Tulburare anxioasa de mai mult de doi ani
Buna.Am 29 de ani, am o familie perfecta si sunt diagnosticat cu boala TULBURARE ANXIOASA, de mai mult de 2 ani.Ma simteam rau inainte de 2 ani fara sa ma duc la medic, am avut si atac de panica, nu puteam sa ma ridic din pat, ma simteam ca mor.Atunci cand iarasi aveam inca un atac de panica, am mers la urgenta, de atunci iau medicamentele, simt mai bine, nu am atacuri, dar tot nu pot sa lucrez, mi e frica sa ma duc unde sunt lume, nu pot sa calatoresc deloc.Va rog ajutati ma, scrieti mi, inca resemnez, dar nu o sa pot trai fara sa pot bucura de viata asta frumoasa, ca acum de cand sant bolnava, vad ca altii pot trai viata asa cum vreau, si ca viata e frumoasa.Iau alprazolam si Arketis, scrieti mi pot sa li iau mai mult timp, nu o sa fiu dependent de medicamente?Si as vreau un copil, pot sa li am daca iau medicamentele astea?Multumesc mult pentru raspuns.
10 comentarii
Salut. A trecut o luna de zile de cand ai postat mesajul si nu ai primit nici un raspuns, sper sa citesti ce iti voi scrie acum.
Eu am depresie cu atacuri de panica, doi ani de zile nu am iesit afara din casa, insa dupa ce mi s-a prescris tratament am inceput din nou sa ies din casa "cu pasi mici", (adica intr-o zi pana la chiocul de tigari, in alta zi pana la coltul strzii s.am.d.). Mi-am cumparat o bicileta si am inceput sa merg pana mai departe, daca mi se facea frica dadeam repede la pedale spre casa. Am gasit si un mare sprijin in sotul meu care a fost tot timpul langa mine. Si tot asa, am ajuns sa vad si Spania.Greseala mea a fost ca nu m-am mai dus la medic si nu am mai continuat tratamentul.
Acestea fiind spuse, poate ca te va ajuta cu ceva experienta mea. Ideea e sa incerci sa faci cate ceva, putin cate putin si sa te duci constant la medic. Referitor la intrebarea ta cu medicamentele, nu pot sa iti dau nici un sfat (si ar fi bine sa discuti cu un medic problema asta ).
Bafta multa si m-ar bucura sa vad ca mai dai un semn de viata.
Eu am depresie cu atacuri de panica, doi ani de zile nu am iesit afara din casa, insa dupa ce mi s-a prescris tratament am inceput din nou sa ies din casa "cu pasi mici", (adica intr-o zi pana la chiocul de tigari, in alta zi pana la coltul strzii s.am.d.). Mi-am cumparat o bicileta si am inceput sa merg pana mai departe, daca mi se facea frica dadeam repede la pedale spre casa. Am gasit si un mare sprijin in sotul meu care a fost tot timpul langa mine. Si tot asa, am ajuns sa vad si Spania.Greseala mea a fost ca nu m-am mai dus la medic si nu am mai continuat tratamentul.
Acestea fiind spuse, poate ca te va ajuta cu ceva experienta mea. Ideea e sa incerci sa faci cate ceva, putin cate putin si sa te duci constant la medic. Referitor la intrebarea ta cu medicamentele, nu pot sa iti dau nici un sfat (si ar fi bine sa discuti cu un medic problema asta ).
Bafta multa si m-ar bucura sa vad ca mai dai un semn de viata.
Nici nu stiu cum sa mi multumesc ca ai scris pt. mine.Tu esti singura care ai scris, sincer.Si nici nu credeam ca mai exista cineva care sa se simta ce simt eu.Ma bucur mult ca tu ai vindecat, si ai ajuns in Spania, eu nici macar 5 km nu pot sa calatoresc, te rog crede ma am incercat orce, dar nu am reusit, te rog spune mi cum ai reusit?Spania e foarte departe.Si cum te a ajutat sotul tau?A mea nu prea ma ajuta, saracul lucreaza singur, ca sa avem ce dorim, dar cu boala mea nu ma ajuta deloc.As vrea sa fiu macar o zii cum am fost, sa pot sa calatoresc, sa pot sa ma plimb, sa fiu cum sunt si altii, dar asta nu o sa fie niciodata, stiu si simt asta.Iau medicam, entele si merg la medic, si tot nu pot.In mine, in sufletul meu stiu ca niciodata nu pot sa fac tot ce am facut ma doare dar pot sa resemnez, nimeni nu obsearva asta.Te rog sa mai vorbim, las id ul meu lukacs.brigitta si sa vorbim pe mess.Am nevoie sa vorbesc cu tine.Mersi mult ca mi ai scris cred ca esti o persoana foarte buna.Te pup, si ai grija de tine, sper ca vorbim.Pa.
Ma bucur mult ca inca mai intri pe foum, asta ma face sa inteleg ca esti binisor.
As vrea sa ma fac cat mai bine inteleasa, nu sunt ok acum si nici cand ma tineam de tratament nu eram cum am fost odata. De cate ori ma urcam cu sotul meu in masina sa mergem undeva aveam emotii foarte mari si deseori il rugam la jumatatea drumului sa ma aduca inapoi acasa, uneori o facea, alteori ma incuraja sa merg mai departe si mergea faza deoarece dupa 3 min. max im de frica imi reveneam.Trebuie sa admitem ca suntem niste persoane bolnave, o boala din care se revine destul de greu trebuie sa ai rabdare si sa nu iti pierzi speranta. In acelasi timp trebuie sa iti contorizezi fiecare succes, fiecare lucru cat de marunt pe care il poti face, chiar si o mancare pt. sotul tau, sau faptul ca poti sa faci curat in casa, trebuie sa te multumeasca.Imi aduc aminte cum ma invata pe mine bunica sa fac inainte de a ma culca seara, sa stau si sa ma gandesc la toate faptele bune pe care le faceam pe parcrsul zilei, ca sa dorm linistita. E o metoda buna.
Se intampla de asemenea sa mai si gresesti, sa nu iti iasa lucrurile cum vrei, insa oameni suntem si iti repet ai rabdare cu tine. Si nu uita de doctor, e cel mai important sa mergi des si sa te ti de tratament.
Cam atat am avut sa iti spun deocamdata. Sanatate multa!!!!!
PS: de curiozitate, ce medicamente ti-a prescris medicul psihiatru?
As vrea sa ma fac cat mai bine inteleasa, nu sunt ok acum si nici cand ma tineam de tratament nu eram cum am fost odata. De cate ori ma urcam cu sotul meu in masina sa mergem undeva aveam emotii foarte mari si deseori il rugam la jumatatea drumului sa ma aduca inapoi acasa, uneori o facea, alteori ma incuraja sa merg mai departe si mergea faza deoarece dupa 3 min. max im de frica imi reveneam.Trebuie sa admitem ca suntem niste persoane bolnave, o boala din care se revine destul de greu trebuie sa ai rabdare si sa nu iti pierzi speranta. In acelasi timp trebuie sa iti contorizezi fiecare succes, fiecare lucru cat de marunt pe care il poti face, chiar si o mancare pt. sotul tau, sau faptul ca poti sa faci curat in casa, trebuie sa te multumeasca.Imi aduc aminte cum ma invata pe mine bunica sa fac inainte de a ma culca seara, sa stau si sa ma gandesc la toate faptele bune pe care le faceam pe parcrsul zilei, ca sa dorm linistita. E o metoda buna.
Se intampla de asemenea sa mai si gresesti, sa nu iti iasa lucrurile cum vrei, insa oameni suntem si iti repet ai rabdare cu tine. Si nu uita de doctor, e cel mai important sa mergi des si sa te ti de tratament.
Cam atat am avut sa iti spun deocamdata. Sanatate multa!!!!!
PS: de curiozitate, ce medicamente ti-a prescris medicul psihiatru?
Buna!
Mersi mult ca ai raspuns asa de repede.Da, sunt binisor, dar nu sunt cum eram inainte.Bine ca poti sa calatoresti, ca eu nu ma urc in masina, nu ies din oras, ca simt atat de rau dupa asta ca nu pot sa ridic din pat doua zile.Nimeni nu ma intelege nici nu stie aproape nimeni de boala mea, ca pe dinafara nu se vede, numai eu simt ce simt.DA, IAU MEDICAMENTELE, DUPA 2 ANI DE TRATAMENT NU MAI POT SA RENUNT LA ELE, nici daca asi vrea, dar nu vreau sa renunti ca orcum simt mai bine, , ca inainte.Si ma sperii cateodata ca nu ma intereseaza nimic, as vreau sa fiu asa cum am fost, dar stiu ca nu o sa fiu.Tu cum te simti?Nu te duci la un medic?Ai copii?Povesteste mi te rog, si mersi mult ca vorbesti cu mine.Pa.
