Tulburare obsesiv compulsiva tanar de 20 ani

Buna ziua,
Sunt mama unui baiat de aproape 20 de ani.La varsta de 18 ani a inceput sa spuna ca il vorbesc oamenii pe net.Am mers la psiholog, ne-a spus ca are Sindrom Asperger si tulburare obsesiv-compulsiva.Dupa cateva luni a inceput sa spuna ca il vorbesc colegii si profesorii si se simtea din ce in ce mai rau.Am fost internati o saptamana la Obregia.Diagnosticul initial a fost schizofrenie, tulburare obsesiv compulsiva si sindrom asperger.Ni s-a prescris seroquel 300 mg care ulterior a fost crescut la 400 mg si cipralex 10 mg.Am amanat anul scolar.In perioada asta cea mai mare parte a timpului si-o petrecea pe calculator incercand sa termine jocurile.Spunea ca nu ii face placere dar simte nevoia sa le termine.
Dupa un an de tratament medicul ne-a recomdat sa scadem doza de seroquel la 350 si dupa inca o saptamana la 300 mg.In prima saptamana s-a simtit foarte bine, mult mai relaxat, se juca doar cateva ore la calculator, isi facea temele...In momentul cand i-am mai redus cu inca 50 mg a inceput iarasi sa spuna ca este vorbit pe net de alti oameni, ca ii vor raul...Am revenit la 400 mg si s-a stabilizat dar petrecea in continuare cea mai mare parte din timp pe calculator.
Cand a inceput anul scolar iarasi avea senzatia ca il vorbesc colegii.Medicul psihiatru ne-a recomandat anxiar 1/2 de pastila.Si-a revenit din prima zi.Cand am discutat cu medicul mi-a spus ca nu are schizofrenie pentru ca nu si-ar fi revenit de la prima pastila de anxiar si dansa crede ca este tulburare obsesiv compulsiva si cade in psihoza din anxietate si are elemente doar de sindrom asperger.Ne-a confirmat acest diagnostic si la urmatoarele vizite spunand ca la schizofrenie gandirea se dezorganizeaza iar la el dimpotriva...s-a organizat si mai mult si sa continuam cu anxiarul.
Problema este ca el anul acesta are BAC-ul si acesta este un stres pentru el.Incercam sa facem pregatire, am vb cu dnele profesoare sa invete doar la pregatire dar chiar si asa cand sa plecam de acasa se blocheaza si incepe sa repete un cuvant...Ii spun sa se linisteasca dar rareori reuseste sa se concentreze.Cand ii spun ca renuntam sau nu mai poate profesorul sa faca, simte o mare usurare si revine imediat la normal.Astazi de exemplu am mers la pregatire dar nu s-a putut concentra.Mi-a spus ca simtea nevoia sa termine jocul de acasa, ca nu isi repetase la pregatire si ii era frica ca n-o sa poata face fata.
Fiindca am citit ca tulburarea obsesiv compulsiva cedeaza la doze mari de antidepresiv, acum o saptamana am intrebat medicul psihiatru daca putem mari doza.Mi-a dat acordul sa-i dau 20 mg de cipralex.
Tin sa precizez ca este un baiat destept si il iubesc toate dnele profesoare si incearca sa il sprijine.Nu minte si nu este vorba de lene...
Daca ati trecut prin situatii similare si ma puteti ajuta sau credeti ca sunteti in masura sa ma sprijiniti cu un sfat, va multumesc anticipat.
O zi frumoasa va doresc si multa sanatate!

Cred (cu siguranta) ca nu aveti toate datele ca sa trageti o asemenea concluzie.Mi-as fi dorit niste recomandari si pe problemele expuse. Pentru mai multe lamuriri sa stiti ca face psihoterapie cu un psiholog clinician o data la doua-trei saptamani si saptamanal cu un psihoterapeut.Atunci cand el nu poate (se mai intampla) merg eu, tocmai pentru a sti cum sa gestionez mai bine problema.Multumesc oricum pentru raspuns.

