ce decizie sa iau?

Urma sa ma casatoresc, prietenul era de acord dar se eschiva de cate ori incercam sa punem toate detaliile la punct ("lasa ca avemt timp"). La insistentele mele totusi, mi-a marturisit care erau motivele acestei amanari. In urma unei relatii care avusese loc inainte sa ne cunoastem a devenit tata fara sa vrea. Fata a vrut sa pastreze copilul crezand ca asa il obliga sa se casatoreasca. Din nefericire legea l-a obligat sa-l recunosca. Legatura nu o mai pastreaza, dar va plati toata viata pentru incapatanarea sau inconstienta unei fete si neglijenta lui. Noi ne intelegeam f bine inainte sa aflu, dar acum simt ca s-a prabusit totul in jurul meu. Acum, dupa ce mi-a spus adevarul este dispus oricand sa ne intemeiem o familie, dar eu ce sa cred: - ca m-a minit aceasta perioada, ca mi-a ascuns acest lucru din teama de a nu ma pierde (asa cum mi-a spus)? Si apoi mai este de luat in calcul si parerea parintilor mei (care au prejudecati vis-a-vis de acest lucru). Ce pot sa fac? Sa mai am incredere in el?

oricum nu o sa mai ai, indiferent daca poti sau nu. sigur era un lucru mult prea important ca sa-l ascunda. acesta insa va avea repercursiuni asupra intregii tale vieti. tu decizi ce vrei sa faci, tu stii ce simti pentru el. cantareste si intreaba-te: merita?

Draga ursuletz, daca tu crezi ca te-a mintit toata aceasta perioada, care crezi ca ar fi fost motivul pentru care a facut-o? Incearca sa raspunzi prin cat mai multe variante posibile la aceasta intrebare si, impreuna cu raspunsul pe care ti l-a dat el, analizeaza-le pe fiecare in parte si vezi care i se potriveste cel mai bine prietenului tau, asa cum il cunosti tu pe el. Nu-ti fie teama ca ar putea fi altfel decat il cunosti pentru ca o persoana nu se poate preface la perfectiune atata timp. Daca ar fi altfel decat crezi tu ca-l cunosti, trebuie sa fi avut scapari. Analizeaza-i bine comportamentul si posibilele motive pe care le-ar fi putut avea ca sa-ti ascunda acest fapt si vezi care se potrivesc cel mai bine. Vei avea raspunsul tau apoi. Numai tu il stii cel mai bine, noi nu putem sa-ti spunem daca sa mai ai incredere in el pentru ca nu-l cunoastem.
In privinta parintilor tai, bineinteles ca trebuie sa iei in considerare si ce spun ei, dar decizia finala o vei lua tu, pentru ca tu te vei casatori sau te vei desparti de el, viata ta va fi cea mai afectata in urma deciziilor pe care le vei lua.
Un intelept avea o vorba: mai bine sa-ti para rau pentru lucrurile pe care le-ai facut, decat pentru cele pe care nu le-ai facut.

Acum tu de ce te uiti la el de parc-ar avea SIDA si nu copil? E normal sa te simti descurajata pentru ca nu te asteptai la asa ceva, dar asta nu anseamna ca el nu ar fi un om capabil sa aiba o familie. Daca el nu o iubea pe acea femeie e normal sa nu ramana cu ea, chiar daca are un copil ea. Cand te-a intalnit, nu avea de unde sa sti cum o sa decurga relatia intre voi si, logic, nu putea sa-ti spuna de la inceput, apoi pe parcurs poate nu a avut curaj, de frica sa nu te piarda. Iar in ceea ce-i priveste pe paritii tai ar trebui sa-ti fie alaturi nu sa-ti umple capul cu prejudecatile lor.Nici ei nu au fost chiar asa cum se lauda, ma refer la generatia parintilor nostrii.Sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine.

normal ca e greu sa sti ca cel de langa tine ti-a ascuns asa ceva..mult timp..dar gandeste-te si tu la el...crezi ca lui ii pare bine ca are un copil cu o persoana pe care nu o iubeste?crezi ca el nu ar fi vrut altceva?cred ca tocmai din motivul asta si pt ca te iubeste nu ti-a spus..nu spun ca este o problema peste care se poate trece f simplu..dar il iubesti?stii ca te iubeste?si eu urmeaza sa ma casatoresc si sunt constienta ca o casnicie nu o sa fie mereu roz..vor fi probleme, dar de aia te casatoresti pt ca stii ca o sa fiti acolo mereu la orice pr unul langa celalalt.deci considera-l ca pe un obstacol, ca pe un nou nivel si daca poti sa treci peste el at cred ca o sa poti sa ai si o casnicie f frumoasa, daca nu... decizia este a ta..dar nu te lua dupa ce zic cei din jur..ca nu o sa ai o casnicie cu ai tai..ci cu el.ai tai vor trece peste asta daca vor vedea ca veti avea o casnicie frumoasa...crede-ma..asa sunt parintii..stiu ca si eu m-am confruntat la un moment dat cu o situatie cu parintii si iubitul...bafta..

nu trebuie sa il judeci, trebuie sa il intelegi!!!
si eu am patit ceva asemanator, cand l-am cunoscut pe sotu meu ma mintit ca are 28 de ani iar apoi i-a fost frica sa nu ma piarda si nu mi-a spus cam 8 luni adevaru si poate mai dura ceva timp pana imi spunea dar am aflat eu ca el normal are 38, si copilu care stiam ca il are nu avea 3 ani ci 15, si eu am fost dezorientata si am vrut sa ma despart de el da pana la urma daca l-am iubit inainte l-am iubit pt cea ce a fost, si pt sufletu lui nu pt cati ani are el sau cat de mare era copilu lui, parinti mei au fost si sunt in continoare alaturi de mine, si si ai tai asa ar trebui sa fie chiar daca nu l-e convine, tu crezi ca parinti mei asta vroiau pt mine?nici intr-un caz!ori cum am 22 ani, si si lor le-a fost frica, ca ce va zice lumea mai ales ca ai mei stau in sat si acolo toate se vb mai pe indeletnicite sa nu zica ca is... dar pana la urma nu au ce spune pt ca sotul meu nu are bani, dar totusi ma sustin.si sincer de atunci nu m-a mai mintit nici o data.
mult succes, si multa fericire