Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Da, asa este, nu imi merg, nu e normal de o saptamana sa imi fie rau in fiecare dimineata.
Asta a fost ultima incercare!
Cu antidepresivul sunt ok, nu am probleme din astea.
Pe dr o anunt si gata, nu o sa ma dojeneasca ca nu are de ce, eu am incercat, m-am chinuit chiar sa iau.
Acum bag lichide (ceaiuri), sa imi iasa din organism mai repede.
Te pup, esti o dulce, intotdeauna ai fost langa mine sa ma incurajezi Prozac, sa iti dea Dumnezeu multa sanatate si sa iti ia de pe cap beleaua asta de boala..

Cum esti? E mai bine? S-a mai dus efectul ala nashpa?

Da, mi-am revenit aproape de tot. Simt din nou ca traiesc. :)
De maine, o sa fiu mereu asa, ca nu mai iau.
Simptomele erau aproape de un atac de panica, am trait toata saptamana senzatiile alea cumplite.
Si apropo de akatisie, in timpul unui atac de panica mai puternic, am ajuns la urgenta dar nu m-au reparat, m-am intors acasa m-am bagat in pat dar dadeam non stop din picioare. Am ajuns iar la spital la infectioase de data asta pt ca aveam ceva si la stomac, iar doctorita de acolo si-a dat seama ca e pe fond nervos, mi-a dat un calmant si abia atunci (deci dupa aproape 48 ore de chin) m-am linistit...

Off, ce naiba sa mai zic:((

Da-le naiba incolo, ca akatisia aia e tare nenorocita, crede-ma sunt cam 10 ani de cand am avut-o si n-am uitat-o nici acum. D'aia te tot sacai cu intrebarile ca stiu cum a fost.

Lasa ca o sa dormi bine la noapte si eventual faci cum ti-am spus, mergi al dl dr si iti mai zice si dansul o parere.

Doamne ajuta! Ai toata speranta ca va fi bine!

Da, asa cred ca o sa fac.
Acum nu am avut akatisia asta, dar aveam o stare de agitatie combinata cu o stare de somnolenta cumplita...

Katalyna,
nu stiu de ce se incapataneaza medicii sa prescrie Solian, vad ca suntem deja cateva persoane care au avut reactii adverse la Solian, dintre cele mai greu de tolerat, daca eram doar eu, ma rog, ar fi fost poate un raspuns al meu eu mai special, la acest neuroleptic.Despre experienta mea cu antipsihoticele pot spune ca Zyprexa m-a scos dintr-o stare severe de depresie, impreuna cu AD, dar am luat foarte mult in greutate, asa ca s-a renuntat la olanzapina, apoi Abilify a fost tolerat foarte bine si un medic cel putin recunoaste pentru acesta proprietati de protectie neuronala, acum iau Seroquel, numai dupa ce termin tot ce am de facut ca munca intelectuala si ma intind seara in pat, pe la 23, 00.Somnul este de calitate, dar dimineata as mai vrea sa dorm...Exista unele vise mai ciudate pe care le da, cel putin la inceput, dar acum pot spune ca a fost cel mai bine tolerat.Am scazut oricum din din doza de Seroquel, de la 800 mg la 400 mg.Acum ce sa zic, ma simt destul de bine si lupt cu orice compulsie, dupa principiul, daca aman o actiune compulsiva cateva minute, apoi voi recastiga controlul si-i voi vedea si partea nostima...Din fericire, depresia nu-si mai arata coltii, nu mai 'musca', cum zic eu, iar gandurile obsesiv-compulsive s-au redus cantitativ si incerc sa le controlez, pot spune cu succes in anumite privinte!Am recurs si la Frontin, pentru anxietate, pana la urma si TOC face parte din tulburarile din sfera anxietatii, pot spune ca situatia e sub control.Aceasta este experienta mea, daca va va fi de folos nu stiu, sper ca da!

