Transpirație în zona genitală urât mirositoare

Transpirația constituie un fenomen fiziologic normal, care ajută la reglarea temperaturii corpului și la menținerea sănătății pielii. Cu toate acestea, uneori, transpirația poate fi însoțită de un miros neplăcut, ceea ce poate provoca disconfort și poate afecta stima de sine. Deoarece în zona genitală există glande sudoripare, transpirația urât mirositoare poate să apară inclusiv în aceea regiune, fiind uneori amplificată de neglijarea igienei personale. (1, 2)

Ce cauzează mirosul corporal neplăcut?

Mirosul corporal rezultă în principal din interacțiunea dintre bacteriile prezente pe piele și transpirație. Transpirația în sine este în mare parte inodoră (nu emană miros) și este un proces normal prin care corpul își reglează temperatura și elimină toxinele. Cu toate acestea, bacteriile de pe piele descompun compușii prezenți în transpirație, ceea ce generează mirosul neplăcut.

Transpirația care miroase urât poate fi cauzată de mai mulți factori:

• neglijarea igienei intime (bacteriile prezente pe piele, care nu sunt îndepărtate printr-o bună igienă corporală, descompun compușii prezenți în transpirație, cum ar fi acidul lactic, și produc substanțe chimice cu miros neplăcut);
• modificările hormonale (schimbările hormonale pot influența producția de transpirație și pot afecta compoziția acesteia, ceea ce poate duce la mirosul corporal mai pronunțat);
• îmbrăcămintea strâmtă sau din materiale sintetice (poate împiedica circulația aerului în zona genitală, care poate deveni un mediu umed, propice dezvoltării bacteriilor);
• alimentația (anumite alimente, cum ar fi ceapa, usturoiul, condimentele puternice sau alcoolul, pot conține compuși volatili care sunt eliminați prin transpirație și care pot contribui la transpirație în zona genitală urât mirositoare).

De asemenea, transpirația excesivă (hiperhidroza) poate fi un factor care poate favoriza apariția mirosurilor neplăcute în zona intimă. (1, 2, 3, 5)

Ce cauzează transpirația excesivă?

Transpirația în exces, deși uneori poate fi considerată normală, fiind declanșată de expunerea la temperaturi mult prea ridicate sau de exercițiile fizice intense, poate să apară chiar și în lipsa unor astfel de factori. Atunci când temperatura din mediul extern sau exercițiile fizice nu constituie motivul transpirației în exces, aceasta poate indica un răspuns exagerat al glandelor sudoripare.

Hiperhidroza (transpirația în exces care apare nejustificat din punct de vedere fiziologic) poate afecta fie anumite porțiuni de pe corp, fie întreg corpul. Hiperhidroza generalizată (afectează întreg corpul) poate semnala diverse probleme de sănătate, fiind raportată in special de către persoanele diabetice. Hiperhidroza focală primară afectează doar anumite regiuni din corp, în special palmele, tălpile, axila, fața sau regiunea intimă, fiind în aproximativ jumătate dintre cazuri moștenită. (3, 5)

De ce mirosul neplăcut al transpirației este mai comun în zona intimă și regiunea axilară?

Pe întreaga suprafață corporală, cu excepția buzelor și a părților genitale externe, există glande sudoripare, care sunt împărțite într-un mod inegal, unele zone fiind mai bogate în glande sudoripare decât altele. Această distribuție inegală reflectă nevoile fiziologice specifice ale fiecărei regiuni și influențează nivelul de transpirație în acele zone.

Există două tipuri principale de glande sudoripare (ecrine și apocrine), fiecare cu propriile sale roluri în organism. În timp ce glandele ecrine au rolul principal de reglare a temperaturii corpului, cele apocrine, predominant găsite în zonele în care există foliculi de păr, precum în regiunea axilară sau în zona intimă, sunt implicate în protecția și lubrifierea pielii, cât și în menținerea echilibrului microbiomului cutanat.

