Agorafobie - grup de suport

imi pare RAU daca mesajul meu nu a fost pozitiv. -- :)))))))) nu stiu ce-am patit da am inceput sa ma bâlbâi; o fi de bine ? o fi de rau ? totusi, eu cred ca e de bine... pana la urma :P

Buna tuturor,

Raluca FELICITARI! Pot sa imi imaginez cum te simti, este cel mai frumos eveniment din viata ta (pana acum - asteptam bebe 2). Recuperare rapida si bebe sanatos si mancacios! O sa ai ceva treaba de acum inainte. Nu uita de noi.

DanielaNatalia bine te-ai intors. Ma bucur ca ai avut un concediu placut si relaxant. Eu cred ca vei fi din ce in ce mai bine. Tinem pumnii!

Dani si DeeaP stiu ca ma repet dar o sa o spun totusi. Nu mai priviti inapoi la persoana care ati fost. Este destul de posibil ca acea persoana (puternica, fara temeri, optimista etc.) sa fi fost de fapt un fake si sub toata acea aparenta de forta sa se ascunda multa fragilitate. Priviti catre viitor si propuneti-va sa fiti reale, cu suisuri si coborasuri, cu spaime si slabiciuni, pe care sa reusiti sa le invingeti la momentul respectiv. Eu cred ca de fapt acesta este echilibrul. Nu mai fiti atat de intolerante cu voi si nu mai tanjiti dupa trecut.

Dani eu ma uit pe strada, la oameni si ma bucur ca eu sufar "doar" de o tulburare emotionala si nu de o boala grava, incurabila si ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce am.

Verticala tu ce mai faci?

Blueciel bine ai venit printre noi. Spuneai ceva de o doctorita, este vorba de un psihiatru? Faci terapie, iei medicatie?

Eu sunt bine, rezultatul biopsiei va fi gata pe la sfarsitul lunii, poate chiar inceputul lunii viitoare. Nu ma gandesc la asta pentru ca imi imaginez ca va fi OK..

Numai bine

Dragelor,
am revenit pentru a và multumi pentru gândurile voastre. Màriuca si eu mà bucur sa fiu din nou cu voi si ai multà dreptate, sânt multi care si-ar dori sa fie ca noi si nu grav bolnavi.si eu multumesc bunului Dumnezeu si încerc sa mà bucur de fiecare zi chiar dacà mà mai "impiedic si cad", mà ridic si merg mai departe cu încredere.Sânt convinsa cà vei avea cele mai bune rezultate la analizà.
Dani, DeeaP, Verticala, unde sânteti ? pe oriunde ati fi, gândurile noastre de bine sânt cu voi. Bleuciel, bine ai venit.! Care este povestea ta ? de ce pe acest Forum ? Te asteptàm sa ne cunostem mai bine asa cum încercàm sa facem noi aici si sa te sprijinim cum putem mai bine în problema pe care o ai...Încà o datà và doresc sa va bucurati de fiecare zi, este unicà si nu se mai întoarce ! Và pup, Danielanatalia

Danielanatalia, multumesc pt cuvintele calde. Ca si voi, am si eu nevoie din cand in cand sa vorbesc cu cineva despre problemele mele; am trecut printr-o perioada f critica din cauza unei depresii agresive; nu doresc sa mai vb despre ce-a fost, incerc sa fac fata imprejurarilor, insa sa intri in lupta cu cei normali si sanatosi va dati seama ca nu e tocami usor;

Nu cred ca tine doar de starea emotionala intretinuta de cel afectat in astfel de boli. E vb de un anumit teren pe care se dezvolta boala sau nu se dezvolta - depinde de factorii externi cel mai mult -- in cazul meu.

Intotdeauna m -a influentat schimbarea anotimpurilor de ex; sau evenimentele f triste -- e firesc, sau starea de incertitudine persistenta, tot ce tine de stresul negativ..., suprasolicitare ; e normal pt fiecare; cand organismul e sanatos fizic si are capacitattile de autoreglare bune sau f bune -- cum vad la unii - totul vine si trece cu usurinta ; insa daca nu respecti ritmul biologic propriu - si asta se da peste cap o data, de doau sau de n ori - ce mai putem spune / face ?

dar vorba ta, daniielanatalia - multumim ca nu suntem mai grav decat atat; unii cronici pot sa o duca destul de mult si chiar sa aiba o imbunatatire - am vazut asta, la unii bolnavi de schizofrenie care s-au ameliorat - iar unii sa moara dintr-o depresie f grava - cum a a fost cazul meu.

Acum, la venirea toamnei, dar si pt ca am organismul obosit - incepe iar sa-mi dea tarcoale "dumneaei"... Am inceput sa iau AD din nou, insa ma adoarme rau, nu rezist...si imi reduce si vederea... Asa nu, asa nu...

Rhodiolin nu mai am de mult timp... ; nu e numai o problema emotionala - nu cred ; e un deficit in creier, eu asa simt ( serotonina, dopamina.. sau ce o mai fi );

Eu am simtit perfect cum s-a intamplat: nu am iesit din casa cu zilele, saptamanile... decat f putin ; lipsa comunicarii, a soarelui, cu radiatiile benefice pt organism m-au anemiat in plan energetic si fizic... nu e numai un factor in cazul meu; sunt mai multi ; si asa cred ca se intampla cu fiecare;

va doresc dragii mei sa aveti grija de sanatate cum puteti voi mai bine; atunci va fi o bucurie pentru toti cei dragi ai vostri dar si pt mine, ca prieten de suferinta;

Fiti binecuvantati ! si intariti-va cat puteti in credinta in vindecare. Dumnezeu poate totul. El poate interveni cand nici nu va ganditi. Numai sa-i dati voie. Sa fiti f linistiti, abandonati in mana Lui. Va pup si eu si va iubesc.

