Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Bun gasit tuturor TOC suferinzi aici!
Ma minunez ca nu inteleg de unde si pina unde s-a creeat aceste conflicte in ultima parte a cap X si de la ce anume a pornit.
Necazu e ca pentru moment sanatatea fizica nu-mi permite sa stau foarte mult la calculator si sa tai firu-n patru la cine si ce a scris fiecare. Treaba e asa: toate fetele (deocamdata n-avem baieti) avem un singur lucru-n comun: suferinta !
Asta ne-a adunat aici si asteia incercam prin n solutii sa-i dam de capat.
Zicea cineva ca de ce scriem si de altele?! Pai viata e facuta si din "altele", nu? Chiar ma bucur mult cand vad ca lumea e preocupata si de alte probleme, ceea ce denota ca TOC scade din intensitate si ca ne vedem intr-un fel sau altul fiecare de viata noastra. E de bine nu? Sau macar ar trebui sa fie de bine!
Cum bine zicea cineva, TOC n-alege, nu te vizeaza daca ai sau nu bani in banca, deca esti sau nu bogat, datorita TOC-ului suferi si suferinta e enorma.
Asadar, ma repet, haideti sa nu ne pierdem in rautati, in cuvinte jignitoare si sa ne ajutam cu un cuvant cald atunci cand ne este rau.
Va doresc sa fiti sanatosi!
Prozac

Bun gasit, Prozac. Eu vin sa-mi dai la palma cu rigla c-am fost obraznica :-)

Gagici, pai la noi e chiar liniste. Ne mai paruim noi asa, ca sa avem ce face, dar m-am mai uitat la un subiect despre anxietate si acolo e razbel! Sa te tii! Pana la urma axietatea e asa de uracioasa ca daca te tine mult, chiar disperi si te iei de medici, psihologi, lumea intreaga... Eu sper sa ma slabeasca si asta pe o perioada nelimitata!

Sunt la birou inca... am terminat o treaba care inca imi da dureri de cap, dar o facui. Acum spre casa ca. FETELOR, a ajuns Peter Pan acasa inaintea mea cu doua ceasuri!!!!!!!!! Nu-mi vine sa-mi cred urechilor!
Pup la toata lumea!

Neata fetele mele. Prozac, ce bine ca venishi. Ai tu un mod asa de a aduce o stare de bine. Din multe puncte de vedere.
Aseara mi-a fost rau. Nu foarte rau, dar destul cat sa ma... piss off asa. Dupa ce m-am burzuluit pe aicea, am intrat la subiectul ala cu anxietatea incurabila unde oamenii discutau de atacuri de panica, tratamente etc. Si m-am molipsit complet. Ca daca ma apuca atacul iar si pe mine. Si seara cand am ajuns acasa nu mi-a iesit mancarea si mi-a baznit un gand ca as "developa" un TOC cu mainile curate cum s-ar zice ca mi s-a nazarit mie ca in ultimul timp simt mai mult nevoia sa ma spal pe maini ca in alte dati. Aberatii, ce sa mai.
Ma bucur ca am reusit sa dorm bustean. Slava Domnului!

Trebuie sa va povestesc mai multe despre conceptul de mindfulness, de concentrare pe respiratie, pe senzatii corporale mai mult decat pe ganduri, ca o optiune la pierderea in ruminatii mentale ce ne duc stiti voi unde. Cartea pe care o termin acum, Mindful Way Through Depression, de care v-am mai zis, explica aceasta solutie. Am sa incep, in masura in care timpul permite, sa va zic din ea asa cate putin, poate gasiti si voi niste idei interesante.

Hai sa aveti o zi buna!

Hello Gagici, eu ma mai urcai pe creasta valului. Ieri mi-a fost cam rau, m-au durut toate alea si ma apucasera intrebarile existentiale. Naspa cand cauti aiurea raspunsuri. Imi era asa de rau ca nici nu vroiam sa fac ceva de mancare.
Peter Pan era acasa de cateva ore, fumase un miliard de tigari si statea cu mintea aiurea la afaceri. Incepuse si el sa dispere ca n-o sa-si rezolve problemele ca daca pierde tot, etc. M-am smuls din ruminatii si i-am dat cateva sfaturi de forget about it, i-am spus bancul cu pompa, i-am dat de mancare, l-am mangaiat, i-am dat sa inghita un Rivotril si lucrurile s-au linistit. In careva nimute imi adormise in brate ca un copilas. Mi-e atat de drag!!!! Nu stiu de unde iese Peter Pan cel tembel, egoist si delasator! Sper sa nu-l mai vad asa de des.

Aseara am observat ca am iesit din ruminatii smulgandu-ma pur si simplu din ganduri, nedandu-le atentie. Am luat si eu o pastiluta, dar stiu ca munca mea proprie si personala a contribuit esential. De dimineata ma simteam destul de obosita, ca ieri, asa ca am luat repede paracetamol pentru durerile de oase, vitamina C si jumate de anxiolitic. M-am dres cum s-ar spune! Ma simt bine. Nu-mi mai fac procese de constiinta pentru pastilute (vorbeam noi de cat de bine e sau nu sa iei benzo) pentru ca vad cat muncesc cu mine si fara pastile. Aplic ce mai stiu de la CBT, etc.

