este fobie?

acum cativa ani am avut atac de panica, de atunci nu pot iesi singura din casa, doar insotita de cineva de incredere.daca incerc sa ies singura, pana in fata blocului-simt cum ma ia ameteala, nu mai vad nimic in jur, am o stare de lesin, mi se incordeaza picioarele si am palpitatii.nu stiu unde sa ma adresez si ce sa fac?am inceput sa devin si depresiva cand vad ca nu pot merge. multumes anticipat pentru raspuns

maracriss, eclar ca ai o forma de fobie mai exact agorafobie.eu ma chinui de cel putin 5 ani, am incercat tot felul de tratamente dar ma simteam bine citeva luni dupa care simtomele reapareau. Acum de 3luni sint in Italia cu fam. dar situatia mea este aproape la fel. Incearca cu anxiolitice usoare, dar daca nu esti de mult timp asa mergi la psiholog.Totul depinde de autocontrol, repetati ca esti bine!

Draga mea,
Anul trecut in vara am trecut si eu prin atacuri de panica si anxietate. Incepusem sa ma indop cu tot felul de medicamente: xanax, zoloft, distonocalm, lexotanil, remotiv... si nimic. Panica a declasat si tot felul de fobii: agorafobia, claustrofobia, frica de mijloace de transport, frica de sange...Sansa mea a fost sa dau peste un psihoterapeut foarte bun la spitalul Dr. Bagdazar. Dupa numai 3 luni de terapie am fost in stare sa plec singura de acasa. Chiar imi faceam de drum: la piata, la posta, la interviuri... Asta mi-a intarit increderea in mine. Nu vreau sa-mi amintesc ce stari aveam: ameteala puternica, senzatie de lesin, lipsa de aer, palpitatii, dureri abdominale, furnicaturi, frisoane, frica nejustificata... Mobilizam toata familia cand plecam de acasa. Sotul ma ducea la servici, mama sau nepotul ma aducea acasa. A trebuit sa-mi dau demisia.
Inca de la primele sedinte de psihoterapie am invatat sa ma pot autocontrola prin meditatie, autosugestie si rugaciune. Mi-am dat seama ca nu medicamentele ma vor face bine ci vointa. Daca iti doresti cu adevarat sa scapi de aceste stari ai sa reusesti. Gandeste pozitiv si incurajeaza-te pentru orice pas marunt pe care-l faci. Lauda-ti performantele si incearca sa citesti despre psihoterapie, adoptand si tehnica meditatiei. Te ajuta sa te descoperi ca persoana si sa-ti recapeti increderea in tine.
Eu dupa 7 luni de tratament ma simt aproape ca inainte. Cand si cand mai apar aceleasi senzatii dar nu mai au aceeasi intensitate. Respir adanc de cateva ori si.reusesc sa ma controlez. Totul depinde de vointa. E greu dar nu imposibil. Sunt convinsa ca o sa reusesti!
Multa bafta! Cezarina

Daca vreun
doctor citeste si mesajul meu , rog din suflet sa mi explice despre ce e vb.
Eu inca cred ca e claustrofobie.. pt ca nu suport spatiile inchise, nu pot respira..dar asta e mai de mult.. mai grav e altceva.. in ultima perioada am f multe atacuri de panica.. este groaznic , nu ma mai pot controla si asta ma sperie ingrozitor..
Am sa dau cateva exemple..recente: Daca spre exemplu sunt in lift si stiu ca s a blocat( n am patit) dar cred ca ash muri pe loc..mai iau liftul uneori si nu am pb dar asta pt ca, , , stiu ca pot deschide usa cand doresc eu.. uneori e deajuns sa ma uit afara, , seara si sa ma gandesc ca vreau sa fie zi lumina( practic imposibil la miezu noptii) si vad ca nu se poate mi se face rau.. ma ia o stare ff ciudata si nu pot respira, prostesc nu?:( acu cateva zile am fost la un salon de infrumusetare si mi am facut o constructie de unghii false., eram foarte mandra de ele, aratau superb dupa vreo 3 ore dar.am ajuns aksa.. m am culcat si la o bucata de noapte ( erau si 40 grade afara) m am trezit. si nu am vrut decat sa vad unghiile alea jos..nu le putream scoate eu, siliconu ala era imposibil de dat jos..trebuia sa astept pana a doua zi.. n am mai putut inchide nici un ochi.. ma simteam rau m a apucat plansul. incepusem sa tremur. eram si foarte nervoasa , am dat o mie de telefoane numai s auit de el.. dar degeaba.. si am rupt cu dintii din ele cat am putut...iar a doua zi fuga sa curat ce ramasese..franta de oboseala.. si am respirat usurata cand m am vazut la fel ca inainte. zilele astea chiar si la coafor am rugat baiatul care se ocupa de mine sa faca vreo 4 [pauze sa pot iesi la aer...doar pt ca ma vedeam in oglinda cu foliile alea in cap..le simteam grele si era deajuns sa ma gandesc nu ca sa se termine odata ci ca le vreau ACUM jos.. si deja nu mai puteam respira, nu ma puteam stapani.. si eram foarte agitata, , , daca prietenul meu se joaca cu mine.. si ajunge sa ma imobilizeze.e groaznic totu se transforma in ceva foarte urat, eu incep sa tip sa urlu...pur si simplu nu suport, simt ca ma sufoc. cu avionul am fost acu vreo 3 ani in urma.. a fost bine..acum nu cred ca MENTAL ash putea suporta sa stiu ca pret de veo 2. 3 ore.. nu pot cobora.. nu pot iesi.. ash muri pur si simplu.., imi dau seama ca e grav... cum sa tratez asta.. vointa?> nu exista asa ceva.. nu pot controla. am incercat sa ma autosugestionez si cu greu si suferinta reusesc...e deajuns sa ma gandesc la ceva.. si daca nu incerc sa scap de gandu respectiv in secunda 2... se lasa foarte urat.nici nu vreau sa ma gandesc.sa raman insarcinata..daca patesc ca si cu amaratele alea de unghii?:(.tocmai pt ca in ultimu timp pb asta s a accentuat... si nu o tratez cumva mi e teama unde ash putea ajunge. Oricum nimeni din cei cu care intru in contact,..atat la servici cat si prietenii..n ar spune ca am " probleme" ma port normal.. nu sunt nebuna..dar stiu ca nu sunt nici in regula.. poate:(. ajutor:( ce ash putea face..ce este asta si de ce in ultimu timp e atat de...accentuata problema.. ?

Draga theona1, desi nu sunt cadru medical eu incerc totusi sa-ti raspund la problema. Parerea mea este ca totul depinde de vointa si gandirea pozitiva. Este usor de zis: Gandeste pozitiv! Stiu ca este greu si eu am trecut prin asa ceva, dar in timp si indrumata de un psiholog vei reusi sa scapi de starile astea. Se spune ca omul este ceea ce gandeste. Adica daca gandesti negativ atragi energii negative si bineinteles esecul. Incearca sa respiri adanc si lent, sa meditezi, sa-ti schimbi modul negativist de a gandi. Nu este usor dar nici imposibil. Incearca sa constientizezi si sa intelegi ca totul se intampla in mintea ta. Cultiva-ti increderea in tine si lauda-te pentru orice mica reusita. Incearca sa fii tare in astfel de momente si nu te mai opune realitatii. Accept-o si lasa-te purtata de val si ai sa vezi ca nimic rau nu ti se va intampla. Iti doresc multa sanatate!

merci mult Teo.. incerc crede ma...o sa incerc cu un psiholog..intr adevar incerc sa mi spun ca totu e doar in mintea mea dar cand vad.. cu okii mei ca e altfel de fapt..: pur si simplu pierd controlul..sunt prea slaba:(
tocmai azi am vb cu o prietena de chestia asta ea fiind asistenta si mi a zis ca a avut recent un caz.. o tipa adusa la urgente din cauza unei stari de panica,..si dupa investigatii s a dovedit ca nu e bonlava fizic..si are o pb de ordin mental... e de rau daca a ajuns pana acolo.. ( spital)...macar de ar fi cineva care a patit la fel sa mi zica ce a facut..ce sa fac:(
ms oricum

) ma incurajezi Andrei:) si n acelasi timp ma sperii cu aces ACUM:)

sper sa fie ok, , e tot ce pot spune omentan.dar cum sa definesc ce am?:)

ce simplu..:)
alte sugestii?:)
just_me0330.. pe yah :)

deja m am desumflat:) nu o sa mi treaca niciodata :0 snif

ai spus sa trec de 3x azi in stari imposibil de rezolvat:) cum sa mi treaca?:) sau imi vrei raul?:)