( Abia daca gasesc cate putin calculatorul liber - stiti voi cand cresc copiii cum e... :) Scrieti si voi in ce imprejurari v-ati imbolanvit ? Cum s-ar putea indeparta cauzele, poate ne putem ajuta. Numai bine !

draga bebe, bine ai sosit:) sa ai parte numai de lucruri bune si de o mamica la fel de fericita ca acum!

mariuca, respectul meu pt felul in care te raportezi la ce ti se intampla; e cea mai buna atitudine posibila. o sa dau la psihologie si o sa incerc sa fac dezvoltarea personala si formarea profesionala in paralel cu facultatea, sper sa reusesc, iti trebuie minim 5 ani ca sa devii psihoterapeut in supervizare si inca unul ca sa devii autonom. N-am crezut ca o sa fie atat de dificil, dar asta e, macar incerc:)

dani, bafta multa la interviul pt recenzori, simt ca ceva bun o sa ti se intample
deea, stiu ca e frustrant sa o iei de la capat, dar gandeste-te ca de fiecare data cadem de la o inaltime mai mica pt ca nu o mai luam de la zero ci de la un nivel intermediar in care am invatat deja niste chestii, nu mai suntem novice.. si tot asa, pana caderile vor fi din ce in ce mai mici si mai nesemnificative

danielanatalia, ma bucur ca ai avut un concediu pe cinste, era si cazul dupa atata munca:) am inteles ca acum urmeaza sa te pensionezi, nu?

Buna fetelor.Ma bucur nespus raluca pentru tine si bebe.Sa fii sanatoasa si sa ai putere sa il cresti.E cuminte ?Minunea asta te va face sa depasesti ceea ce ti se parea altadata ca e imposibil.
Verticala iti multumesc pentru incurajari.Astept raspunsul de la Primarie, deocamdata nu stiu daca am fost acceptata.Si imi pun intrebari...oare voi face fata?Singura strabatand distante lungi, facand rapoarte, luand date care apoi trebuie centralizate.
Mariuca ai rezultatul analizei?Oricum cred ca nu poate fi nimic grav.Tu esti puternica si lucrurile vor evolua spre bine.Iti tin pumnii.Ai dreptate.Privesc mereu in urma, fac comparatie de fiecare data, vreau sa fie totul perfect si ma infurie cand vad ca imi merg pe dos unele lucruri, de fapt majoritatea.Acel sentiment negativ, acea stare negativista s-a instalat incet si sigur in timp.Mi-e greu acum sa o alung.Stiu ca nu e imposibil.Ma incapatanez sa lupt in fiecare zi, ma bucur cand fac progrese, fie ele si marunte, dar teama ca se va repeta un episod sau altul care darama ce am cladit in timp, teama aceea parca a pus stapanire pe tot.
Blueciel cand ai luat Rhodiolin cum te-ai simtit?Am auzit ca este bun.
Daniela, cum te mai simti ?Venirea toamnei imi da o stare de melancolie.Desi sunt prinsa in diverse activitati care imi ocupa timpul se instaleaza incet un sentiment de anxietate.Ma intreb daca nu e vorba de o tulburare emotionala mai intensa decat vara.
Deea sper ca esti bine.Astept vesti de la voi.Va imbratisez.

Dragele mele prietene,
citesc mesajele voastre si mà regasesc în unele situatii cum este Bleuciel.acelasi "teren" prielnic dezvoltàrii acestei suferinte, aceeasi depresie gravà pe care am tràt-o si eu, aceeasi luptà.Bleuciel si eu am luat foarte mult Rhodiolin dar nu am avut nici o ameliorare, parcà beam apà ! ce n-am luat, câte suplimente comandate pe bani grei în stràinàtate, în tarà, produse apicole iar terapii complementare de care nu a auzit nimeni si starea mea era din ce în ce mai gravà ! Majoritatea celor de pe acest Forum au probleme cu agorafobia dar eu am avut o depresie urâtà ( de stress!) din care s-au declansat atacurile de panicà si agorafobia. Bleuciel, cât timp au luat AD ? pâna unde te-a putut ajuta în starea de ràu ? ai fàcut si psihoterapie ? poti sa-mi dai mai multe amànunte ? nu sânt curioasà dar as vrea sà vorbim mai pe larg càci avem multe în comun.Dacà te uiti mai mai începutul acestui Forum, ai sa gasesti si povestea mea. Si eu mare credintà în mila si puterea bunului Dumnezeu si simtit mereu ajutorul Lui. Am o fazà destul de ciudatà acum, psihiatra nu stie ce sa-mi raspundà iar eu încerc sà mà consolez cu ideea cà este pasagerà.Dupà cum v-am mai scris, nu sânt o agorafobà "ca la carte" càci NU am senzatia de fricà dar simptomul de ametealà se mentine.Cele mai mari expuneri ( supermarket, piatà, etc) le fac sâmbàta si continui duminica dar este mult mai dificil càci duminica sânt epuizatà si totusi merg unde am nevoie.Din ameteala care apare ajung la dureri mari de cap ( migrene), care mà tin si luni, marti.Este foarte greu sa faci fatà durerilor violente, sa continui expunerile sau sa faci servici. Eu asa fac si în fiecare week-end am parte de dureri cumplite de cap.este o conditionare sau o apàrare a creierului pe care-l supun la un program de "dezvàtare" ? nimeni nu stie si nu are importantà dar nu mai stiu cum sa procedez.
Verticala, nu vreau sa mà pensionez decât dacà nu mai pot lucra din cauza starii de sànàtate si cum am început sa mà simt mai bine încep sà alung gândul pensionàrii..poate, cu voia lui Dumnezeu sa-mi închei activitatea peste 1 an si 6 luni, la limità de vârstà.Dani, sà-ti aducà saptamâna asta, cel mai bun ràspuns pe care-l astepti ! Màriuca, esti bine ? ai rezultatul analizei ? Sânt convinsà cà este cel mai bun ! Raluca, ce faceti voi iubitilor ? mâncati, dormiti si cresteti mari ? ne poti trimite o pozà cu bebe ? Dani, am învàtat din toate càrtile de specialitate cà cea mai mare capcanà pentru oameni este privitul vietii înapoi ( care nu se mai schimbà si nu serveste la nimic ), anticipatia viitorului ( pe care nimeni nu o stie ), asa cà doar CLIPA prezentà este valabilà ! Toti facem la fel dar trebuie sà ne controlàm cu multà rabdare si logicà.Eu pàtesc la fel si am niste etichete mici, albastre, pe care le-am lipit peste tot la birou si în casà si care mà semnaleazà sà gândesc ACUM ! Nu mi-a fost usor si nici rapid dar am perseverat asa cum fac cu toate încercàrile mele si am reusit.Este de folos sà ne ancoràm în momentul în care facem ceva si sà nu làsàm mintea sa ne tulbure cu trecutul si viitorul càci "jocul "àsta ne trage înapoi în starea proastà.Prietenele mele, và doresc o sàptàmâna cu sànàtate, putere, liniste sufleteascà si bucuria fiecarei zile ! Và pup cu drag, Danielanatalia

Buna dragele mele,
Felicitari mamico!!!!Sa-ti traiasca bebele, sa fie sanatos, sa creasca mare si frumos!!!Cum sunteti?Cum a fost cu operatia?Cum ai rezistat cu atatea emotii?Te-ai recuperat repede?Stiu de la prietenele mele ca e cel mai nasol cand trece anestezia.Alaptezi?Va pup pe amandoi si sper ca tu sa mai ai ceva timp (intre scutece, lapte, biberoane, baita, colici, etc) sa ne mai scri si noua!
Bleuciel bine ai venit printre noi.Si eu ma regsesc in povestea ta.Am 29 de ani, si am atacuri de panica si sunt agorafoba.Poti sa citesti si povestea mea daca ai rabdare sa te uiti pe acest forum mai in urma.Eu sunt aici cam de vreo 4 luni.Nu iau nici un fel de medicament si nici nu am fost la vreun psihiatru sau psiholog.Eu mi-am facut tot felul de analize, crezand ca am o boala grava, dar apoi am citit mult si am cautat pe internet despre simptomele mele si m-am autodiagnosticat.SI eu am patit ca si tine.La mine a inceput totul acum 2ani si la fel, m-am izolat o perioada de timp, ieseam f rar afara, cand chiar era vreo urgenta, si intotdeauna mereu insotita.Aveam ameteli foarte mari, si imi era frica sa nu cad pe strada si tocmai de aia, ca sa nu ma fac de ras am inceput sa nu mai plec singura niciunde.Si uite asa am devenit agorafoba.Iar mai tarziu am inteles ca tot ceea ce eu simteam in momentul in care imi era foarte rau, era un atac de panica.Acum sunt mult mai bine.Nu ca as fi trait vreo minune si m-am vindecat peste noapte, dar stiu sa-mi gestionez mult mai bine starile de rau si emotiile.Am invatat sa ma controlez, cu toate ca uneori sunt depasita de situatie.Am vazut ca nu se moare din asta, si nici nu lesin pe strada.Ce nu pot sa reusesc este ca nici acum eu nu pot sa plec neinsotita niciunde.Asta e cosmarul meu.Sunt dependenta de iubitul meu, imi fac tot programul in functie de programul lui si asta e un chin.Noi suntm de 10 ani impreuna si locuim impreuna, suntem ca o familie, insa e cumplit sa depinzi chiar si de cea mai iubita persoana din viata ta.Mie nu-mi place ca am devenit o povara.Cam asta pot sa-ti spun despre mine.
Danielanatalia, te admir foarte mult pentru perseverenta si pentru curajul cu care faci acele expuneri in fiecare weekend.Si eu mai simt la fel de epuizata dupa ce umblu f mut in oras, dar pe mine nu ma doare capul.Doar ca atunci cand ajung acasa ma simt sleita de puteri, epuizata si simt nevoia sa ma intind urgent.

Sper sa depasesti aceasta faza ciudata prin care spui ca treci.Si eu intelesesem ca si Verticala ca in curand o sa te pensionezi si in sinea mea chiar imi facem probleme ca nu o sa mai ai calculator sa ne scri, ca parca asa am inteles ca nu ai calculator acasa.Ai dreptate in ceea ce i-ai spus lui Dani cum ca cea mai mare capcana a vietii este sa privesti inapoi.Si eu tind sa gandesc asa si sa tanjesc dupa persoana care am fost pana acum 2 ani.Stiu ca nu e bine, si ca tocmai felul in care m-am comportat si am gandit pana acum 2 ani, m-au facut sa ajung asa. Dar mai stiu ca atunci eram bine si sanatoasa. Imi dau seama ca acum ma simt mai bine decat in 2009, m-am obisnuit cu noul stil de viata, stiu ca nu duc o viata ca restul lumii, dar am intales ca asta e crucea pe care trebuie s-o duc.Am zile in care sunt foarte bine, sunt energica, ma simt ca inainte de declansarea bolii, as muta si muntii din loc, dar apoi urmeaza cateva zile in care uit toate progresele, cateva zile in care abia imi gasesc energia sa ma ridic din pat si la primul picior pus pe pamant ma si ia o ameteala cumplita.
Dani, sa ai bafta cu viitorul job.Sper ca ai fost acceptata si astept vesti sa-mi spui cum ai facut fata.
Verticala, felicitari pt hotararea de a da la psihologie.Trebuie sa te inarmezi cu mula rabdare.Eu am terminat Politehnica( 5 ani) si am facut si masterul (2 ani), dar acum nu as mai avea nervi sa ma apuc de scoala.Sa inteleg ca vrei sa devii psihoterapeut si ne faci si noua terapie, da?:-))))))Eu abia astept, dar inteleg ca abia peste 5 ani vei putea?
Mariuca mult succes cu rezultatul analizei.Stiu ca treci prin momente nu tocmai usoare, dar sa ai increde ca va fi totul bine.Si eu am avut emotii mari cu operatia mamei dar a fost totul bine.Capul sus!
Eu sunt bine de cateva zile, am fot ocupata cu afacerea mea care ma tine f ocupata, am avut si niste musafiri, am citit cateva carti si ma bucur cand imi fac timp sa mai citesc cate ceva.Ma relaxeaza cand prind o carte buna.Dar ma si enerveaza cand ma apuc de o carte care nu-mi place.Stau si ma intreb daca s-o termin sau s-a o las nectita.Si in general o termin cu greu, dar de urmatoarea ma apuc mai greu de frica sa nu fie la fel de proasta ca precedenta.:-))Mariuca si eu am citit acum 2 ani Idiotul si acum vreo 8 ani De veghe in lanul de secara, de Salinger, nu? (care mi-a recomandat-o si mi-a dat-o din biblioteca lui chiar viitorul meu socru s-o citesc si care mi-a placut f mult).Idiotul m-a cam plictisit, prea descrie Dostoievski tot felul de stari si prea despica firul in 7.:-)) Al doilea volum, parca nu se mai termina:-))Astept sa-mi zici tie care ti-a placut ai mult?
Va pup pe toate si sa ne auzim sanatoase!!!

Dragele mele, ce faceti?Unde sunteti?Nu mai intrati nici una aici:-))?Astept vesti de la voi!!!!

Bunà fetelor,
noroc cu DeeaP care ne cere vesti si asa revenim pe Forum.Eu n-am mai avut de mult o stare asa de proastà ca la sfârsitul de sàptàmâna trecut.Fàrà motiv, fàrà a face ceva în plus, am avut o epuizare foarte mare, o stare de ràu de care credeam cà am înlàturat-o dupà 8 luni de tratament, dupà mari schimbàri produse în comportament, gândire, etc..si totusi "ceva " poate ar mai trebui fàcut în plus. Ce ? Nu stie nimeni.Am vorbit cu psihiatra mea si mi-a raspuns foarte cinstit "NU stiu !". Dupà aceastà discutie am ràmas foarte dezamàgità si cu un gând care nu-mi dà pace si anume cà sânt sigurà cà se poate vindeca si starea mea dar am gàsit solutia finalà...Unde sà mai merg dupà atâtia ani, încercàri, tratament ?.Cipralexul este oare insuficient pentru afectiunea mea ? Cum sa nu-mi pun întrebàri când iau tratament si simt doar cu o ameliorare fatà de starea cumplità în care eram ? Fac ceea ce nu fàceam acum câteva luni dar ràu este prezent chiar daca într-o proportie mai micà dar este permenent.Oare timpul si tratamentul vor aduce o stare mai bunà ? Ca sà mà simt bine trebuie sà renunt la munca mea ? Dragà DeeaP, vezi cum m-am pornit cu scrisul daca ai întrebat ? Abia asteptam sà vorbesc cu voi, sa-mi dati o pàrere, un sfat.Ce as putea face sà nu mai am permanent starea de obosealà ? Asa-i depresia dar eu nu am nici o manifestare depresivà, mà bucur de tot si de toate, gàsesc puterea de merge mai departe chiar dacà "schioapàt", sânt un "cutu schiop" dar dau din coadà mereu..în interiorul meu as topài de bucurie în orice moment, dar starea proastà nu-mi dà voie.Cu analizele si investigatiile sânt" la zi", totul este în regulà, vitamine, minerale la fel, nu fumez, nu beau cafea, alcool, mànânc destul de echilibrat legume, fructe..totul bine si frumos afarà de.mine ! Dragele mele, am încheiat "raportul de gardà".Ce faceti voi ? V-am întrebat si sàptàmâna trecutà dar se vede treaba cà sânteti foarte ocupate cu problemele de zi cu zi si nu mai este timp pentru corespondentà. Sà speràm cà profitati de aceste zile frumoase de toamnà care invità la plimbare sau la o stare mai bunà, încàlzite de soarele blând.DeeaP, Verticala, Dani, Màriuca, Raluca, Bleuciel và doresc sa aveti zile bune, fàrà anxietate, agorafobie, etc. si sa ne întâlnim pe forum, numai cu vesti bune ! Và îmbratisez cu mare drag, Danielanatalia

dragele mele, permiteti-mi sa dau si eu raportul : mi-am dat demisia si acum urmeaza sa ma inscriu la facultate...deocamdata sunt pleacata in delegatie in ultimul business trip inainte de a parasi compania si sunt in sedinte de dimineata pana seara si ghici ce? nu ma mai doare capul, nu mai am senzatia de ameteala si oboseala...pt ca nu ma mai consum, nu-mi mai pasa.ma uit la cei din jurul meu cum analizeaza si se confrunta, construind strategii peste strategii si zau daca imi mai pasa:) poate e si putina inconstienta la mijloc dar acum nu mai conteaza, mergem inainte.

daniela, o sa razi dar tu esti cea care m-a facut sa ma hotarasc sa-mi dau demisia, pt ca am vazut in "preview" ce rau a putut sa-ti faca presiunea si stresul de la serviciu si probabil acelasi efect ar fi fost si asupra mea...nu stiu ce sa zic, macar incerc sa schimb lucrurile

cu raul pe care il ai - nu stiu ce sa zic, ma gandesc ca e de la faptul ca schimbi mediul- am inteles ca o sa ai un nou loc de munca - sau pur si simplu venirea toamnei are efectul asta asupra oamenilor mai sensibili ca noi..., e posibil sa fie doar un nor trecator...

deea, mie mi-a placut de veghe in lanul de secara mult de tot, e printre cartile mele preferate; alaturi de Flori pentru Algernon" si Spuma zilelor a lui Boris Vian si Strainul lui Camus...si sunt mai multe dar ma opresc aici...imi place la nebunie sa citesc:) daca mai gasesti ceva ce ai citit si ti-a placut sa ne zici si noua

Raluca, vad ca esti ocupata cu bebe, poate totusi gasesti o mica pauza si pt noi

Mariuca, imi sta pe creieri usurinta cu care ai reusit sa te reapuci sa conduci, o sa incerc si eu desi ultima oara mi s-au inmuiat picioarele

dani, vroiam sa te intreb dar am zis sa nu fiu indiscreta...de ce sta sotul tau asa de mult plecat? este obligat prin natura serviciului? ma gandesc ca si chestia asta contribuie la starea de rau; el e departe tu trebuie sa te descurci cu casa singura, nu ai nici un sprijin si asta poate fi destul de solicitant totusi...poate gasiti o solutie sa fiti mai mult timp impreuna.

V-am pupat, somn usor!

Bunà dimineata tuturor,
Verticala, esti mare ! Demisia este câte odata, cea mai bunà solutie pentru a ne pàstra sànàtatea ! Eu am acelasi loc de muncà, solicitarea este aceeasi, programul la fel dar.eu sânt alta ! Te înteleg foarte bine când vorbesti despre starea de detasare, despre cum îi privesti pe cei din jurul tàu care se agità pentru tot si toate si simti cà nu ai nimic în comun cu ei...Asa sânt si eu, "scara valorilor" s-a modificat total ! Este mare lucru sa putem face aceastà schimbare, are mare folos si va fi pe termen lung.Cu sigurantà cà a trebuit sa trecem prin "proba de foc" pentru a vedea cà am gresit pâna acum cu felul noastru de a fi, cu consumul psihic exagerat, cu implicarea prea puternicà chiar si în probleme care nu ne apartineau. Eu am învàtat abia acum, ce înseamnà "iubeste-te pe tine !", fàrà sa devin o "Cruella", fàrà sà-mi "ascut coltii", dar cu mai multà personalitate, consideratie si respect pentru mine, ceea ce n-am avut DELOC !!! La ce facultate te înscrii ? Oricare ar fi, îti doresc sà-ti fie cu succes ! Asa sà ne scrii mereu, cà nu mai ai ametealà ( ce bine !), dureri de cap, cà te simti bine si te bucuri de fiecare zi !
Dragele mele, và doresc un foarte frumos sfârsit de sàptàmâna si sà ne auzim cu bine ! Và pup, Danielanatalia

Buna dragele mele.Dupa o saptamana cam stresanta am luat o pauza si m-am gandit sa va scriu, sa va impartasesc din gandurile, bucuriile si framantarile mele.Framantari de care nu mai scap.Am avut de alergat pe la Bacau pentru apostila sotului si pentru viza(de fapt el a alergat)dar l-am insotit pentru ca simteam nevoia sa mai ies.Nu mi-a fost rau in masina ca altadata, nu am mai avut frica de ceea ce se poate intampla fiind departe de casa(ei... nu prea departe).probabil si pentru ca nu am fost singura.Nu mai am agitatia aceea pe care o aveam atunci cand eram singura.Ma intreb cum va fi cand va pleca din nou.Copiii invata dimineata acum amandoi si eu trebuie sa imi ocup timpul.E greu sa nu ai o activitate constanta in afara casei ma refer.In fine.Dar revine intrebarea care e ascunsa in strafundurile subconstientului...voi face fata?Bucuria pe care am avut-o este ca de luni incep instruirea pentru recenzori.Am inima cat un purice.Voi da un examen apoi si daca il voi lua voi incepe alergatura.Aici iarasi problema.Ma descurc sa alerg singura pentru recensamant?Oricum va mai tin la curent.
Verticala nu esti indiscreta.Din cauza disponibilizarilor masive care s-au facut pe platforma petrochimica de la noi din oras, fiecare a trebuit sa ia hotarari, si...majoritatea sunt plecati in exterior.Aici e foarte greu sa gasesti un job.Doar sa ai eu stiu... pana in 30 sau 35 ani.Degeaba ai studii superioare, degeaba mai ai o diploma in plus.
Este greu dar mi-am impus sa pot trece si peste asta.Nu am nici un sprijin, copiii sunt mari dar au nevoie de mine, altfel as fi plecat in Italia (ma intreb daca faceam fata cu starile mele).Sunt o fire activa, ideea ca nu voi mai gasi vreodata un servici care sa imi placa, sa imi fac meseria sau sa dovedesc ca sunt folositoare ma macina
mai mult decat orice.
Asta e, trebuie sa sper.Te-ai inscris la Psihologie?Am incercat si eu sa fac cursurile prin corespondenta dar am realizat ca nu sunt acreditate si am renuntat.

mariuca ce mai faci?Fetita ta e la scoala?
Raluca, ce mai face bebe?Tu esti ok?
Deea, si eu citesc mult dar am observat ca nu mai am rabdare, sunt mai selectiva, nu-mi plac cartile usurele si daca inainte citeam si carti politiste acum nu mai prezinta interes.Mai da-mi idee despre carti bune.Am terminat si seria cartilor lui Grisham, acum chiar nu stiu ce sa citesc.
Daniela cred ca esti ocupata.Cum te mai simti?Mai iei tratament?
Va pup pe toate si va imbratisez

Bunà Dani,

mà grabesc sa-ti raspuns la întrebare, DA iau tratament în continuare, sânt 8 luni deja dar nu cred cà-l voi întrerupe ( la îndemnul medicului) prea devreme.Are efect destul de bun asupra mea, dar problema este foarte veche, necesità un timp mai îndelungat de tratament si vreau sà fie ceva temeinic, fàrà "surprize" la întrerupere.Este mare progres cà ai mers cu sotul tàu pe o distantà destul de lungà si asa începe subconstietul sà realizeze cà "poti" ! Ar fi bine dacà ai reusi si un dialog cu tine, interior în care sa-ti asiguri "micul inamic" ( acea voce care ti pune mereu întrebarea : oare am sà pot face asta ? ) cà tu esti STAPÂNA si tu comanzi ! Nu-i mai da voie sà te înspàimânte, refuzà cu hotàrâre sà asculti ce-ti sopteste la ureche. Spune-ti mereu cà esti puternicà si apreciazà-te cât poti de des ! Meriti ! Eu am fàcut si continui aceastà "scoalà " si la un moment dat a început sa functioneze, chiar daca la început îmi venea sà la totul baltà.Esti puternicà, ai o familie frumoasà, merità sà te lupti pentru o stare bunà si o viatà normalà.Pentru cà esti iubitoare de lecturà, cumpàra-ti o carte interesantà a lui Joseph Murphy "Puterea extraordinarà a subconstientului ", este de folos pe lângà tot ceea ce facem ca sà ne simtim mai bine.
Incà o datà và doresc sa va fie bine si un week-end plàcut ! Và pup cu drag

Vin si eu la raport.

Verticala, stiu din proprie experienta ca uneori este mai bine sa pleci dintr-un job, indiferent cat de mari erau avantajele financiare. Si stiu destule alte situatii (inclusiv sotul meu) asa ca mergi inainte pe drumul care ti se pare potrivit pentru tine.

Daca eram si eu mai tanara ma inscriam la Psihologie fara sa stau pe ganduri. Se fac inscrieri in toamna? Este examen sau doar interviu?

Eu iti recomand sa te apuci de ore de condus (parca tu ai carnet, nu?) Eu nu mai am absolut nici o problema cu condusul, sunt evident inca o incepatoare dar nu mai am acea anxietate, chiar imi place mult sa conduc.

Raluca ce mai faceti, tu si bebe?

Dani fetita mea este inca la gradinita. Eu nu mai sunt chiar asa tanara, dar parca intineresc alaturi de ea.

Daniela cred ca este o idee buna sa nu renunti la Cipralex prea devreme.

Deeap mie imi place Idiotul tocmai datorita descrierilor de personafje si stari pe care le face autorul, care mi se pare fenomenal.

Verticala iti recomand sa citesti Papusa de Prus.

Eu sunt asa si asa, totusi nu as vrea sa va influentez negativ. Dupa cateva saptamani de 5 mg de Cipralex am inceput sa am stari ciudate. Fobiile nu au revnit dar anxietatea a crescut si parca am devenit si un pic depresiva, ceea ce nu imi prea sta in fire. Asa ca de cateva zile am revenit la doza de 15 mg. Parerea mea este ca am renuntat prea devreme la terapie si nu a fost o idee buna sa micsorez doza de Cipralex fara sprijin terapeutic. Asa ca peste o saptamana o sa reiau terapia.

buna mariuca

suna interesant ce mi-ai recomndat, mai ales ca dintre scriitorii polonezi, nu am citit mai nimuc, in afara de cel care a scris vraciul, de abia astept sa o citesc, sper sa o gasesc prin librarii

eu dau la facultatea de psihologie din incinta universitatii titu maiorescu, sunt profesori "grei" care predau, si cred ca e cea mai bine vazuta dupa cea de stat din universitatea bucuresti. oricum, eu fiind la a doua facultate, oricum platesc. taxa este de 900 euro, cu reducere 10% daca platesti toata suma o data. Nu exista examen, doar se depune dosar cu copie dupa bac, licenta, etc

daca ai intrebari referitoare la acest subiect, poti sa-mi spui, sunt super documentata:) si mi-ar placea sa fim colege de facultate... sa stii ca niciodata nu e tarziu, cunosc pe cineva care s-a inscris la 41 de ani si e super fericita

eu trebuie sa fac asta, daca n-o fac, am senzatia ca o sa regret toata viata!

Bunà dimineata fetelor,

începe o nouà sàptàmâna, ultima din luna septembrie si sper ca toamna sa fie cât mai lungà si frumoasà. Întrebare pentru Màriuca : cât timp ai fàcut tratamentul cu Cipralex ? Întreruperea a fost fàcutà de medic ? Dacà da, ce explicatie are pentru starea în care esti acum ? câtà vreme dureazà acest tratament ? Eu voi pune toate aceste întrebari psihiatrei mele, pe data de 7 octombrie când merg la control. Draga mea, eu am sa-ti scriu tot ceea ce mi-a raspuns ea si asa vom vedea douà pàreri...Iti doresc sà treacà repede stàrile de "aducere aminte" si sa-ti reiei bunà dispozitie si viata normalà, fàrà tratament.
Verticala, DeeaP, Raluca si bebe, Màriuca, Bleuciel, Dani, và doresc o sàptàmâna binecuvântatà cu sànàtate, liniste interioarà, multà putere pentru tot ceea ce aveti de fàcut fiecare din voi ! Fie ca speranta si încrederea sa nu ne pàràseascà ! Và pup cu drag, Danielanatalia

Buna fetele mele dragi.Va multumim ca va ganditi la noi si vrem sa va spunem ca suntem bine, am avut cateva zile cu dureri de burtica dar am un bebe super cuminte care papa si face nanita iar cand se trezeste as vrea sa stea mai mult sa ne jucam cu el dar imediat adoarme.Pe 2 octombrie facem o luna deci am crescut, suntem maricei.Cat priveste anxietatea este in limite scazute, nu pot sa spun ca este perfect pentru ca inca nu traversez strazi late dar nu am timp sa ma gandesc la asta pentru ca sunt prea fericita cu minunea din viata mea.Va rog sa nu va suparati pe mine ca nu scriu mai mult, dar s-a trezit gamalia mea si vrea sa pape dar promitem sa revenim mai des si sa va povestim despre noi.Va pupam si va dorim tot binele din lume

Draga Raluca,

ce bine cà ne-ai dat un semn de viatà ! Este greu sa mai ai timp si pentru noi, cu toatà treaba pe care o ai cu pàpusica ta, dar sântem cu gândul la voi si ne bucuràm ca và merge bine. Sa dea bunul Dumnezeu sà fiti sanatosi, sà creascà mare dar nu asa repede, sà ai timp mai mult sa te bucuri de fiecare moment.Acum somnul este "activitatea " preferatà dar la iarnà và veti juca pe sàturate.Và îmbratisez pe amândoi cu drag, sà te aud numai cu vesti bune, Daniela

O zi bunà fetelor ! Và pup cu drag,
Danielanatalia

Draga Raluca.Ma bucur nespus ca bebe este bine, cuminte si mancacios.Si pentru tine ma bucur ca anxietatea e suportabila.Eu observ ca majoritatea ati revenit intr-un fel pe linia de plutire, ca sa ma exprim asa.In schimb eu ma simt cam obosita, am o stare de moleseala pe care nu o suport si incerc sa o indepartez gasind activitati de tot felul.Mai concret sunt epuizata de parca as fi escaladat munti.Ma intreb iar si iar daca voi reusi sa fac fata programului de instruire, voi lua testul si daca voi incepe activitatea cum va fi.Gandul ma duce la eventualitatea unui tratament cu vitamine si minerale.Nici nu stiu cum sa fac sa fie mai bine.
Verticala, te-ai inscris la facultate?O sa fii ocupata tot timpul dar sper sa iti placa ceea ce va fi acolo(cursuri, colectiv, profesori).Felicitari.
mariuca poate starea de incordare pe care ai avut-o in ultimul timp sau evenimentele stresante ti-au accentuat anxietatea.Tu esti o fire puternica si luptatoare si vei trece si peste asta.
Natalia, daca nu-s indiscreta...tu lucrezi intr-un mediu stresant?
Deea esti bine? Eu sper sa revin cu vesti mai bune, sa va pot zice ca am reusit sa iau testarea si sa pot face fata muncii de teren.Dar mai e pana atunci.
va pup si va urez toate cele bune

Bunà seara Dani, mà grabesc sa-ti raspund, da, mediul în care lucrez este destul de solicitant iar programul, foarte lung.nu am ce face, este conform legislatiei franceze. Si eu am aceastà obosealà care se transformà în epuizare si am aflat cà asa-i depresia, cu aceasta manifestare.Eu am luat "vagoane" de vitamine, minerale, am facut analiza firului de pàr în Italia si apoi am urmat un tratament prescris de medicii de acolo ( tot vitamine si minerale ), dar.degeaba ! Pâna n-am început tratamentul cu AD, n-am simtit nici o ameliorare de la nici un tratament ! Am fàcut acupuncturà, reflexo, diverse terapii alternative, auzite si neauzite si...nimic ! Oboseala m-a adus la epuizarea totalà si asa am intrat în concediu medical, 3 luni..Ia si exemplul meu în calcul si vezi ce poti face.eu ti-am spus doar ceea ce simt eu. Sper sà fie mult mai simplu la tine si sa fie ceva trecàtor.Astept sa te aud cu vesti bune ! O seara bunà tie si fetelor ! Cu mare drag, Danielanatalia

Buna tuturor,

Danielanatalia a fost oarecum decizia mea sa intrerupe tratamentul. Cipralex iau de aprox 1 an si 10 luni. Dupa cum spuneam nu am mai fost de mult timp la terapie asa ca nu stiu ce explicatie ar da terapeuta (care este si psihiatru) starilor mele asociate cu diminuarea dozei. In ceea ce ma priveste consider ca am un dezechilibru chimic care poate fi tinut sub control cu AD. Nu cred ca este vorba de sevraj.

Oricum am revenit la doza de 15 mg si incerc sa vad partea plina a paharului si anume ca cel putin pentru moment exista o solutie. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sufar de o boala somatica care sa necesite obligatoriu o doza zilnica de medicatie. Din fericire eu pot sa stau fara medicamente fara ca viata mea sa fie in pericol.

Altfel sunt OK, din nou. Saptamana viitoare o sa fiu plecata iar cand ma intorc o sa reincep terapia.

Verticala m-am uitat si eu pe site-ul facultatii Titu Miorescu dar am vazut ca inscrierile s-au terminat. Ar fi fost interesant si pe mine ma urmareste ideea ca psihologia este zona in care imi doresc (si am calitatile necesare) sa profesez.

Dani si eu am avut o stare de oboseala in ultimul timp. Este adevarat sunt incontinuu pe block-starturi dar cred ca si trecerea de la un anotimp la altul imi creeaza probleme. Pe mine m-a ajutat intotdeauna Coenzima Q10, asa ca de cateva zile iau 30 mg si am inceput sa iau si ulei de peste care ajuta la intarirea sistemului imunitar si vad ca deja am inceput sa ma inviorez. Apropo de minerale si vitamine eu prefer sa le iau din legume, fructe, seminte, cereale. Cele din capsule nu m-au ajutat niciodata.

Raluca imi pare bine ca ai mai dat un semn de viata. Daca ai intrebari in legatura cu bebe poate te putem ajuta, mai ales eu si Verticala pentru ca fetitele noastre nu sunt chiar asa de departe de perioada in care bebele tau este acum.

DeeaP ce mai faci?

Bunà fetelor,
ràspund Màriucài si-i multumesc pentru mesaj.Este important pentru mine sa stiu cà ai un timp îndelungat de tratament càci asa parcà nu mai sânt atât de îngrijoratà pentru faptul cà au trecut 9 luni de când iau Cipralex si starea nu este ceea ce ar trebui sa fie.Dezechilibrul chimic este prezent si la mine, ceea ce rezultà cà procesul de recuperare nu s-a încheiat. Psihiatra mea este de pàrere cà cel putin 2 ani voi lua tratament, dar cu doze diminuate. Tot ceea ce înseamnà schimbare meteo ( presiune, înoràri, fronturi atmosferice, etc) are un efect foarte puternic asupra mea, apare ameteala, oboseala este mai mare, tulburarea din cap, la fel.N-am avut asemenea probleme dar acum sânt foarte "receptivà"...Ai mare dreptate când spui cà-i multumesti bunului Dumnezeu cà nu ai o boalà gravà, doar aceastà problemà care are, din fericire un tratament. Gândesc la fel si eu, iar documentatiile pe care le citesc îmi ajutà mult la mentinerea moralului si a sperantei.Drum bun pentru saptamâna viitoare !
Dani, Verticala, Raluca, DeeaP, Màriuca, và doresc sà aveti o lunà de toamnà în care sà và simtiti din ce în ce mai bine si sa và bucurati de zile linistite ! Week-end plàcut ! Và pup, Danielanatalia

Fetele mele dragi asteptam cu nerabdare sa va scriu si acum am gasit un moment de pauza pentru ca doarme bebelusul.Eu sunt bine, am tot timpul ocupat si asta ma face sa uit de agorafobie.Sunt perfect de acord cu voi si anume cu faptul ca exista totusi un dezechilibru chimic si nu este vorba doar de psihicul nostru si voi incepe si eu cat de curand un tratament dar sa vad cand gasesc putin timp liber sa merg la psihiatru.DeeaP ramasesem datoare la tine cu niste raspunsuri:operatia a decurs foarte bine, nu am avut emotii absolut deloc in privinta mea, a2-a zi m-am dat jos din pat si a fost neasteptat de bine, nu am avut dureri foarte mari, capul nu m-a durut absolut deloc, iar cu alaptatul din pacate nu prea a mers decat o luna.Este minunata starea pe care o traiesc si iti doresc din tot sufletul sa simti bucuria imensa pe care o am eu in suflet, ma simt cu adevarat implinita si nimic nu ma mai poate supara.Am un bebic foarte cuminte, papa si face nanita si il privesc minute in sir si nu-mi vine sa cred ce minune ne-a dat Dumnezeu.Va pupacim si revenim cu vesti noi

Hop si eu cu vesti.

Raluca se simte in tot ce scrii o stare de bine pe care nu o aveai inainte de a ramane insarcinata. Esti fericita si ai un sens. Ma bucr si eu alaturi de tine si te inteleg asa de bine!

Verticala ai inceput facultatea? Imi pare tare rau ca am pierdut trenul si anul asta. Sa imi spui si mie ce si cum este acolo. Daca te hotarasti sa conduci, da-mi te stire pentru ca iti pot recomanda un instructor super fain.

Danielanatalia imi pare bine daca am reusit sa te ajut catusi de putin. Tratamentul este intr-adevar de lunga durata, uneori poate dura toata viata. Poate nu va fi cazul nostru.

Dani ce se mai aude cu jobul?

Deeap ce mai faci?

Eu am mai trecut doua hopuri. Biopsia mea a iesit OK si diagnosticul privind o boala de coagulare a fetitei mele a fost infirmat.

Oricum a trebuit sa mergem la Fundeni si erau acolo sectiile de Oncopediatrie si cea de Tansplat de maduva. Era plin de copilasi de toate varstele, fara par, cu branule si cu pansamente in diferite zone, palizi si slabi. Era ingrozitor sa ii vezi cum sufera, a fost aproape de nesuportat. Asa ca ii multumesc din nou lui Dumnezeu pentru ca suntem sanatosi (mai ales pentru fetita mea).

Eu m-am reintors la doza de 15 mg Cipralex si totul este bine. Daca asta imi trebuie ca scapt de fobii, agorafobie si TOC so be it!

Va pup pe toate

Buna dimineata.
Raluca si eu ma bucur cand citesc ce scrii si vad o imbunatatire a starii tale.Nu te-am intrebat, noaptea e bebe cuminte?Eu la primul copil faceam nopti albe si mi se parea atunci totul greu, ma panicam din orice fleac, dar a trecut.La al doilea copil a fost mult mai usor.
Mariuca, miercurea trecuta a fost instruirea, in aceeasi zi am dat testarea.Acum astept raspunsul.Eu sper sa fie pozitiv, desi mi se strange inima la gandul ca va trebui sa alerg toata ziua si ma intreb iar si iar daca voi putea face fata.
Teama asta sau lipsa de incredere in fortele proprii imi taie elanul.Dar" inchid ochii"si spun trebuie sa merg mai departe.Sa speram ca totul o sa fie bine.
Ma bucur pentru tine ca au iesit analizele ok, nu ai de ce sa iti mai faci griji acum.Am sa incerc si eu sa iau coenzima Q10 si ulei de peste( pe care nu il prea suport) sa vad cum am sa ma simt, poate imi trec senzatiile de ameteala si slabiciune.
Verticala, cum e la facultate?Deea esti bine?Daniela, cum te mai simti ?
Va pup pe toate si astept vesti.

Eu si bebe va salutam!Suntem bine, face nanita asa ca hai sa va povestesc despre mine.Am inceput un tratament cu seroxat dimineata si seara cate o pastila, ansilan la pranz si spitomin seara.Nu vreau sa ma bucur prea devreme dar starea mea s-a imbunatatit considerabil.Mi-am dat seama in sfarsit ca nu tine numai de vointa ci trebuie ajutat organismul cu tratament.Am inceput sa traversez unele strazi nu chiar foarte late, dar inainte nici nu indrazneam sa trec pe la treceri de pietoni aglomerate iar acum am trecut fara probleme desi tratamentul l-am inceput de vreo 2 saptamani asa ca inca imi este teama sa ma bucur pentru ca ma gandesc sa nu se obisnuiasca corpul ce el si sa revina iar starile vechi.Acum bebe vad ca s-a trezit si se uita la mami probabil ca se intreaba "cand imi da sa pap?"Este foarte cuminte si papa din 3 in 3 ore si ziua si noaptea dar nu imi este greu pentru ca face niste figuri incat ma trezesc razand in mijlocul noptii si imi trece toata oboseala.In rest suntem bine si asteptam vesti de la voi.Deea ce mai faci, esti bine?Mai da si tu un semn de viata cand ai timp.Va pupam si va dorim numai bine

Raluca ma bucur sa aud vesti de la tine. Sigur ca te trezesti razand. Cum te-ai putea supara pe ochisorii aceia frumosi?

Nu te stresa de cum s-ar putea sa evolueze tratamentul in viitor ci bucura-te pentru imbunatatirea din prezent. Spitomin pentru ce este?

O sa las pe privat adresa mea de e-mail, poate imi trimiti si mie niste poze cu micuta ta minune.

Dani ce se mai aude cu jobul? In ce domeniu era?

Verticala, Danielanatalia, Deeap mai treceti si voi pe aici.

Verticala astept sa imi spui cum este la facultate. Eu regret tare mult ca am pierdut trenul si anul acesta dar anul viitor sunt hotarata sa fac un master. Copilul meu a mai crescut si pot sa ma gandesc si la mine. Pana atunci o sa fac probabil niste cursuri si o sa imi caut ceva printr-un ONG.

Eu sunt bine, am zile in care sunt mai anxioasa dar nimic spectaculos. Fobiile si agorafobia sunt in continuare sub control.

Buna fetelor.
Raluca, starea ta acum e una normala vad, poate si fara tratament te-ai simti la fel.Tu stii mai bine cum este dar cred ca si minunea de bebe ti-a imbunatatit considerabil starea de spirit.Ai fost la medic pentru tratament?
Nu te simti mai molesita mai somnoroasa?
Mariuca eu am facut recensamantul, am fost recenzor si am avut ceva ce munca, chiar am alergat 12 zile caci aveam teren intr-o zona cam departe de unde locuiesc eu.Contactul cu oamenii mi-a mai imbunatatit starea de spirit.Chiar ma gandeam daca o sa pot face fata pentru ca ma speria ideea ca nu am sa pot reusi singura.A trecut si asta desi am obesrvat ca am avut ceva probleme iarasi cu traversatul strazilor late (in intersectii mai ales).Sa incerc sa imi gasesc iarasi o activitate caci este foarte greu asa sa te simti coplesita de anxietate sa observi la tot pasul ca aici nu prea ai ce face...In fine nu vreau sa pic in melancolie sau sa imi plang de mila.Ma bucur cand aud de la voi vesti pozitive si asta imi mai ridica moralul.
Va imbratisez.Raluca ai grija de bebe sa nu raceasca.