindesc fel de fel de nebunii... dar sentimentul asta de vina persista, sa fie oare din cauza ca am avut ocazia sa o cunosc, sa petrecem un week-end impreuna, sau din cauza ca el mi-a mai povestit cite ceva de ea... nustiu, stiu doar ca nu mai vreau sa am ginduri de genul asta.
Ea dupa 2 luni de la despartirea cu prietenul meu sa logodit cu altul, si atunci in sat la verisorul meu ea ne povestea ca intre fete ca are un admirator cu detoate si... nu mai tin minte detalii.
Lamuritimi va rog cum sa scap de aceste ginduri nefondate, bazate doar pe imaginatia mea...
Am luat aceasta tema cu iubitul meu dar ma rugat sa nu ma gindesc la prostii si ca este fericit ca este cu mine si sa nu ma mai gindesc la ea pentruca este logodita, are viata ei si e fericita.
Deci ce se intimpla cu mine totusi?

Daca iti pasa de suferinta altuia nu te bagai intr-o relatie. De fapt ti-a pasat doar de tine si poate a fost doar un moft pana la urma, avand in vedere faptul ca nu reusesti sa fi fericita. Cred ca iti meriti soarta.ce te face sa crezi ca nu te va parasi cand va gasi alta mai buna? "Apoi el mi-a povestit ca cind m-a vazut, isi musca degetele ca a luato pe prietena lui"...serios? Si te-a dat pe spate cu replica asta? Foarte bine ca fata aia s-a logodit cu altul, sper sa fie fericita. Voi doi, va meritati si vei vedea ca in viata, mai devreme sau mai tarziu vei da socoteala pt tot.

Mai fata, tu esti absolventa de facultate?
Nu-ti este rusine sa scrii cu atatea greseli gramaticale?
Nu pot intelege cum ajungeti voi, cei din tanara generatie, cu diploma de licenta in mana!

In ceea ce priveste intrebarea ta, stai linistita! Asta este viata...Se face selectia naturala...

Ms pentru critica,... sunt constienta de toata aceste lucruri.

Eu cred ca iti este teama sa nu ajungi ca ea adica parasita pentru alta, nicidecum ca ti-e mila de respectiva, practic nu ai de ce sa-ti fie mila, fata si-a refacut viata si s-a si logodit.

Sau poate ca ruptura dintre ei s-a petrecut din cauza ta si cum roata se invarte... si cine stie poate de castigat are chiar fosta prietena nu tu.

"Ms pentru critica,... sunt constienta de toata aceste lucruri."


Toata admiratia pentru tine! Bine ca recunosti si ca esti constienta de aceste lipsuri ale tale. Totusi, fa ceva! Este destul de rusinos sa fii roman si sa nu stii a scrie bine romaneste.

danacatalina, deci sunt constienta ca mai devreme sau mai tirziu trebuie sa raspundem pentru faptele savirsite de voie sau involuntar...
apropo, fiecare cu imperfectiunile sale, daca tu reusesti sa fii ideala in tot ceea ce faci si fiecare decizie pe care o iei in viata este corecta si nu ai nici un moment de care tii rusine sau iti pare rau... Felicitari! Sa dea domnul la mai multi asa putere de vointa sa reziste ispitelor vietii.

otilia107, am meiditat asupra vorbelor tale si posibil ca ai dreptate.
armina, nu ma consider in cistig sau mai bine zis nu cred ca pot sa ma exprim astfel... cind am auzit de logodna ei m-am bucurat din suflet si mi s-a luat o piatra de pe inima... si acum continui sa ma bucur. Imi plac oamenii puternici care din infringere reusesc sa faca victorie.
Si da, am gresit... cine nu greseste??? Daca vreti sa ma criticat, poftim, nu aveti decit sa o faceti!
Dar in acest subiect nu am rugat critica, unii vad ca totusi au sesizat intrebarea mea... stiu ca nu a fost cel mai corect pas din partea mea, insa oricum va spun multumesc, este o critica constructiva care ma ajuta sa ma autoperfectionez