theona1, sint Ramona si de citiva ani am agorafobie; problemele mele s-au inrautatit tocmai ca nu concepeam si totodata nu realiyam ce se intimpla. eram speriata de moarte dar am facut f. putin ca sa-mi revin. nu puteam lua legatura cu oameni care erau in aceeasi situatie si ceilalti nu intelegeau exact ce spun. am fost atit de deyamagita chiar si de medici ca am obosit la un moment dat sa mai lupt. pur si simplu am incercat sa ma impac cu gindul ca nu se poate face nimic pt. mine. disperarea mea a ajuns undeva la nesimtira si -mi plingeam singura de mila in tacere. ce creyi ?, am procedat gresit, daca vrei ca totul sa nu ia amploare fa ceva pt. tine, nu lasa lucrurile asa. si eu am crezut ca discutind cu cei de pe forum o sa am mai multa vointa, nu te sperii dar mergi la un terapeut. lucrurile reyolvate la timp ies bine intodeauna. sanatate si ne mai auzim!!!

Da Ramona stiu...ar trebui da faza e ca eu incerc sa mi spun ca de fapt n am nimic si e o iluzie..ca e doar din vina mea ca gandesc aiurea si ca totu poate fi rezolvat simplu.. mai ales doctorii in ziua de azi... nici nu se uita la tine..am mai spus nu prea am incredere.dar daca v a trebui.
Oricum am gasit o mica solutie.. de fiecare data cand ma culc iau un prosop ud si l tin pe mine..( e ca si cum cineva sta langa mine si mi ar spune mereu..e bine, nu se intampla nimic grav) chiar aseara prietenul mi a zis ca l sperii cu atitudinea asta si sa i spun e se intampla, el n ar intelege oricum, nici nu idraznesc sa deschid subiectul..am mai facut o odata si a zis: da ti 2 palme ca trece"

teona, esti de groaza, chiar am ris cu lacrimi, dar stai linistita ca toti cei ce avem fobii avem unele"ritualuri". eu de ex. nu plec de acasa daca nu iau si rindul meu de chei, sau nu merg insotita decit de persoane care stiu exact problema mea, si ma asigur ca nu o face din dispret. Ce sa zic, am avut multe ocazii cind nu am fost inteleasa, si chiar eram odata la niste prieteni acasa si s-a deschis fara sa vreu subiectul problemei mele. Ce crezi unul din barbati a fost asa de agresiv (verbal) ca a spus cam asa:
-De ce anume tie frica?...a da tu nu ai vazut nici un film de groaza sa te sperii.o sa-ti aduc eu unu si daca o sa mai ai ceva...ai sa vezi. Cum crezi ca m-am simtit? oribil!!! Dar asta nu ma impiedicat niciodata sa vobrbesc despre fobia mea.Nu trebuie sa ascunzi, daca prietenul tau nu intelege inseamna ca nu te merita, si credema conteaza f. mult intelegerea celor apropiati.Daca ai posibilitate mergi la un psiholog.

andreiE.. o intrebare am
cati anisori ai?

Andrei, nu e frumos sa intrebi o doamna sau domnisoara citi ani are... dar avind in vedere contextul.hai ca te scuzam.
Dana mii de scuze ca te-am lasat in aer azi dar am avut ceva urgent de rezolvat, si sotul meu sa nu fac ca de obicei mofturi sa ies, de obicei trebuie sa ma pregatesc (psihic), m-a luat ca din oala si am plecat. Dar mai vorbim, eu sint tot timpul pe internet.Iei mult prea in tragic ceea ce simti, nu te mai speria asa tare ca nu-ti face bine, si lasa prosopul ala in pace...Ramona

31 andrei

da, , , mi e mult mai bine
stii cred ca temperaturile alea influentau si ele mult starea mea psihica...
oricum...e mai bine. sau mai RAR ca sa spun asa:)
tu? esti ok?
am crez ca ai disparut

buna tuturor.citesc printre randuri sa vad ca toti suferim de acelasi lucru.Stiu ca e groaznic si ca iti limiteaxa viata, tot ceea ce faceam inainte acum ma baga in sperieti.cum ar fi plimbarile, mers la coafor, si nu vreau sa le iau la rand pentru ca sunt prea multe.STITI cum fac eu si ma ajuta?strang din dinti si fac lucrul care ma sperie numai gandindu-ma la el si o sa vedeti ca dupa ce treceti cu brio de momentul asta, o sa va simtiti in stare sa faceti aceleasi lucruri cu care erati obisnuiti.aceeasi senzatie va reveni, insa facand des acest exercitiu ne vom elibera de povara asta.sa ne gandim ca altii sufera de boli grave si noi ca avem ameteli si atacuri de panica ne fofilam atat.sa fim tari ! ma puteti contacta -