efectiv nu mai suport sa stau in casa de frica
buna ziua,
acum 20 ani am avut o cadere psihica f puternica din cauza somajului.Era imediat dupa revolutie cind se faceau restructurari masive.Faptul ca ramasesem fara serviciu si eram nevoita sa stau acasa, (statul acasa reprezenta groaza, disperarea) m-a marcat atit de mult incit nici acum nu am scapat de aceasta obsesie.Au urmat 4 ani de chin, cu medicatie, cu psihoterapie dar nimic.Pina cind nu m-am mutat in alta localitate nu am scapat de aceste chinuri.M-am simtit bine pina acum un an cind in timpul concediului din iarna pe care l-am petrecut acasa fiind in preajma sarbatorilor de iarna, au reaparut exact toate acele simptome de acum 20 ani, efectiv nu mai suport sa stau in casa de frica(casa pt mine inseamna disperare, groaza, anxietate, depresie), imi revin cit de cit in timpul saptaminii cind sunt la servici si in weekend imi apar iar.Am urmat iar medicatie un an de zile iar psihoterapie, dar nimic..
Imi doresc din suflet sa ma simt bine in casa mea.Daca aveti sa-mi dati vreun sfat, va multumesc !
acum 20 ani am avut o cadere psihica f puternica din cauza somajului.Era imediat dupa revolutie cind se faceau restructurari masive.Faptul ca ramasesem fara serviciu si eram nevoita sa stau acasa, (statul acasa reprezenta groaza, disperarea) m-a marcat atit de mult incit nici acum nu am scapat de aceasta obsesie.Au urmat 4 ani de chin, cu medicatie, cu psihoterapie dar nimic.Pina cind nu m-am mutat in alta localitate nu am scapat de aceste chinuri.M-am simtit bine pina acum un an cind in timpul concediului din iarna pe care l-am petrecut acasa fiind in preajma sarbatorilor de iarna, au reaparut exact toate acele simptome de acum 20 ani, efectiv nu mai suport sa stau in casa de frica(casa pt mine inseamna disperare, groaza, anxietate, depresie), imi revin cit de cit in timpul saptaminii cind sunt la servici si in weekend imi apar iar.Am urmat iar medicatie un an de zile iar psihoterapie, dar nimic..
Imi doresc din suflet sa ma simt bine in casa mea.Daca aveti sa-mi dati vreun sfat, va multumesc !
12 comentarii
O sugestie: gaseste un job in strainatate, pe un vas de croaziera. Sa vezi cum ti se face dor de casa...Saracii romani care muncesc departe de casa, in strainatate, cate doruri or avea ei, ca nu de drag si bine au plecat de acasa si din Romania...
incearca sa ti petreci weekendurile muncind, fa curat, gateste, citeste, nu ti lasa prea mult timp liber ca sa nu ai timp de reflectat prea mult si sa cazi iar in starea asta.
multumesc pentru sfaturi, problema este ca atacurile de panica le fac cel mai adesea seara cind ma culc.Am insomnii si atunci imi apar si gindurile negative, apoi o frica o genereaza pe alta si tot asa...incit sunt cuprinsa de disperare
Atacurile de panica pot fi tratate si cu homeopate.Daca esti din Bucuresti, iti pot recomanda un homeopat foarte bun, insa trebuie sa astepti ceva pt programare, este f aglomerat, dar...respectivul medic are si un site personal, il poti contacta si acolo.
nu sunt din Bucuresti, dar multumesc f mult pentru sugestie, cred ca am sa incerc si varianta asta
Buna ziua,
Ce intelegeti prin "cadere psihica"? Fiecare "cade" intr-un mod propriu, la dvs. cum se manifesta simptomele?
Ce intelegeti prin "cadere psihica"? Fiecare "cade" intr-un mod propriu, la dvs. cum se manifesta simptomele?
Psihoterapeutul ce v-a spus ca aveti, cum v-a diagnosticat?
Dar psihiatrul (pt ca numai un psihiatru are dreptul sa prescrie medicamente)?
Si inca ceva: dvs. cum percepeti frica aceea, ce explicatii ii gasiti?
Toate cele bune!
psih. Ana Badita
Dar psihiatrul (pt ca numai un psihiatru are dreptul sa prescrie medicamente)?
Si inca ceva: dvs. cum percepeti frica aceea, ce explicatii ii gasiti?
Toate cele bune!
psih. Ana Badita
Buna ziua,
Va multumesc d-na psih.ca ati citit mesajul meu si ca vreti sa stiti mai multe detalii despre mine.
Starea mea de rau a reinceput in dec 2013 cind am avut 2 saptamini de concediu pt sarbatorile de iarna.La ideea ca voi sta 2 saptamini acasa am inceput sa am atacuri de panica(valuri de caldura in tot corpul, sageti fierbinti in cap, palpitatii f puternice, trenuraturi mai intai la picioare si apoi in tot corpul, agitatie f mare) si asa s-a reinstalat frica de aceasta stare, frica ce persista si acum.
Aceasta este frica mea :FRICA DE SIMPTOME de aceasta 'boala'.Cum au aparut aceste stari:acum 22 ani(aveam 32 ani)lucram ca inginer intr-o fabrica si a aprut vestea ca voi fi data in somaj(erau destui in situatia sta)si de atunci a inceput calvarul, au inceput starile de disperare, nu stiam ce se va intimpla cu viitorul meu, eram tinara, energica, dornica de a munci, de a constri lucruri, aveam multe planuri de viitor si deodata m-am trezit acasa, intr-o stare de disperare, fara nici un sens in viata, ma simteam INUTILA, inchisa intre 4 pereti fara nici o perspectiva.
Aceste stari se amplficau de din cauza unor ginduri(daca innebunesc, daca nu ma pot controla si voi face gesturi necugetate, daca...daca...) Atit de puternica a fost disperarea si starea de inutilitate, incit nici acum nu accept aceasta idee.In cei 22 ani care au trecut, tot timpul am luptat si am cautat sa evit sa stau acasa, dar anul trecut nu am avut cum sa rezolv aceasta problema si iata ca s-a intimplat din nou. Nu pot sa fug la infinit de asta, mi-am dat seama ca aceasta problema trebuie rezovata si de aceea am inceput sa iau din nou masuri:am fost la psihiatru, la psiholog. Psihiatrul mi-a dat la inceput diagnosticul de 'tulburare anxioasa'apoi mi-a spus ca de fapt e mai mult o fobie si ca aceasta nu prea se trateaza cu medicatie ci mai mult cu psihoterapie. Am facut 10 sedinte de psihoterapie dar vad ca problema tot nu este rezolvata. deci pe scurt:am frica de aceasta'boala' si de consecintele ei, iar ca explicatie a acestei frici: in momentul in care stau acasa intre 4 pereti simt ca nu mai are nici un sens viata(inutilitate, lipsa de comunicare, ginduri negre)
Ceea ce-mi doresc sa accept este ca'exista viata si dincolo de servici'.Cam astea sunt pe scurt problemele mele si va multumesc inca odata ca va intereseaza persoana mea.
Va multumesc d-na psih.ca ati citit mesajul meu si ca vreti sa stiti mai multe detalii despre mine.
Starea mea de rau a reinceput in dec 2013 cind am avut 2 saptamini de concediu pt sarbatorile de iarna.La ideea ca voi sta 2 saptamini acasa am inceput sa am atacuri de panica(valuri de caldura in tot corpul, sageti fierbinti in cap, palpitatii f puternice, trenuraturi mai intai la picioare si apoi in tot corpul, agitatie f mare) si asa s-a reinstalat frica de aceasta stare, frica ce persista si acum.
Aceasta este frica mea :FRICA DE SIMPTOME de aceasta 'boala'.Cum au aparut aceste stari:acum 22 ani(aveam 32 ani)lucram ca inginer intr-o fabrica si a aprut vestea ca voi fi data in somaj(erau destui in situatia sta)si de atunci a inceput calvarul, au inceput starile de disperare, nu stiam ce se va intimpla cu viitorul meu, eram tinara, energica, dornica de a munci, de a constri lucruri, aveam multe planuri de viitor si deodata m-am trezit acasa, intr-o stare de disperare, fara nici un sens in viata, ma simteam INUTILA, inchisa intre 4 pereti fara nici o perspectiva.
Aceste stari se amplficau de din cauza unor ginduri(daca innebunesc, daca nu ma pot controla si voi face gesturi necugetate, daca...daca...) Atit de puternica a fost disperarea si starea de inutilitate, incit nici acum nu accept aceasta idee.In cei 22 ani care au trecut, tot timpul am luptat si am cautat sa evit sa stau acasa, dar anul trecut nu am avut cum sa rezolv aceasta problema si iata ca s-a intimplat din nou. Nu pot sa fug la infinit de asta, mi-am dat seama ca aceasta problema trebuie rezovata si de aceea am inceput sa iau din nou masuri:am fost la psihiatru, la psiholog. Psihiatrul mi-a dat la inceput diagnosticul de 'tulburare anxioasa'apoi mi-a spus ca de fapt e mai mult o fobie si ca aceasta nu prea se trateaza cu medicatie ci mai mult cu psihoterapie. Am facut 10 sedinte de psihoterapie dar vad ca problema tot nu este rezolvata. deci pe scurt:am frica de aceasta'boala' si de consecintele ei, iar ca explicatie a acestei frici: in momentul in care stau acasa intre 4 pereti simt ca nu mai are nici un sens viata(inutilitate, lipsa de comunicare, ginduri negre)
Ceea ce-mi doresc sa accept este ca'exista viata si dincolo de servici'.Cam astea sunt pe scurt problemele mele si va multumesc inca odata ca va intereseaza persoana mea.
Pentru inceput o sa citez cateva randuri din dumneavoastra: acum 22 de ani cand ati fost pusa in fata obstacolului disponibilizarii ati avut o "stare de disperare", v-ati simti "INUTILA" si ca viata era "fara nici un sens" "fara nicio perspectiva". Problemele dumneavoastra s-au amplificat, iar acum va ganditi ca nu mai "exista viata si dincolo de servici".
Descrierea dumneavoastra, deosebit de sugestiva, este comuna multor persoane care experimenteaza aceste probleme iar de multe ori la baza problemelor sta tocmai aceasta descriere, respectiv modul in care fiecare dintre noi percepem obstacolul cu care ne confruntam. Acelasi obstacol poate fi privit in moduri diferite de persoane diferite iar gandurile care exagereaza situatia in care ne aflam (e o situatie disperata..nu mai am nicio perspectiva...viata nu mai are sens) pot fi adesea toxice pentru psihicul nostru generand un cerc vicios al carui rezultat este chiar starea in care va aflati. Psihoterapeutul va poate ajuta sa "˜detoxifiati"™ aceste ganduri, sa intrerupeti acest cerc vicios. Faptul ca primele sesiuni de psihoterapie nu au dat roade nu inseamna ca si urmatoarele vor fi la fel...va sugerez sa mai incercati...succes!
Descrierea dumneavoastra, deosebit de sugestiva, este comuna multor persoane care experimenteaza aceste probleme iar de multe ori la baza problemelor sta tocmai aceasta descriere, respectiv modul in care fiecare dintre noi percepem obstacolul cu care ne confruntam. Acelasi obstacol poate fi privit in moduri diferite de persoane diferite iar gandurile care exagereaza situatia in care ne aflam (e o situatie disperata..nu mai am nicio perspectiva...viata nu mai are sens) pot fi adesea toxice pentru psihicul nostru generand un cerc vicios al carui rezultat este chiar starea in care va aflati. Psihoterapeutul va poate ajuta sa "˜detoxifiati"™ aceste ganduri, sa intrerupeti acest cerc vicios. Faptul ca primele sesiuni de psihoterapie nu au dat roade nu inseamna ca si urmatoarele vor fi la fel...va sugerez sa mai incercati...succes!
Traind prea mult cu teama de viitor, de ce anume ni s-ar putea întâmpla rău, nu ne mai putem bucura cu adevarat de prezent. Cunosc persoane care abia asteapta sa iasa la pensie pentru a face tot ce nu reusesc sa faca in prezent. Pentru aceste persoane viitorul le ofera ceva ce ei cred ca nu pot obtine in prezent. Desi, cu siguranta, sa mergi in vizita la prieteni, sa primesti prieteni in vizita sau sa faci o prajitura buna, este posibil si acum, in prezent. Nu este necesar sa astepti viitorul pentru asta. Dumneavoastra, spre deosebire de exemplul meu, pare să va fie teamă de un viitor acasa, proiectând asupra sa un eveniment neplacut care vi s-a intamplat cu mult timp in urma. Este posibil sa se intample la fel, dar tot la fel de posibil este sa fi invatat ceva trecand prin experienta trecuta. De atunci de cand a aparut atacul de panica, au fost si alte momente in care ati ramas singura in casa fara sa fi avut vreun atac de panica, nu? Sau nopti in care ati avut un somn liniştit. Pare ca ati invatat ceva de atunci de ati reusit sa nu mai aveti alte atacuri de panica. Ce anume ati facut, noi nu stim, insa dumneavoastra stiti mult mai bine. Sau daca nu stiti inca, puteti afla. Cum spunea si Milton Erickson: "Sunt lucruri pe care le ştii dar nu stii ca le stii. Si atunci cand veti sti ceea ce nu stii ca stii, te vei schimba". Intradevar au ramas acolo niste ganduri reziduale care nu va dau pace: inutilitate, lipsa de comunicare. Ce inseamna pentru dumneavoastra a fi utila, ce inseamna a comunica, cu cine si ce? Si ce anume va impiedica in prezent sa fiti utila si sa cumunicati si cand nu sunteti la serviciu? Banuiesc ca in situatia dumneavoastra sunt si niste factori situationali, mai particulari. Se prea poate ca psihoterapia pe care ati facut-o pana acum sa fi fost utila, invatandu-vă cate ceva din "secretele" anxietăţii şi atacului de panică. Şi probabil ca ati atins obiectivul stabilit atunci. Mai aveti un pas doar: inlocuirea unor ganduri disfunctionale cu altele noi, mai functionale. Si eu v-as recomanda în continuare psihoterapia, stabilind si alte obiective terapeutice in functie de factorii situaţionali existenţi. În plus, nu uitaţi ca efectul psihoterapiei este direct proportional cu motivatia persoanei de a scapa de problema si de a renunta la unele "beneficii" ale acesteia, cât şi de susţinerea celor din jur.
