Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Katalyna, nu pot sa iti dau mesaj privat.

Buna!
Incearca acum. Am umblat eu pe la profil.

Maraton,
ce vreau eu sa-ti spun e ca esti un invingator, adica doar atitudinea ta, nu cunostintele sau abilitatile, conteaza in lupta pe care o duci, am intalnit un medic care spunea ca are un bolnav in dializa de 33 de ani-cand durata medie de viata e undeva pe la 15 ani-si care datorita atitudinii pe care o are fata de viata, supravietuieste, cu o buna calitate a vietii, iti trebuie o mentalitate de invingator, un psihic capabil sa inteleaga viata, frumusetea ei, rostul ei pe lume, sa inteleaga si spiritualitatea...In situatiile limita, de supravietuire, nu mai conteaza abilitatile, cunostintele, gramatica, conteaza doar atitudinea!Nu vreau sa jignesc pe cineva, chiar imi cer scuze daca provoc nedumerire sau starnesc vreo polemica, dar ceea ce spui tu, este purul adevar, depui marturie ca psihicul uman nu are limite, cand se rosteste pe sine(aici par putin pretentios!).Felicitari, Maraton, te rog sa intelegi si situatia particulara a prietenelor noastre de pe forum, care sufera, e drept, dar care vor intelege trepat, dar eu cred ca ele stiu deja, ce nespus de frumos e rostul nostru pe lume, ce unic este...Acuma, aici, nu-i o chestiune de a pune boala prietenelor noastre de pe forum sub semnul intrebarii, in nici un caz, si eu am trecut si mai trec prin ce trec si ele, avand aproximativ acelasi diagnostic, dar in ultimul timp, am intalnit cativa oameni care mi-au schimbat felul de a privi lumea, am gasit un fel de "a treia cale", asemanatoare celei din scrierile lui Stephen Covey.Nu e o revelatie, e o arta umila, pe care o inveti citind, ascultand pe toata lumea si incercand sa intelegi.Multumesc ca existi, Maraton, mi-ai adus senin in suflet!

Asta cred cu tarie ca este si rostul acestui forum.
Sprijinul si ajutorul nostru al tuturor pt. cei ce au nevoie.
Psihologul vorbeste din carti si de multe ori ca sa treci mai usor peste problemele cu care te confrunti este nevoie de un exemplu real, viu palpabil si nu de sfaturi goale.
Initial cand am intrat pe aceasta pagina am crezut ca vreti sa creati un grup unde sa va intalniti si sa va sprijiniti, dar vad ca mam inselat.

Maraton, nu te-ai inselat, aici chiar este un grup de sprijin reciproc, dar atentie, de sprijin nu de acuzatii, tu ai venit sa acuzi ca noi nu avem nici o problema, numai tu ai.
Ceea ce nu este adevarat.

Katalina nu vreau sa-i i-au apararea lui MARTON (nu Maraton) dar sunt in aceeasi situatie cu el si citesc toate postarile voastre. La mine boala s-a declansat pe fond psihic si emotional si desi stiam de ea n-am facut nimic pentru ca doream sincer sa mor. De atunci, aproape 5 ani, trec prin momente de cadere, revin si tot asa. Ma gandesc ca nu sunt singurul bolnav de cancer care trece prin aceste stari care nu sunt usoare, sunt mai mult decat o depresie si probabil de asta citim ce scrie-ti si face-ti voi pentru a trece peste ele.

Din pacate, noi nu suntem un exemplu de urmat...(noi scriem, si facem, legat, fara cratima, offff)
Nu mai zic nimic, ca devin rautacioasa, imi pare rau de voi, sincer, ca va luptati cu asa dusman, si va doresc sa il invingeti.
Sanatate!

Buna ziua, ma numesc Cristina si sufar de tulburare obsesiv-compulsiva de 6 ani. Urmez un tratament psihologic si psihiatric insa as dori sa vorbesc cu cineva care sufera de aceeasi boala. Eu am impresia ca tot ce se intampla, se intampla din cauza mea si ca as putea schimba lucrurile prin ganduri. Ma simt foarte prost din cauza asta. Trebuie sa repet tot ceea ce fac, nu am voie sa mananc ceea ce vreau sau la ce ora vreau, nu am voie sa ma duc in orice loc, nu pot pune mana pe orice lucru, nu pot folosi orice deoarece nu imi dau voie gandurile. Va rog frumos, daca cineva a avut acelasi lucru sa imi dea un sfat, cum a trecut peste asta.. Multumesc anticipat !

Buna Cristina!
De cat timp urmezi tratament psihiatric si psihologic?
Ce tratament iei?
Scuze daca am inceput direct cu intrebarile dar incerc sa imi fac o parere.
Si eu sufar de aceeasi boala de aproape 2 ani, pt asta iau seroxat 60 mg/zi, boala s-a ameliorat dar nu s-a vindecat.
Mi s-a recomandat sa fac si psihoterapie dar nu prea am incredere in rezultatele ei, si pe deasupra costa si prea mult.