Mersi mult ca ai raspuns asa de repede.Da, sunt binisor, dar nu sunt cum eram inainte.Bine ca poti sa calatoresti, ca eu nu ma urc in masina, nu ies din oras, ca simt atat de rau dupa asta ca nu pot sa ridic din pat doua zile.Nimeni nu ma intelege nici nu stie aproape nimeni de boala mea, ca pe dinafara nu se vede, numai eu simt ce simt.DA, IAU MEDICAMENTELE, DUPA 2 ANI DE TRATAMENT NU MAI POT SA RENUNT LA ELE, nici daca asi vrea, dar nu vreau sa renunti ca orcum simt mai bine, , ca inainte.Si ma sperii cateodata ca nu ma intereseaza nimic, as vreau sa fiu asa cum am fost, dar stiu ca nu o sa fiu.Tu cum te simti?Nu te duci la un medic?Ai copii?Povesteste mi te rog, si mersi mult ca vorbesti cu mine.Pa.
Angels,
Tulburarile de anxietate sunt abordate atat medicamentos, cat si psihologic. Sunt pacienti care raspund mai bine la tratamentul medicamentos, altii la cel psihologic (psihoterapie), in vreme ce unii au nevoie de combinarea unui anxiolitic cu tehnici specifice de psihoterapie.
In sine, tulburarile de anxietate nu ridica probleme deosebite in tratarea lor decat atunci cand persoana in cauza prezinta si alte tulburari asociate, ori cand anxietatea este doar un simptom integrat intr-un tablou clinic mult mai complex.
Iti recomand cu multa caldura sa abordezi problemele cu care te confrunti intr-un cabinet de psihoterapie. Stiu ca perspectiva de a face asa ceva pare una aproape imposibil de realizat (si aceasta este o manifestare a tulburarii de anxietate), insa alternativa o cunosti deja, dat fiind ca traiesti in ea de ceva vreme.
Curaj si multa sanatate!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Tulburarile de anxietate sunt abordate atat medicamentos, cat si psihologic. Sunt pacienti care raspund mai bine la tratamentul medicamentos, altii la cel psihologic (psihoterapie), in vreme ce unii au nevoie de combinarea unui anxiolitic cu tehnici specifice de psihoterapie.
In sine, tulburarile de anxietate nu ridica probleme deosebite in tratarea lor decat atunci cand persoana in cauza prezinta si alte tulburari asociate, ori cand anxietatea este doar un simptom integrat intr-un tablou clinic mult mai complex.
Iti recomand cu multa caldura sa abordezi problemele cu care te confrunti intr-un cabinet de psihoterapie. Stiu ca perspectiva de a face asa ceva pare una aproape imposibil de realizat (si aceasta este o manifestare a tulburarii de anxietate), insa alternativa o cunosti deja, dat fiind ca traiesti in ea de ceva vreme.
Curaj si multa sanatate!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Va multumesc foarte mult, da stiu ca trebuie sa ma duc intr un cabinet de psihoterapie, din pacate la noi nu exista, dar poate o sa fiu in stare sa ma duc altundeva, dar prima data trebuie sa pot sa calatoresc.Multumesc inca odata.
Acum am recitit mesajele tale si am vazut ca scrisesei ce medicamente iei. Scuze, sunt cam zapacita de creieri :) - de aceea nu intru nici pe messenger, acolo trbuie sa scri mai repede iar mie imi trebuie ceva timp de gandire sa nu spun vreo porstie...Eu luam seroxat si xanax, cam aceeasi treaba.
Nu ma simt deloc bine, mare greseala ca am renuntat la tratament, imi este foarte greu sa ma adun.Toata ziua stau singura (de fapt mint, sunt cu pisoi mei, 3 la nr.), mai cobor din cand in cand pe la mama mea(stau la curte intr-o casa cu etaj iar parintii mei locuiesc la parter) in rest imi mai caut cate ceva de facut prin casa, de obicei curatenie si mancare, sunt bucuroasa ca pot face asta si astept sa vina sotul meu acasa(ca o adevarata casnica:)). Cand vine reusesc sa ma mai destind. Am incercat sa ma angajez, de fapt am si lucrat cam sase luni, 3 luni la un magazin de cadouri si trei ca vanzatoare la un magazin de imbracaminte, asta cam la 2 ani dupa incepera tratamentului. problema e ca eu locuiesc pe litoral si aici majoritatea patronilor te trateaza de parca ai fi negru pe plantatie asa ca am renuntat si m-am apucat sa invat sa construiesc pagini web. Am invatat ceva ceva cu multa greutate, cu sudoare si lacrimi :), acum am luat o pauza ca mi-e greu sa ma concentrez. Sper sa nu renunt. Chiestia asta ma tine pe lunia de plutire ma ajuta oarecum sa am o imagine mai buna despre mine.
