Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.

Apropos, poti sa-ti imaginezi cum reactionai daca el era insistent pentru a face sex, chiar daca se satisfacea doar pe el?
Ai apreciat ca accepta situatia sau pe undeva ti-a scazut stima fata de el prin faptul ca "rabda" abstinenta.

Am momente in care daca ma gandesc la ea, as devora-o ca un canibal si cand ma uit la ea ca-i total "neutra" imi vine sa am rasu/plansu ala isteric.

Deh, cum iti asterni, asa dormi.
E bine ca ai ajuns intr-un punct in care ai realizat ce ai facut, practic te-ai "trezit".
Spre deosebire de unii care o tin asa, leandra, toata viata.

se tot spune ca comunicarea e mama tuturor relelor..cat de adevarat

Din experienta mea prea putini barbati sunt aceia care se satisfac numai pt ei, majoritatea isi masoara performanta prin gradul de placere la care a ajuns partenera.
Deci, dc ei i-a placut, e bine, si lui i-a placut, dc ei nu prea i-a placut, atunci nici lui nu...

Si sotia considera ca sunt egoist si ca sexul intre noi a fost doar pentru mine, dar insista sa repete ca nu s-a plans, ca era fericita pentru mine, iar eu "magarul" am jignit-o. De aici respingerea ei. Adica ea a facut cat si cum a putut si eu in loc sa apreciez am hulit-o. Asta imi spune verde in fata si acuma. In plus, comparatia cu altele. In plus, ca nu am tinut-o niciodata in brate cand era obosita, sa ii fi spus sa mearga la culcare, nu sa tot facem sex.
Desigur, ea nu tine minte, dar eu stiu ca au fost multe situatii in care i-am zis "lasa pe maine"... ca eu mutul in loc sa zic "lasa draga mea pe maine, ca esti obosita" si sa-i dau o imbratisare de noapte buna, ziceam asa... sec... "bineeee... lasa si pe maine". Degeaba incerc eu acuma sa-i spun ca de multe ori ma gandeam la ea, ca stiam ca-i obosita... daca nu am zis, ea nu ma crede.
Am fost ignorant. Si 5% daca faceam din cate gandesc acuma, ea ma iubea mult mai mult si incerca mult mai multe dar asa... Nu mai am acces la frumusetea de fese ce le are... :D Dupa atata vreme, nu stiti voi cum o vad de frumoasa :D
Si vreau sa zic... ca-i frumoasa! :)

se tot spune ca comunicarea e mama tuturor relelor..cat de adevart.Cred ca sotia ta a suferit ceva in trecut de aceea era asa de inhibata.Nu te judec, dar ai incercat sa vorbesti cu ea, sa descoperi ce a marcat-o, sa o faci sa poata sa isi deschida inima fata de tine?Nu, nu cred pt ca tu ai avut alte asteptati...ti se parea normal sa fie si ea asa cum esti tu

Acolo m-am gandit si eu, in trecutul ei, in adolescenta, ceva s-a intamplat si a schimbat-o definitiv.

Sau mai poate fi si educatia primita, gen, "sexul e rau", "barbatii sunt asa si pe dincolo"..

Nu imi amintesc exact pt au fost foarte putine dati knd el insista.De obicei daca vede ca nu am chef sau is obosita lasam pe altadata.Si da, el procedeaza asa cum zici tu ca ar fi trebuit sa faci:"bine draga, lasam si pe maine".risk, trebuie sa recunosc k daca el m-ar fi comparat si macar o singura data cu altcineva probabil toata casnicia asta era un dezastru.Si clar ca as fi avut probleme sa ma culc cu el, probabil ma tot intrebam daca iar ma compara cu alta, daca nu fac ceva care sa nu-i placa, daca se gandeste la alta cand de fapt este cu mine...chestii deastea...

Cred ca Katy are perfecta dreptate...incearca sa cauti in trecutul ei...ceva a fost pt ca femeile nu se nasc frigide.si poate si educatia.Am ramas socata si eu in una din zile cand mi-am dat seama ca inca sunt oamenni care cred ca tre sa faci sex doar atunci cand vrei sa ai un copil si ca nu tre sa simti placere sau ceva de genu.Ca actul sexual e strict pt procreere

Ati incercat vreodata sa vorbiti imediat dupa ce s-a incheiat actul sexual? sa o intrebi cum i-a fost, ce i-a placut sau ce nu i-a placut...ce ii place, ce o deranjeaza...nu te pun sa ne spui cum procedezi tu cand faci sex cu ea dar unele femei au nevoie de preludiu mai lung..barbatii sunt construiti deferit...citeam undeva ca ei se provoaca si numai vizual pe cand femeile au nevoie de atingeri, de preludiu...poate sa umble barbatu toata ziua gol prin casa ca daca nu pune mana pe mine nu se intampla nimic...dar sa umblu eu? :) deduci si singur

citeam aseara pe forum, la alte discutii ca sunt foarte multe femei care nu au avut niciodata orgasm, chiar si dupa 10 ani de casnicie(desi isi iubesc partenerul)

risk, cred ca am uitat sa iti raspund la o intrebare.Nu mi-a scazut stima fata de el din moment ce eu il apreciam ca ma pune pe primul loc.Stiam ca o face pt mine, din dragoste pt mine.Ar fi putut sa-mi reproseze poate ca nu sunt foarte activa, ca sunt prea des obosita etc..dar nu o facea.

ASa este caracterul sotului meu...dupa o cearta eu vorbesc mult, spun tot ce am pe suflet, zbier cateodata, mai jignesc sau cel putin spun ceva ironic...el tace si se inchide in sine si sufera.

risk, ce ar zice oare nevasta ta daca ar vedea declaratia asta a ta:) "Dupa atata vreme, nu stiti voi cum o vad de frumoasa :D
Si vreau sa zic... ca-i frumoasa! :)"

Pe mine una, m-ar da gata:)

Draga Risk,
Am inteles mai precis din ultimile comentari cam ce este in relatia ta.
Scuze daca am avut un coment mai "glumet" uneori, am vrut sa inseninez un pic atmosfera.
Este o problema trecutul, dar mai grav este prezentul si poate viitorul.
Ai inceput topicul cu multa vreme in urma si abia acum intelegi problema depresiei sotiei. Trebuie sa stii ca este o problema grava si greu de controlat.Dovada este ca nu poti sa faci nici un pas spre rezolvare.
Depresia este o stare in care nu poti comunica cu nimeni, nu poti cere ajutorul nimanui, crezi ca esti normal si nimeni nu te intelege.
NU INCERCA SA-TI INTELEGI SOTIA. Nu ai ce intelege decat ca este bolnava.
Si ca este in PERICOL...oricand poate cadea in fapte necugetate.
Vorbesc din experienta cu fiica mea.

ESTE MOMENTUL SA ARATI CA ESTI BARBAT ADEVARAT. Asa cum sustii. Si trebuie sa treci urgent la actiune. Ce poti face?

-renunta la orice tentativa de sex cu sotia, sigur are o aversiune in starea ei actuala,

-renunta la orice cearta sau discutie in contradictoriu cu sotia, nu ai cu cine discuta in starea ei,

-contacteaza urgent un medic psihiatru; el te va indruma cum sa te comporti cu sotia,

-vorbeste cu medicul ce strategie sa aplici astfel incat sa o determini pe sotie sa colaboreze; ea va sustine ca este normala si nu are nevoie de ajutor,

-foloseste "forta" de convingere cand este intr-o stare critica sa accepte un consult, daca nu vrea, convinge pe dr. psihiatru sa va faca o vizita si sa o consulte acasa,

-cu avizul dr., strecoara niste calmante in ceai, mancare etc.; ea va colabora mai bine atunci,

-lauda eforturile ei pentru acceptarea tratamentului,

-lauda progresele ei in timpul tratamentului,

-vorbeste cu copii pentru a o incuraja,

-acelasi lucru cu rudele, prietenii si cunoscutii,

-invita-o la plimbari, ceva activitati in afara casei, fara discutii, reprosuri etc., numai pentru placerea ei si a ta, eventual cu copii,

Depresia este destul de des intalnita la femei, uneori fara cauze aparente. Trebuie sa stii ca este tratabila si ca tu esti singurul ei sprijin.

Pe viitor nu insista la cap. sex, FEMEILE NU SUNT AMATOARE DE SEX CA BARBATII. Las-o pe sotie sa aibe initiativa, cand va fi in stare. Vei vedea rezultate uimitoare. Inainte de sex, foloseste mintea, vorbele, mainile si buzele asa cum iti dicteaza instinctele tale. Ai incredere in ele.

De acum incolo stai mai putin pe forum si mai mult pe rezolvarea depresiei sotiei. Sa revii aici numai cand ai vesti bune.

Sanatate si succes.

Foarte corect ce ai spus Pablomision, felicitari ! Esti foarte bun speaker, ca sa nu spun mare vrajitor, sau psiholog cum se zice in zilele noastre ! :)

Intr-adevar multe depresii au si o mica sau mai mare latura de PSIHOZA inclusa, de aceea e f greu sa intelegi sau sa comunici cu un depresiv si tot de asta cele mai eficace tratamente pt depresie cuprind si un neuroleptic, adica un antipsihotic, in doza mica ! Le-am recomandat si eu adesea pt partenerii cu care nu se poate comunica sub nici o forma, bineinteles tot la recomandarea medicului !

Asta trebuie sa faci Risk, sa iti duci 'nebuna' la psihiatru si poate dupa Sfintele Pasti se va intampla si 'minunea' ! :)

Multumesc pentru aprecieri, Stevens...poate toti, impreuna, reusim sa-l ajutam pe Risk.

Dupa parerea mea o relatie trebuie sa mearga cat de cat bine, iubire reciproca, intelegere, comunicare, ceva pasiuni in comun, sa respectam reguli ca independenta in cuplu si asa mai departe tocmai ptr ca relatia aia trebuie sa ne ajute sa traim mai bine decat fara si asta mai ales din punct de vedere psihic, daca devine negativa te ajuta sa te imbolnavesti in timp si nu ai rezolvat nimic, dragoste cu sila nu se poate, daca nu-s astea nu are sens sa stau agatat intr-o relatie bolnava ca sa ma imbolnavesc si eu sau sa ma imbolnavesc mai tare, caut o alta relatie care merge.
Depresia ei este netratata, sa ia tratament bun si-si va reveni, cu frigiditatea tu stii de ce ai acceptat, oricum ti-am zis, sunt multe metode prin care sa te satisfaca sexual daca ar tine la tine asa ca nu am sa mai repet acele metode, deci daca e bunavointa si iubire, se rezolva, insa ea nu mai are nimic ptr tine, are si ea probleme psihice serioase, dar si tu ca nu poti iesi din jocul asta si ca tii neaparat sa o iei si tu razna pana la urma, chiar daca constient tu simti altceva si ca din alte motive vrei asta, real e ceva patologic si in mintea ta care face orice sa te distruga in final.
Am inteles ca te-a ajutat in viata dar asta nu inseamna sa-ti distrugi viata acuma daca nu mai merge treaba, tu vrei sa impui sa te iubeasca, tu nu vezi ce aiureala e asta ?
Ca vorba cuiva de aici, singuratatea in doi e mai rea decat aia de unul singur si putini inteleg asta.

Katy nu e vb ca nu am suflet, pana la urma ce e ala ? Fiecare avem interesul sa o ducem mai bine cu partenerul, de aia ne cuplam, nu ne cuplam ca sa o ducem mai rau sau mai rau sa ne imbolnavim, atasamentul apare tocmai din faptul ce te simti bine cu acea persoana, dar daca el trage de ea si ea nu mai il vrea...nu e clar ?
I-a zis sa se duca la alta tocmai ca sa-si refaca viata el dat fiind ca ea nu mai poate si nu-l mai vrea, deci a gandit bine si sanatos femeia.
Iar tu Katy daca nu ai mai vrut sa incerci alte variante de tratament si te complaci in starea asta de abia poti face totul, asta este, e alegerea ta, ptr mine primordial e sa ma simt bine, nu altceva, nici case, nici servici nici nimic, alea-s pe locul 2.
Mai ai destule tratamente de testat, nu ca mine ce le-am cam terminat si tot nu-mi merge deloc bine, tu ai familie, ai copil, ai cariera, ai de ce sa te bucuri daca te tratezi corespunzator.

Costy, de ce nu intelegi?ea este bolnava acum, nu mai este stapana 100% pe faptele ei..S-ar putea sa il iubeasca, dar il respinge fiindca se simte ranita.La randul ei ar putea crede ca si el nu a iubit-o niciodata cu adevarat ci doar a folosit-o.De aici respingerea, ca o arma de autoaparare k sa nu fie ranita si mai mult.

DA, se poate sa nu mai simta nimic.Insa risk nu este sigur de asta, inca. Noua, ne este usor sa afirmam una alta, dar stim noi cu exactitate cum stau lucrurile in realitate?putem afirma cu certitudine ce e in sufletul ei?Noi ne ghidam doar dupa aparente...

Daca am sti si punctul ei de vedere in aceasta poveste, ne-ar fi mai usor sa tragem concluzii.

De ce sa creada ca nu a iubit-o ? Cum a folosit-o ? El a iubit-o si de aia a luat-o si precis i-a si dovedit prin comportament asta, daca gandeste asa inseamna ca, chiar e dusa cu barca pe valuri, iar depresia ei accentueaza niste trasaturi negative de caracter, nu creeaza altele noi ! Mare atentie. Asa era si inainte de depresie, iti zic eu, doar ca ceva mai putin, el spera acuma intr-o himera mai ales ca ea nu vrea sa se trateze, deci nu se va mai face bine niciodata in ritmul asta. Dar si daca s-ar trata, crezi ca l-ar iubi pana l-ar nimeri ? LOL ! Fi serioasa mai, era bine sa fie asa.
Sau daca si el e de vina si stie asta, de ce se mai mira ca ea il respinge ?

@katy - Am fost frustrat tot timpul datorita frigiditatii. Si mie mi-ar fi placut sa imi 'masor' performantele prin gradul de satisfactie al sotiei.


@nhoppe - Am incercat tot ce-i posibil. Inainte, dupa... Cand am inceput relatia eu aveam idei precum baie impreuna, preludiu sub dus. O sarutam toata, nu aveam retineri ii a oferi oral. In timp, datorita comportamentului ei, preludiul a devenit tot mai scurt si sec. Sexul a devenit o rutina si scurt iar postludiul nu mai zic.
Am avut N idei, de ex. 'haide sa bem un pahar de vin', 'haide sa vizionam impreuna un film erotic (XXX), 'haide sa incercam...' asta, aia.
Ea sustine sus si tare ca i-a placut de mine, ca daca nu-i placea nu iesea cu mine. In plus nu a avut lipsa chiar deloc de pretendenti.

nhoppe, ziceai in gluma ca ii mai bine casatoria intre doi virgini :) Daca eu eram virgin si nu aveam femei inaintea sotiei eram complexat peste masura pt. ca ziceam in sinea mea ca eu sunt de vina. Dar, spre norocul meu am avut femei inaintea sotiei si cand stiu ca orgasmul femeii era ceva normal in actul sexual, nu pot decat sa zic ca sotia efectiv nu a raspuns sexual. Frigida sau doar partial frigida, pentru ca poate are un mod de a se dezinhiba.

Pai, la ea nimic nu a functionat. Mangaieri, saruturi (era total imuna la surutul pe sani, fese)... pauza... Oral nimic... Imi place mie sa-i fac oral, nu ei. In loc sa aprecieze ca incerc, ea accepta oralul tot pt. mine (pffff). Apoi a fost impotriva pozitiilor, sau sex pe masa, in vana. Apoi ar vrea doar sex pe intuneric complet! si daca se poate doar in pozitia misionarului. Nu se poate relaxa, nu am simtit-o niciodata sa faca parte din sex sau dragoste. EVER!
Nu are lubrifiere naturala - este necesar durex play, nu am simtit niciodata vaginul ei cald, umed si primitor cum stiam ca poate fi. Cum naiba sa nu compar???

Problema este ca stie si ea si asta o inhiba si mai tare.

nhoppe - ce ar zice daca ar vedea declaratia mea? Iti spun... mi-ar zice ca ea nu vrea sa fie frumoasa, ca este un blestem, ca prefera sa fie urata decat sa fie supusa avansurilor barbatilor, ca tot timpul s-a ferit sa nu urmareasca barbatii sexul cu ea. Nu ar fi deloc magulita!

@pablomioson - apreciez comentariul tau. MULTUMESC.

@Costy - multumesc si tie pentru ultimul comentariu.

Pentru toata lumea - Sunt 100% convins ca ne-am iubit. Sunt sigur ca m-a iubit sufleteste, indiscutabil.

@Costy, sti de ce sa creada cu nu am iubit-o? Pentru ca tot timpul a trait cu impresia ca daca iese din cuvantul meu, daca nu este supusa in pat, daca nu-mi da dreptate... divortez de ea. Ea saraca asta a crezut. Mi-a spus si o cred. I-a fost FRICA de mine. Am fost prea autoritar, am controlat totul, i-am impus limite, am fost incapatanat. Dar va rog nu interpretati ca am fost 'tiran', pentru ca totul este in 'doze'. De ex. ne certam, si evident fiecare isi tinea partea. Ceda ea pana la urma iar eu chiar daca ma retrageam si ma gandeam din punctul ei de vedere nu am zis ca o inteleg si pe ea, chiar daca o intelegeam. De aici probleme de COMUNICARE.

Deci ii complicata situatia, ea in depresie acuma, dar va zic... de iubit, in mod sigur ne-am iubit. Amandoi. Si ea pe mine pentru ca daca nu ma iubea ne desparteam demult, pentru ca si eu am fost dificil. Daca nu ma iubea, imi accepta defectele? Nu. La fel si eu, daca nu o iubeam, acceptam ca are o problema sexuala? Nu. Inca o data - este foarte clar ca ne-am iubit si inca POATE ma mai iubeste, dincolo de toata depresia si situatia.

As vrea sa o vedeti cum se schimba comportamentul cand ii dau pace. Daca ii dau pace, intra ea in vorba cu mine, nu ma mai evita, ma saluta altfel, este mai calma. Ma conduce la usa, ma suna cu pretexte. Mi-ar place sa o vedeti doar ca sa-mi spuna cineva daca sunt sau nu imaginatiile mele ca inca vrea sa ne impacam.

Costy, la ce tip de tratament te referi mai exact in cazul meu?
Si eu am schimbat antidepresivele ca pe sosete, am incercat si antipsihotice dar pe astea nu le-am tolerat.
Am facut si psihoterapie, am incercat si remediile naturiste, si cele homeopate.
Nimic!
Singura metoda neincercata si pe care ma gandesc sa o incerc este tratamentul cu bioenergie.
In trecut am scapat de depresie cu el (si cu tratament bineinteles).
Dar deocamdata sunt cam prinsa cu banii.
Si bineinteles ca imi doresc sa fiu bine, sa ies din starea asta de tristete, de nervi, de neputinta.
In privinta lui risk, sotia lui este bolnava acum, nu ar fi etic sa ii intoarca spatele si sa isi gaseasca pe alta, nu?
E adevarat ca nici nu o poate vindeca.
O situatie destul de complicata as putea spune, dar ca sa fie las si sa fuga acum nu e o varianta din punctul meu de vedere.

Risk probabil ca te-a resimtit ca pe un tiran pt ca reactiile ei sunt de femeie abuzata, mi se pare mie ! E clar ca are un blocaj si nu de acum ci de mica poate si n-a prea stiut cum sa se comporte normal, care-i sunt drepturile si de asta a suferit !
Vezi ca atunci cand plange nu e de bine, parerea mea, atunci e momentul in care-si aminteste ce a patimit cu tine !

In ce priveste comunicarea, se spune ca acolo unde ai dreptate nu mai cresc flori, circula un citat acum pe net, si asa este, mai ales cu femeile trebuie sa le dai dreptate chiar daca n-au, asa sunt toate ! Deci cu cat iti sunt mai apropiate cu atat trebuie sa intri mai mult in jocul lor bolnav, ca e vorba de conflicte intre voi, intre ea si alta/altele, mancare (intotdeauna) e foarte buna, multumesc !:), altfel intri la citatul de mai sus ! :)
Iar comunicarea efectiva, spune acea tanti Yvonne in link-ul pe care ti l-am dat, ca trebuie sa fie ASERTIVA, adica o intrebi 'ce simteai tu cand eu ziceam X, sau propuneam Y' si viceversa 'cand tu imi spuneai X eu ma simteam ultimul om ' etc, asta ca sa reparati greselile trecutului ! Ideea este sa nu acuzi si sa nu jignesti, ci sa te referi doar la ceea ce simtiti fiecare vis-a-vis de vorbele sau atitudinile partenerului ! Cica ar functiona chestia asta, eu nu stiu daca am incercat-o vreodata constient ! :)

Pot fi si alte motive pt care plange, nu neaparat din cauza lui.
Spre exemplu poate sa fi gresit si ea si se simte vinovata fata de el.
Ms Steve, mare psiholog :))

katy, poate ai incercat asa multe incat "efectul placebo" nu mai are efect asupra ta. Nu mai crezi ca medicamentul iti face bine, prin urmare nici nu-ti face.
Cunosc cazuri in care tratamentul cel mai bun a fost renuntarea la tratament o vreme si convingerea ca-i mai bine asa.
Desi depresia este un dezechilibru de serotonina si alte substante la nivel de creier, gasirea unui scop in viata, motive de a fi fericit... poate fi mai puternic decat tratamentul. Uite ca nhoppe a trecut peste despresie fara tratament. Ajutor de la sot, copil, vointa, RUGACIUNE - speranta in Dumnezeu si abandonarea vietii in mainile Lui si autosugestia "eu nu mai pot, asa ca are El grija de mine", poate... este suficient.
Chiar si daca nu esti credincios, functioneaza autosugestia ca "ori o sa fiu, ori o sa mor, ce naiba!".

Nu vrea sa ma bag in seama aiurea si cu sfaturi, eu fiind la randul meu praf :)

Eee, multumesc risk, vorbim de la acelasi nivel, acela de "praf" :)).
Nu pot renunta la tratament ca incep sa imi creasca obsesiile ca intensitate (si compulsiile), si nu mai vreau, nu ma simt in stare sa le duc fara ajutor.

stevens, fain comentariu! mersi!
Ma gandesc ca nu-i de bine sa tot jeleasca cate a patimit cu mine.
De asta zic ca daca ii dau pace parca se schimba putin. Si astazi dimineata salutul ei catre mine a fost altfel, ceva mai "cald". Dupa care tot ea a intrat in vorba cu mine.
Astea is deosebiri fata de zilele cand avem "discutii" si nu ne impacam si dimineata urmatoare nici nu sta la usa cand ies cu fetita la scoala. O imbraca repejor si se retrage in dormitor.

Desigur, interpretabil ar fi ca neavand nervi, vede ca-s "ape linistite" si ca ne putem continua relatia "colegi de apartament". Posibil. Dar niciodata nu voi putea ajunge la concluzia clara ca doar asta vrea daca nu am o vreme suficient de lunga in care sa fim in relatii amicale si fara TENSIUNI.

Problema este ca eu ma abtin foarte greu sa nu fiu insistent. Nu sunt, dar ma abtin greu si la cea mai mica tentativa imi da "ceaiul". Iar depresia si respingerea asta poate dura multe luni sau chiar ani pana ea sa CUPLEZE din nou in creierasul ei ca "hopaaa, pai il iubesc pe omul asta si eu traiam un vis urat". Sau poate sa nu-si mai revina veci. Ce naiba sa zic? Tot ce stiu este ca daca nu insist, daca o las in pace, daca nu vreau sex se destinde atmosfera, ea pare ceva mai ok (fara semne evidente de nervozitate si depresie). Nu stiu daca a o lasa in pace imi da mie sanse bune de a ne impaca. Parca vad ca o las in pace o saptamana si cand vreau sa ii zic ceva, poc inapoi in "canal".

katy, tu sti cauza (ele) depresiei tale? Nu le poti elimina sau atenua?

Sotia zice ca s-a simtit foarte mult timp vinovata pentru instatisfactia mea sexuala. A zis ca numa ea stie cate nopti a plans ca nu poate "fi ca altele".
S-a simtit vinovata si pentru alte probleme.
Totul a fost declansat cand a intalnit pe cineva (barbat) care nu este "pofticios" ca mine, si atunci a realizat ca PUTEA sa aiba o alta viata alaturi de cineva fata de care nu trebuie sa se simta vinovata ca nu este mai focoasa in pat. Aici este problema. Mi-a spus de multe ori ca nu vrea pe altcineva, doar a realizat ca nu este EA DE VINA. Si plange si plange... si ca a fost fraiera.

Aproape ca o pot crede ca nu are nevoie de altcineva, doar sa fie ea singura, sa-si revina. Si, dupa cum ziceam in comentariile precedente, ea ca si persoana, daca ar insela ar fi din curiozitate cum ii sa fie cu alt barbat pe care EA SA-L DOMINE. Ea sa comande in pat, ea sa zica "vreau asta" si "vreau sa facem asa" si "ASTAZI NU", si fara presiune si "DOAR CAND VREAU EU". Ea sa poata fi "sefa", ea sa dicteze ritmul relatiei si sexului. In cazul nostru, eu eram cel care aveam nevoie zilnic, sau daca erau 2-3 zile pauza, ma urcam pe pereti.

Pai ai fi putut sa ii propui ei sa fie sefa, sa schimbati un pic rolurile, si poate nu se ajungea aici, desigur daca ti-ar fi spus dinainte ce o roade.
Motivul depresiei mele este aspectul fizic de care sunt in permanenta nemultumita, iar in spate muuulte alte motive mai mult sau mai putin serioase.