Ajutati-ma, am tulburare de panica generalizata si depresie. Sunt gravida in 7 saptamani

Buna ziua, eu am tulburare de panica generalizata si depresie.Doctora a spus ca voi fi toata viata pe tratament. Problema este ca am ramas gravida luand urmatorul tratament: Efectin 75 mg, 1 Anxiar si Seroquel 50 mg seara. Am incercat sa le intrerup, dar am facut o recadere urata rau.Stari de sufocare, atacuri de panica aproape toata ziua, nu mancam, nu dormeam... Doctora nu imi raspunde la telefon, am inceput sa iau tratament 37, 5 mg efectin si 1 anxiar, si mi-am revenit. Dar cat de rau ii poate face la bebe? De intrerupt tratamentul nu cred ca poate fi vorba. Pot continua cu ele asa pana la nastere sau sa fac avort? Mentionez ca sunt gravida in 7 saptamani. Nu as vrea sa am un copil cu malformatii sau si mai grav... Mentionez ca medicul ginecolog nu a stiut ce sa zica

Buna, si eu sufar de anxietate si atacuri de panica ai am ramas insarcinata sub tratament.
Spune mi te rog cum ai procedat de atunci in continuare.

Buna alexandra ce ai rezolvat pana la urma?

reviga, nu se stie cum va iesi copilul, e la risc. Nu o sa stie nici doctorul sa-ti spuna cu siguranta, si nimeni nu poate sa iti zica exact, ca sa scape de tine o sa zica ca e okey, dar daca e ceva, nu are treaba medicu ! E o loterie. Poate iesi bine, poate nu, depinde.

Deci practic tu alimentezi si creierul lui cu tratamentul asta in permanenta, ptr ca medicatia umbla in sange, si din sangele tau se duce totul si la copil.
Iti dai seama ca ala e un creier f fragil, sensibil al copilului, creier in formare, daca vi cu substante psihiatrice acolo, nu se stie ce iese, ca alea produc modificari la nivel de creier, si cine stie cum evolueaza un creier asupra caruia intervi cu modificari inca din faza de formare !
Seroquelul ala sedeaza si face si altele, daca ptr tine e o doza normala, ptr copilul ala f mic e o doza extrem de mare si de puternica dar si doza inutila ptr creieru lui care era posibil sa fie sanatos.
Anxiaru face si ala ce face, si ala sedeaza si face ce face pe acolo, pe langa ca poate da dependenta, te poti trezi cu un copil dependent de anxiar doamne fereste, se intampla la mamele care se drogheaza cu droguri, tocmai ca din drogul ala papa si copilul cand e gravida cu el.
Deci tot trat de-l iei, modifica functionarea creierului intr-un fel sau altul.

Ti-am explicat ca sa intelegi tu singura de ce risti ca, copilul sa aiba probleme chiar daca nu-ti zice nimeni.
Dar poate iese bine, o sa vezi dupa ce-l nasti, aia e, iti asumi daca vrei sa-l pastrezi. Normal nu ar trebui sa faci copil cu tratament psihoactiv, ca sa nu apara riscul sa aiba probleme, ca viata e frumoasa si fara copil, nu se rezuma doar la un copil.
Dar aia e, tu alegi, iti asumi riscul sau nu. Mai multe informatii decat iti dau eu, nimeni nu o sa-ti dea, asa ca aia e.
Citeste bine ce am scris si tine minte, totul depinde de tine acum, dar daca e ceva sa nu zici "aaa, n-am stiut, nu m-am asteptat la asta".
Pe langa ca s-ar putea ca mai tarzii copilul sa mosteneasca boala asta si sa o faca la un moment dat chiar daca pe moment iese sanatos, sa nu zici "nu mi-am pus problema asta ca ar putea avea copilul boala mea mai tarziu", ca e naiv sa nu ti-o pui adica problema.

Pe langa ca medicul tau nu zice bine, de unde stie el ca trebe sa iei toata viata tratament ? De multe ori dupa un timp de tratament (poate fi si 1-2 ani), se scoate trat si omu ramane bine, abia apoi daca mai recade, se stie clar ca trebe sa ia mereu tratament, dar nu pana atunci !

Buna, medicul meu psihiatru mi a spus ca in caz de o cadere in timpul sarcinii, pot lua 1/2 cipealex sau seroxat pe zi. A spus ca este o doza minima si a avut paciente care nu au patit nimic cu bebeii.
Ma rog la Dumnezeu sa nu fie nevoie sa iau.

Alexandra607, da, doza aia e mica insa nu se stie, a avut paciente care nu au avut probleme cu copiii insa oricand poate avea copilul probleme ptr ca jumate de cipralex sau seroxat ptr tine e doza mica, insa ptr copilul ala f mic in formare, e o doza f mare sa-i dai sa pape zilnic cipralex, deci riscul este 50-50 sa aiba probleme.
Pe langa faza ca poate mosteni copilul boala mai tarziu, asta e alta treaba nasoala.
In mod normal astia cu boli psihice si care-s pe trat, ar trebui sa stea cuminti cu copiii.