Cata, concentrarea pe respiratie se senzatii corporale eu o fac la Yoga. Imi place mult ideea de a nu-ti forta limitele ca zabaucul. Asta ne zice proful cand facem exercitii, nu fortati... cand simtiti ca nu mai puteti, acordati-va odihna. Si e frumos, simt ca invat sa-mi acord clipe de odihna, lucru pe care nu-l stiu. Repet, invat sa ma relaxez, sa let it go, sa respir.
Cat despre subiectul cu anxietatea, si eu m-am uitat pe acela si m-am deprimat... as fi vrut sa postez un comentariu vis-a-vis de terapie, ca am vazut cat era de combatuta de autorul subiectului, dar n-am chef sa intru in conflicte. Eu simt ca ce am invatat la CBT ma ajuta, chiar daca efectul nu este imediat si ma chinui mult. Asa e, in timpul atacului de panica mintea noastra e... in panica, dar stiind ca e un atac de panica, cu tot chinul pe care il simti, reusesti timid sa preiei controlul si usor te linistesti.
Forget about it cu spalatul me maini. E doar un gand TOC care incepe cu "dar daca" probabil.

Prozac, multa sanatate draguta!

Cris, am dus cartea la Xerox. O iau luni dupa-amiaza si ti-o trimit cat de repede. Multa sanatate!

A... si am uitat sa mentionez ca toacele mele masoara azi vreo 5 cm. Dupa doua zile de mers fara toace, azi m-a apucat iar sa ma imbrac ca o doamna, cu cizme cu toc numai bune de frecat prin zapada apoasa si noroiul de pe strada :-)

Salutare bre
Si io pe val, ma cam enervai de dimineata la cafea (pe mine, d'apai pe cine credeati) ca, cafeaua o beui in bucatarie si acolo am comportament de evitare, ca deh in TOC meu timpit acolo sunt cutite, ciocane de snitele si uneori imi dau o anxietate imensa. Asa ca ma porni la treaba si facui curat in casa, am inceput cu etaju, apoi scarile si parteru. Acu-s zob:) si n-am TOC:))
Bre, io zic sa tinem la eticheta ce dracu' :)) ca doar suntem fete intelijente, nu ne-apucam sa ne paruim p'aci, sa ne mai facem si de ras. Eventual ne paruim pe privat.
Va dati seama ca administatorii forumului fac pe ei de ras cand vad ca cei de la sectiunea "psihice" s-au luat la paruiala, pesemne ca nu sti-au luat pastilutele.
Parol, le provocam astora motive de ras si chiar nu vreau:))
Toate ca toate, da' dintotdeauna am tinut le eticheta:))
Banuiesc ca v-ati prins ca glumesc si atat din cat ma cunoasteti nu sunt adepta razbelului.

Una peste alta, vazui de dimineata pe Reality TV un mic documentar despre OCD, se vorbea despre simptome, tratament, CBt si operatii chiar. Ideea e ca la unele persoane sunt rezistente la tratament si ca se fac eforturi sustinute pentru a cauta noi solutii.
Va pa si revin:)

Fetele, va rog din suflet sa va rugati pentru noi. Sotului meu i-a iesit RMN-ul la cap nasol, diagnosticul este de atrofie cerebrala fronto-parietala moderata. Ideea este ca are modificari ce pot fi in urma unui AVC, ma rog... destul de rau. Deci, dupa ce merg acum la logoped cu fimeo care nu vorbeste, merg la neurolog cu sotul sa ne zica verdictul clar si ce avem de facut. Rugati-va va rog pentru mine, sa nu ma izbeasca nimic ca io sunt piatra de temelie. Doamne ajuta!

Cata, sunt alaturi de tine (de voi) si ma rog ca diagnosticul sotului sa nu fie atat de rau. Doamne Doamne sa fie alaturi de voi!!!
Doamne ajuta!!!

Cata, mult noroc fetita! Stim ca tu esti piatra de temelie, avem incredere in tine si avem incredere ca boala sotului tau nu e dificila. Sa dea Dumnezeu sa-i fie bine, draga mea. Si puiul tau sa vorbeasca... ca o-ncepe el si nu s-o mai opri!!!! Am cunoscut odata o fetita care avea 4 ani si nu vorbea... maica-sa era disperata ca rubedeniile erau rautacioase. Si de cand s-a multat langa noi (barbatl ii era fotbalist si juca la clubul din oras) se juca aia mica ba cu catelul, ba cu pisica, ba cu noi... eu o plimbam prin oras toata ziua... si fetita a inceput sa vorbeasca. Sunt tare mandra ca primul cuvant a fost numele meu care stii ca nu e dificil de pronuntat... Sa moara de fericire maica-sa, nu alta. Dupa aceea turuia intr-una. Au trecut multi ani de atunci, n-am mai vazut-o pe fetita... acum trebuie sa aiba vreo 14 ani.

Prozac, eticheta sa fie, ma cherie!! Manca-le-ar sa le manance pe ele de instrumente de gatit! Am avut si eu o pasa dintr-asta acum cativa ani, ma uitam la cutitele alea si-mi vajaia capul de ganduri... dar m-a lasat! Macar asata m-a lasat.

Pupi la toata lumea!

Buna dimineata dragele mele. Va multumesc pentru rugaciuni si ca v-ati gandit la mine!
La logoped a fost ok, dna psiholog a infirmat diagnosticul de autism pe care mi-l stabilise acum ceva timp o tanti psihiatra pentru copil, diagnostic care, dupa cum va inchipuiti m-a speriat rau de tot. Asa cum zicea logopedul aseara, copilul e prezent, raspunde la stimuli si la intrebari (asa cum poate el), executa comenzi, face contact vizual - toate acestea nu se produc in autism. Are un retart de vorbire de vreo 6 luni dar m-a trimis intai la ORL si sa ii fac audiometria ca ei i se pare ca are auzul nitel afectat. Mi-a zis ca o sa imi faca un plan sa lucrez cu el si sa mergem periodic la consult, asa la cateva luni. Oricum, mai merg pe 3 martie sa il vada si directorul centrului respectiv care e psihiatru pediatru si care are specializare si pe homeopatie si sa discutam mai multe aspecte.

Sotul... cica nu este chiar asa neagra situatia. Atrofia despre care va scriam, zice neuroloaga, este congenitala. Desigur, tre sa aiba grija de el (ceea ce pana acum a fost zero barat) pentru ca poate fi inrautatita situatia daca bea de exemplu. Tre sa faca tratament de tensiune, cum a facut si pana cum pentru ca este hipertensiv si sa aiba grija sa nu stea in frig pentru ca semi pareza stanga pe care o are zice medicul ca ar fi fost generata de o infectie virala f nasoala si poate fi accentuata de inca una. Ce sa mai... ma gandesc cum sa il mobilizez sa aiba grija de el dar va zic foarte sincer ca am obosit sa lupt pentru el, tre sa se mai trezeasca si el. Ca tot am fost la medic, seara cand am ajuns acasa si-a pus omu' o palinca, asa... sa ii mearga mancarea. Mi-a venit sa ii dau cu paharul in cap. Stie el cat am plans eu ieri si m-am rugat la Dumnezeu... in fine.

Eu sunt ok, am dormit, slava Domnului. Acum sunt la munca, cam adormita ca nu e decat 8 dimineata dar ok. Din nou Slava Domnului. Va multumesc din suflet pentru rugaciuni si ganduri bune.

Va imbratisez!

Cata, chiar daca in intarziere, m-am rugat si eu pentru tine si familia ta. Abia astazi am citit ce ai postat. ieri nu am avut timp sa mai citesc ce ati postat deoarece am fost la sedinta la baietel.
Sa fi tare!

Cata, bravo pentru vestile bune. Ma bucur mult ca baietelul e bine... ce tampenie treaba asta cu autismul! Cum poate cineva sa te sperie in asa hal, fara sa-l caute pe toate partile. Imi vine sa-i strang de gat pe astia in halat alb care fac asemenea tampenii. Ti-am scris ieri despre o fetita care nu vorbea si avea patru ani. O nepotiaca a mea a inceput sa vorbeasca tot pe la patru ani si azi e studenta eminenta la ASE.

Iar lu barbata-tu trebuia sa-i dai cu paharul de cap ca poate-i trecea atrofierea! Una e boala, alta e indolenta. Si, doame fereste daca s-o simti rau, cine crede c-o sa aiba grija de el? Sticla de palinca? Mai, ma enerveaza la culme atitudinea asta pentru c-am vazut-o prea des in familia mea. Lu' tata i s-a spus adesea sa nu bea ca o sa-i crape aia sau ailalta, dar pana una alta n-aud decat scandaluri din cauza bauturii.
Eu fumez, stiu ca n-ar trebui, ca am o sensibilitate din copilarie la plamani, dar am inceput sa fumez cand m-au apucat crezele de anxietate si de fiecare data cand am vrut sa ma las, am intrat in panica si mi-a fost frica. Stiu c-o sa ma las intr-o buna zi! Cand am ramas insarcinata, desi eram foarte anxioasa, am fumat cateva tigari de la un pachet. Asa ca... o veni si ziua aia intr-o buna zi.

Am fost aseara la terapie. Am teme de facut si... am discutat ideea unui copil, iar doctorita mi-a dat unda verde. Ma bucura treaba asta. Aseara l-am "violat" pe Peter Pan :-) Nu sa fac un bebe ca nici nu e perioada potrivita, dar putina tavaleala nu strica in vremurile acestea. Scuze vis-a-vis de cei/cele carora li se poate parea acest comentariu lipsit de respect.

Azi plec in Franta, ma intorc luni... Doriti-mi sa nu ma apuce dorul de cumparaturi si, daca ma apuca, sa fiu foarte rezonabila :-)

In rest, gargaunul a cedat din intensitate, sta sub papuc cum si trebuie. Mai incearca el cate o fenta, dar ii dau la oase!

Din Newsletterul NAMASTE
Deepak Chopra Iubirea de sine (ii multumim Adrianei Rebegea)

Februarie 2009:

Iubirea de sine

Pe masura ce intram in cea de-a doua luna a anului, purtam cu noi murmurul slab al angajamentelor, hotararilor, intentiilor si juramintelor pe care le-am facut, noua si altora, cu o luna in urma. Vor disparea ele pana la anul? Sau ai facut deja urmatorul pas, pe drumul indeplinirii celor mai intime dorinte? Iata cuvantul realizare: incepe cu REAL. Sa faci angajamente, sa plantezi intentii si sa faci juraminte - toate acestea pot deveni tangibile, palpabile, reale... Namasté din aceasta luna celebreaza iubirea - iubirea de sine, iubirea altora, conceptul de iubire si iubirea in toate formele ei de manifestare: atractie, indragostire, idila, capitulare, prietenie, intimitate, acceptare, iertare, bucurie, pasiune, extaz si comuniune. Acestea sunt cateva dintre fatetele iubirii, aspecte universale pe care le experimentam cu totii, in trecerea noastra prin viata.
Ce se intampla cu iubirea de sine? Dar cu acceptarea de sine si iertarea de sine? Sunt acestea gresite sau ciudate, nepotrivite sau egoiste?
Iubirea, acceptarea si iertarea de sine sunt primul pas (usa de intrare), punctul de inceput, de la care suntem capabili sa daruim cu adevarat iubire. Ne distantam deseori de iubirea de sine, atunci cand simtim ca nu avem dreptul la ea, ca nu suntem demni de ea, sau ne simtim vinovati. Dar fara iubirea de sine nu ii putem iubi nici pe ceilalti. Daca paharul tau de iubire nu este plin pana la buza, nimic nu poate da pe dinafara. De fiecare data cand zbori cu avionul, inainte de decolare, insotitoarea de zbor spune: "In eventualitatea in care cabina se depresurizeaza, se pot folosi mastile de oxigen. Daca sunteti insotit de un copil mic, mai intai va puneti dumneavoastra masca de oxigen, apoi i-o puneti copilului". Acest concept decurge din traditiile budiste. Intareste-te pe tine, ca sa ii poti servi pe ceilalti.
Nu poti simti iubire pentru ceva din afara ta, daca nu simti aceeasi iubire pentru tine insuti. Viata ta este oglinda relatiilor. Fiecare persoana din viata ta este o oglinda a ta. Fiecare iubire din viata ta este o reflectare a capacitatii tale de a iubi. In esenta, viata ta are sens, numai dupa cantitatea de iubire pe care ti-o permiti in propria inima. Yoghinul Maharishi Mahesh a spus: "Te iubesc. Dar asta nu este treaba ta". Iubirea adevarata, reala, inocenta curge din fantana aflata in inima ta. Umple-ti inima cu iubire si lumea din jur o vede si o simte. Iubirea ta se revarsa asupra tuturor celor pe care ii atingi, dar numai daca fantana e plina. Restrange fantana la un strop si nu mai ramane nimic pentru restul lumii. Daca faci plinul masinii, se cheama ca esti egoist? Daca iti umpli plamanii cu aer, esti egocentrist? Dimpotriva... respiri, ca sa traiesti.
Iubirea de sine nu este cu nimic diferita. Inchide ochii si repeta afirmatia: "Viata mea are sens, numai in functie cantitatea de iubire pe care o permit in inima mea".
Acum, ca stii ca esti intr-adevar iubire pura, sa facem o diferenta. Cu toate angajamentele, intentiile si juramintele din lume, suntem capabili sa ACTIONAM chiar acum si sa transformam planeta. Asa ca, AZI FA UN GEST DE IUBIRE. Saruta pe cineva, fa un cadou cuiva, zambeste-i cuiva, imbratiseaza pe cineva, implora pe cineva, trimite un e-mail cuiva, da o bucata de ciocolata cuiva, ajuta pe cineva in suferinta, trimite cateva cuvinte frumoase cuiva, iarta pe cineva.
UN SINGUR GEST va adauga ceva mai multa iubire in lume si va mentine curgerea energiei. Sunt mai mult de 200 000 de cititori ai newsletterului Namasté, care citesc aceste lucrurichiar acum. Da mai departe acest Namasté la trei persoane la care tii si putem obtine un milion de gesturi de iubire - in 24 de ore! Sa producem o diferenta tangibila in lume, chiar acum! Simtiti-va binecontinuati sa meditati si trimiteti un e-mail la namaste@chopra. com, dupa ce ati facut gestul de iubire. Anuntati-ne ce ati facut si noi vom impartasi povestile voastre, in urmatorul Namasté.
.
Nu-ti aduce bagajul in 2009! Nu-ti aduce durerea emotionala in 2009! Daca ceva te retine (o experienta, o persoana, o credinta limitata) considera ca iti acorzi vindecarea emotionala. Indiferent de metoda pe care o alegi (sa tii unui jurnal, sa citesti o carte, sa urmezi un ritual, sau sa participi la un seminar de eliberare a emotiilor) fa primul pas si acorda-ti vindecarea. Urmatorul pas este: AZI FA UN GEST DE IUBIRE. Vei simti diferenta in zambetul, in mersul si in ochii tai. Dar, cel mai importantvei simti diferenta in inima ta.
Namasté, Personalul de la Centrul Chopra

Scrisoare de la Deepak

In data de 7 noiembrie 2008, la ora 9:45 a.m., eu, Deepak Chopra, am facut un juramant de non-violenta in ganduri, in vorbe si in actiuni. Tot atunci am avut oportunitatea sa ii intreb pe cei 500 de participanti la sesiunea in plen a Aliantei pentru Noua Omenire, din Barcelona, daca vor sa mi se alature in acest angajament.
Mai intai, i-am rugat sa inchida ochii, sa fie treji in inima si sa se intrebe, cu sinceritate si seriozitate, daca sunt dispusi sa faca un juramant. Le-am spus ca un juramant este o promisiune sacra, care nu poate fi incalcata. Este ca un copil care, odata nascut, nu se mai poate intoarce in pantecele mamei lui.
Le-am spus ca, daca sunt gata sa faca acest juramant, sa se ridice in picioare. Oamenii s-au ridicat de pe scaune, la inceput unul cate unul, apoi in grupuri de doi sau trei si la final in valuri, pana cand mai mult de 450 de persoane s-au ridicat in picioare si au facut juramantul.
In continuare, toata lumea a fost de acord ca cel putin doua persoane din viata fiecaruia sa faca, de asemenea, juramantul. Cei doi, la randul lor, vor aduce alti doi, care sa faca juramantul. Telul nostru imediat este sa inspiram o suta de milioane de persoane din intreaga lume sa faca acest juramant de nonviolenta. Intre timp, noi vom gasi cai pentru a masura si sustine efectele spectaculoase ce vor fi create de acest val mareic de schimbare a constiintei.
Sunteti pregatiti sa aduceti o lume a pacii, armoniei, a rasului si iubirii? Te incurajez sa faci propriul tau juramant si sa ni te alaturi in atingerea masei critice de cetateni pasnici ai lumii. Asa cum a spus marele profet Patanjali", cand ne-am stabilit ferm in nonviolenta, toate fiintele din jurul nostru inceteaza sa mai simta ostilitatea."
IubireDeepak

Traieste perfect sanatos

In fiecare zi suntem asaltati de virusi, de bacterii si de toxine, care se agita in supa moleculara cuantica ce ne inconjoara. Deoarece deseori suntem capabili sa indepartam boala, de ce uneori sistemul nostru de aparare nu poate tine pasul?
Raspunsul se afla in sanatatea si echilibrul sistemului nostru imunitar, prima linie de aparare a corpului impotriva bolilor infectioase. In fiecare moment, sistemul nostru imunitar raspunde la schimbarile dinamice din afara si din interiorul corpului nostru.
Cand energia curge liber intre mediu, simturi, corp, minte, emotii si suflet, sistemul nostru imunitar este treaz si reactioneaza. Totusi, cand avem aglomerari in unele aspecte ale vietii noastre (o slujba stresanta, o relatie agitata, o dieta saraca, somn intrerupt) curgerea energiei se blocheaza si sistemul imunitar sufera.
In medicina ayurvedica, simptomele si boala sunt semne ale corpului ca trebuie sa refacem echilibrul, eliminand cauza blocajului, pentru a restabili curgerea sanatoasa a energiei si informatiei. La inceput, simptomele pot fi foarte subtile (stanjeneala sau disconfort), dar, daca le ignoram, corpul va incerca sa ne atraga atentia, vorbind mai tare. De exemplu, daca ne-am simtit obositi, dar am continuat pana la epuizare, poate cu ajutorul cofeinei sau al altor stimulente, am blocat capacitatea innascuta a corpului de a se vindeca.
Ayurveda ne invata sa fim atenti la semnele subtile de dezechilibru: o problema digestiva care trece si revine, o durere musculara care persista, o restanta la somn. Scopul este sa ascultam cu atentie ce incearca sa ne spuna corpul si sa luam masurile necesare, pentru a restabili echilibrul.
Cele mai puternice instrumente pentru echilibrul minte-corp si pentru vindecare sunt si cele mai vechi. Acestea cuprind meditatia, yoga, curatarea organismului, remedii din plante si alte practici ayurvedice. La Centrul Chopra, Deepak si David au creat programul saptamanal Perfect Health pentru a oferi un mediu stimulativ si sigur, in care oaspetii invata sa foloseasca aceste instrumente in viata lor. In fiecare zi primesc tratamente de masaj ayurvedic si invata cum sa se conecteze la intelepciunea vindecarii naturale a mintii, corpului si sufletului lor.
Sursa: http://www.chopra. com/
Protejeaza mediul inconjurator - esti sigur(a) ca e nevoie sa printezi acest e-mail?

Daca doriti sa va abonati la acest Newsletter, sunteti rugati sa intrati pe siteul www.editura- foryou.ro unde aveti, in partea dreapta, formula de inscriere. In acelasi timp, va anuntam ca am deschis siteul interactiv www.copiii-indigo. ro, la care va invitam sa participati si unde veti gasi materiale interesante despre voi si copiii vostri. Va asteptam cu drag.


Si eu va pup fetelor!

Ma gasii eu cu sfaturi de iubire...

Cata imi pare rau de sotiorul tau. Ma rog si eu pt voi. Sophie, Prozac, Robymat va pup, mia fost dor de voi.

Multumesc fetelor de toata sustinerea. Azi am fost foarte ocupata la munca si asta m-a tinut departe de ganduri negre.
I-am scris sotului un mesaj in care i-am spus ca as considera ca pe un gest de respect si dragoste pentru mine si baiatul nostru daca ar avea grija de sanatatea lui. Si mai multe chestii... Sper sa inteleaga si sa actioneze.

Simo, am scanat ce ai scris dar mi-a placut. Mai ales analogia aia cu mastile de oxigen in avion. Super idee.

Ma bucur pentru tine, Cata.
Si pentru tine, Sophie ca pleci in Franta.
La mine ii cam iei coltii TOCului, cam asa se intampla de obicei cand am de lucru acasa toata ziua. Am si eu cateva strategii citite sau experimentate care ma scot de obicei, dar depinde foarte mult de starea de spirit...si cum acum sunt cam jos, nu prea functioneaza nici strategiile.

Neata fetelor si va multumesc inca o data pentru sustinere si rugaciuni. Stiam eu ca am prietene de nadejde aici. :)

Cris, asa e, cand suntem incoltiti e foarte greu sa aplicam orice strategii. De aceea atunci e bine, pe cat posibil, sa adopti o atitudine de genul: ok, a venit iar starea aia nasoala, va trece, deocamdata este aici, asta este. Sa traim cu ceea ce ne este dat, fara sa ne punem o gramada de intrebari si pb. Crede-ma ca stiu ca este extrem de greu... dar eu am incercat asta pe mine si chiar a functionat de nenumarate ori. Fara a da amploare starilor prin ruminatiile mentale pe care le generam de obicei, ele trec si in scurt timp devenim mai linistiti.

Eu azi noapte am dormit bustean dar am avut la cosmaruri de m-am ingrozit. Ufff... In fine, asta sa fie tot necazul.

Sophie, Prozac, va multumesc de telefoane. Mai fetelor, parca va cunosc de o viata. Am amici pe care ii cunosc de mai mult timp si nu stiu atatea despre mine, adica despre mine cea care sunt cu adevarat. Va multumesc.
Sophie, sa te distrezi. Prozac, sa te odihnesti.

Va pup si ma apuc de treaba de weekend.

fetelor mi-am gasit job va mai scriu cand sunt libera.am un job awful:)
va pup mai vb
imi lipsiti

Felicitari Lion pt job. Sa ne povestesti cum este.
Eu mi-am luat o pisica. De fapt un pisoi. Pt fii-mio ca el isi dorea pisica.
Bineinteles ca tot eu ma voi ocupa de ea.

Salutare la toata gasca!
Mi-e bine si ssper sa ma tina binele asta cat mai mult!
Cata, sa stii ca m-am gandit la tine si la problemele pe car' le ai, solutia e asta:ia-le soro mai incet ca stii tu, uneori putem sa na dam si peste cap pina nu vine de la Cel de Sus, nik nu se rezolva. Ai incredere in El:) restul, vine de la sine!
Sophie, sper ca ai baut macar un pahar de Bordeaux si-n cinstea noastra:). Oau, asa mi-e dor de-o iesire, mama, mama!!!
Lion felicitari pentru job si ai grija de tine!
Roby si al meu pui ma bate la cap cu o pisica, noroc cu tacsu ca ne tempereaza p'amandoi ca altfel am face zoo in casa:)
Crisy stii cum ziceam, let it go..gandeste-te la zilele cand iti va fi bine, treci si tu si peste asta!
Simoten, multam de link, cu iubirea de sine ma bate si pe mine psiholaga la cap, ea sustine ca io ii pun pe toti inaintea mea, mai putin pe mine. O fi avand dreptate, dracu stie?!
Aseara, in timp ce ma pregateam de culcare, mi-a venit un gand asa...mi-am zis, mai ce imi doresc eu de la viata asta?
Nu, nu era intrebare de blonda, ci ma intrebam eu serios si am scotocxit eu prin neuronii mei incalciti si, si mi-am amintit de-un vis din copilarie, adica mai din adolescenta cand il iubeam nebuneste pe Elvis:)
Bai, nu radeti...
Mi-am amintit ca eu vroiam sa merg in State si am stat si m-am gandit tot la asta si am ajuns la concluzia ca pentru sufletul meu cel mai mult mi-ar place sa ajung in State.
Asadar, am un scop mare fetelor, al meu propriu si personal (lasand la o parte ce-mi doresc pentru copil, pentru familie samd) :sa ajung in State! Si la 80 de ani, in baston dar sa ajung la Graceland:))
Ai, ce ziceti de visul meu sau m-am tacanit de tot?
Va imbratisez,
Prozac cea visatoare!

Buna fetele,
Prozac, am auzit ca ai suferit si tu o interventie chirurgicala...cum s-a impacat asta cu TOC-ul?

Buna dimineata fetelor,
Si eu la munca, din nou... Ma rog, nu ma plang, slava Domnului de munca. In zilele astea... nu se mai stie.

Lion, succes la munca. Sa ne zici ce si cum este.

Cris, cum mai esti?

Sophie, cum fu?

Prozac de ce sa radem mama? Fiecare cu visul lui, cu dorintele lui, atata timp ca nu facem rau altora, orice dorinta e ok. Sa te ajute Dumnezeu. Uite, eu am viza, nu o merge sa ti-o dau tie ca io oricum nu prea am ce face cu ea...

Eu sunt ok, am tot facut una alta treburi in weekend... sunt ok.

Salutare,
Eu nu sunt bine, vad ca de doua zile musca tare o depresie. Incerc cat pot sa-i dau ignore dar...nu prea imi iese:((
Of

Off mai Prozac! Fir-ar ea de depresie. Ia zi, ce faci cand incepe sa te muste? Ai vreo strategie pe care sa o aplici? Ca sa nu lasi totul sa se pravale?

Eu zic ca este efectul faptului ca stai de mult timp acasa, probabil ai stat si in weekend acasa si de aia...

Incearca pe cat posibil sa te gandesti ca este in natura depresiei sa fie trecatoare. Si mai ales ca gandurile care te tulbura acum nu sunt reflectarea realitatii ci doar "refrenul" depresiei. Daca gandurile nu iti dispar incearca mereu sa le raportezi la realitate. Adica eu gandesc x - ia sa vedem, cum e realitatea de fapt?
Eu de exemplu mereu gandesc "nu imi va mai trece" - realitatea = am mai avut perioade proaste si de fiecare data am iesit din ele
Daca ma gandesc "sunt inutila, sunt o povara" - realitatea = sunt extrem de utila familiei mele (pentru care fac aproape totul in casa), la munca imi fac treaba cu simt de raspundere si sunt utila, imi ajut prietenii.
Realitatea despre care vorbesc o exprimi prin fapte care s-au intamplat, care nu pot fi desfiintate precum pot fi parerile sau opiniile.

Spune-mi ce ganduri iti dau tarcoale, poate reusim cumva sa le dam in cap. Hai!

Eu sunt binisor. Astept inca sfaturi/ganduri de la Prozac...cum e cu operatia si cu TOC-ul. Eu banuiesc ca perioada de refacere, cand stai singur pe-acasa toata ziua...aia e mai grea.

Da Crisy, scuze ca nu ti-am raspuns mai greu imi este perioada asta post-operatorie de stat acasa, nu fac mare lucru si cred ca asta ma baga in depresie. In plus e si vremea asta care nu se hotaraste ori iarna, ori primavara. Or fi si hormonii, dracu stie, ideea e ca mi s-a luat.
Tre sa spui anestezistului ce problemele ai, el e cheia si el te dibuieste ca persoana ce gen de anestezie iti e pe masura. Eu n-am intrerupt fevarinul ci doar l-am redus nitel, nu a fst nevoie!
In rest, cam atat nu pot spune ca m-a suparat mult in per respectiva Tocu'
Va pupic si revin

Bonsoir Gagici!

Aterizai si eu la birou. Am ajuns azi pe la doua, sunt trezita de la 5 dimineata ca parintii iubitului meu stau la 3 ore de Paris de unde am luat avionul, asa ca sunt cam prastie. Am stat putin in pat si mi-am carat oasele la birou sa vad si eu cum se misca treaba. In plus, am yoga mai incolo si vreau sa ma duc ca n-am mai fost de trei saptamani.
In Franta fu minunat, am mancat ca un porc, am fost la cumparaturi... mi-am luat o fusta superba si o bluzita. In rest, decoratiuni pentru Paste si cadouri pentru parintii iubitului meu care au amandoi aniversarea in aceasta perioada. N-am dat iama in magazine ca aveam putin banuti in portofel... fusta si bluza au fost 40 Euro in total. V-am spus ca ma apuc de facut declaratii de avere de acum incolo :-)
Am avut placuta surpriza sa vad ca m-am ingrasat, a trebuit sa-mi iau o masura mai mare la fusta decat de obicei. Yesss!
Peter Pan a fost simpatic... cred ca m-am mai inmuiat si eu nitel. Vineri, in avion ma apucase tocul de posterior... ma panicasem ca o sa ma frece tot week-endul, m-am pus pe bocete si am reusit sa ma cert cu al meu iubit care nu prea stie mereu cum sa ma ia si ce sa-mi spuna, daca sa-mi spuna. Si a spus un lucru care m-a durut... ca psihiatra mea ma vede o data pe saptamana, de aceea ma intelege. Si din vorba in vorba a mai lasat sa-i scape un porumbel vis-a-vis de cum percepe el crizele astea de plans, anxietatea. M-a durut rau. Am vrut sa-i sparg capul, dar nu i l-am mai spart. Il iubesc mult, desi isi da drumul la gura aiurea.

Asa cum spuneam, week-endul a fost minunat. Ieri s-a intors gargaunul, a ros nitel din nervii mei, i-am dat pastile si l-am culcat ca azi m-am trezit devreme.

Prozac, draguta, mama ei de depresie! Oricum, stiu ca dupa interventii chirurgicale ia ceva timp corpului sa se puna pe roate, iar deprima face si ea parte din peisaj. Singura mea operatie a fost de apendicita si sa te tii cat de naspa mi-a fost.

Cris, n-am apucat sa iau cartea de la Xerox. N-am masina si trebuie sa ma car prin Bucuresti cum pot, dar maine, cel tarziu poimaine imi aduc masina si ma duc dupa carte. E peste mana, am dus-o la un xerox dintr-un vechiul meu cartier in care ajung imediat cu masina, dar nu prea sunt mijloace in comun directe. Ciudat, ca nu e asa departe.

Cata, vad ca esti cu lectiile facute, pe val, sanatoasa, grasa si frumoasa! Asa sa te tii!

Simo, iubeste-te pe tine insuti! Minunat de adevarat. Eu am facut in schimb o obsesie din asta, ca imi spunea o doctorita ca nu ma iubesc pe mine sau mai stiu eu ce si am inceput cu analizete de mi-am sfaramat multi neuroni. Mi-am spus ca trebuie sa foi masochista de-mi pun atatea intrebari, etc... si, cand colo, era numai tocul asta tampit care ma chinuia.

Lion, FELICITARI pentru job. Lasa draga, ca n-o fi chiar asa de awful! Te obisnuiesti. Iti tin pumnii!

Pupici, bisous, et a demain! :-)

buna fetelor
Lion s-a recuperat
am lucrat la un bar joi a fost prima zi am stat de la 4 la 12 noaptea
vineri de la 9 dimineata la 12 noaptea
sambata de la 9 dimineata la 12 noaptea
ai mei au spus sa o las balta
azi am vb cu contabilul firmei si mi-am gestionat bine stocul chiar am iesit in plus dar cred ca am sa renuntz ma mai gandesc
totusi as vrea intr-un birou si eu ca orice om normal :(
o sa mai caut
maine merg sa ma cert cu sefu si sa-i cer banii pe 3 zile
azi mi-am luat o pereche de nike negri mishtok sunt f incantata de ei pt ca imi vin bine tin mult se modeleaza pe orice sezon:-) ;-)
Sophie ma bucur ca ai fost in France, yummy delicios :)cat despre Peter Pan lasa-l sa spuna ce-i cade lui bine tot lui ii va parea rau asta ma enerveaza la culme sa fim etichetate uneori chiar de cei pe care ii iubim cel mai mult ca fiind ciudate:(atunci ce sa mai zic cum ne priveste societatea.dar asta e alta poveste.ma pis pe sistem si pe oamenii majoritari care se declara normali:)
Prozac si eu cand intru in bucatarie ma ia pe nashpa din cauza aragazului si a cate unui cutit uneori dar intru pt ca stiu ca trebuie sa am situatia sub control
maine cred ca merg la psihiatra desi am zis ca nu mai merg si trec pe medicina complementara cred ca e riscant pt tocul meu, voi mai vedea ce voi face.Prozac iti doresc innsanatosire grabnica sa iei vitamine gen b-uri ca si mg, acu fac pe medicu:)
Simoten miss u cum merge treaba astept semne de viatza de la tine.poop
Cata esti f strong asa sa ramai te admir mult si sa ai grija de tine si de puiu tau si de barbatu'to.Dumnezeu sa va protejeze.
Cris totul va fi bine cu tocul si cu operatia trebuie sa speri in asta.iti urez sincer succes.
va multumesc pt felicitari dar nu era pt mine jobu asta:)
in aprilie daca nu gasesc pana atunci o sa imi smulg paru din cap, Sophie fato un pachet de marlboro va fi 8, 50 lei.chiar cine mai fumeaza de pe aici?:)
va pup
acu sunt pe un deal dar vad in zare un curcubeu si un soare acoperit de un norisor infim:)
a voastra lioness:)

Helloo gasca?

Unde sunteti, o vad numai pe lion pe aici. Fata, de ce nu-ti placu slujba? Nici la birou nu e cine stie ce, ai porea multi sefi cae sa te calce pe coada.
Eu incerc sa fiu un sef simpatic, sa nu-mi fut angajatii la ficati, dar i aici e un echilibru fragil de tinut. Uneori lumea ti se urca in cap.

Lasa societatea=gura lumii cu treaba ei. Si pe mine ma mai doare uneori gura lumii, dar ce sa-i faci. Trebuie sa turuie si ea, altfel se plictiseste.

Eu sunt ok, m-a apucat o stare de oboseala spre pranz. Nu stiu ce am, mi-e sete continuu, ma dor toate alea... am mai trait o stare dintr-asta saptamana trecuta. De racit, n-am racit. O pun pe oboseala... cred ca am nevoie de cateva luni bune sa ma pun pe piciorute. Ce mi-ar mai placea.
Ieri am fost la yoga, am facut pe-acolo exercitii. Ne-a pus proful sa facem timp de 30 de minute exercitiul care ne place cel mai mult din tot ce-am invatat. Eu am adoptat pozitia turceste (in yoga pozitiile se tin minute in sir, poate chiar ore) in care respir si-mi golesc mintea de "paraziti". E un exercitu simpatic pe care il adopt necesitatii de a invata sa let it go. Asa ca am respirat frumos si m-am gandit la mancare si la o vacanta la mare, la soare. Eu nu sunt decat o incepatoare in ale yoga, dar aplic ce pot cum pot ca ca let it go si sa ma simt bine.

Alfel, toate bune. Treaba multa... Si cate un gargaun si o stare aiuristica care ma mai incolteste, dar nu ma deranjeaza prea tare.

Gagicutelor, pe unde umblati?

Sal si de la mine,
Sophie, bine revenisi printre noi, chiar ti-am dus doru!
Lion, serviciul de noapte nu stiu sa faca bine mai ales noua cu neuronii mai sensibiloi, las ca gasesti tu altceva:)
Cata, Roby, Cris pe unde sunteti?
Am fost iarasi prin oras la cumparaturi:am luat spanac si salata. O dam pe verzituri ca de uscaturi ni s-a luat, mie in special. Si am luat si martisoare pentru fii-mio la scoala sa dea la fete: P
Am baiat mare d'acuma:P
Depresia a lasat-o mai moale azi si bine facu ca deja mi se luase, e drept ca am combatut-o aseara cu o ciocolata maaare.
Azi, multam Domnului sunt mult mai bine!
Voi, celelalte pe unde-mi umblati?

Sal fetele mele,

Iar am fost lenuca si nu am scrisi. Am fost binisor. In weekend am iesit cu o prietena si preietenele ei. Si fu bine un timp, dupa care inecpui sa ma compar cand cu una cand cua lata
si ma apucai sa rumeg ganduri si ma indispusei singura
ca nu sunt prea vivace ca sunt cam mica... ca ele sunt mai grozave
ce mai, imi mergea mintea cam anpoda
nu oiesii de mult cu fetele
si mi am promis ca nu o sa mai pierd nici o ocazie. ca m am salbaticit. Nu ma ma ia simt bine in pielea mea. Sat si pentru ca ma ingrasai fosrte mult. In trei ani 25 de kg
unii zic de la pastile
eu zic ca de la nesimtire.
Ma bucur ca te ai recuperat bine Prozac. Cata multa sanatate cai mai buna decat toate. Cred ca in situatii cum ai trecut tu iti cam sar piticii.
Buna Lion, cu tine am conversat in direct.
Salurter Robymat, Cris si Sophie..
Amu ma duc la terapie
Aha, uitai sa va spui..
Ultima obsesie: Psihoterapia. Ma gandesc mereu ce sa spun sa i spun si de aia si de aia, cred ca o so exasperez de ma va da pe usa afara. Si asa imi face reducere ca necunoastem.eu nu obsedarta si pace de terapie. o as va spun si unde incepe obsesia asta
, dar in programul viitor ca acu tre' sa fug
va pup, pe varful nasucurilor inghetate...
Da Doamne primavara mei repede...