PT. A VA FACE BINE VA TREBUIE O DOZA DE OPTIMISM SI PUTINA NEBUNIE PT. A NU MAI BAGA BOALA IN SEAMA.
Mie in mai la o saptamana de la operatia de cancer medicul de familie nu vroia sami dea medical si ma punea pe drumuri la alti medici specialisti si spitale la controale si stiti de ce? pt. ca eram prea vesel ca sa ma fi operat sau sa fiu atat de bolnav pe cat scria in acte( asta ia spus el sotiei in luna iulie).
Eu eram fericit ca iam tras-o bolii iar el credea ca fac mist-o ca sa stau in medical, asta este comportamentul pe care va sfatuiesc sal aveti daca vreti sa va vindecati si sa aveti o viata normala.
Eu cand stateam in sala de operatie radeam cu medicii si asistentele. HAI SA va povestesc o faza tare de acolo: o asistenta imi zice cand eram pe masa ca in sfarsit are si ea de pus o sonda urinala la una tanara ca sa saturat de mosi, si cand a vazut ca nu mai am cuvinte imi zice citez: ai ceva impotriva, eu ii zic nu, dar pacat ca sunt anesteziat si nu pot sa-mi aduc si eu aminte si atunci zice: asta este atunci pot face ce vreau eu si tu nici macar nu poti sa te bucuri...

:)), esti tare, inseamna ca ai un psihic puternic.
Dar sa stii ca nu este atat de usor sa nu bagi boala asta in seama, pt ca reuseste cumva sa te controleze chiar dc nu vrei. Daca i te opui iti este si mai rau decat daca nu i te-ai opune, e greu sa explic in cuvinte, cei care sufera stiu ce vb.

Asta DA atitudine in fata bolii! Avem multe de invatat...

SUNT DISPUS SA DAU MEDITATII.
Am si timpul necesar ca stau acasa, si daca vrea cineva sunt dispus si la intalniri fata in fata, intalniri doar pt. sprijin si incurajare nu altele ca am familie.

Suferinta prin care tu treci in viata asta cu siguranta ca te va ajuta in evolutia ta spirituala.

Stau si ma gandesc cum unii oameni se agatza si de un fir de iarba sa supravietuiasca, pe cand altii nu stiu cum sa scape de ea.
Astazi, un om s-a sinucis la metrou la romana, fapt care m-a dat un pic peste cap.
Cred ca daca as avea un pistol incarcat in mana nu as ezita sa imi zbor creierii, asa mi-e o mare sila de viata si de boala asta...

KATALYNA banuiesc ca nu ai sot, copii, sau rude foarte apropriate care sa te motiveze atat de tare incat sa te faca sa suporti orice pt. asta viata nu???????????
De mine depind multe persoane si asta-mi da o parte mare de forta pt. a lupta cu toti si cu toate, gandestete la asta. Pt. ei imi dau si viata si ultimul leu.

Am exagerat, scuze!

Si tie iti datorez scuze, Marton!

Numi datorezi nimic si cu atat mai putin scuze.
Nu ma supar chiar daca sunt mustruluit asta ma intareste doar.
Vad ca te scuzi ca sa nu raspunzi la intrebari, buna tactica, dar poti sa-mi raspunzi pe privat daca vrei.

Am raspuns in prv.

Hello,
Ce mai faceti voi, eu sunt ok, aseara am luat un bromazepam (calmepam) de 1.5 si m-a pus pe picioare, ma simt ca noua.

Hello lume

Si eu, m-am tinut aseara sa iau o juma de rivotril sa ma odihnesc mai bine (eu duminca noaptea dorm cu grija pina imi intru-n ritm), n-am luat, dar tot am dormit.

Acum sunt bine, "pe cai" la munca:)

Daca vreti puteti chiar si cu putin ajutor cateodata. FELICITARI FETELOR.
Mai ramane ca sa faceti si alceva care sa va aduca bucurie fiti mai spontane ca tot este luna cadourilor profitati de ocazie faceti si altceva decat munca ceva ce vati dorit de mult fara sa va ganditi inainte daca puteti, faceti si gata.
Succes.

Si eu la fel, inca nu am reusit sa verific toate documentele pt inchiderea de luna, sunt km bagata si asta imi tine gandurile ocupate, ceea ce este foarte bine :)

Buna

Ce faceti dragilor? Eu sunt bine, multumesc Domnului, cu mintea mai limpede. Am uneori mintea varza, asa o senzatie de cap tulbure cu dificultati de concentrare:(

Voi?

Buna Prozac!
Si eu mai patesc asta uneori, ma concentrez greu si sunt lenta.
Am fost azi la dr si mi-a dat sa iau jumatate de solian, doza care imi convine, nu mi-a facut rau cand am luat cele 5 zile.
In rest, bine sa zic, desi cam obosita, as vrea sa dorm o saptamana neintoarsa, nici mancare nu cred ca mi-ar trebui.
Cam asta,
Pup!
Restul, ce mai spuneti?

eu citesc ce postati voi si vad ca au avut efect opiniile mele, vedeti cate puteti face cu optimism si vointa?

Dar nu ne spui cum te simti si tu, Marton. Tie cum iti merge?
Weekendul trecut m-am gandit numai la viata ta, m-a impresionat tare..

De la excelent in sus.
Am fost cu baiatul la handbal, am fost cu fata in parc, azi am inceput sa fac cumparaturi pt. sarbatori.
Am transmis si altor pacienti din optimismul si curajul meu.
Azinoapte am fost la spital ( in vis) in loc sa dorm si acum sunt un pic obosit, dar mai am de facut cateva drumuri ca iam promis sotiei ca ii cumpar un plover lung cum se poarta acum cu colanti. Ce sa fac promisiunea este promisiune nu?

I-auzi, frumos din partea ta ca ii faci cadouri sotiei.
Si eu mai visez ca sunt cu fata in spital, cand era bebe a avut niste probleme digestive si un an am stat mai mult cu ea prin spitale, fapt care m-a marcat psihic, si nici acum nu am depasit momentul.
Azi, in drum spre clinica la control am trecut pe langa budimex si am vazut copilasi veniti la spital si m-a incercat iar un sentiment nasol..