Buna,
Pulberedestele, orice experienta impartasita este un castig (pentru mine cel putin).
Initial doctora mea a intentionat sa imi prescrie Abilify apoi s-a gandit mai bine si mi-a prescris Solianul..
Aseara nu am mai luat, si ma simt bine, exceptand o migrena care s-a instalat de ieri si pe care am tratat-o cu 2 comprimate de CodaminP.
Prefer sa ma tund la zero decat sa iau acea porcarie de medicament numit Solian.
Din descrierea ta, rezulta ca Seroquelul a fost cel mai bun, am luat si eu, dar la doza de 100 (cresteam treptat doza), parca ma anulase de tot, stateam fara vlaga si nu aveam nici o pornire sa fac nimic. M-am speriat si nu am mai luat. Dar in nici un caz nu m-am simtit atat de oribil ca in cazul Solianului.
E drept, ca dupa o sapt de Solian mi-a crescut si mie apetitul, iar asta e ultimul lucru care mi-l doresc, sa ma ingras, eu, marea amatoare de perfectiune..
In concluzie nu stiu ce voi face mai departe, dar cel mai sigur o sa lupt fara antipsihotice cu TOC.

Kata, hai mai ca iti revii :))

M-am gandit si aseara cum ti-o mai fi?!

Ma bucur ca esti mai bine:)

Multu Prozac, te pup!
Imi era bine dar ma luase migrena, si asa varza cum eram ma mai bombanea si sotu ca nu am facut aia sau ailalta...
Sper ca dupa urmatoarea doza de codaminp sa imi treaca si asta, apoi free at last :P.

Kata, ti-ai mai revenit?
Da un semn...
Pup

Ma doare rau capul, si mi-a si obosit de atata durere, mai am putin si plec acasa si abia astept sa ma bag in pat. Codaminul nu si-a facut efectul si am resimtit din plin migrena...:(. Sper ca maine sa nu ma mai chinuie, ca pe mine o bucata migrena ma tine 2 zile..
Pup si eu!

Buna!
Citesc comentarii/conversatii de pe acest forum, de ceva vreme si azi m-am decis sa ma inregistrez si sa postez si eu. Nu stiu daca e topicul potrivit, dar simt nevoia sa relatez pe scurt povestea mea. Foarte pe scurt, promit.


Problemele mele au inceput cand aveam 12 ani (azi am 23). Mi-au trecut dupa psihoterapie si niste pastiulte mici, de care nu-mi prea amintesc. Apoi la 18 ani, cand am ajuns la facultate in Bucuresti, problemele au reaparut de data asta cu simptome mai accentuate. Un an am suferit si n-am zis nimanui ca nu-mi este bine. Am renuntat la prima facultate din cauza simptomelor. Astfel ca a trebuit sa vorbesc cu parintii despre asta. In vara am ajuns la Obregia la neurologie, de acolo la psihiatrie cand medicul si-a dat seama ce fel de probleme am.
Dr. Psihiatru m-a consultat si mi-a dat tratament pe doua luni cipralex (una pe zi) + xanax (3 pe zi ). M-am facut bine. Asa am crezut eu si n-am mai tinut cont de ce mi-a spus doamna doctor: ' sa revin la control peste doua luni'. Ma simteam bine, incepusem chiar o alta facultate unde am reusit sa imi fac prieteni, am redevenit eu. Si mi-am zis ca totul a trecut.
Eh, n-a fost asa.
Dupa alti doi ani, acum cateva luni adica, boala a recidivat. La inceput aveam doar dureri de cap si senzatii de voma care atunci cand le aveam nu-mi treceau decat daca 'inghiteam' ceva. Orice, un biscuite, o bucatica de paine etc.
Aveam si momente bune, si imi tot ziceam ca pot. Eu pot sa trec peste asta.
N-am putut.
Lucrurile s-au agravat chiar de ziua mea, acum doua saptamani. Am avut o criza (atac de panica?! - nu sunt sigura) destul de urata. M-am speriat si din acel moment mi-a fost frica sa mai ies din casa pentru ca eu stiam ca voi pati la fel daca ies. Si asa a mai trecut o saptamana si normal ca nu am putut sta inchisa in casa si de fiecare data cand am iesit, am avut atacuri urate, inima imi batea rapid, aerul parca mi-l fura cineva, starile de greata. Plangeam zilnic, de doua sau trei ori, fara sa am vreun motiv. Nu imi mai trecea atacul nici cu mici inghitituri de orice. Cand am vazut ca nici in casa nu imi mai este bine am apelat la familie si astfel am ajuns la urgente la Obregia. Din nou Obregia. Alt medic m-a consultat. Mi-au facut o injectie (diazepam) pentru ca tremuram toata si se vedea ca nu ma pot calma. Apoi mi-a dat tratament nou, chiar daca eu i-am adus dovada (scrisoarea medicala de acum doi ani) ca am luat cipralex si xanax si mi-a fost bine.
Mi-a dat Seroxat, Aspacardin (si am intrebat-o sincer cand am vazut reteta, de ce imi da aspacardin? ea mi-a zis ca ma va calma), Calciu si Diazepam din trei in trei zile doar daca e cazul.
Asparcardinul normal ca nu a avut niciun efect @_@. Nici acum nu inteleg de ce il luam.
Anyway, am ajuns acasa si au urmat trei zile goraznice. Nu mai mancam, abia ma ridicam din pat sa ma duc la baie, adormeam greu, ma trezeam in toiul noptii cu atac de panica. Trebuia sa iau jumatate de diazepam ca sa pot adormi la loc. Si istoria se repeta. Mi-am dat seama ca seroxatul nu-mi face bine. Nu intelegeam de ce ma simt mai rau ca inainte. De ce nu mai mananc, de ce nu mai pot purta o conversatie cu cineva, de ce zac in pat? M-am panicat. Familia si-a pus intrebari si astfel ca dupa trei zile de chin am ajuns la un medic psihiatru particular. Unul foarte bun din Bucuresti. Am ajuns acolo in soc, tremurand toata. Cand am intrat in cabinet ma mai calmasem putin, iar cand am iesit am ZAMBIT. Ma simteam fericita si nu luasem nicio pastila.
Normal ca mi-a schimbat tratamentul si am revenit la Cipralex si ceva nou: Stresam + calciu+magneziu. Din acea zi, adica de acum o saptamana totul se imbunatateste. In curand voi incepe si terapia. Sper ca nu va trebui sa iau tratament extrem de lung. Momentan mi s-a spus ca 6 luni sigur, apoi mai vedem.
Ma sperie un tratament de ani de zile sau chiar toata viata. Dar il voi accepta daca este nevoie. Acum ma simt increzatoare si stiu ca o voi scoate la capat o data pentru totdeauna..

Buna Rain,

esti tanara, esti chiar copil as putea spune, nu trebuie sa te gandesti ca vei lua tratament toata viata ca nu este asa. Tu nu ai facut un tratament corect, nici cu medicatie, nici cu pastile si din aceasta cauza simptomele au recidivat.

Eu zic, sa asculti sfatul dr tau si sa iei tratamentul care ti l-a dat, apoi faci zdravan terapie si sa vezi ca o sa te simti foarte bine.

Ai facut foarte bine ca ai schimbat tratamentul si ti-ai schimbat doctorul, practic ai ascultat ce spune corpul tau ca nu suporta Seroxatul. Eu sunt convinsa ca dupa ce te vei pune pe picioare, vei face terapie cognitiv comportamentala apoi iti vei vedea de viata linistita.

Sanatate multa si nu te lasa...Lupta:)

Buna,
Eu tot cu migrena ma lupt...am doua zile si o noapte de suferinta continua.
Nu am putut ramane acasa sa zac, pt ca aveam treaba la servici, dar randamentul meu azi e 10%, daca e si atat..
Sper sa ma lase azi pt ca am impresia ca e neverending pain...
Ca si rain, am tot mancat pt ca am senzatia ca atunci cand mananc mai scade din intensitate, dar in cazul meu stiu care e vinovatul migrenelor (adica microadenomul hipofizar).
Va pup!

Asta este doar opinia ta ! Microadenomul se poate reflecta sau nu in unele analize hormonale, altfel exista sute de pacienti cu tumori pe creier de marimea unei nuci sau chiar a unei portocale care nu au nici o durere !
Cauza este in faptul ca fiind stresata de boala in sine sau de alti factori, mananci ce nu trebuie, iti incarci sangele cu tot felul de alergeni si toxine care declanseaza migrena !

;)

Asta sa fie? Cand am fost internata la Parhon, am intrebat paciente cu acelasi diagnostic daca au migrene si 90% mi-au confirmat.
Insasi doctora care ma trateaza ma intreaba la fiecare consultatie cum stau cu migrenele. Puse cap la cap, asta e concluzia mea. Le am de la 25 ani, nu ne ieri de azi (migrenele).
Eu una, asa cred.
Tatal meu are o malformatie congenitala pe creier (tot o tumoare deci) si nu are migrene, deci depinde unde se localizeaza ele, se pare ca cele din hipofiza dau migrene..

Pana la proba contrarie ai putea avea incredere in ce-ti spun si eu ! Ti-am spus sa iei o doza mult mai mica de medicament tu ai mers pe alte considerente de gandire si ai patit ce ai patit !
Sper ca si cu migrenele nu o s-o tii asa cativa ani pana te convingi singura de anumite aspecte, desi evident ca ai toata libertatea sa o faci !

;)

Hai acu' nu ma mai certa ca si asa nu imi e bine.
Nu stiu ce as putea sa mananc ca putine mai sunt alimente sanatoase in ziua de azi, iar de stressat sunt asa de cand m-am nascut..

Kata, hai ca migrena o trece, bine ca nu mai iti e rau de la antipsihoticul ala.

Eu am fost la terapie aseara ca nu mai fusesem de ceva vreme. Am venit cam desumflata ca am discutat intentia mea de a ma muta la alt job, lucru cu care ea nu a fost de acord.
Nu m-am suparat dar mi-a spus ca e un punct de vedere de care ar fi bine sa tin cont, ca are paciente din multinationale si ca ritmul de lucru e infernal, cu deadline-uri sub presiune si oboseala crancena. A spus ca este de dorit pentru noi cu sensibilitati ca aceste joburi sa le evitam, lucru cu care sunt de acord, dar m-am desumflat!

Cumva trebuie sa fac pentru ca si ritmul meu este destul de alert si am cam obosit, dimineata abia ma dau jos din pat si nu-i usor.

Insa am descoperit anumite lucruri despre mine, pe care usor le trec cu vederea, insa sunt lucruri bune, pe care trebuie sa le am in vedere si astea cresc stima mea de sine.

Cam asta.

Prozac, eu mi-am seama demult ca nu as rezista intr-o multinationala, sau o firma cu activitate intensa, de asta nu m-am urnit de aici, pt ca e liniste. Deci am renuntat la gandul banilor in favoarea sanatatii.
Asta e cu noi, nu ne putem permite mult stress din pacate.
Antipsihoticul nu l-am mai luat deloc de atunci, si-a trecut efectul si mi-am revenit, in schimb imediat a inceput migrena care nu cred ca are legatura cu el.

Neata!

ce faceti dragilor? Care cum sunteti azi?

Eu sunt bine, as mai fi dormit, dar per ansamblu multumesc Domnului, sunt bine!

Voi?

Hello everybody!
Hai la un suc si o praji k azi e ziua mea, intineresc cu inca 1 an.
Pup!

Hey Kata, sa ne traiesti si sa fii sanatoasa. Maxim, am zis:)

Te pup!

Multumesc, Prozac, la fel si tie.:).
Sunt km obo azi dar cu un tonus bun, e frumoasa viata fara antipsihotice :D.

Ma bucur din suflet ca ti-ai revenit si sunt 100% convinsa ca vei gasi modalitati sa scapi de compulsii si fara antipsihotice.

Life is fun, so enjoy it:-)

Prozac

FETELOR in loc sa fiti multumite ca sunteti in viata bagati in seama toate prostiile.
Intotdeauna traiti clipa ca si cum ar fi ultima si sa vedeti voi ce minunate sunt toate.
Eu am trecut de multe ori pe langa moarte si inca suntem cot la cot, si cu toate astea i-mi traiesc viata normal cu bune si rele.
Este bine si indicat ca sa stii cat mai multe despre boala pe care o ai dar asta nu inseamna ca sa te controleze ea pe tine, avem datoria ca sa ramanem noi la conducere si nu boala, daca a preluat ea fraiele suntem pierduti.
NU VA DATI BATUTIE, parca femeile sunt mai puternice ca noi barbatii.nu?

Marton, cu boala asta ajungi sa iti doresti exact opusul, crede-ma!

Poate pentru cineva care nu cunoaste boala pare o miorlaiala, insa crede-ma ca zi de zi este o batalie castigata impotriva acestei cumplite tulburari. Pana n-o traiesti n-ai de unde sa stii, este ca un cancer nevazut:(

Maraton, da-mi voie mai intai sa iti spun ca faci greseli gramaticale, daca tot scriem, macar sa scriem curect, nu-i asa?
Deci, se scrie legat 'imi', si nu 'i-mi'. Cu scuzele de rigoare daca te-am suparat.
Si inca ceva. Din afara, pare totul simplu, cand esti atins de aceasta afectiune nu mai vezi asa lucrurile.
Pentru ca este greu de controlat, uneori chiar imposibil.
Deci, te rog, nu scrie despre ceva ce nu cunosti.
Multumesc! Si sanatate si tie!

Sa o luam pe rand: am numai 12 clase, si in acest moment am tensiune mare din cauza tratamentului de cancer de care sufar din anul 2008, motiv pt care mai si gresesc sau scriu litere in plus, asta este nu toti suntem perfecti.
2-boala voastra macar este vizibila si o puteti controla, a mea fara sa ma plang este invizibila care te omoara incet si tu nu poti face nimic, va inteleg perfect numai ca tocmai asta ma facut sa intru aici nu am vazut ca sa va dati sfaturi practice de trecere peste simptome sau cum sa va fie mai bine toate postati efecte si nu remedii
3-stiti cum este sa mergi la doctor si sa speri ca nu auzi: NU SE MAI POATE FACE NIMIC, SAU CUM AM AUZIT EU ESTE NEOPERABILA TUMORA ( A TREIA), trebuie sa asteptati cateva luni si dupa asteptare sa constati ca boala ti-a mai tras trei metastaze pe plaman?????? si acum ca urmez tratament cumparat nu dat gratis, constat ca tocmai acest tratament ma poate omori prin tensiunearteriala
4-acesta este motivul pt. care postez aici pe forum pt. a ajuta pe alte persoane care trec prin ce trec eu si familia mea si in acelasi timp ca sa fiu si eu ajutat de alti pacienti deoarece medicii au atat de multi pacienti incat iti dau doar o parte din informatii si asa ajungem aici pe forum.
5- DACA VA DERANJEAZA adevarul o sa incerc sa nu va mai deranjez
EU nu ma ascund dupa o poza oarecare si dau sfaturi de gramatica sau de buna purtare, ci incerc sa fiu um om, o persoana reala cat se va mai putea, si sa zic ce cred eu ca este bine.

Maraton, gramatica se invata in scoala generala, nu in liceu sau facultate, dar sa trecem peste asta.
Este adevarat ca tu ai o afectiune grava, si te lupti cu greu sa invingi si sa traiesti, dar nu subestima pe cei care au altfel de afectiuni pentru ca fiecare este grava in felul ei.
Unii isi doresc sa traiasca (cum esti tu), iar altii nu stiu cum sa faca sa nu mai traiasca (asa cum sunt depresivii), deci fiecare avem cate un dusman invizibil de invins.
Tu ai intrat pe forumul nostru subestimandu-ne afectiunea, si aici era normal sa ripostam, pentru ca nu ne este nici noua usor.
Si mai cred ca esti pe un forum gresit, aici sigur nu o sa poti primi un sfat bun, pentru ca afectiunea noastra ne afecteaza modul in care gandim.
Multa sanatate iti doresc!