O zi buna.
Psiholog Oana Lup
O zi buna.
Psiholog Oana Lup
va multumesc din suflet domnilor psihologi ca mi-ati scris.Deja parca ma simt mai bine pentru ca mi-ati dat speranta.Intr-adevar problema mea este ca "mi-e teama de un viitor acasa" si nu ma pot bucura de prezent pentru ca ma gindesc ca peste citiva ani voi iesi la pensie si vor aparea aceste stari.Tot timpul gindul meu aste acolo, la ce voi face stind acasa zi de zi, de aici apare si sentimentul de inutilitate si de lipsa de comunicare, serviciul imi da o satisfactie, o implinire, la servici comunic cu publicul(lucrez cu publicul), comunic cu colegii chiar daca suntem numai 4(din care unul este sotul meu), acasa ma simt ingradita si pentru ca lucrez cu sotul, acasa nici nu mai avem ce sa ne spunem, e monotonie, ma simt singura chiar daca incerc sa-mi ocup timpul facind ceva.ma simt f bine cind vin prieteni la noi sau cind mergem in vizita la cineva(problema este ca nici nu avem prea multi prieteni), dar imi doresc f mult sa ma simt bine si stind acasa.Daca trec 2 ore (cind sunt acasa)si nu comunic cu cineva, indiferent cu cine deja de instaleaza starile, daca stau in pat ziua (poate sunt obosita)mai mult de jumatate de ora apar iar.Nu mai pot sa fiu in priza tot timpul, am obosit si fizic.va multumesc!!!
Ai 20 de ani. Trebuie sa gandesti pozitiv. Nu cred ca poate fi vorba de lipsa sperantei.
Terapia psihologica poate ajuta la "˜detoxifierea"™ acestor ganduri. Faptul ca primele sesiuni de psihoterapie nu au dat roade nu inseamna ca si urmatoarele vor fi la fel, spunea si dl. dr. Rares Ignat.
Terapia psihologica poate ajuta la "˜detoxifierea"™ acestor ganduri. Faptul ca primele sesiuni de psihoterapie nu au dat roade nu inseamna ca si urmatoarele vor fi la fel, spunea si dl. dr. Rares Ignat.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2Rivotril si Efexor pentru depresie
- 4este posibil ca anticonceptionalele laurina se dea depresii si sa para din nou acneea?
- 14este sau nu depresie?
- 13traiesc in lumea viselor si nu mai pot scapa de ea.
- 60intrebare pt. dr. psihiatrii: tratament de intretinere pentru depresie?
- 4depresie anxioasa?
- 20anxietatea se trateaza cu remedii homeopate
- 4teama de a rosi
- 10Tulburare anxioasa de mai mult de doi ani
- 1teama de a conduce
- 50Multumiri.
- 9sa fie de la anxietate?
- 14va rog sa ma ajutati.. atacuri de panica, depresia si anxietatea
- 16anxietate generalizata cu atacuri de panica
- 3Depresie severa
- 4Depresie
- 10Psihiatrie
- 3Simptomele unei depresii?
- 11Depresie
Mai multe informații despre: Anxietatea Depresia fobia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Depresia postpartum (postnatală)
- Fobia sociala
- Anxietatea
- Fobiile specifice
- Agorafobia
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Teama de zborul cu avionul - aerofobie
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: