Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.

Costy, te respect nu toti oamenii cred in Dumnezeu(eu da), dar ei par religiosi, au unele principii.daca le calca i-ar mustra constiinta, si nu ar fi fericiti nici dupa.Din contra, ar fi mai nefericiti.Chiar risk a spus ca nu vrea sa insele, ca i-ar parea rau dupa aceea si eu cred ca asa ar fi.Daca ea il inseala atunci el poate sa divorteze(in cazul acesta nici eu nu m-as mai sacrifica sa stau cu ea).El daca nu a inselat-o si a facut tot ce-i posibil sa salveze casnicia o sa aiba constiinta impacata.

Costy, de ce zici ca ea a gandit bine si l-a trimis la alta? de ce nu merge ea la altul? pai da, poate ai dreptate si vrea sa scape de el dar vrea sa arunce toata vina pe el, el sa sufere dupa aceea, lui sa ii reproseze copii mai tarziu ca a inselat pe mama lor.Sa faca ea, dar nu face pt ca stie si ea ca nu e bine.Daca el se culca cu alta femeie, ea mersi frumos cere divortul si pe buna dreptate, cu constiinta si sufletul impacat, nimeni nu ar condamna-o, nici chiar Dumnezeu..iar el o sa ramana cu..noroiul(nu mi-a venit alt cuvant in minte)

eu zic sa ma asteptam sa vedem ce ne mai zice risk, poate si-a schimbat parerile intre timp si noi ne strufocam atat:)

Am si eu o curiozitate(si costy a intrebat) spune-ne ce ai iubit sau iubesti la ea asa mult??(te-ai casatorit cu ea chiar daca nu v-ati potrivit deloc intim)

Cosy, am senzatia ca tu faci parte din acea categorie de barbati care doar "consuma" femeile.
Cum poti sa ii spui sa isi ia "alta"?!
Daca tu nu ai suflet, nu inseamna ca toti sunt asa, risk isi iubeste nevasta si cu asta basta. Asta nu il face nici slab, nici puternic, este doar un barbat cu sentimente.
nhoppe, m-a impresionat povestea ta si te felicit pentru puterea de a iesi din depresie fara tratament.
Eu nu am reusit asta, sunt pe tratament si acum dar nu imi mai merge deloc cu el, am ajuns sa imi fie greu sa fac orice, as dormi intr-una, si asta de curand, pt ca pana acum nu am fost decat anxioasa..

Iubirea trebuie sa fie reciproca sau macar sa existe cat de cat Katy, nu merge unul prea mult si celalalt ioc ! Si avand in vedere ca traim intr-o societate preponderent matriarhala, e mult mai important ce gandeste femeia despre o relatie ! Daca eram in Afganistan sau in Pakistan atunci colegul Risk nu trebuia sa-si faca nici o problema, dar avand in vedere conditiile de la noi e cam gri situatia lui matrimoniala !

Parerea mea de (ne)specialist !

P.S. Nhoppe, ai vrut sa ne exemplifici ca exista depresie post-natala, cred !

@nhoppe - multumesc pentru comentariile tale. Le-am citit, recitit si situatia este foarte asemanatoare cu exceptia ca sotia este putin diferita in reactii. Mult adevar este in ceea ce ai scris. As raspunde la cateva:
- Da, sufera de depresie si o stie si ea;
- Da, si-a pierdut vointa si increderea in ea ca poate depasi starea;
- De asta refuza si ea discutiile pentru ca incepe, si ea ca tine, si apoi plange si se simte din nou descurajata ("sti ce, nu are rost sa discutam ca si asa nu se schimba nimic" - exact asa);

Intr-o zi am vazut-o pe strada, fara ca ea sa stie, si avea o privire pierduta, era trista. Nu asa se comporta o femeie ce inseala sau care si-a gasit pe altcineva. Ar fi fericita in lipsa mea, ar "radia";

- "cand suferi de depresie te simti mica, inferioara, fara nici o valoare, vorba aceea 'nu mai esti buna de nimic'...iti suna cunoscut toate aceste simptome?". EXACT. Asta imi zice si sotia, ca simte o MARE lipsa de apreciere si ca doar am criticat-o eu si ai mei si ea a suferit multa vreme;
- Da, este constienta ca este bolnava, a primit tratament si refuza. Deci din nou ai dreptate;
- tu ziceai "nu am putere nici sa ma rog". Sotia zice ca se simte pustiita, fara suflet;
- "in primul rand am avut foarte, foarte mult ajutor din partea sotului meu..nu am realizat la momentul respectiv dar am vazut si am apreciat foarte mult dupa". Sper si eu sa ajung la momentul in care ea va aprecia ca nu am renuntat;
- "o persoana care intradevar te iubeste cu adevarat iti dovedeste in momente critice". EXACT! EXACT! la asta ma gandesc eu in aceste momente;
- "El:"pt ca te iubesc foarte mult si imi plange sufletul in mine cand te vad asa, sufar la fel de mult cum suferi tu'". Exact asa simt si eu fata de sotia mea. Ma doare sufletul ca am provocat aceasta criza.
- "erau foarte multe momente cand ziceam k nu ma mai intererseaza nimic". Din nou, adevarat.

Voi aveti copii, si intelegi foarte bine prin ce trecem. Cei care nu au copii ar putea sa fie mai precauti in afirmatii. Si chiar daca au, nu suntem la fel!
Copii mei si sotia sunt mai presus de mine. Pur si simplu asta simt, ce naiba este greu de inteles pentru unii?

Multumesc pentru aprecieri, m-ai atins!

Da, am facut greseli de care sunt cat se poate de constient.

nhoppe, nu mai are rost sa-ti repet cat de similara este situatia. Spune-mi te rog, nu ti-ar fi parut rau daca sotul tau renunta? Spune-mi, nu merita efortul?

@katy - da, sunt un barbat ce-si iubeste sotia si copii, asta cred ca am tot repetat si vad ca tot apar oameni fara scrupule ce-si permit sa-si bata joc, care au mai multa materie cenusie in gland decat intre urechi.

Nu prea ma intereseaza parerea lor. APRECIEZ ca-mi poarta de grija sa nu ma injosesc, sa nu fiu bataie de joc a unei femei, dar ei nu pot pricepe. Atata le poate capul. Sunt limitati. Ei trec prin viata ca si eu pe la wc-ul din mall. Nu au valori, nu se ataseaza de o persoana. Le place sa simta ca ei sunt stapani, ca dau cu picioru. Ei incurca valorile morale, curajul si statutul de a fi BARBAT, cu puterea de a te debarasa sufleteste de o persoana, sa-i dai cu picioru in fund sau sa-ti faca sex oral cand ea nu are chef nici sa traiasca. In principiu chiar ma simt bine cand apar aceste comentarii pentru ca nu sunt decat reconfirmari ca sunt un altfel de om. Sunt superior lor din multe puncte de vedere. Habar nu au cine sunt, ce muncesc, ce viata am, ce barbat sunt, ce tupeu. Poate ei nu ar fi in stare sa negocieze un contract de munca in fata mea, dar au tupeu si multe cuvinte aiurea pe forum. Se ascund pe forum si dau sfaturi de oameni retarzi in conditiile in care nici nu stau sa vada ca in spatele acestei povesti exista doi oameni a caror viata este bulversata si doi copii. Stiu, suna prea "sentimental" pentru ei, dar lipsa lor de respect si gandire nu-mi da de inteles decat ca sunt retarzi, incapabili de a intelege o situatie. Ei sunt aici pe forum sa se masturbeze la problemele altora. Ei se umfla in pene si dau cu vorbe dar cand sunt pusi in situatie isi plang de mila mai rau ca orice femeie in depresie. De ce aveti, voi astia puternici, impresia ca daca un om incearca sa faca bine pana la capat este un barbat slab? Nu vedeti ca sunteti penibili? Nu eu ma simt penibil ca incerc sa fac bine si mai vin si va zic situatia, ci voi, cei ce va credeti barbati dar nu sunteti capabili sa salvati o femeie din depresie. Si ce daca ma respinge acuma? Voi aveti idee ce-i depresia? Ok, sa zicem ca ar trebui sa accepte sexul dincolo de depresie, dar nu intelegeti ca am jignit-o pe aceasta tema?

Daca sotia m-ar fi jignit pe mine legat de sex, cum am facut eu fata de ea, foarte probabil nici eu nu as vrea sa mai am de-aface cu ea. Intelegeti? Nu, ca voi sunteti barbati. In fine, v-am acordat prea multa atentie. Costy, tu du-te fa sex anal cu cineva care este in depresie si rade apoi cu gura pana la urechi, ca esti tare in gura dar ca om, nu prea demonstrezi nici macar un minim de valoare.

nhoppe, katy, va reamintesc ca sunt aici sa pot "despica" firul in patru pentru ca uite prin ce a trecut si nhoppe si se poate.

Eu vreau sa-mi ajut sotia, o merita, sunt absolut ferm pe pozitie si sunt barbat prin asta. DACA, in cel mai rau caz, sotia a trecut la bataie de joc, la a profita de mine, este PROBLEMA EI. NU A MEA. Nu trebuie sa va spun in ce masura ma comport dragut cu ea si rabdator, nu ca un milog. Nu imi vedeti comportamentul ca sa credeti ca-s precum un catelus batut langa ea. Stau drept in fata ei, nu plang, nu implor. Ceea ce vreau sa fac este sa castig, ca si sotul lui nhoppe, sa trec cu familia peste aceasta problema. De dragul sotiei si al copiilor. Cine nu pricepe acest aspect, il rog sa se abtina de la comentarii, sa mearga pe alte forumuri unde sunt barbati adevarati.

stevens, esti de real ajutor precizand ca 4x4 = 16. Dar totusi, ca de obicei mai zici si ceva bun, totusi. Sunt de acord ca ordinea este psihatru si apoi psiholog.

Costy baiatule, dupa cum esti tu, asa o sa fie si femeia de langa tine.

Va aduc aminte ca-n spatele unui barbat de succes se afla o femeie puternica. Nu sunt misogin, stiu cu ce m-a ajutat in viata sotia mea iar eu sunt dator fata de ea sa o ajut in aceste momente CHIAR CU PRETUL DE A MA PARASI. Ma intelegeti? Aceasta femeie MERITA efortul.

M-ati intrebat ce am iubit la ea de m-am casatorit, daca tot eram incompatibili la pat. Iubirea are formele ei. Ca suflet de om, sotia mea este o persoana minunata. Altruista si intotdeauna se gandeste la binele celui de langa ea. DACA ACUM a ajuns sa ma respinga pe mine este tocmai ca eu care trebuia sa-i fiu ajutor si om bun, am fost neglijent si chiar am jignit-o. Ce sa fac? Nu pot da timpul inapoi dar pot incerca un altfel de viitor, sa-i arat ca merita si ca o apreciez.

Nu vreau nici sa caut sperante aiurea, dupa cum zicea katy si are dreptate. Nu vreau iluzii, dar uite povestea lui nhoppe. Foarte similar. Sotia ma respinge exact cum o facea ea. Acuma ca ea a facut sau nu sex in perioada respectiva, din nou, depinde de la persoana la persoana. Poate ei nu au avut discutii despre cat de reusit este sexul. Daca noi am avut si am jignit, logic ca a clacat.

Cu frigiditatea nu pot sa ma consider responsabil doar eventual in masura in care nu am reusit emotional sa-i declansez "erosul". La femei ii altfel si o stiu foarte bine doamnele de aici de pe forum. Katy stie foarte bine, mai ales acum cu tratament anti-depresiv ce inseamna lipsa de libido.

Hai ca am fost lung ca naiba. Dar revin si sunt interesat de discutii cu oameni normali, ce pot intelege o situatie grea, nu comentarii de te pufneste rasul cat de josnici pot sa fie unii. Mai bine "slab" ca mine decat lipsit de orice omenie ca altii.

hi katy, imi pare rau sa aud k nu esti mai bine.stiu cum e, crede-ma, desi cred ca sunt cazuri si mai grave(ajung sa se gandesaca chiar si la sinucidere).Esti asa de la tratament, medicamentele sunt de vina..ele repara, dar si strica pe cealalta parte.te-ai gandit vreodata numai ce efecte are banalul paracetamol?Medicamentele sunt mult mai periculoase decat ne imaginam noi, dar din pacate..da sunt necesare:(
Katy, totusi cred ca depresia ta nu este foarte avansata ori tu esti o femeie foarte, foarte puternica.Tu nu iti plangi de mila, inca ai puterea sa ajuti si pe altii..

Ai si tu nevoie de un motiv foarte puternic sa iti revii.nu am retinut, ai copii oare?Am uitat insa sa mentionez un lucru foarte important.Da, sotul m-a ajutat mult, copilul m-a determinat sa devin mai puternica, dar adevaratul motiv a fost "vindecarea'problemei mele.Katy, nu stiu de ce ai cazut tu in depresie, dar daca ai putea sa iti rezolvi cauza poate ai reusi sa iti vindeci si depresia.

Hi Stevens, da exista depresia post-natala(se pare ca depresia asta este de mai multe feluri :) ).Am avut si deasta:(
Am avut depresia inainte sa raman gravida, s-a accentuat pe perioada sarcinii si a continuat dupa.La inceput a fost asa cum i-am explicat lui risk..dupa sarcina a fost total diferit(pot sa intru in detalii, dar nu cred ca are rost, scopul discutiior noastre este sa-l ajutam pe risk).

hi risk, nu stiu ce profesie ai, dar te exprimi asa de fain ca ai putea sa fii scriitor :) (asta ca sa te mai inveselesc putin)

Multumesc nhoppe pentru aprecieri.
Depresia mea a aparut la 20 ani cu tendinte de suicid repetate.
Totusi, n-am murit desi am inghitit flacoane intregi de diazepam si distonocalm. S-a intervenit la timp.
Apoi am intrat in remisie pt 10 ani, n-am luat absolut nimic si eram perfect normala.
Insa, dupa ce am nascut s-a declansat din nou.Fara sinucideri, am numai anxietate si depresie dar o duc pe picioare.
Muncesc, am grija in weekend de fetita mea (aproape 8 ani), totul e normal.
Sau asa vreau eu sa para.:)).
Asta e, am acceptat boala, altii sufera si mai rau ca mine din pacate eu zic mercie ca am doar atat.

Si uite asa katy, imi fac si eu o idee despre situatia ta. Ai tras si tu... nu gluma.

Faptul ca ai vazut-o pe strada trista, cu privirea pierduta nu inseamna neapart ca nu a clacat(nu vreau sa te fac suspicios, sa incepi sa o urmaresti).Eu daca as fi infidela, clar nu as 'radia".M-ar mustra constiinta asa de rau, ca as vrea sa se crape pamantul sa ma inghita.

Da, risk, am tras si mai trag in continuare ca am momente din astea de stari sufletesti ft proaste.
Acum sunt diagnosticata cu tulburare obsesiv compulsiva, sotul meu nu vrea sa creada ca asta e o boala si nu prea m-a sprijinit.
Spune ca imi place sa inghit buline..
Insa nu e chiar asa.
Acum ce s-au calmat si pt mine lucrurile cu el, ca nici la mine nu era pe roze.
Suntem impreuna de 18 ani de zile, suntem impreuna de cand aveam eu 20, am trecut prin multe intre timp..

uff katy, inseamna ca la mine a fost apa de ploaie

Nu neaparat!
Fiecare are problemele lui, nu putem compara unele cu altele pt ca fiecare le simte in felul lui.

katy, atacuri de panica ai?

Am avut intr-o perioada, ajungeam mereu la camera de garda, acolo imi bagau perfuzii si calciu si imi reveneam, pana cand nu mi-am mai revenit deloc.
Tarash m-am dus la psihiatrie si acolo mi-a dat tratament. Am luat un an tratamentul.
De atunci n-am mai avut NICIODATA atacuri de panica, le-am spus adio.

nhoppe, da-mi un sfat. Avand in vedere prin ce ai trecut, poate-mi zici cum ai fi preferat sa te abordeze sotul tau?
Ce pot eu face in momentele in care sotia este in depresie, este indreptata spre Dumnezeu (si bine face), avand acest blocaj fata de mine? Rabdarea rezolva ceva? Spatiu? Timp? Incearca o parere. Cu siguranta o voi aprecia chiar daca nu pot aplica.

risk, de multe ori vorbele pot sa raneasca mai mult decat iti inchipui..se tot aduna si cu trecerea anilor rana se tot adanceste...daca de fiecare data cand faceati dragoste ii ziceai ca nu e buna asa a si ajuns sa creada.Era o vorba, daca ii zici unui om flamand ca nu ii este foame si tot il pui sa repete asa ajunge pana la urma sa creada si el.Cam asa e si cu sexul.Imagineaza-ti daca ea iti zicea ca esti rau la pat, ca altii au fost mai buni cum te-ai fi simtit tu...da, parca ai mentionat ca nu mai vroiam de-aface cu ea.In plus ai fi ramas cu un sentiment de inferioritate si de fiecare data cand ai fi fost cu altcineva te-ai fi temut.Ai spus ca ea ar fi vrut altceva, sunt foarte sigura ca ar vrea un barbat care sa nu-i ceara sex, ea s-a inchis in cochilia ei si astfel se simte protejata.Nu sex, nu reprosuri.

I-am spus sporadic. Ici si cand, la cearta. As putea zice foarte rar. Problema este ca ea ramanea ranita si eu nu am avut grija sa arat si cealalta parte, adica sa apreciez cand ea incerca sa fie cum mi-as dori.
Acuma, ca in capul ei, de fiecare data cand faceam sex isi aducea aminte ca nu este la nivelul asteptarilor, este tot ca urmare a faptului ca nu am apreciat-o.
Cred ca castigam mai mult daca stiam sa apreciez si putinul ce-l aveam, si probabil crestea, doar ca nu am inteles niciodata cum a putut sa fie asa lipsita de senzatii. Eu cunoscusem femei focoase si care, pe deasupra, erau foarte interesate sa "experimenteze".
Lasa ca acuma "experimentez" eu :))

Rabdare multa, da.Spatiu si timp?E cu doua taisuri..cel putin daca seamana cu mine.Sunt momente cand vrea sa o lasi in pace, nu are nevoie de presiuni asupra ei(sa va impacati, sa faceti dragoste..etc), alteori chiar daca te respinge ar vrea si ar avea nevoie ca tu sa insisti, sa o ajuti, sa o asculti(de aceea vine la tine fara sa i.o ceri).E greu sa faci diferenta.Sincer, eu tindeam mai mult ca el sa insiste fiindca prin asta credeam ca imi arata ca ii pasa.Dar mereu ziceam Nu si il respingeam.In subconstientul meu, in inima mea vroiam ca el sa nu cedeze.Acum depinde de fiecare persoana.Eu nu pot sa fiu decat subiectiva.

Rabdare multa, da.Spatiu si timp?E cu doua taisuri..cel putin daca seamana cu mine.Sunt momente cand vrea sa o lasi in pace, nu are nevoie de presiuni asupra ei(sa va impacati, sa faceti dragoste..etc), alteori chiar daca te respinge ar vrea si ar avea nevoie ca tu sa insisti, sa o ajuti, sa o asculti(de aceea vine la tine fara sa i.o ceri).E greu sa faci diferenta.Sincer, eu tindeam mai mult ca el sa insiste fiindca prin asta credeam ca imi arata ca ii pasa.Dar mereu ziceam Nu si il respingeam.In subconstientul meu, in inima mea vroiam ca el sa nu cedeze.Acum depinde de fiecare persoana.Eu nu pot sa fiu decat subiectiva.

Cred totusi ca ea are nevoie de aprecieri din partea ta, sa o faci sa se simta ca e valoroasa, importanta.Dar, nu poti acum sa mergi sa ii zici cat de frumoasa, cat de grozava sau mai stiu eu ce.Trebuie sa fie ceva foarte subtil dar totusi sa-l perceapa.Si nu la fiecare ora.Azi un pic, maine din nou...ceva de genu...sa cladesti caramida cu caramida.Si trebuie sa recunosc, noi femeile avem nevoie de cuvinte de cele mai multe ori.Ne trebuie sa ni se spuna ca suntem iubite chiar daca barbatii nostri ne arata acest lucru cu varf si indesat.Cand sotul meu imi spune ca ma iubeste sau (un ex) sunt pe la bucatarie si fac ceva, cu parul valvoi ca nu am avut vreme nici sa mi-l piaptan, imbracata intr-o pereche de pantaloni care nu se asorteaza de nici o culoare cu bluza iar el vine si ma cuprinde si ma satura si imi mai si zice"'vai nevasta dar sexy esti" simt ca ma topesc toata...Bineinteles ca ii raspund:"ce brusu' vezi acum la mine, uite cum arat?" si ma uit la el si vad cum ii sclipesc ochii de iubire..nu este genul acela de barbat care '"sa ma faca " din vorbe, dar nu ma face sa ma simt niciodata inferioara..hmm, cu o mica exceptie(sunt foarte foarte foarte rau bucatareasa) :) adevarul e ca nici nu prea imi dau mult interesul si cred ca nu-s facuta nici pt asta...sincer altul in locul lui cred ca ma batea, nu gluma :)

P.S: am impresia ca merge greu cu postarile, cred ca dureaza vreo 15 min sa le vedeti voi dupa ce am scris eu

Hmm risk, faci foarte rau ca tot o compari cu altele, poate mai traiesti si tu in trecut inca..desi este demodat acum, sincer cred ca e mai bine sa fie virgini amandoi cand se casatoresc ca altfel nu au ce sa mai compare :)

P.S:am avut si eu momente cand il intrebam daca cu mine e mai bine decat a fost cu altele :) curiozitatea asta :)

Cum a fost cu sexul in perioada in care tu erai depresiva? Ati avut o perioada de abstinenta?

Si totusi risk, nu te-ai insurat cu o femeie deaia focoasa pt ca simteai ca nu exista "acel ceva", te-ai casatorit cu ea..pt ca, chiarr daca sexull este foarte important pt tine, ocupa totusi un loc secundar.

P.s1:cu certitudine pot sa afirm ca o casnicie nu functioneaza perfect daca se bazeaza doar pe sex, oricat de bun ar fi, daca nu sunt implicate si sentimentele.DAr, la fel cred ca oricat de mult ti-ai iubi partenerul daca nu ai fi atras si din punct de vedere sexual nu te-ai simti implinit cu adevart.Astea doua mereg mana-n mana.

P.S2:A face sex implica doar nevoile fizile, a face dragoste impica si inima

Da, cu sotia a existat 'acel ceva'.
Femeile focoase doreau sex cu mine in toaleta de la facultate si cochetam cu un 'ménage à trois'. Au fost alte vremuri...

Da, draga risk :( Abstinenta si multa frustrare

Depresia mea nu a venit in urma neintelegerilor cu sotul meu, daca intre noi nu este iubire si intelegere atunci nu mai este la nimeni :) A venit in urma unor probleme de sanatate(la mine) care au cauzat probleme in viata intima.

Nu esti singurul barbat "pus la colt".Treceau si luni si nimic sau foaarte rar si atunci prost.Cat dureaza o sarcina? 9 luni? ce zici de vreo 3-4 ori? si dupa nastere inca vreo 2? DAr recuperam acum:)

Cand esti in depresie si sa vrei nu poti sa te implici..daca esti un barbat care il intereseaza doar sa fie el satisfacut, atunci da poti sa faci. Daca pt tine ii prioritate ce simte partenerul tau atunci nu, nu poti face.

In sarcina apetitul meu a fost 0(doctorul mi-a spus ca asa e la unele femei din cauza schimbarilor hormonale, altele vor foarte mult in aceasta perioada).Chiar daca nu intotdeaua eu si sotul comunicam foarte bine(suntem firi diferite), legat de intimitate nu avem nici o inhibitie.Comunicam foarte deschis.I-am spus ca nu am nici un apetit, ca daca vrea facem dar ca nu o sa simt nimic.A refuzat si m-a inteles.A fost o perioada grea pt el si era putin si irascibil insa nu ma supara( e si el pofticios asa ca tine :) ).A fost cand am vazut saracu ca nu mai poate si m-am culcat cu el dar nu s-a simtit implinit pt ca nu eram eu.Asa ca am lasat-o pana dupa ce am nascut.Avea doar o pretentie: sa nu il provoc..sa nu il sarut prea pasional sau chestii de genu...

Poate acum intelegi de ce am zis ca iubirea nu e in vorbe, ci fapte.M-am simtit nespus de iubita cand am vazut ca el pune nevoile mele inaintea lui.Mama mi-a marturisit odata ca nu a simtit niciodata placere in actul intim pt ca pt tatal meu conta numai satisfacerea lui.

Foarte fain de voi ca nu aveti inhibitii. Sotia mea este inhibata de unde si sexul devenit corvoada si obligatie pentru ea, nesatisfacator pentru mine. Frustrari adunate in multi ani de ambele parti. Ba mai mult, cand s-a declansat aceasta criza in casnicia noastra, ne-am certat urat si ne-am aruncat vorbe si apoi am continuat eu sa arunc vorbe si sa am o atitudine indiferenta multe saptamani (o luna jumate) pana sa-mi vina mintea la cap sa incerc sa discut cu ea. Pana eu m-am trezit ea era bine bagata in depresie.
Si eu sufeream dar nu ma aratam. Mergeam in oras, veneam acasa, ignoram, faceam exercitii la aparat... pana mi-a trecut prin cap ca o pierd cu totul. Apoi a urmat cosmarul meu. Imediat ce am incercat eu sa fiu amical, a inceput sa-si arate ea coltii, sa se rupa de orice, sa tac eu si sa imi vorbeasca ea cum vroia, etc... De atunci imi traiesc "paradisul". Am fost fraier ca am intins coarda pana la rupere. Nu va pot explica ce transformare este. Inainte tanjea ea sa o sun, sa stam de vorba sa aiba orice fel de contact cu mine, sa stam la cafea, sa povestim. Acuma efectiv s-au schimbat rolurile.
I-am zis ca-i razbunare, ea nu - ca asa simte. Nici nu ma mir :)
Am fost cocos, am fost orgolios, am jignit, m-am comportat de parca nu am ce pierde, am fost indiferent, am facut ce am vrut. NU am inselat, ii drept dar am facut-o sa sufere ca prostocul de mine nici nu am realizat in ce masura o pot afecta. Poftim, barbat destept ce is, imi distrug sotia si mama copiilor mei.
Bine, nu ii cazul sa insir si punctele mele bune :) sa nu ma auto-invinovatesc complet...

femeile focoase cum ai zis tu, care vor prin toaleta scolii nu au "acel ceva" si nici cele care vor sa te imparta cu altele