Nu am copii poate daca eram ok as fi facut, asa imi este teama, sunt o fire pesimista si nu m-as descurca cu o asemenea responsabilitate (adica, daca se intampla ceva cu sotul meu ). Intelegi?:) Tu in schimb nu te lua dupa mine, mai ales daca ai pe cine sa te bazezi (parinti, socrii) se spne ca, un copil face minuni, poate ca te va mobiliza.
Cam asta despre mine, deocamdata. In ce priveste faza cu medicul, vroiam sa maintrnez, insa imi este frica, nu stiu care sunt conditiile la Palazul Mare unde lucreaza acum medicul care mi-a pus diagnosticul. Am sa-l rog pe sotul meu sa mearga pana acolo sa se intereseze. Sper sa ma bage intr-o rezerva ca nu stiu daca as suporta sa vad cine stie ce pe acolo sau mai grav sa patesc ceva...Daca nu ma gandesc sa apelez la psihologul din oras...sa vad.
Acum e randul tau :).Am retinut ca ai 29 de ani si ca ai un sot bun care a ramas langa tine, mai povesteste...Ti-as da email-ul meu dar cred ca mai bine ramanem pe forum, ai vazut ti-a scris si d-na Munteanu.
Pupici si te astept sa scri.
Nu ma simt deloc bine, mare greseala ca am renuntat la tratament, imi este foarte greu sa ma adun.Toata ziua stau singura (de fapt mint, sunt cu pisoi mei, 3 la nr.), mai cobor din cand in cand pe la mama mea(stau la curte intr-o casa cu etaj iar parintii mei locuiesc la parter) in rest imi mai caut cate ceva de facut prin casa, de obicei curatenie si mancare, sunt bucuroasa ca pot face asta si astept sa vina sotul meu acasa(ca o adevarata casnica:)). Cand vine reusesc sa ma mai destind. Am incercat sa ma angajez, de fapt am si lucrat cam sase luni, 3 luni la un magazin de cadouri si trei ca vanzatoare la un magazin de imbracaminte, asta cam la 2 ani dupa incepera tratamentului. problema e ca eu locuiesc pe litoral si aici majoritatea patronilor te trateaza de parca ai fi negru pe plantatie asa ca am renuntat si m-am apucat sa invat sa construiesc pagini web. Am invatat ceva ceva cu multa greutate, cu sudoare si lacrimi :), acum am luat o pauza ca mi-e greu sa ma concentrez. Sper sa nu renunt. Chiestia asta ma tine pe lunia de plutire ma ajuta oarecum sa am o imagine mai buna despre mine.
Nu am copii poate daca eram ok as fi facut, asa imi este teama, sunt o fire pesimista si nu m-as descurca cu o asemenea responsabilitate (adica, daca se intampla ceva cu sotul meu ). Intelegi?:) Tu in schimb nu te lua dupa mine, mai ales daca ai pe cine sa te bazezi (parinti, socrii) se spne ca, un copil face minuni, poate ca te va mobiliza.
Cam asta despre mine, deocamdata. In ce priveste faza cu medicul, vroiam sa maintrnez, insa imi este frica, nu stiu care sunt conditiile la Palazul Mare unde lucreaza acum medicul care mi-a pus diagnosticul. Am sa-l rog pe sotul meu sa mearga pana acolo sa se intereseze. Sper sa ma bage intr-o rezerva ca nu stiu daca as suporta sa vad cine stie ce pe acolo sau mai grav sa patesc ceva...Daca nu ma gandesc sa apelez la psihologul din oras...sa vad.
Acum e randul tau :).Am retinut ca ai 29 de ani si ca ai un sot bun care a ramas langa tine, mai povesteste...Ti-as da email-ul meu dar cred ca mai bine ramanem pe forum, ai vazut ti-a scris si d-na Munteanu.
Pupici si te astept sa scri.
Buna.Nici nu stii cat ma bucura cand vad ca ai scris.Tot ce ai povestit este exact ca la mine.Sotul meu lucra in strainatate si eu nopti intregi plangeam daca pateasca ceva ce o sa fie cu noi si tot prostii venea in gandurile mele.Si mi e imi e frica de responsabilitati, nici nu as putea sa cresc copilul singura Doamne fereste, dar spun numai ca unii pot, dar eu nu as putea sa fac multe lucruri.De exemplu imi era frica sa vstau in casa singura, odata am ramas cu copilul aproape ca am lesinat, dar de frica ca ce o sa se intampla cu copilul daca o sa mi fie rau in fata lui.Acum pot stau singura, dar nu mult numai cateva ora atat.Era timp cand nu puteam sa ma duc la sedinta de parinti ca simteam ca lesin, stii atacuriile de panica.Dar totus cred ca daca nu as lua medicamentele nu stiu ce sa fii intamplat cu mine pana acum.Dar spunemi de ce nu te duci la doctor?De ce nu vrei sa iei medicamente?Da, eu cred ca daca o sa ai un copil o sa atragea copilul atentia de atacurile asta, ca atunci o sa fii prea ocupat cu copilul.Sincer eu nu prea am rabdare cu copilul, iubesc atat de mult, dar nici nu am atat de multe rabdare cum era inainte.Si cand e vorba de invatat, nici atunci nu pot sa invat cu el mult, trimit la mama si cu el invata.Iti plac pisicile?Si mie.Mai ales sotului.Avem si noi una, era slabita cand fiul meu a dus sus de pe strada, dar acum e rasfatata casei, iubim mult.Nu spune ca poate scrii prostii pe mess, te rog intra sa vorbim, abia astept.Multe pupici.!
Astept mult raspunsul tau.!
Astept mult raspunsul tau.!
Buna Angels. Nu am intrat ieri pe forum sa iti scriu ca am avut musafiri si dupa ce au plecat am fost obosita. Ca sa vb. pe mass. trebuie sa imi dai si email-ul tau pt. a te baga la "add a contact". dar te anunt de pe acum ca prea mult nu voi putea vorbi deoarece obosesc repede. Penultimul mesaj pe care ti l-am scris mi-a luat aproape 2 ore. Imi vin o mie de ganduri in cap si trec prin tot atatea stari pana scriu doua randuri. Astept sa imi trimiti adresa de mail. tuc.
Buna!Nu te supara te rog, nu am putut sa intru, in ultimiile zile, am luat numai jumatate de doza din medicamente ca nu am avut, si simteam rau.Acum ma simt bine putin ametesc, dar am obisnuit cu asta, din pacate. -*
Astept sa vorbim -*, si cand simti ca nu mai poti sa scrii si nu poti sa concentrez inteleg, ca si eu simt la fel, DAR M AS BUCURA DACA AM VORBII PUTIN.
Te pup, ai grija de tine si astept sa vorbim.
(*modificat de administrator)
Astept sa vorbim -*, si cand simti ca nu mai poti sa scrii si nu poti sa concentrez inteleg, ca si eu simt la fel, DAR M AS BUCURA DACA AM VORBII PUTIN.
Te pup, ai grija de tine si astept sa vorbim.
(*modificat de administrator)
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2sunt studenta in ultimul an si nu mai pot sa invat
- 7mai multe raspunsuri si intrebari..la aceste atacuri..
- 3Cauza atacurilor de panica
- 12Anxietate-reactii fizice care ma intriga
- 4atacul de panica, tratament de un an - se va face bine?
- 5comenzi (mentale) in timpul jocului la calcular... sa fie constiinta mea?
- 7presiune inima
- 11depresie? anxietate? Ma ajuta cineva?
- 7Emotivitate excesiva
- 42anxietate generalizata
- 1oare din cauza stresului sau din cauza tigarilor??motiv d ingrijorare...
- 7Tlburari de anxietate
- 1Grup de suport pentru anxietate si fobii 'Serile de alergat frici'
- 11Tulburări anxioase și atacuri de panica. Ajutor
- 5Intrebare atacuri panica
- 3Derealizare
- 12Anxietate si atacuri de panica
- 9Anxietatea si tratamentul de lunga durata
- 5Ajutați-mă! sufăr de anxietate generalizata cu somatizari
- 3Tahicardie și anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea anxioasa generalizata Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: