am nevoie de un psiholog?

salut.m.am hotarit greu sa scriu pt k n.as vrea sa afle sotul.am 30 ani, sunt casatorita de 10 si am 2copii, de 8si2ani.sunt o mamica f.f.mindra dar o sotie nefericita.din cauza certurilor continue cu socrii, care nu m.au acceptat de la inceput si a betiilor sotului care au inceput cind am ramas insarcinata cu primul copil(1999)casnicia mea a fost un dezastru.mereu a trebuit sa ma descurc singura cu toate:casa, copii, facturi, socrii, TOT.si, poate, cu atitea probleme, certuri, lacrimi si mult stres am ajuns(fara sa.mi dau seama)implicata intro relatie care mi.a afectat enorm viata.desi e mai in virsta decit mine, a divortat pt mine si chiar am ajuns sa ne facem planuri de viitor.cind a aflat(intimplator)sotul de relatia mea m.a umplut de singe in fata copiilor.m.am mutat cu copiii la parintii mei si am inceput procesul de divort dar dupa un timp, crezind ca fac ce e mai binept copii, m.am impacat cu sotul si ne.am intors acasa.problema e nu mai simt absolut nimic pt el, ma prefac chiar si cind ma culc cu el., , EL, , ma iubeste si nu vrea sa renunte la mine cu toate ca am incercat sa pun capat relatiei.gasesc la el tot ce nu pot gasi la sotul meu:intelegere, comunicare, atentie si respect.ma gindesc la el mereu, as vrea sa fim impreuna dar nu sunt sigura daca le.ar fi bine copiilor mei cu el si as vrea sa fac ce e mai bine pt copiii mei, chiar daca eu sufar.dar sunt tot mai stresata si nervoasa in ultimul timp, aproape ca nu mai dorm deloc si ma cert tot timpul cu sotul.simt ca nu mai rezist.CE SA FAC?

Hmmm..zici tu ca se simt mai bine copii tai vazand ca, de fapt, intre tine si sotul tau nu mai e nimic..?Nici macar respect?Eu zic ca sant destul de mari sa observe ca voi nu va mai iubiti si sufera mai mult.Sfatul meu e sa divortezi.Ai si tu dreptul la fericire si la intelegere.Daca ramai asa, viata o sa-ti fie grea, copii or sa vada (daca n-au vazut deja), ei or sa creasca, or sa plece la casa lor iar tu ai sa ramai nefericita si...ai sa treci pe langa (posibila)iubire a vietii tale.Stiu ca e mai usor sa dai sfaturi de pe margine si ca e o decizie greu de luat dar...mai gandeste-te si la tine.Viata e doar una, iar fericirea foarte rara.M-am intristat ca am vazut ca se ajunge la situatii din astea.Eu sant alaturi de tine oricare ar fi decizia ta.MAi astept vesti de la tine.

Buna Kriszitina, NU, nu ai nevoie de un psiholog, tu esti cel mai bun psiholog pentru tine, ai nevoie in schimb de putin curaj, ma intreb de ce nu-l ai din moment ce nu esti singura, ai un sprijin! Ce te incalzeste ca stai cu un om doar pt ca...te-a ajutat sa ai doi copii, un om iresponsabil care prefera un pahar de alcool decat sa se implice in relatia de casatorie, nu sti ca un sot nu are doar datoria de procreere? Asa ca...fetita mea, da-l naiba de nebun, un divort nu inseamna mare lucru, fa-l si gata.pentru tine si copii tai, nu esti singura, spui ca El este langa tine...ce mai vrei, sa ajungi in momentul cand e prea tarziu si chiar sa ai nevoie de...un psihiatru!Sunt alaturi de tine...divortul nu-i chiar asa rau, decat bataie...mai bine divort!

Draga mea,
la intrebarea ta, doar sg iti poti raspunde. Deciziile pt viata ta, bune sau rele, tot sg va trebui sa le iei. Inainte de a te decide, probabil ai de luat in calcul multi factori. Nu e vb doar de copiii tai, desi pt tine ei pot fi cei mai importanti. Cantareste ce inseamna pt tine o casnicie? Ce inseamna o relatie de cuplu? Dar a fi parinte? Gandeste-te cu atentie ce doresti pt tine, de la viata ta? Ce astepti de la cel ce vrei sa-ti fie alaturi? Ce iti doresti pt copiii tai si ce le poti oferi tu, tatal lor, sau partenerul tau de viata, egal care este acela. Incearca sa faci o distinctie intre relatia ta de cuplu si cea de parinte. E posibil ca relatia cu sotul tau sa nu mai mearga dar asta sa nu faca din tine sau tatal lor, parinti mai putin buni. E important sa decizi pt tine luand in calcul si varianta in care, macinata de stres, neliniste, neimplinire si suferinta emotionala alaturi de sotul tau, sanatatatea ta fizica si psihica sa aiba de suferit iar asta sa faca din tine o mama mai putin disponibila. Gandeste-te cum inclina balanta cand iei in calcul varianta de a pastra familia pt copii, pt tine si sotul tau (varianta cea mai fericita daca lucrurile functioneaza) cu tot ce implica ea daca relatia ta cu sotul nu e una sanatoasa si are repercursiuni asupra climatului familial. E f dificil pt un copil sa-si formeze un model de casnicie sanatoasa daca in familie vede relatii tensionate, frustrare si suferinta emotionala. Nici o relatie de cuplu nu e usoara. Sunt multe frustrari si nemultumiri. Uneori se pot schimba lucrurile, cu efort, responsabilitate si implicare. Alteori, situatia se pastreaza din teama greselii sau lipsa curajului de a-ti asuma o asemenea decizie. Nu e usor sa iei astfel de decizii. Raspunde-ti la intrebari si poate iti mai clarifici din nelamuriri. Numai bine. Ai grija de tine!
Psiholog Aniela MINU

