nu mai vreau sa fiu asa...
buna ziua! ma adresez dumneavoastra deoarece nu imi pot permite sedinte la psiholog.
am 27 ani, sunt mama a unei fetite de 9 luni. ce nu imi place/ma sperie la mine: am o stranie fascinatie legata de tot ce tine de boala, in special de durerea fizica. e ca si cum nu mi-as dori sa fiu sanatoasa.
mentionez ca ma lupt si cu o mica depresie...fara chef de viata, uneori simt ca fac numai rau celor din jur, ca le-ar fi mult mai bine fara mine...caz clasic.
nu aici e problema, cu asta ma descurc. nu stiu insa cum sa fac sa nu imi mai doresc durere. cum sa fac sa nu-i mai invidiez pe cei care au. de fiecare data cand cineva mi se plange de vreo durere, tot ce pot gandi este "vreau si eu".
De ce? oare poate ca vreau sa fiu compatimita, protejata? eu reactionez bine la probleme fizice, nu spun nimic la nimeni, rezist si suport. oare vreau in mod inconstient sa-mi afirm iar si iar cine stie ce valoare ca om, indurand suferinte care pe altii ii fac sa se planga?
ma mai si enervez cand vad ca cineva nu reactioneaza ca mine...vreau sa am dreptul de a-i spune "ce te plangi atata? uite, eu am trecut prin (.) si nu m-am mai plans". Si el sa spuna "n-am stiut, vai, saraca de tine...", si sa ma admire cat de bine am rezistat...
Nu stiu, va rog sa nu ma judecati prea aspru, nu stiu ce sa fac si cum sa fac, nu mai vreau asa, vreau sa fiu o persoana normala, care cauta sa-i fie bine, si nu rau, care vrea sa traiasca bine langa familie...nu mai vreau sa caut suferinta, nu mai vreau sa reactionez asa fata de suferinta altora...
am 27 ani, sunt mama a unei fetite de 9 luni. ce nu imi place/ma sperie la mine: am o stranie fascinatie legata de tot ce tine de boala, in special de durerea fizica. e ca si cum nu mi-as dori sa fiu sanatoasa.
mentionez ca ma lupt si cu o mica depresie...fara chef de viata, uneori simt ca fac numai rau celor din jur, ca le-ar fi mult mai bine fara mine...caz clasic.
nu aici e problema, cu asta ma descurc. nu stiu insa cum sa fac sa nu imi mai doresc durere. cum sa fac sa nu-i mai invidiez pe cei care au. de fiecare data cand cineva mi se plange de vreo durere, tot ce pot gandi este "vreau si eu".
De ce? oare poate ca vreau sa fiu compatimita, protejata? eu reactionez bine la probleme fizice, nu spun nimic la nimeni, rezist si suport. oare vreau in mod inconstient sa-mi afirm iar si iar cine stie ce valoare ca om, indurand suferinte care pe altii ii fac sa se planga?
ma mai si enervez cand vad ca cineva nu reactioneaza ca mine...vreau sa am dreptul de a-i spune "ce te plangi atata? uite, eu am trecut prin (.) si nu m-am mai plans". Si el sa spuna "n-am stiut, vai, saraca de tine...", si sa ma admire cat de bine am rezistat...
Nu stiu, va rog sa nu ma judecati prea aspru, nu stiu ce sa fac si cum sa fac, nu mai vreau asa, vreau sa fiu o persoana normala, care cauta sa-i fie bine, si nu rau, care vrea sa traiasca bine langa familie...nu mai vreau sa caut suferinta, nu mai vreau sa reactionez asa fata de suferinta altora...
9 comentarii
Buna Marina,
Parerea mea este ca ar trebui sa te gandesti putin la ce anume iti aduce tie o boala. Mai multa atentie din partea celorlalti ? Mai multa grija ? Scuze pentru a nu face anumite lucruri sau pentru a nu te pricepe la altele, fiindca "doar esti bolnava" ?
Din ce spui, am impresia ca in timp ai dezvoltat si un fel de mila fata de tine insuti (si daca ai avea inca o boala, mila asta s-ar putea exercita si mai savuros, mai din plin) - nascuta din dorinta pozitiva de altfel, de a te afirma in ochii celorlalti. Probabil ca nu ai descoperit inca cum dar nu-i bai, toate se invata si insusesc pe lumea asta.
Probabil ca depresia usoara nu prea iti da voie sa vezi lucrurile cu mai multa flexibilitate, deci si din punctul altora de vedere, si sa accepti modul de a fi al celor din jur chiar asa cum este el. (iar dorinta de afirmare iti conserva o forma de egoism, necesar pentru a razbi pana acolo unde iti doresti)
Destul cu judecata, sa trecem la un prim set de posibile solutii.
In primul rand, prima actiune este sa obtii raspunsul la prima intrebare...
Apoi, SA TE GANDESTI CUM POTI OBTINE ACELASI LUCRU (atentie, grija, admiratie, etc) ALTFEL, de data asta NUMAI pe baza unor calitati ale tale intrinseci.
Ce calitati deosebite ai putea dezvolta ?
Ce calitati deosebite AI DEJA ?
Cum ar putea calitatile astea ale tale sa fie un plus si pentru cei din jurul tau, chiar si AZI ? (hai recunoaste, ca ai cate ceva de descoperit...)
Sa vezi cum incep sa apara si ADMIRATIA din partea celorlalti... si mandria de a te cunoaste...
O ultima observatie: daca simti ca ce vrei e prea mult, cauta-ti cel putin o persoana care sa te sustina in a ajunge acolo unde doresti...
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
Parerea mea este ca ar trebui sa te gandesti putin la ce anume iti aduce tie o boala. Mai multa atentie din partea celorlalti ? Mai multa grija ? Scuze pentru a nu face anumite lucruri sau pentru a nu te pricepe la altele, fiindca "doar esti bolnava" ?
Din ce spui, am impresia ca in timp ai dezvoltat si un fel de mila fata de tine insuti (si daca ai avea inca o boala, mila asta s-ar putea exercita si mai savuros, mai din plin) - nascuta din dorinta pozitiva de altfel, de a te afirma in ochii celorlalti. Probabil ca nu ai descoperit inca cum dar nu-i bai, toate se invata si insusesc pe lumea asta.
Probabil ca depresia usoara nu prea iti da voie sa vezi lucrurile cu mai multa flexibilitate, deci si din punctul altora de vedere, si sa accepti modul de a fi al celor din jur chiar asa cum este el. (iar dorinta de afirmare iti conserva o forma de egoism, necesar pentru a razbi pana acolo unde iti doresti)
Destul cu judecata, sa trecem la un prim set de posibile solutii.
In primul rand, prima actiune este sa obtii raspunsul la prima intrebare...
Apoi, SA TE GANDESTI CUM POTI OBTINE ACELASI LUCRU (atentie, grija, admiratie, etc) ALTFEL, de data asta NUMAI pe baza unor calitati ale tale intrinseci.
Ce calitati deosebite ai putea dezvolta ?
Ce calitati deosebite AI DEJA ?
Cum ar putea calitatile astea ale tale sa fie un plus si pentru cei din jurul tau, chiar si AZI ? (hai recunoaste, ca ai cate ceva de descoperit...)
Sa vezi cum incep sa apara si ADMIRATIA din partea celorlalti... si mandria de a te cunoaste...
O ultima observatie: daca simti ca ce vrei e prea mult, cauta-ti cel putin o persoana care sa te sustina in a ajunge acolo unde doresti...
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu
multumesc frumos de ajutor. poate ca simt asa pentru ca toata viata eu am luat asupra mea problemele altora, nu mi-am dat voie sa spun ca am si eu cate o problema ca sa nu-i ingrijorez/deranjez pe ceilalti. Chiar daca am o suparare-necaz-suferinta, in momentul in care cineva vine si=mi spune ca are o tristete etc, eu las deoparte pe ale mele si incerc sa-l ajut, sa-i preiau problemele. Le preiau atat de bine incat ajung sa le simt ca fiind ale mele, lasandu-le deoparte pe cele care sunt cu adevarat ale mele.
In consecinta, la mine s-au strans multe frustrari, multe ocazii in care am simtit a de mine si de problemele mele nu-i pasa nimanui, ca eu le iau pe ale lor, dar pe ale mele cine le ia?...
Probabil ca trebuie sa mai lucrez si la curajul de a spune celorlalti si cand eu am cate o problema, fara teama de a fi respinsa si lasata in urma pentru ca deh! am o problema, deci nu sunt perfecta. sa se mai rezolve din frustrari. trebuie sa mai lucrez la afirmarea de sine, caci simt ca de multe ori sunt pe ultimul loc... si nu e asa, sau e asa datorita faptului ca nu spun nimanui daca mi-e greu...
In consecinta, la mine s-au strans multe frustrari, multe ocazii in care am simtit a de mine si de problemele mele nu-i pasa nimanui, ca eu le iau pe ale lor, dar pe ale mele cine le ia?...
Probabil ca trebuie sa mai lucrez si la curajul de a spune celorlalti si cand eu am cate o problema, fara teama de a fi respinsa si lasata in urma pentru ca deh! am o problema, deci nu sunt perfecta. sa se mai rezolve din frustrari. trebuie sa mai lucrez la afirmarea de sine, caci simt ca de multe ori sunt pe ultimul loc... si nu e asa, sau e asa datorita faptului ca nu spun nimanui daca mi-e greu...
Eu cred ca deja esti pe drumul cel bun.
Prin faptul ca ai scris aici deja ai inceput sa te mai iei si pe tine in seama, sa mai vorbesti despre tine, ceea ce e de bine.
Mai mult decat atat, observ ca odata oferita ocazia ideile iti vin de la sine...
Pana la urma dupa cum probabil stii, un altruism exagerat ascunde in spate si o nevoie proprie ca cineva sa aiba grija de noi...
Iar primul "cineva" care sa aiba grija de tine...ghici cine e.
Andrei
Prin faptul ca ai scris aici deja ai inceput sa te mai iei si pe tine in seama, sa mai vorbesti despre tine, ceea ce e de bine.
Mai mult decat atat, observ ca odata oferita ocazia ideile iti vin de la sine...
Pana la urma dupa cum probabil stii, un altruism exagerat ascunde in spate si o nevoie proprie ca cineva sa aiba grija de noi...
Iar primul "cineva" care sa aiba grija de tine...ghici cine e.
Andrei
Draga Marina, parerea mea este ca aceasta dorinta a ta de a avea suferinte este legata de o nevoie a ta de a fi ocrotita si compatimita.
Nu intamplator ai aceasta nevoie, esti mai slabita, mai deprimata, ai nevoie de ajutor.
Poti gasi acest sprijin de la cei dragi si fara sa " cauti cu lumanarea " suferinta.
Am avut si eu un sentimant asemanator in copilarie, avusesem hepatita virala si pentru ca imi era greu sa invat, as fi vrut sa fac o recadere. Dar era o prostie, o copilarie. Mai tarziu mi-am dat seama ca simteam nevoia de sprijin si de compatimire. Asta se intampla uneori persoanelor mai fragile. Este insa ceva nefiresc sa iti doresti raul, normal este sa vrei sa fii sanatos si bine.
Soluita este sa nu te mai gandesti la aiureala asta si sa ceri ajutorul celor din jur ori de cate ori ai nevoie, cei care te iubesc vor fi bucurosi sa o faca.
Numai bine si pup-o pe cea mica, sa iti traiasca!.
Nu intamplator ai aceasta nevoie, esti mai slabita, mai deprimata, ai nevoie de ajutor.
Poti gasi acest sprijin de la cei dragi si fara sa " cauti cu lumanarea " suferinta.
Am avut si eu un sentimant asemanator in copilarie, avusesem hepatita virala si pentru ca imi era greu sa invat, as fi vrut sa fac o recadere. Dar era o prostie, o copilarie. Mai tarziu mi-am dat seama ca simteam nevoia de sprijin si de compatimire. Asta se intampla uneori persoanelor mai fragile. Este insa ceva nefiresc sa iti doresti raul, normal este sa vrei sa fii sanatos si bine.
Soluita este sa nu te mai gandesti la aiureala asta si sa ceri ajutorul celor din jur ori de cate ori ai nevoie, cei care te iubesc vor fi bucurosi sa o faca.
Numai bine si pup-o pe cea mica, sa iti traiasca!.
Buna Marina!
Citeam un comentariu asupra celor scrise de tine: Intr-adevar altruismul exagerat ascunde nevoia de ajutor. Persoanele altruiste sun epuizate de energie, si, desi ele ofera fara a primi recompensa, interiorul lor doresc o mare recompensa de a primi o atentie exagerata din partea celor din jur. Acest masochism sentimental care se manifesta la tine il simt si eu pe propria mea piele. Cand totul pare a fi bine parca ceva nu e in regula. Si eu, ca si tine suport durerile fizice fara sa spun nimanui nimic. Nu mi-e frica de cutremure, nu mi-e frica sa stau singura, nu mi-e frica de moarte in schimb mi-e frica de mine insami si groaza de relatiile cu oamenii. Pur si simplu nu le fac fata. De curand am dat un concurs pentru a intra pe un anumit post nu mai putin de 4 ori. Toti m-au compatimit, eu m-am simtit bine. Nu as fi vrut sa castig acel post asa usor. Ce inseamna asta? Dorinta de a te afirma prin compatimire? Dovada de subapreciere? Noi cei ca tine si ca mine avem un potential ascuns pe care nu il putem valorifica decat cu ajutorul celorlalti care se cred mai tari ca noi/ E si o doza de egoism aici nu crezi? Hi sa-ti mai spun ceva: In facultate m-am imprietenit cu un baiat care era tot tompul blazat. Citeam doar poezii triste, vorbeam despre moarte, ma gandeam la sinucidere ca la o eliberare... Dar faceam totusi o facultate. Crede-ma, noi ne vrem binele dar nu suportam sa il obtinem gratuit. Si gustam din plin satisfactiile noastre. Suntem in felul nostru superiori. Te pup, poate imi raspunzi...
Citeam un comentariu asupra celor scrise de tine: Intr-adevar altruismul exagerat ascunde nevoia de ajutor. Persoanele altruiste sun epuizate de energie, si, desi ele ofera fara a primi recompensa, interiorul lor doresc o mare recompensa de a primi o atentie exagerata din partea celor din jur. Acest masochism sentimental care se manifesta la tine il simt si eu pe propria mea piele. Cand totul pare a fi bine parca ceva nu e in regula. Si eu, ca si tine suport durerile fizice fara sa spun nimanui nimic. Nu mi-e frica de cutremure, nu mi-e frica sa stau singura, nu mi-e frica de moarte in schimb mi-e frica de mine insami si groaza de relatiile cu oamenii. Pur si simplu nu le fac fata. De curand am dat un concurs pentru a intra pe un anumit post nu mai putin de 4 ori. Toti m-au compatimit, eu m-am simtit bine. Nu as fi vrut sa castig acel post asa usor. Ce inseamna asta? Dorinta de a te afirma prin compatimire? Dovada de subapreciere? Noi cei ca tine si ca mine avem un potential ascuns pe care nu il putem valorifica decat cu ajutorul celorlalti care se cred mai tari ca noi/ E si o doza de egoism aici nu crezi? Hi sa-ti mai spun ceva: In facultate m-am imprietenit cu un baiat care era tot tompul blazat. Citeam doar poezii triste, vorbeam despre moarte, ma gandeam la sinucidere ca la o eliberare... Dar faceam totusi o facultate. Crede-ma, noi ne vrem binele dar nu suportam sa il obtinem gratuit. Si gustam din plin satisfactiile noastre. Suntem in felul nostru superiori. Te pup, poate imi raspunzi...
genua,
poate suntem superiori. poate nu suportam sa obtinem lucrurile usor, pentru ca asa am avea senzatia ca nu le meritam, ca nu le-am CASTIGAT. ascunde chestia asta o stima de sine scazuta, intr-adevar. Noi gandim prea mult. ar trebui sa urmam exemplul oamenilor simpli, care se gandesc la ce le trebuie si atat. viata ar fi cu mult mai putine meandre.
si eu fac la fel. la un examen, prof. ne-a lasat sa copiem, si eu m-am enervat teribil, am fost intoarsa pe dos cateva zile. de ce? pentru ca nu simtisem ca am LUAT examenul...
Noi suntem intr-o continua competitie, si cu ceilalti, dar cel mai mult cu noi. Si partea proasta este ca uitam sa traim. traim dupa standardele lor, traim dupa normele lor...dar viata noastra cine o traieste?
Da, am nevoie sa fiu exagerat de altruista pentru a ma simti indispensabila, pentru a fi sigura ca oamenii au NEVOIE de mine, si prin acest fapt sa ma asigur ca nu ma vor da deoparte (asa cum uneori simt ca merit)
Te inteleg cu poeziile si discutiile...ne cautam oameni care sa fie, ca noi, in afara lumii, ca sa nu ne mai simtim noi insene atat de excluse...
poate suntem superiori. poate nu suportam sa obtinem lucrurile usor, pentru ca asa am avea senzatia ca nu le meritam, ca nu le-am CASTIGAT. ascunde chestia asta o stima de sine scazuta, intr-adevar. Noi gandim prea mult. ar trebui sa urmam exemplul oamenilor simpli, care se gandesc la ce le trebuie si atat. viata ar fi cu mult mai putine meandre.
si eu fac la fel. la un examen, prof. ne-a lasat sa copiem, si eu m-am enervat teribil, am fost intoarsa pe dos cateva zile. de ce? pentru ca nu simtisem ca am LUAT examenul...
Noi suntem intr-o continua competitie, si cu ceilalti, dar cel mai mult cu noi. Si partea proasta este ca uitam sa traim. traim dupa standardele lor, traim dupa normele lor...dar viata noastra cine o traieste?
Da, am nevoie sa fiu exagerat de altruista pentru a ma simti indispensabila, pentru a fi sigura ca oamenii au NEVOIE de mine, si prin acest fapt sa ma asigur ca nu ma vor da deoparte (asa cum uneori simt ca merit)
Te inteleg cu poeziile si discutiile...ne cautam oameni care sa fie, ca noi, in afara lumii, ca sa nu ne mai simtim noi insene atat de excluse...
Buna Marina,
Iti multumesc pentru raspuns.
Oare de ce lucrurile pe care le-am obtinut atat de greu, la care am trudit si am ravnit atat de mult si pentru care am luptat asiduu, le pierdem mult mai usor decat le-am castigat? Pentru ca pur si simplu le abandonam dar sa fie asta oare tot o dovada de altruism sau de neincredere in sine, daruim cu gratuitate prada pe care am castigat-o prin lupta dreapta. Eu sunt nascuta sub zodia LEU. Leii sunt mari luptatori si ambitiosi, dar eu lupt cu mine si nu cu cei din jurul meu. Am lipsit de la lectia de egoism si de invidie si desi ma laud cu lucrul asta imi creeaza dificultati in relatiile sociale. Tu ai un copil Marina, ai o implinire mare, ce spui de altii care isi doresc si nu pot obtine asa ceva. Se simt atat de inutili...
Am o intrebare: ce zici de faptul ca nu suport zilele de Duminica, nu ca zi care semnifica o mare sarbatoare ci la starea mea de spirit ma refer. Ai avut asemenea reactii vreodata?Te pup si toate cele bune
Ps- scuze nu prea am inspiratie azi dar imi place sa comunic cu tine
Iti multumesc pentru raspuns.
Oare de ce lucrurile pe care le-am obtinut atat de greu, la care am trudit si am ravnit atat de mult si pentru care am luptat asiduu, le pierdem mult mai usor decat le-am castigat? Pentru ca pur si simplu le abandonam dar sa fie asta oare tot o dovada de altruism sau de neincredere in sine, daruim cu gratuitate prada pe care am castigat-o prin lupta dreapta. Eu sunt nascuta sub zodia LEU. Leii sunt mari luptatori si ambitiosi, dar eu lupt cu mine si nu cu cei din jurul meu. Am lipsit de la lectia de egoism si de invidie si desi ma laud cu lucrul asta imi creeaza dificultati in relatiile sociale. Tu ai un copil Marina, ai o implinire mare, ce spui de altii care isi doresc si nu pot obtine asa ceva. Se simt atat de inutili...
Am o intrebare: ce zici de faptul ca nu suport zilele de Duminica, nu ca zi care semnifica o mare sarbatoare ci la starea mea de spirit ma refer. Ai avut asemenea reactii vreodata?Te pup si toate cele bune
Ps- scuze nu prea am inspiratie azi dar imi place sa comunic cu tine
eh...eu sunt persoana cu cea mai MICA doza de religiozitate pe care o intalnesti.ateu de multi ani. deci inteleg faza cu duminicile, craciun, paste, etc, zilele alea in care lumea are ceva de sarbatorit si in care eu is cam exclusa...Dar nu conteaza asta, din punctul meu de vedere ei se mint pe ei insisi...
Diagnostic mi-am dat si ras-dat..acu solutii. Io zic ca ar trebui sa gasesti un lucru care sa-ti faca placere, un lucru pe care sa-l faci pentru tine sii numai pentru tine. Un refugiu, un spatiu al tau.
Incearca sa gandesti simplu, ca acei oameni care se bucura de o frunza, de un fulg. alea sunt adevarurile. daca ne creem echilibru noi cu noi, vom sti sa traim si in afara. Incearca sa te impaci tu cu tine. asa cum esti tu, asa e bine. asa cum vrei tu sa fii, asa e bine.
zambeste pentru tine si vei sti sa zambesti si pentru altii. Gaseste locul TAU.
Pup.
Diagnostic mi-am dat si ras-dat..acu solutii. Io zic ca ar trebui sa gasesti un lucru care sa-ti faca placere, un lucru pe care sa-l faci pentru tine sii numai pentru tine. Un refugiu, un spatiu al tau.
Incearca sa gandesti simplu, ca acei oameni care se bucura de o frunza, de un fulg. alea sunt adevarurile. daca ne creem echilibru noi cu noi, vom sti sa traim si in afara. Incearca sa te impaci tu cu tine. asa cum esti tu, asa e bine. asa cum vrei tu sa fii, asa e bine.
zambeste pentru tine si vei sti sa zambesti si pentru altii. Gaseste locul TAU.
Pup.
Stii vorba aceea: "ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se implineasca"?... Gandurile noastre au o forta deosebita si pentru asta iti recomand sa vezi filmul si cartea" Secretul" de Rhonda Byrne. www.thesecret.tv. Tu nu stii cu adevarat ce inseamna sa suferi fizic si de aceea te joci cu focul. Chiar daca nu recunosti, este un mare gol in viata ta. Iti doresc din toata inima sa ajungi sa-l constientizezi si apoi sa-l umpli. Pana de curand credeam si eu la fel in legatura cu credinta intr-o Forta Divina. Atunci cand am inceput sa simt aceasta Forta, m-am schimbat definitiv... Daca ceva nu se vede cu ochiul liber, nu inseamna ca nu exista. Te asigur insa ca se poate simti si la nivel fizic. Sunt metode prin care poti sa cunosti acest lucru si atunci vei intelege ca ce spun toate religiile este ADEVARAT. Nu este locul pentru o astfel de discutie. Poate ca nu a venit momentul sa intelegi. Iti doresc intelepciune si multa sanatate. Omul nu pretuieste ce are decat atunci cand incepe sa piarda. Schimba-ti gandurile fiindca asa cum gandesti azi va fi viata ta maiine!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3E depresie? Daca da, ce sa fac?
- 3care efectul schimbarii medicamentelor in tratarea depresiei?
- 6am din ce in ce mai mari probleme cu erectia.. impotenta?
- 9Sindrom doliu
- 2Depresie
- 7Am nevoie de ajutor! De la psihilogi in special..
- 1Depresie sau tristete?
- 3depresie?!
- 9Antidepresivele si probleme cu erectia
- 7recomandare: tratament pt depresie
- 8Depresie sau psihoza maniaco-depresiva?
- 14Am 20 de ani si sufar de depresie si anxietate de multi ani
- 14Depresie.. plang foarte mult (cu orele) din orice
- 11Depresie. situatie disperata
- 1Seroxat combinat cu alcool
- 3Depresie si anxietate
- 3Soția mea are depresie și mi-a spus ca vrea sa se sinucida
- 4Depresie severa cronica
- 10Depresie și TOC
Mai multe informații despre: Depresia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: