Întrerupere sarcina prin tratament medicamentos

Bună ziua! M-ar interesa dacă cineva a recurs la metoda aceasta și vârsta maximă a sarcinii!!știu ca recomandat e 9saptamani dar se poate face și la o sarcină mai mare de atât, gen maxim 14 sapt?

Când femeile însărcinate sunt pe marginea prăpastiei, în criza de sarcină, ele au nevoie de sprijin. Nu au nevoie să fie amăgite că avortul le va rezolva problemele – orice problemă ar putea rezolva, în mod cert își pierd copilul.
De aceea, au nevoie să nu li se închidă ușa unei vieți împreună cu copilul lor. Au nevoie să poată să aleagă să-și nască copilul și să fie sprijinite pe acest drum.

Centrele Roua

Ești însărcinată și ai nevoie de ajutor?
Sună-ne la numărul: *8282. Suntem alături de tine!

Consilierea psihologică te poate ajuta să depășești cu bine provocările apărute în timpul sarcinii, iar centrele oferă și sprijin concret pe parcursul sarcinii și după nașterea copilului.

Sunt multe femei aflate în criză de sarcină care spun că ședințele de consiliere sunt ca o rază de speranță. Ce facem de fapt? Le ascultăm, le ghidăm, le ajutăm să devină mai puternice pentru ele însele şi pentru copiii lor. Să aibă acel moment revelator când virează pe drumul cel bun și văd luminița de la capătul tunelului.

Fetelor, protejati-va daca aveti relatii sexuale si nu mai faceti avorturi!
Un avort schimba semnificativ in rau propriul destin, al casatoriei sau relatiei tale si sanatatea urmatorilor copii care se vor naste.
La 17 zile copilului ii bate inima.
Eu personal sunt victima multiplelor avorturi facute de familia mea.
La 47 de ani am doua cancere, 4 boli de handicap si imi astept sfarsitul ca nu ma pot opera.
Nici nu stiti ce greseala enorma este curmi viata unei fiinte si cum se rasfrange aceasta greseala asupra propriei vieti si a generatiilor viitoare!
Protejati-va daca nu va doriti copii!

Claudia: „Am avut un moment de rătăcire și ne-am gândit să facem întrerupere de sarcină”

#vinereapentruviață
„Zi numai cu cuvântul și se va vindeca” îl roagă sutașul pe Mântuitorul Hristos, iar El spune că nu a găsit atâta credință la nimeni din Israel. O evanghelie despre încrederea că Dumnezeu este alături de noi în momentele grele.

Criza de sarcină este una dintre cele mai dificile situații prin care poate trece o femeie sau o familie de-a lungul vieții. Credința, conștiința că fiecare copil e un dar de sus și inima deschisă i-au ajutat pe Claudia și pe soțul ei să spună „da” vieții într-un moment de incertitudine.

***

Povestea mea este despre cum a înțeles Dumnezeu să-mi trimită ajutor atunci când aveam nevoie, într-un mod la care mie și soțului meu nici nu ne trecuse prin minte, dar mai ales prin suflet.

Eram o familie creștină, cu doi copii: o fată de 6 ani și una de 8 luni. Am plecat de lângă părinți, din provincie, într-un oraș mare, București, pentru un loc de muncă mai bun. Le creșteam singuri pe fete, soțul mă ajuta mereu după serviciul lui, iar eu am renunțat la serviciul meu și mă ocupam de casă și de fete. Uneori era greu și mă gândeam că mi-ar prinde bine un ajutor.

Într-o zi parcă nu m-am simțit așa bine și mi-am făcut un test de sarcină. Era pozitiv. Încă o alăptam pe cea mijlocie și vestea, pe moment, nu ne-a bucurat, deoarece credeam că nu o să ne descurcăm singuri cu trei copii. Am avut un moment de rătăcire și ne-am gândit să facem întrerupere de sarcină, deși eu simțeam că nu vreau asta. Am plecat către cabinetul medical al doamnei doctor cu care o născusem pe a doua fetiță. Ea mi-a spus că nu mai face avorturi de mulți ani, că ea vrea să aducă viața în mijlocul oamenilor, nu să o ia. Am plecat de la cabinet. Ploua. Am mers prin ploaie fără umbrelă și am început să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute.

De când ne căsătorisem am încercat să ducem o viață de familie plăcută lui Dumnezeu. Țineam posturile, ne spovedeam, încercam să facem cât mai multe fapte bune, mergeam la biserică și împărtășeam fetele săptămânal. Mergând către casă prin ploaie mă gândeam că tot ce construisem până atunci era ca un zid, în formă de piramidă, care se înalță către cer, iar dacă aș fi oprit o viață din cursul ei firesc, acel zid s-ar fi dărâmat. Și mi-am zis: oare ce e mai ușor, să cresc încă un copil sau să o iau de la capăt să construiesc zidul către Cer? Atunci am știut că vreau să păstrez viața care începuse să se dezvolte în interiorul meu.

Am ajuns acasă. Soțul meu, care avusese și el tot felul de gânduri și de frământări, ajunsese și el la aceeași concluzie: nu puteam să oprim voia lui Dumnezeu. Ne-am rugat să ne ierte pentru gânduri, pentru rătăcirea noastră, și am primit noua viață cu bucurie.

Sarcina a fost una fără probleme. Când a trebuit să nasc, într-o noapte, doamna doctor nu a auzit telefonul și m-am dus la Urgență. Acolo se cam codeau, nu mă băgau în seamă. Spuneau: „Să vină cine v-a monitorizat; de ce nu vă răspunde?…” Simțeam că a venit momentul și nasc. Și atunci, văzând că nu prea are nimeni grijă de mine, am zis: „Doamne, dacă crezi că eu și copilul meu merităm grija Ta, atunci mă las în mâinile Tale.”

Apoi, toate au mers ca la carte, cum zicea domnul doctor cu care am născut, până la urmă. De mult nu mai văzuse o naștere naturală fără dureri mari, cu dilatație maximă, fără nicio injecție sau medicamente. A început să mă felicite pentru cum decurgea totul, deși mă cunoștea doar de câteva zeci de minute. Eu știam că nu e meritul meu pentru tot ce se întâmplă: pur și simplu simțeam un ajutor nevăzut.

Am născut o fetiță de nota 10, perfect sănătoasă, iar eu eram gata de plecat acasă, ceea ce am și făcut la 36 de ore de la naștere. Vineri am născut, iar sâmbătă mâncam în familie, alături de celelalte două fete care mă așteptau.

A fost mai greu în primul an, după care am înțeles care a fost rânduiala lui Dumnezeu. Diferența de vârstă fiind foarte mică între fetele cele mici, ele se înțeleg bine și se joacă permanent una cu alta, iar eu pot să mă ocup și de cea mare, care are teme, de casă, de soțul meu. A treia fetiță este ajutorul de care aveam nevoie!

E minunată atmosfera în casă cu trei copii; e veselie, e armonie, e dans și voie bună. Ne place să ne jucăm cu ele și să le educăm frumos. Se înțeleg minunat, se iubesc și își manifestă iubirea și față de noi, dar și față de bunici și de prieteni. Îmi place să le gătesc, să le surprind, și pe ele, și pe soțul meu, cu meniuri diverse, iar masa de duminică, după ce participăm la Sfânta Liturghie, e ceva ce nu se poate explica în cuvinte. Ce poate fi mai frumos decât să auzi vocile a trei îngerași: „Mami, te iubesc, ești cea mai bună mami!”

Viața noastră s-a schimbat de când am ales „viața” – copilul.

Claudia S., București

Mărturie din cartea „Mărturii despre criza de sarcină. Femei fericite că au născut. Femei care regretă avortul”, Editura Provalori Media, 2018.

Alexandra Nadane - Directorul Centrelor ROUA

Clar nu, la 14 saptamani este ilegal prin orice metoda.