Comparativ cu glandele ecrine, care nu elimină transpirație decât în cazul în care temperatura corpului crește peste nivelul normal, cele apocrine pot determina producția de transpirație în situații stresante sau de excitație sexuală. Transpirația produsă de glandele apocrine nu doar că este mai abundentă în zona inghinală sau intimă, dar aceasta conține și conține și concentrații mult mai mari de acizi grași și proteine, care vor interacționa cu bacteriile existente pe suprafața pielii. Pe măsură ce bacteriile descompun lipidele și proteinele, acizii eliberați, al căror miros este descris că fiind neplăcut, rămân pe piele. (2, 3, 7)

Diferențe între mirosul neplăcut din zona genitală și axilară

Deși mirosul transpirației este în mare parte determinat de bacteriile prezente pe piele, mirosul transpirației de la axilă și cel al transpirației din zona genitală pot avea niște caracteristici distincte. Transpirația de la subraț, datorită compoziției sale chimice diferite, poate avea un miros mai pronunțat, mai intens decât transpirația din zona genitală. De asemenea, bacteriile specifice care trăiesc în aceste zone pot contribui la un miros specific în fiecare zonă.

Caracteristicile transpirației de la nivelul inghinal și cea din alte zone ale corpului diferă, de asemenea, în ceea ce privește cantitatea și compoziția. De exemplu, deoarece în zona genitală există mai puține glande sudoripare apocrine (tip de glande care determină transpirația sub acțiunea unor factori hormonali și emoționali), mirosul specific al transpirației din această zonă poate fi mai puțin pronunțat în comparație cu alte zone ale corpului. (1, 7)

Cum poate fi prevenită transpirația urât mirositoare în zona genitală?

Menținerea unei igiene personale adecvate constituie primul pas în prevenirea apariției mirosului neplăcut, deoarece spălarea cu regularitate a pielii elimină bacteriile și impuritățile de pe suprafața pielii, care contribuie la apariția mirosului. Alte măsuri care pot fi luate pentru a preveni transpirația în zona genitală urât mirositoare:

• schimbarea frecventă a lenjeriei intime (este recomandat să se schimbe lenjeria intimă zilnic, după spălarea regiunii intime);
• optarea pentru o lenjerie intimă din materiale naturale, care permit ventilarea și absorbția transpirației (precum bumbacul sau mătasea naturală);
• optarea pentru pantaloni lejeri (alegerea hainelor confecționate din materiale naturale și lejere poate ajuta la menținerea unei ventilări adecvate și la prevenirea transpirației excesive și implicit la reducerea riscului de transpirație în zona genitală urât mirositoare);
• reducerea consumului de alimente care pot influența negativ mirosul corporal (precum ceapa, usturoiul sau mâncarea picantă);
• creșterea aportului de apă (hidratarea adecvată ajută la eliminarea toxinelor din corp și poate dilua compușii responsabili de mirosul neplăcut al transpirației);
• utilizarea de pudră de talc (aplicarea unei pudre de talc sau a unei pudre special formulate pentru zona intimă poate absorbi umiditatea și poate preveni dezvoltarea bacteriilor);
• îndepărtarea părului pubian (părul pubian menține bacteriile pe piele și favorizează apariția mirosurilor neplăcute);
• utilizarea unui antiperspirant (folosite preponderent pentru reducerea cantității de transpirație produsă la nivel axilar, antiperspirantele pot fi utilizate inclusiv in regiunea intimă, însă cu precauție).

În cazul în care mirosul neplăcut din zona intimă cauzează un disconfort semnificativ și se asociază cu transpirația excesivă, iar tratamentele tipice pentru hiperhidroză au fost ineficiente, poate fi recomandată îndepărtarea glandelor sudoripare din regiunea intimă. De asemenea, un astfel de tratament poate fi indicat inclusiv în cazul în care glandele sudoripare devin frecvente surse de infecție (cum ar fi furunculele sau hidrosadenita). (3, 5, 6)