Atac de panica sau nu?

Draga Rocky Balboa for all :),
dupa cum singur ai observat, consumul de substante nu are efecte tocmai extraordinare. Iar pe termen lung, ai "sansa" de a ajunge sclavul lor (al substantelor) si chiar mai mult decat atat: sa iti pui pe butuci intregul organism.
Cum si-a dat si Marton seama, mintea ta alege sa fuga, orientandu-se spre alte solutii de rezolvare a problemelor (alcoolul = evitare). Ai nevoie sa vorbesti cu un specialist: fie el psihiatru sau psihoterapeut. Ideal ar fi ambele variante pt inceput. Asa cum ai indraznit sa ceri aici pareri, poti indrazni sa apelezi cu incredere la un specialist. Dupa cum observi aici pe forum, sunt o multime de oameni cu "probleme" pe lumea asta, asa ca ceea ce traiesti tu, nu iese din tipare si cu siguranta se pot gasi solutiile cele mai potrivite pt tine.
Succes in tot ce alegi sa faci!
Psih. Cristina Stoian

@Marton: esti un ex de asa da :) in fata problemelor, pt multi oameni care cred ca numai ei au probleme, numai ei sunt neantelesi, numai lor li se intampla si de ce naiba se intampla, totul este nasol si de neschimbat... etc! Rocky - nu la tine ma refeream aici, pt ca tu nu te-ai lamentat fara sa incerci sa schimbi ceva!

Marton - e loc pt toata lumea si esti binevenit printre noi psihologii, oricand :)!

@ TritzuPoate fi anxietate generalizata, asociata cu atacuri care nu intrunesc toate conditiile pt a fi atacuri de panica si fobie de inaltime si agorafobie. Principiile de tratament sunt aceleasi.


Atacul de panica se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura...Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trenul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).

Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).

Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.

Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea -.si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.

Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.

Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.

Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.


In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.

ANXIETATEA GENERALIZATA este o stare de ingrijorare excesiva, privind multe domenii ale vietii, insotita de simptome precum nelinistea, fatigabilitatea, dificultati de concentrare, iritabilitate, perturbarea somnului, tensiune musculara.

Tulburarea de panica si anxietatea generalizata sunt frecvent comorbide.

Pentru tulburarile anxioase (exista mai multe: anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).

Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...

Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegeti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei!


Sfatul meu este urmatorul: inainte de a recurge la medicatie, care are efecte secundare, apelati la psihoterapie! Panica nu este o tulburare dificil de tratat, de obicei in 15 - 20 de sedinte se pot elimina atacurile (poate dura si 10 si 30 de sedinte, in functie si de vechimea simptomelor).


Ai mentionat si cateva simptome care nu se regasesc la anxietate: "comportament compulsiv". Ce intelegi prin asta?

psiholog Ana Badita