Depresie provenita din pesimism + stress ?

Ca sa imi fac un portret personal ma caracterizez ca fiind un pesimist convins inca de mic...

De mic, seara cand ma puneam la somn imi era frica de faptul ca nu o sa ma mai trezesc niciodata, ba imi imaginam ca sufar de cine stie ce boala letala etc...

Problema mea cu adevarat mare a aparut in urma cu 1-2 luni cand am inceput sa am atacuri de panica pronuntate si stari deplorabile...

Sirul evenimentelor care banuiesc eu ca au determinat starea asta de depresie au fost faptul ca am fumat marijuana si a 3-a sau a4-a oara am avut un "bad trip" de 5-6 ore imediat dupa ce am fumat si aveam sentimentul ca in secunda urmatoare am sa mor, eram terifiat de frica apoi a urmat o perioada extrem de stresanta in ceea ce priveste afacerile personale pentru care a trebuit sa ma implic extrem.

Primul atac de panica mai pronuntat l-am avut cand stateam calm la semafor si dintr-o data am simtit frica aceea imensa si senzatia ca am sa mor, ceilalti ma claxonau dar eu eram extrem de terifiat ca sa mai reactionez... totul a durat cam 1 -2 minute apoi usor m-am dezmeticit si am plecat senzatia trecand de la sine in cateva minute...

Apoi au inceput din ce in ce mai des cu senzatia de sufocare, de lesin, cu frica de moarte, fel de fel de ganduri negre ca as avea cine stie ce boala de inima, creier etc...

Sunt constient de ideea ca depresia e o boala ca oricare alta si ca se poate trata, la fel de bine m-am mai linistit cand am citit pe forum despre persoana care au aceeasi problema ca si mine, din pacate unii cu simtome mai grave decat ale mele.

Nu am fost pana acum la psiholog si mi-e cam teama de medicatie deoarece stiu ca multi prescriu medicamente gresit, momentan prefer doar sa ies in compania prietenilor cu care rad foarte mult, sa nu ma mai anturez in situatii care imi provoaca stress.

Problema mai urata ar fi faptul ca atacul de panica mai imi creeaza o frica si anume aceea de "frica de atac de panica ce va urma" dar deocamdata sper sa ma pot controla ca poate reusesc sa imi revin asa...

Daca as primi sfaturi de la cei avizati care stiu despre ce e vorba sau au trecut/trec prin asa ceva mi-ar prinde foarte bine ! Va multumesc!

dragul meu, dupa cum stii si tu dorogurile fac rau in primul rand la creier. Normal ca te-a apucat firca pentru ca erai intoxicat. Cand te vei dezintoxica si te vei hrani bine cu proteine si fructe iti vei mai reveni.
Uita de existenta marijuanei. Sau al oricarei ierbi de astea.
Iti doresc sanatate!

Multumesc mult de raspuns Anastasia, crezi ca de acolo se trage toata buba si ca nu e ceva grav ? Ai idee cat timp aproximativ ii ia organismului sa se dezintoxice ?

Cu referire la proteine sa iau si vitamine sau doar o dieta bogata ?

Dualtrax,

cred ca ceea ce ai tu o poate fi o tulburare anxioasa, pe fondul careia ai ai facut si atacuri de panica.
Iti recomand calduros sa mergi la un medic psihiatru bun.Intr-adevar e posibil sa iti prescrie medicamente, insa nu ai de ce sa te temi de aceste medicamente.De asemenea este foarte indicat, (vezi ce iti spune si medicul) sa mergi la un psihoterapeut.(atentie:psihiatrul nu e una si acelasi lucru cu psihoterapeutul, psihiatrul pune diagnosticul si prescrie medicamente iar teraputul e psiholog).
Abordarea cea mai eficienta in tipul tau de problema e terapia combinata, adica medicamente si neaparat psihoterapie.
Multa sanatate!

Multumesc pentru sfaturi kiky, oare sa ma las de cafea si tigari ? Sau nu eu ele treaba cu starea prin care trec ?

Si eu sunt o pesimista convinsa. Niciodata nu am vazut nimic bun la mine si i-am vazut pe toti si pe toate net superiori. In fiecare zi sunt stresata de ceea ce am de facut, cu gandul ca nu-mi ajunge timpul sau te miri ce alte motive. Sunt timida si nu-mi place sa vorbesc intr-un public foarte numeros... Sa mai spun? Imi place intimitatea si prietenii sinceri si de incredere. DECI: viata nu-mi va oferi niciodata aceste lucruri si DECI: voi fi stresata mai departe...

O.K. Am vorbit cam mult despre mine. Dar poate ca te ajuta intr-un fel sa stii ca si altii au probleme... As vrea sa-ti dau un sfat: du-te la medic. O boala, cu cat este tratata mai de timpuriu, cu atat are sanse mai mari sa fie redusa la tacere. Asta o stii si tu. Stiu ca este usor sa dam sfaturi, atata vreme cat nu noi suntem cei bolnavi, dar de asta am citit mesajul tau... si nu dorm. Psihologul si psihiatrul sunt medici ca oricare alti medici si sper sa ii gasesti pe cei mai potriviti pentru tine. Si eu merg momentan la un psihiatru... Asta e. Viata e plina de surprize nu tocmai placute, si trebuie sa mergem mai departe. Crezi ca nimanui nu-i pasa de tine? Ia nu mai plati taxele o luna si ai sa vezi cat esti de important...

Oricum Katy, la faza cu relatiile intre mine si ceilalti oameni, cel putin in ultima vreme nu ma simt inferior poate si din cauza faptului ca am o situatie materiala destul de buna si asta imi da o oarecare putere si siguranta in fata multora dar mereu vad viitorul si trecutul in gri... mereu cand adorm ma gandesc ca "de maine va fi rau"... etc etc etc si ca sfat pentru tine ti-as recomanda sa privesti persoana cu care intri in contact fix in ochi si sa constientizezi ca si ei sunt persoane la fel ca si tine cu slabiciunile lor...

Gandurile tale negative te-au adus in starea asta iar marijuana le-a accentuat.Impune-ti sa vezi doar partea frumoasa din orice si inainte sa recurgi la pastile(dau dependenta) incearca terapiile astea cu bioenergie, acupunctura...

Mersi de sfat, dualtrax.

Nu inteleg un lucru: daca ai o stare materiala buna, de ce iti faci griji pentru viitor? Probabil ca un sot cu o familie numeroasa, sau sa zicem cu 2 copii de intretinut si cu rate la banca pe 20 de ani pentru apartament, e indreptatit sa-si faca griji pentru ziua de maine. Dar tu? Nu cumva iti induci gandurile acestea pesimiste si negre? E pacat sa poti sa te bucuri din punct de vedere material, dar sa n-o faci, doar pentru ca te temi de viitor. Altii nu au aproape nimic, dar nu-si fac probleme. Eu nu zic ca trebuie sa fii asa, indiferent, un fel de TRAIESTE CLIPA sau DUPA NOI, POTOPUL, dar poti obtine mai mult de la viata. Succes si multa, multa sanatate... si o viata de calitate.

Katy hai sa iti zic asa in mare ideea la mine: imi fixez ceva anume de exemplu sa imi cumpar o anume masina... imi pun asta in cap si reusesc sa o fac dar bucuria nu dureaza decat cel mult 2 sau 3 zile apoi gata mi se taie de tot, la fel imi sta in cap ideea ca pot ramane fara nimic din ceea ce am, ca persoanele apropiate pot pati ceva rau, imi fac singur niste filme in cap destul de deplasate si stupide si realizez ca sunt putin probabile dar... care se pot intampla deci nu mai iau in considerare procentul foarte mic ca e posibil sa se intample.

Oricum lucrez intens cu mintea mea si pot sa zic, ca dupa ce am citit pe forum despre persoane care au aceeasi problema cu mine si mi-am dat seama ca la altii e mult mai grav am observat ca ma pot controla si chiar daca sunt momente cand creierul intra in acea amorteala dinaintea unui atac de panica, reusesc sa trec peste iar lucrul asta ma bucura nespus.

Multumesc tuturor care posteaza pe acest topic cu sfaturi.

E ciudat cum lucreaza mintea umana... Ne facem singuri rau gandindu-ne la ceea ce s-ar putea intampla rau, desi uitandu-ne in trecut, constatam ca totul a fost O.K. Si eu am trait astfel de momente. Iti dau o idee: daca lucrurile materiale, cum ar fi o masina noua, nu-ti dau satisfactie, bucura-te de lucrurile spirituale: relatia cu copiii, cu sotia in special, descoperiti impreuna lucruri de care sa va bucurati, iesiti in natura si bucurati-va de tot ce e in jurul vostru si UITA de toate problemele. Si mai presus de orice, discuta cu ei, asculta-le problemele, afla-le nevoile inimii si joaca-te cu ei. Poate nu se va rezolva problema ta, dar consider ca cel mai important lucru pe lumea asta este sa stii ca cineva te iubeste si ai valoare in ochii lui, iar acest lucru cere munca si sacrificiu si din partea ta, cere iubire. Pana la urma, masina e un mijloc de transport, nu un scop in sine, sau casa, sau mai stiu eu ce... Si eu vreau sa-mi cumpar masina, veche, n-am bani pentru una noua... Uite cine-ti da sfaturi... o sarantoaca...

Da aici ai perfecta dreptate si ar cam trebui sa pun mai mare aspect pe comunicarea intre mine si familiem, si asa relatia intre mine si ei fiind cam distanta din cauza stressului zilnic care nu imi mai permite sa stau cu ei foarte mult.

Si care e faza de la sfarsit cu "uite cine-ti da sfaturi" ? de ce ai zis asa ?

Stii, nu-mi place sa par cea care le stie pe toate si are raspuns la intrebarile altora. E atat de usor sa vedem paiul din ochiul altuia, dar sa nu vedem barna din al nostru! Tradus: e usor sa-ti spun tie ce trebuie sa faci, sau sa te critic pentru ca nu faci... dar eu sa nu fac. In timp ce-ti scriam acel mesaj, ma gandeam la aceste lucruri si ma gandeam ca ai o calitate foarte mare, pe care eu n-o am: aceea de a te descurca in afaceri, de a asigura un trai decent familiei. Si acum: daca cei dragi ai tai nu duc lipsa de bani, de ce sa duca lipsa de dragoste?! Dupa ani de zile, copiii nu-si vor aminti jucariile sau petrecerile organizate te miri unde de ziua lor, ci isi vor aminti serile petrecute cu tata si cu mama, mersul la munte sau la pescuit... Lumea asta se duce de rapa si ii trage si pe copiii nostri dupa ea, daca nu-i tinem langa noi. Tinerii din ziua de azi sunt deja pierduti prin discoteci, cu masini scumpe, pe dupa blocuri... si nu din lipsa de bani. Nu-ti mai face griji ca maine s-ar putea intampla ceva rau cu cei dragi, pretuieste-i astazi! Sa ai o saptamana linistita, pace in suflet si incredere ca Dumnezeu va purta de grija acolo unde tu n-o poti face.