Anxietate, Depresie sau alte afecțiuni?
Buna ziua! Am 17 ani, sunt din jud. Maramureș și mă confrunt de 5 luni cu o problemă destul de serioasă care îmi afectează viața cotidiană. În urmă cu doi ani, mama mea a decedat, iar acest eveniment m-a afectat într-o oarecare măsură. Ulterior, după aprox. 5luni am început să mă simt din ce în ce mai abosit, iar dorința de a dormi își spunea cuvântul. Deveneam din ce în ce mai extenuat pe parcursul zilei, seara având totuși energie. Activitatea mea nu era afectată, însă în urmă cu 5 luni m-am trezit într-o dimineață foarte obosit, iar această stare nu s-a diminuat. Vreau să menționez că și în clipele în care dormeam, aveam un somn liniștit, însă când mă trezeam mă simțeam copleșit de o stare de fatigabilitate excesivă. După acea zi din septembrie, nu m-am mai simțit eu însumi, am început să ma gândesc la o sumedenie de boli(precum cancerul), să mâ îngrijorez, am câpâtat și o stare de depersonalizare, când închid ochii noaptea vâd flash-uri, nu mă simt bine dispus niciodată. Am dificultăți de concentrare și simt o stare de încordare permanentă. Țin să mai adaug faptul că preț de 2 zile m-am simțit bine, ca înainte, însă starea mea a revenit în clipa în care m-am gândit la condiția mea precedentă. Nu mă mai pot bucura de viață, mă simt deconectat de lume, am termofobie(simt ca niște fluxuri în corp când stau la căldură, caut mereu un climat mai răcoros). etc. Doresc să cer ajutorul comunității deoarece nu mai rezist în starea aceasta. Am luat contact și cu un psiholog precum și cu un psihiatru, însă nici psihoterapia, nici medicamentele administrate nu m-au ajutat. În continuare trăiesc cu un fel de frică care nu mă leapădă și reflect obsesiv asupra diferitor boli incurabile. Ce pot face?
3 comentarii
Bună dimineața!
Înainte de a începe psihoterapia ți s-a făcut și evaluare psihologică ? Ce diagnostic ți s-a pus? E nevoie de o investigație mai amănunțită pentru a se depista dacă nu cumva pe lângă simptomele unui stres posttraumatic și a unei tulburări depresiv-anxioase nu apar cumva și simptome specifice unui diagnostic de ipohondrie ( persoanele cu ipohondrie sunt mereu speriate că ceva li se întâmplă, că suferă de boli grave (adesea imaginare), că doctorii nu le dau suficientă atenţie, că le ascund informaţii despre starea lor de sănătate, că nu le-au verificat cu atenţie).
Dacă în urma evaluării ți s-a pus un diagnostic, medicația și psihoterapia te vor ajuta, dar ai răbdare, pentru că schimbarea se va produce în timp. Nu relatezi de cât timp urmezi tratamentul și psihoterapia, dacă de-abia ai început nu te aștepta ca rezultatele să apară chiar de la primele ședințe. Important e că ai avut curajul să ceri ajutor, pentru că odată conștientizată problema, ai făcut deja primul pas spre rezolvarea ei. Ai încredere că problema se va rezolva și discută cu psihoterapeutul tot ce te frământă.
Înainte de a începe psihoterapia ți s-a făcut și evaluare psihologică ? Ce diagnostic ți s-a pus? E nevoie de o investigație mai amănunțită pentru a se depista dacă nu cumva pe lângă simptomele unui stres posttraumatic și a unei tulburări depresiv-anxioase nu apar cumva și simptome specifice unui diagnostic de ipohondrie ( persoanele cu ipohondrie sunt mereu speriate că ceva li se întâmplă, că suferă de boli grave (adesea imaginare), că doctorii nu le dau suficientă atenţie, că le ascund informaţii despre starea lor de sănătate, că nu le-au verificat cu atenţie).
Dacă în urma evaluării ți s-a pus un diagnostic, medicația și psihoterapia te vor ajuta, dar ai răbdare, pentru că schimbarea se va produce în timp. Nu relatezi de cât timp urmezi tratamentul și psihoterapia, dacă de-abia ai început nu te aștepta ca rezultatele să apară chiar de la primele ședințe. Important e că ai avut curajul să ceri ajutor, pentru că odată conștientizată problema, ai făcut deja primul pas spre rezolvarea ei. Ai încredere că problema se va rezolva și discută cu psihoterapeutul tot ce te frământă.
Buna ziua Cezar,
Te-ai gandit cumva daca decesul mamei tale nu te-a influentat intr-o masura "mai mare" decat cea declarata?
Dincolo de diagnosticele hazardate (caci ele nu se pun pe internet) este important ce faci fata de situatia data. Starile pe care le descrii sunt, inainte de toate, un semnal de alarma pe care organismul tau le lanseaza. Starea de somnolenta excesiva, fatigabilitatea sunt semne ale unei persoane in suferinta, care nu mai vrea/poate sa functioneze. Refuza "iesirea" in lume, actiunea.
Ceea ce s-a intamplat poate sa scoata la iveala ceva ce a existat de mai multa vreme intr-un strat profund, inconstient.
Iar ceea ce a stat ascuns nu poate fi tratat/schimbat imediat. Este nevoie de timp. Medicamentele trateaza mai degraba simtpomele, si nu pot face prea multe daca exista in continuare niste cauze care le alimenteaza. Psihoterapia abordeaza cauzele si te poate ajuta sa intelegi situatia si sa cauti solutii pentru a o depasi. Ofera-ti timpul necesar pentru aceasta. Este timpul tau, pentru tine.
Daca totusi abordarea terapeutica nu da rezultate poti incerca o a doua parere (psihiatru si psihoterapeut).
Te-ai gandit cumva daca decesul mamei tale nu te-a influentat intr-o masura "mai mare" decat cea declarata?
Dincolo de diagnosticele hazardate (caci ele nu se pun pe internet) este important ce faci fata de situatia data. Starile pe care le descrii sunt, inainte de toate, un semnal de alarma pe care organismul tau le lanseaza. Starea de somnolenta excesiva, fatigabilitatea sunt semne ale unei persoane in suferinta, care nu mai vrea/poate sa functioneze. Refuza "iesirea" in lume, actiunea.
Ceea ce s-a intamplat poate sa scoata la iveala ceva ce a existat de mai multa vreme intr-un strat profund, inconstient.
Iar ceea ce a stat ascuns nu poate fi tratat/schimbat imediat. Este nevoie de timp. Medicamentele trateaza mai degraba simtpomele, si nu pot face prea multe daca exista in continuare niste cauze care le alimenteaza. Psihoterapia abordeaza cauzele si te poate ajuta sa intelegi situatia si sa cauti solutii pentru a o depasi. Ofera-ti timpul necesar pentru aceasta. Este timpul tau, pentru tine.
Daca totusi abordarea terapeutica nu da rezultate poti incerca o a doua parere (psihiatru si psihoterapeut).
Vă mulțumesc pentru răspunsuri. La evaluarea psihologică mi s-a pus diagnosticul de depresie... Înclin și spre părerea d-nului psiholog, cred că cel mai probabil am fost afectat pe termen lung de moartea mamei, din moment ce am avut o relație f bună cu ea, neavând și suportul unui tată(deoarece acesta a divorțat de mama mea când eu aveam în jur de 2 luni). Ea din nefericire s-a sinucis, a avut și ea tulburări psihice(mult mai grave, i-a fost pust diagnosticul de schizofrenie). și probabil perioada trăită în ultimele luni ale ei de viață m-au afectat. Vă mulțumesc din nou pentru sprijin. De asemenea sunt și un ipohondru înnăscut aș putea zice, gândidu-mă foarte mult asupra celor mai incurabile boli.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 9Suport pentru depresie anxietate sociala
- 7Atac de panică, anxietate şi depresie;
- 10Va rog frumos niste parerii DIagnostic Depresiv-anxios
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 4Anxietate/depresie
- 3Sfat - anxietate, depresie sau alta afectiune
- 5Anxietate si depresie de cativa ani
- 4Depresie severa situatie disperata!
- 4Depresie foarte puternica /Anxietate/TOC/
- 5Cum am învins anxietatea si depresia
- 15Sindrom anxios-depresiv, pierdere memorie
- 4AD si Anxietatea.
- 7Ce diagnostic as putea avea?
- 12Depresie probabil recurenta
- 41Cum mergeti mai departe?
- 4Ajutați ma! Fiul meu de 18 ani a întrat în stare de depresie, letargic, sta intr-una în pat
- 4Depresie, anxietate generalizată
- 2Tratament ADHD
Mai multe informații despre: depresie si anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: