Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.

Pai, am incercat si asta. Cand intrebam "cum vrei sa facem?" ma gandeam ca poate are o idee, ceva... Raspunsul era "cum vrei tu". Imi pica fatza. Ma ascundeam ca-mi spargea tot cheful.

Hi risk, multumim pt detalii..cel putin in mintea mea s-au clarificat multe lucruri..Tare mult as vrea sa stiu si trairile ei...
-Se pare ca nu ai probleme cu preludiul
-Desi am zis mai in gluma de casatoria intre virgini(tind totusi sa cred ca e buna :) )in cazul tau e clar ca ai fi fost complexat peste masura, dar daca nu stiai asa multe poate nici nu aveai asa multe nemultumiri si asteptari..
-orgasmul pt femeie ar trebui sa fie ceva normal in actul sexual insa din pacate un nr exagerat de mare de femei nu-l traiesc..nu stiu cauza..tindeam sa cred ca din cauza barbatilor, ei nu stiu cum sa ofere placere insa sunt multe alte motive..nu am multa experienta in acest domeniu..
-Faptul ca nici mangaieri, sarututi etc..nimic nu functioneaza arata clar ca ea e inhibata..vorba aia, chiar daca nu ai chef nici in ruptul capului "pofta vine mancand".Daca inca mai avem dubii, faza cu 'pe intuneric total" si incapacitatea de a se relaxa ne "lumineaza" complet
-despre faza cu declaratia si posibilul ei raspuns, nu tre' sa fiu specialist sa-mi dau seama foarte usor ca ceva s-a intamplat in trecutul ei. Fara suparare, aici nu ai fost suficent de barbat sa afli dupa atatia ani, sa incerci sa rezolvi problema, sa o faci sa-si recapete increderea in sine..astfel poate devenea normala. Nu e tarziu nici acum..insa trebuie sa fii suficient de inteligent sa stii cum s-o faci
-pablomioson ti-a sugerat f corect..renunta la orice aluzie si tentativa de sex, la orice cearta sau discutie in contradictoriu

Mister Stevens mi-e simpatic, cu toate ca de cele mai multe ori a fost foarte rautacios.
Are experienta in spate si..inteligenta.Ii place "sa-si arate" coltii fiindca a fost si el dezamagit in viata.DA, are dreptate..reactiile ei sunt de femeie abuzata si are acest blacaj de cand e mica. Chestia cu 'comunicarea efectiva trebuie sa fie asertiva' functioneaza intradevar. Am practicat-o incostient(nici macar nu stiam ca se numeste asa sau ca este o 'metoda')

Practicand-o i-ai intelege mai bine reactiile si poate ai afla mai multe despre trecutul ei.

Katy, risk are dreptate..renuntarea la tratament pt o vreme, gasitea unui scop in viata, motive de a fi fericit ajuta.
Viata mea a fost una implinita si probabil acel esec m-a dat peste cap si de aici depresia.Tu ai suferit multe, si inca de tanara..e greu sa uiti trecutul si chiar daca treci peste, rana tot ramane.

Apropo de rautati, Risk ai putea avea un fel de 'menage a trois', iti iei o gonflabila si cand sotia e in toane mai bune o rogi sa ii dea si ea cateva pompe sau sa ii mai faca cate o baie lui Gisella ! :)

P.S. Era mai demult si un cantec pe tema asta :

Dau la pompa, daca ' fata' a slabit
Dau la pompa, daca s-a aerisit.. :)

Steeeeve, iar esti rautacios, omu' poate n-are chef de glumele tale..
nhoppe, mi-e tare greu sa renunt la tratament, el este un punct de sprijin pt mine.
Devin nervoasa dc nu as mai avea tratament si n-o sa am rabdare cu fata.
Stiu cum sunt eu de fapt si nu-mi place personalitatea mea..

Inteleg katy, si mama are multe probleme de sanatate si i-am sugerat o data sa renunte macar la cateva...si i-a fost foarte rau.

Pentru Katy,

Renuntarea la un tartament de tipul care il practici NU SEFACE BRUSC.
Trebuie diminuat treptat pe mai multe saptamani sau chiar luni.
In acest timp trebuie sa ai activitati intense, de orice fel, care sa-ti distraga atentia. Cu multa miscare fizica, daca este posibil. Renunta la transport mecanizat, urca scarile pe jos, fa-ti o 'portie de plimbare' cotidiana in parc sau la cumparaturi marunte.
Apeleaza la anturaj sa te insoteasca in aceste activitati, sot, copii, parinti, colegi...poate un admirator binevoitor.
Pare sa fii dependenta de acele medicamente, trebuie sa scapi de dependenta.
Personaliattea o poti modela un pic si cu ajutorul unui psiholog.
Poate este nevoie si de o activitate sexuala mai bogata, nu-i nimic rau un asta.
Nu incerca sa schimbi dependenta de acele medicamente cu dependenta de alte droguri (alcool, fumat, mancat etc.)

Gluma, "ne"gluma, macar aici pot zice ca sincer cu sotia am avut impresia de multe ori ca fac sex cu o papusa gonflabila. Si eu m-as simti foarte prost sa-mi zica sotia ca "sexul cu tine este ca si cu [ceva] gonflabil", si stiu ca ea se simte foarte jignita, dar voi cum v-ati simti sa faceti sex (sau dragoste) cu cineva care nu "misca" nimic. Concret, pozitia misionarul ii convine pentru ca sta pe spate si nu trebuie sa miste. Nu tu miscare din solduri, nu nimic. Daca era ea deasupra, tot eu trebuia sa ii dictez miscarea din maini. Daca ma opream, se oprea si ea, sau facea foarte rar, de parca se bloca. Din cate stiu, nu are dureri. Pur si simplu este inhibata total.

Deci stevens, gluma ta nu a fost asa rautacioasa ca altele, insa tot mai atins, pentru ca eu de cand sunt cu sotia mea, am avut parte de "gonflabila" si chiar as vrea sa se simta si ea bine. Ii explicam in trecut "dar eu as vrea sa te simti bine". Cu ceva timp in urma asa eram de pornit (ca tot citeam de preludii de 20 de minute), incat am incercat un preludiu "total" si efectiv... degeaba.

Putem presupune ca doar cu mine este inhibata, naiba stie. Poate pentru ca nu trebuia sa insist sa se culce cu mine. De la inceput nu a vrut. Zice ca a cedat pentru ca a ajuns sa ma iubeasca (altfel, nici in ruptul capului) si nu ca ar fi avut ea nevoie sau sa se simta excitata cu mine. A cedat doar pentru ca stia ca o iubesc si ERAM DEJA LOGODITI cu sala de nunta rezervata. Deci ce naiba oameni buni? Pe jumate ar putea zice ca am facut "dupa casatorie". Nu poate sa ma acuze ca doar sex am vrut...

Sunt multe pentru care ma simt vinovat, DAR AM SI MULTE PENTRU CARE CHIAR NU MA SIMT deloc, sau chiar este o greseala a ei. Ea de ce in tot acest timp nu a lucrat cu ea sa fie mai dezinvolta? Credeti ca tot timpul doar am criticat? NU. Credeti ca nu a avut momente de fericire, GRESIT. Si totusi sa nu simta niciodata?

pablomioson, stiu cum se renunta la un tratament psihiatric, sunt prea "veche" in domeniu :)).
Am fost si la psiholog si m-a ajutat si nu prea.
In toc oricum nu prea poti face mai nimic.
Nu sunt dependenta de medicamente doar ca fara ele nu sunt om, am o "boala" cronica, deci va trebui sa urmez chiar pe viata tratamentul.
M-am consolat cu ideea, la fel si cu hormonii, tot pana pe la 50 ani treb sa ii iau.
In mare parte problemele de natura psihica si de la substitutia hormonala o am..deci nici la aia nu am cum sa renunt ca intru la menopauza automat.
E complicat, crede-ma.

Risk, imi dau seama ca si eu am fost o "gonflabila" pt sotul meu intr-o perioada, acum are noroc ca vreau sa fac miscare sa slabesc :)).

Stevens, ma faci sa-mi retrag cuvintele :) Hai, spune-ne ce te-a dezamagit asa tare de esti asa 'sadic' cateodata?

stie careva din ce cauza imi ajung postarile tarziu? :(

Sondaj de opinie: ar trebui sau nu sa mai propun sotiei sa stam de vorba despre relatia noastra? Imi vine de multe ori in cursul zilei sa o sun, sa-i zic sa mergem acasa sa discutam in lipsa copiilor.
Vorbesc serios? Sa o las in pace dar sa ma comport frumos?

nhoppe - tu ai trecut prin asta... mi-ai zis ca sotul tau mai insista si atunci respingeai, dar apoi te supara daca nu insista. Numai Dumnezeu stie ce are sotia mea in mintea ei. Cu depresia asta oare sa-i arat ca-mi pasa de noi si sa o mai chem sau... nu.

Daca discut, vorba lui stevens, isi aduce aminte de tot rahatul si iarasi plange. Daca nu discut, se "cronicizeaza" treaba. Si asa ii cronica destul. Despre sex, am inteles, "papa".

Hai, pareri. Acuma stiti toti poate mai clar care-i situatia. Ce sa fac in perioada urmatoare?

nhoppe - nu am idee de ce ai probleme de "lag" la postari.

Sa nu mai discutati despre relatia voastra.Sa o lasi sa se relaxeze.Chiar tu ziceai ca daca o lasi in pace vine ea la tine.Asa va lua ea initiative cand vrea si cand simte.Va simti ca ea controleaza situatia.Ca ea e deasupra.Ca rolurire s-au inversat.Ca acum tu esti in locul ei.Poate asa puteti sa o luati de la cap.Chiar vroiam sa-ti propun sa-ti propun un rol.Sa incepi din momentul knd ai facut cunostiinta cu ea.

risk, eu vroiam sa insiste pt ca prin respingere nu intelegeam eliberare.Ea da.Eu nu am fost asa de la inceput.Doar in depresie.

Mda, mie imi este clar, relatia nu merge si punct, orice altceva este inutil de zis, ei ii trebuia unul asa care nu prea le are cu sexul si asa ar fi avut o viata okey, eu de exemplu sunt un om care considera ca sexul este doar 30 % din relatie, restul e intelegerea si tot ce este bun, tie risk iti trebuie una care sa vrea asta si mi se pare si normal, faptul ca se simte vinovata e aiurea, ca nu e deloc vinovata ca este asa cum este, deci sentimentul de vinovatie este fals si e rezultatul depresiei, fara depresie nu se mai simtea deloc vinovata.

Katy, eu am zis ca nu stiu daca ai incercat chiar si alte variente de tratament, ca ori mai fi solutii zic eu.
De exemplu nu stiu cum e viata ta, daca ai stres, griji si asa mai departe, ca daca da, astea intretin depresia chiar daca ai trata-o partial, trebuie sa ai un mediu bun, esti multumita de viata ta ? Adica, sot, copil, servici ?

Risk, cand I-ai spus ultima data ca o iubesti? Cat de des II spuneai inainte?

Nu i-am spus de ceva vreme, pentru ca m-as simti penibil, lingusitor si nevoias. Inainte ne spuneam tot timpul. Pana si sms-urile le semnam pe scurt. Eram foarte apropiati.

Offff..cred ca are preotul ăla dreptate.. Va iubiţi si va Jucaţi prosteşte... :(

Nu prea am ce sa fac decat sa am rabdare. Depresia ei si autocompatimirea ne incurca serios. Stiu ca are orgoliul ranit, psihic este la pamant.
Incearca in toate partile sa-si revina.
Daca pana acuma nu a fost deloc fan facebook, pot zice ca acuma frecventeaza des reteaua de socializare si isi face cat de multi prieteni. Are nevoie de suport, ar vrea sa depaseasca faza. Posteaza imagini cu versete cu subinteles. Eu ma abtin, nu postez nimic, nu comentez, incerc sa nu o controlez. Astept sa realizeze ca facebook-ul nu este decat un loc unde toti posteaza si ce mananca si ce se c... Eventual o poate influenta prin faptul ca vede postarile unora cat de "minunata" este viata asa prin postari de FB, dar pana la urma la nimeni nu este doar "roz" in casa.
Ce sa zic? Steie pe facebook daca asta vrea...

Pe FB este cu 2 taisuri... pe de-oparte apar sloganuri religioase cu a ierta, apoi apar cum sa iubesti cu adevarat o femeie, apoi altii posteaza bancuri misogine sau cu aluzii sexuale. De toate vezi pe FB. Si eu citesc, ba mi se inmoaie inima si ma gandesc "ce frumos...", ce romantic... apoi cand citesc "Cum sa faci sex la dus fara riscuri" :D.

Azi dimineata am sunat-o doar sa intreb "Esti bine?". Raspunsul ei a fost "cum as putea sa fiu? is cum is, cum pot". Dar nu mi-a raspuns pe un ton urat sau repros, mai degraba am simtit ca are nevoie de ajutor. Dar nu insist. Prefer sa dau cate un telefon, discutie scurta, ii arat ca-mi pasa si eventual un mic gest cand ajung acasa. Ba ma gandesc sa cumpar ceva necesar prin casa, sau ii duc ceva... orice, nesemnificativ ca valoare, dar cat sa observe ca m-am gandit la ea. Nu prea am ce face.

Cum semnaţi sms- urile? Ca si noi cred:) bla bla si la sfârşit un T. I :))
Si acum, când ma mai apuca dragalaseala si nu ii pot spune verbal sau nu vreau sa para ca i- o spun din obişnuita, găsesc o ' zona' mai sensibilă si ii scriu un mare T.I. :)) am grija sa fie ' dureros ' mai ales când pun punctul pe ' i' :)) suntem 'duşi cu pluta' cateodata :)
Imi zice:"auuuu, mai nevasta, nu poti fi si tu mai blânda?' Eu:' nop, ca sa simţi si sa nu uiţi niciodata' :)
Hai ca te las, vad ca m- am trezit bine dispusă.. Si tu poate saracu, ai avut o noapte grea..

Risk, ar trebui sa ai o discutie serioasa cu ea, dar nu pe tema relatiei, ci pe tema sanatatii ei mentale. Sa mearga neaparat la psihiatru, ca nu e de glumit.
Cat e depresiva oricat ai vb cu ea, e ca si cand ai vb cu peretii..

Da, asa si noi. Din pacate nu am avut o noapte grea :D

katy,
Imi fac griji pentru ea ca de curand mi-a zis, tot asa cu lacrimi ca se roaga la Cel de sus sa moara si ca de ce nu ma rog si eu ca sa moara, ca oricum deja copii sunt mari, ca viata merge inainte ca doar au bunici. Imediat ii spun si ii repet ca daca Doamne fereste ar fi sa trebuiasca sa aleg, mi-as da viata chiar atunci pe loc doar sa ramana EA cu copii, pentru ca mama este mama si ca au nevoie de ea. Desigur ca NEG vehement cand o aud asa si o incurajez.

Cum naiba sa ma las batut si sa ne despartim cand o vad asa deprimata? Ca si acuma mi se face mila de ea, si o indragesc si as vrea sa o ajut :(

Risk, sa nu te surprinda, asa este depresia. Omul sufera enorm si isi doreste moartea ca pe o eliberare. Problema este cat reuseste sa duca fara tratament suferinta zilnic, pentru ca Doamne fereste sa nu clacheze intr-o zi.
Sa fiti toti cu ochii pe ea.
Depresivii pot fi si sinucigasi, sotia ta este credincioasa si stie ft bine ca sinuciderea este un pacat mare, insa daca suferinta este mai puternica decat credinta asta poate strica totul..

Si ii mai poti spune ca, copiii indiferent cat de mari ar fi au nevoie de mama lor toata viata, bunicii nu pot inlocui prezenta parintilor in viata lor.
I-ar lasa cu o mare trauma sufleteasca daca ea nu ar mai fi.
Sa inteleaga bine lucrul asta.

Da da, i-am zis ceva similar. M-am facut cat se poate de clar ca prefer sa ma duc eu naibii decat sa nu fie ea. Si cam asta ii adevarul.

Singura chestie ce m-ar enerva si as deveni nepasator ar fi daca ea ar prefera sa moara decat sa fie cu mine, sau este in depresie ca nu poate scapa de mine. CHIAR SI ASA, eu tin intr-un mod la ea in care, Doamne fereste, sa nu pateasca ceva. Si acuma imi vine tot timpul sa-i zic sa aiba grija cum conduce. Daca cineva i-ar face vre-un rau as face moarte de om. Daca-mi imaginez ca o saruta un alt barbat, simt o dezamagire si m-as retrage. Toate scenariile imi trec prin cap si simt ba compasiune, ba nervi, ba dezamagire.

In general nu trebuie sa fim cu ochii pe ea pentru ca dimineata sta ce sta pe acasa, apoi merge la firma si este prinsa cu lucru de zi cu zi, sta pe facebook, dupa-masa se duce cu fata la antrenament, mai merge prin magazine, deci incearca sa-si tina in frau depresia. Are momente mai bune. Daca ar sta inchisa in casa, ar sta lipita de pat, mi-as face griji mai mari.

A fost, cand a inceput criza noastra, o luna ca a stat lipita de pat si imi reproseaza ca eu din mandrie umblam prin oras si nu mi-a pasat de ea. Imi pare rau acuma ca nu am reactionat pozitiv cand era momentul... :(

Acum orice om mai si greseste, tu ai venit la ea sa o ierti dar ea nu mai poate.
Daca este credincioasa ar trebui sa mai invete sa si ierte.

Si totusi, depresia e depresie, eu cand am vrut s-o termin cu viata nu am zacut in pat, ieseam.