Un medic mi-a spus ca oricum 50%din boala e transmisa și la copii. Mai nou am aflat ca totul e moștenit pe plan psihic. Eu nu m-aș juca cu focul.

Adica inteles ca noi astia cu boli psihice, de fapt emotionale ca psihice sunt altele.nu avem dreptul sa fim mame sa inteleg? Faptul ca suferim de anxietate si atacuri de panica asta ne i a dreptul de a fi parinti???
Dar de cei cu demențe, schizofrenii si altele, alea cum fac copii?
Apropo...daca se mosteneste boala.si aveam alta boala de alta natura.aia la fel se putea mosteni nu doar cele psihice

Pai cam asa ! Astia cu boli psihice nu prea ar trebui sa fie parinti, ca e posibil sa faci un copil care mai tarziu va avea boala si deci nu va avea o viata prea okey. Ca sa nu mai zic ca daca mama ia tratament, risca sa iasa copilul cu probleme de la nastere.
Pai aia cu demente si schizo care fac copii, risca f mult.
Dar daca vreti sa riscati, aia e, va asumati ca, copilul poate avea probleme mai tarziu sau chiar la nastere.

Viata e frumoasa si fara copii, asa ca aia e.

Ok, nu te contrazic dar poate moșteni orice boala de la parinti indiferent de ce natura e.
Pt mine viata nu e frumoasa fara copiii, ei te implinesc din toate punctele de vedere.
Mi se pare ca vb in neștiinta de cauza si d.p.d.v al unui barbat, o femeie nu e de aceeasi parere ca si tine.
Nu stiu cat de mult se mosteneste, nimeni din familia mea nu sufera de aceasta boala iar eu am dobandit o datorita fatului ca am tatal bolnav de 16 ani, eu am 30, toata viata am stat langa un om bolnav, de acolo mi se trage.nu din familie

Pai poate mosteni orice boala, dar in general oamenii care fac copii sunt relativ sanatosi, dar daca ai o boala din asta mai ales din aia unde trebe sa iei trat toata viata, riscul e mult mai mare ca, copilul sa faca boala mai tarziu, pe langa ca poate iesi nasol si dupa nastere din cauza tratamentului luat de mama in timpul sarcinii, si am explicat mai sus de ce.

Da, nu ai avut in familie boala dar ai facut-o, deci ai facut-o si asa, damite daca aveai persoane in familie bolnave de asta ?! Riscul era mai mare. Lasa ca-s multi in situatia ta si nu au facut boala, tu ai facut-o ca ai avut o vulnerabilitate genetica adica tradus se zice sensibilitate, e si mediu dar mai mult e genetica.

Viata e frumoasa oricum, sunt atatea chestii placute si frumoase pe lume, nu doar un copil, hai sa fim seriosi, si asta stiu si de la unele femei si unii barbati. Sunt destui omeni fara copii si au viata foarte misto.
Din contra, unii se simt mai bine fara copil, ca au timp ptr ei, bani mai multi ptr ei sa isi traiasca viata mai bine, deci depinde de oameni, nu poti generaliza.
Casuna asa in prostie unii pe copii ca asa au fost educati, pai de adolescenti auzi "cand te mariti/insori ? Trebe sa faci un copil ca altfle nu poti fi fericit", si de aici ideea ce o zici tu, dar nu si ca asa si este.
Mai ales cand e mic de te zapaceste de cap de nu mai ai timp de tine si de partener si altele.

Multumesc pt sfat.
Am decis sa lupt impotriva creierului :) sa nu iau nicio pastila.trebuie sa pot.
Am intrebat medicul daca poate afecta sarcina faptul ca am luat tratament pana la momentul cand am aflat ca sunt insarcinata, mi a spus ca faptul ca nu s a oprit din evolutie totul este ok.
Daca l ar fi afectat se oprea singur din evolutie.
Multumesc Doamne, succes mamicilor care trec prin aceeasi problema ca si mine.

Daca medicu a zis sa nu opresti tratamentul, nu te juca sa lupti cu diavolul, ca vei pierde si risti sa te dai peste cap, lupta asta nu o vei castiga daca boala trebe tratata, din contra, risti sa se agraveze si sa fie mai greu de tratat apoi.
Fa ce zice medicul, nu-ti pune ambitii prostesti. Daca a zis ca poti opri tratamentul, poti sa-l opresti.

Nu trebuie ca, copilul neaparat sa fie oprit din evolutie ca sa fie afectat, poate sa se dezvolte normal dar sa iasa cu probleme, sau sa iasa foarte bine, ca dovada ca unii copii nu se opresc din evolutie dar ies cu probleme fie fizice fie psihice, insa daca nu mai iei tratament de cand esti insaracinata, e bine din punctul asta de vedere, insa nu lasi tratamentul daca nu zice medicul ! Nu te juca de capul tau ca ti-o iei urat de tot.
Problema eu ca eu nu-ti zic ce vrei sa auzi ci adevarul, nu te-as ajuta daca te-as minti sa zic ca totu e bine si altele, ca nu e chiar asa.

Mediul nu mi a zis: mai fato nu tre sa-l opresti, a considerat ca am o forma usoara de anxietate incat pt inceput sa incep sa ma controlez iar daca simt ca ma ia iar, sa incep tratamentul.
Acu ce sa fac????

Medicul*

Faci strict ce a spus medicu, nu faci de capul tau. Daca nu a zis sa nu il opresti dar nu a zis nici sa-l opresti, inseamna ca nu trebe sa-l opresti zic eu.
De ce nu l-ai intrebat clar ce sa faci ?

Mi a spus chiar acum sa le iau doar daca este absolut necesar, daca simt ca nu pot.
Momentan sunt bine si sper sa raman asa, poate sarcina si faptul ca realizez ca am un pui de om caruia nu vreau sa i fac rau, ma face să pot sta fără medicatie.

Daca a zis medicul sa iei tratament doar daca e necesar, e bine, poti sa nu iei daca poti fara.

Multumesc, doamne ajuta

Da, sa fie increzatoare, insa faptul ca "hraneste" copilul ala 9 luni cu pastile, nu stiu cat de bine este, e o chestie logica, nici nu trebuie sa ti-o spuna cineva ca sa intelegi ca nu e bine. Adica ai un creier in formare foarte fragil si sensibil, si tu ii dai medicatie pe paine care modifica reactiile chimice din creier la doza de om matur zi de zi 9 luni de zile, pai nu prea e in ordine.
E si normal ca exista risc destul sa se intample ceva nasol.
Si daca 100 doctori zic "lasa ma ca e okey si ca nu exista risc", e minciuna.

Seroquelu ala tampeste si un om matur de multe ori, il sedeaza si altele, dar creierul unui copil asa mic ce zice ?!
Cum am zis, sigur ca poate iesi f okey copilul, dar exista si sanse sa nu iasa bine din cauza care am zis-o.
Asa ca daca copilu iese damblagiu, aia e, isi asuma acel om si atunci e in ordine.

Da, asa e cum spune Costy. Oricum e riscant.

Pai normal ca e riscant, e la mintea cocosului, asa cum am explicat de ce, ca sa inteleaga lumea.

Nu există gene ale bolilor psihice sau emoționale. Dacă se transmit, e pentru că copii emulează felul de a fi al părinților.

Cât despre stări de panică, eu aveam doar când luam antipsihotice.

Vaii Doamne.. Ca nu știu cum s-a întâmplat dar din satul meu 3 fete inclusiv eu am moștenit gene tâmpite de la unul din părinți, sa nu credeți ca nu se moștenesc. Dar va veți convinge. Fiecare comportament și personalitate dacă nu e educata și dacă nu se vrea degeaba. Oricum e moștenire tâmpită ca de altfel eram bine demult. Dar e și foarte interesant ca bolile astea au o anumita vârstă, 18, eu spre ex 23..Foarte ciudat.. Și nu mai zic ca poți sa o pățești și de la șocuri emoționale sa îți stârnești boala.

med.edu, exista gene ale bolilor, cum nu ? Majoritatea sunt genetice, genele comanda formarea unui creier defect sau teren ptr alte boli, nu emuleaza nimeni nimic, ca pot parintii sa nu aiba dar sa fi avut bunicul, si copilul tot o poate lua, ca si diabetul si altele unde nu poti emula.
Deci hai sa nu ne amagim ! Ca daca nu ai nimic nu poti emula nimic, ca daca ai energie in tine si chef de de toate, pai ai, nu ai cum sa nu mai ai la comanda doar ca vezi la mama sau tata, o sa ti se pare ceva anormal ce face si atat, ti se va parea ciudat.

Sper ca mesajul meu să ajungă la cat mai multe mămici aflate în dificultate. Sunt mămică unui superb bebeluș care are acum 4 luni. Am suferit de anxietate și stări depresive începând cu luna a 5 a de sarcină. Tare greu mi a fost! Nu pot descrie stările de anxietate pe care le am avut. Au fost cumplite. M am luptat inutil să fac fatza singură acestor stări până am hotărât să trec pe anxiar. Și bine am făcut! Pt ca starea mea generală s a îmbunătățit considerabil. Începusem, până să ascult sfatul dnei doc de a trece pe medicație, să am insomnii cumplite! Iar ziua anxietate puternică. Am fost nevoită să iau anxiar și la nevoie gerodorm. Cu toate astea, am acasă o minune rară! Copilul ăsta rade și gangureste așa cum n am crezut vreodată ca va face! Este perfect sănătos. De altfel, atât medicul meu ginecolog cât și psihiatra mi au spus ca au avut multe paciente aflate în situația mea și au născut copii perfect sănătoși. Nu mai citiți mesaje de la oameni care nu au trecut prin experiența aceasta! Există un Dumnezeu mare care ale ultimul cuvânt de spus! Rugați vă! Și dacă simțiți și dacă nu simțiți. Și nu o să fie în zadar! Numai bine!