Buna ziua,
Ideile (convingerile) eronate ca il vorbesc oamenii pe net sau cea ca il vorbesc (de rau) colegii si profesorii sunt idei de referinta si idei delirante de persecutie, se intalnesc in schizofrenie, tulburare deliranta si alte psihoze, dar nu numai in psihoze. Pentru asta i s-a dat Seroquel, care e un antipsihotic. Psihiatrii din scoala romaneasca de psihiatrie au tendinta sa arunce cu diagnosticul de schizofrenie in oricine are in mod repetat idei delirante, "gasesc" fortat si alt criteriu pt a pune acest diagnostic, chiar acolo unde nu e deloc, ci dimpotriva.
Sunt si eu mama unei tinere care a avut asemenea idei, a facut doua tratamente scurte cu risperidona in urma carora i-au revenit ideile, acum ia Abilify de mai multe luni, i-au disparut, e bine in toate privintele, dupa un an (cred), i se va reduce doza, sa vedem ce va mai fi.
La celelalte doua diagnostice nu ma pricep dar banuiesc ca, din pacate, cu cat sunt mai multe sindroame, tulburari, cu atat e mai dificil de tratat.
Nici la problema cu bac-ul nu stiu ce sfat sa va dau, parerea mea e ca s-ar putea sa-i fie dificil sa faca fata pregatirii in situatia data si poate de aceea ii sunt agravate simptomele. Inteleg ca pentru o internare de o saptamana -sigur, si boala si tratamentul instituit - a renuntat la un an de scoala, ceea ce imi intareste banuiala ca ii e greu. Sa stiti ca altii in plin delir sau cu doze mari de antipsihotice reusesc sa faca performanta scolara sau sa se achite de sarcinile profesionale -dar probabil ca-s putini, majoritatea au randamentul diminuat sau nu fac fata. Pe de alta parte, nici amanarea bac-ului n-o sa-i faca, psihic, bine. Vedeti...cantariti ce e mai bine pt. el acum. Si pe viitor, sa-si aleaga o meserie/profesie usoara, sa faca doar ce-i place, ce-l pasioneaza si nu i se pare un efort, ci o joaca. Trebuie renuntat la ambitii si cautat ceva ce sa-i usureze viata.

E foarte bine ca sunteti asa implicata in situatia baiatului -si eu sunt. De felul meu nu as fi, am incurajat-o de mica sa fie independenta, ca tot omul, am avut si eu si ea tot felul de mici sau mai mari boli, suferinte fizice si nici prin gand nu mi-a trecut sa intru in chestiuni medicale -nici prospectele la medicamente nu le citeam decat in diagonala -dar asta pt ca tratamentele recomandate au fost eficiente intotdeauna si bolile s-au ameliorat/rezolvat. Insa in cazul psihiatriei, chiar daca de la inceput am fost la un doctor considerat unul din cei mai buni din oras, daca treaba nu a mers bine, nu am avut incotro si a trebuit sa incep sa citesc si sa ma implic.

Stiu cum e cu generatiile astea noi de copii, astia si la 20 de ani (si mai tarziu) tot copilarosi raman, e de dezbatut din ce cauza si unde e vina, ca noi, dupa cum spuneam mai sus, am vrut sa-i invatam sa fie independenti si maturi. Dar, se stie (sau ar trebui) ca boala psihica le aduce un regres in independenta, in dezinvoltura si maturitate si chiar ajung sa se retraga "in fusta mamei" si nu mama e de vina, de vina e boala. Deci, dupa cum spun, inteleg si va inteleg. Doar sa evitati sa mai scrieti "am fost internati" sau "ni s-a prescris" ca asta, automat, duce cu gandul la o mama internata cu bebelusul. :) si vedeti ce reactii provocati. :)

As fi curioasa sa stiu daca si in ce masura fiul dvs. a constientizat ca pe net sau la scoala oamenii nu il vorbesc (de rau) si ca totul e in capul lui.

Multumesc tare mult pentru raspunsul si sfaturile date, Catinca.In ceea ce priveste raspunsul la intrebarea adresata este ca nu, nu a constientizat nici acum.Numai ca nu il mai preocupa deloc lucrul asta.A mai aparut de doua ori senzatia ca este vorbit de altii asa cum am expus initial.Cand vorbeste despre ce i s-a intamplat in trecut nu realizeaza ca totul era doar in capul lui.
Multumesc deasemeni si dvs, dle dr.Rares Ignat.O sa tin cont de sfat.