draga mea.ce te sperie mai mult?sa incerci sa o iei de la capat? sau sa continui ceea ce ai inceput deja?
raspunsul se afla deja in tine doar ca nu gasesti curajul sa'l pui in aplicare, viata uneori e atat de scurta.incat abia cand se afla spre sfarsit, iti vine pofta sa traiesti.bucurate de ceea ce ai, si ia lucrurile asa cum iti vin!vei vedea abia peste ani si ani ce a fost bun si ce a fost rau in alegerile tale, si te asigur ca de multe ori te va umfla rasul vazand ce capat de tara ai facut dintr-o dilema atat de mica.traieste si lasa'l sa traiasca

buna draga mea, eu zic ca cel mai bine pt toata lumea e sa fi tu fericita!asa cum ti-au mai scris ceilalti prieteni trebuie sa ai curaj sa fi iei o decizie care te va imbucura mereu.te rog fi fericita viata e asa de scurta incat nu merita sa ti-o irosesti pt nimic.copii isi vor face viata lor asa ca nu fi trista din cauza lor.daca te vor vedea pe tine fericita vor fi si ei.te pup.

Salut.Mersi pt sfaturi clopici si valeria.Vreau sa spun ca am pus punct relatiei si incerc sa merg mai departe cu viata de sotie si mama.E f.f.greu pt ca sotul bea ca de obicei iar eu ma gindesc mereu la EL. A trecut o luna de cind n.am mai vb.dar nu pot sa mi.l scot din gind si mai ales din inima.Baietelul meu cel mic a implinit 2ani si am reinceput serviciul;incerc sa.mi ocup timoul ca sa uit dar degeaba.Nu stiu ce.mi va aduce viitorul dar momentan sunt f.f.pesimista.Poate, mai tirziu, voi mai reveni cu noutati.Mersi pt raspunsuri.Va pup si va doresc fericire si liniste sufleteasca.

Va rog frumos sa.mi dea si mie cineva un sfat!!! sunt cu cineva de 6 ani, m-a inselat de 2x si am fost certati o juma.de an.era ff schimbat, zicea k numai simte nimic ptr mine, apoi si-a revenit si am zis sa-i mai dau o sansa, dar ca de obicei ne certam mereu din orice prostie..si acum simt ca sunt mai distanta cu el, numai sunt ca la inceput, daca acum nu ne intelegem mai tarziu cum va fi?!am hotarat sa luam o pauza..el ma tot implorat sa.i mai dau o sansa, (aici ma deruteaza mereu)dar intr.un fel parca nu pot stiu ca tot asa va fi..am iesit si cu cineva la un suc, iar ai mei spun ca 'ce poate altu e mai rau..' astept un sfat, multumesc anticipat!

Situatia mea este similara aproape.sunt casatorita de 4 ani cu el.pana la sf. anului 2011 am avut o relatie f frumoasa dar de la inceputul anului el nu a mai castigat bani din imobiliare si si-a inecat amarul in marihuana.eu ia-m spus ca ma deranjeaza f. rau ca ca vad iarba ca pe o amanta.nu o suport.desii nu face urat. Mi-a zis ca nu renunta la iarba pentru ca il face sa se simta bine.iar eu am fost foarte deranjata de faptul ca nu renunta la iarba pt. mine.asa ca luasem hotararea de a ne despartii pt. o perioada.perioada in care eu am iesit cu alt baiat de cateva ori si am avut cu el o aventura de o noapte. Suflet nu am pus...doar mi-a placut de el si el reusea sa-mi umple sufletul.ma-m simtit singura si din cauza asta s-a ajuns la o aventura.eu consider ca s-a ajuns aici din vina lui.pt. ca daca lasa iarba relatia noastra nu ajungea in stadiul asta. Gresesc cumva ? ar trebuii sa accept iarba lui ? fumeaza o data pe saptamana cam asa...El a aflat de aventura mea de la amant si a plecat de acasa...si el se asteapta sa vin la el in genunchi si sa-i cer iertare.dar el practic a gresit ca nu a renuntat la iarba iar eu ca la-m inselat. Tin sa va spun ca eu inainte cu 2 zile de aventura la-m informat ca imi place de alt barbat.si eu ia-m spus ca daca renunta la iarba renunt si eu la el si ne reluam relatia...cum ar trebuii sa procedez ? Am nevoie de un psiholog ? Ar trebuii sa accept iarba ?