Rușinea și vina - două greșeli majore în educația copiilor

Copiii cresc învățând despre ceea ce este corect și greșit ca o consecință a propriilor acțiuni, cât și a altor persoane. Când demonstrează comportamente adecvate, sunt lăudați și acceptați, în timp ce comportamentele necorespunzătoare duc, în mod obișnuit, la mustrări și respingeri.

Adesea, atunci când fac o greșeală, copiii sunt mustrați, o metodă de disciplină care se concentrează pe crearea sentimentului de adversitate față de greșeli și, în acest sens, asociază greșelile cu vinovăția și rușinea.

Rușinea și vina – privire de ansamblu

Vina este definită ca un sentiment profund de remușcare pentru un act care a avut sau nu loc în trecut. Prin urmare, vinovăția devine o experiență trecută care se reînnoiește în momentul prezent. Rușinea este un sentiment de jenă care apare atunci când faci o greșeală care îți afectează reputația.

Este perceput ca firesc pentru părinții sau profesorii să-i mustre pe copii atunci când fac greșeli sau se comportă greșit. Copiii însă, pot asocia aceste mustrări cu cine sunt și se simt rușinați de ei înșiși, mai degrabă decât de ceea au făcut greșit. Trebuie să fie făcut clar faptul că mustrările tale se concentrează asupra comportamentului lor, nu asupra lor înșiși.

Copiii trebuie să învețe să fie responsabili pentru propriile comportamente. Ei trebuie să facă față greșelii recunoscând-o și mergând mai departe. Prin urmare, părinții și profesorii trebuie să fie atenți cu modul în care răspund la greșelile copilului.

O parte a dezvoltării copilului este dobândirea unei modalități eficiente de a gestiona frustrările rezultate ca urmare a unei greșeli, precum vinovăția și rușinea care apar, mai ales, în interacțiunea cu părinții. Uneori, acestea pot duce la tulburări emoționale, cum ar fi depresia și anxietatea. Sentimentul profund de vinovăție poate duce la rușine extremă și la ură de sine, care se poate manifesta ca depresie sau sub formă de aversiune față de ceilalți. (1)

Atunci când atenționezi copiii asupra unei greșeli este important să-ți controlezi emoțiile și să te asiguri că există un echilibru între sentimentul tău de îngrijorare, în calitate de părinte, și un feedback cât mai clar. De asemenea, acestora trebuie să le fie inoculat sentimentul de apartenență la o familie și o comunitate - un sentiment de a fi acceptat pentru cine sunt.

Rușinea și vina – diferența din comportamente sănătoase și nesănătoase

Unii copii pot fi mai sensibili la vinovăție și rușine. Depinde de modul în care își percep responsabilitatea și atributele. Utilizarea sentimentelor de vinovăție și de rușine sunt metode adaptive și funcționale din punct de vedere social. Însă, acestea pot fi o povară emoțională atunci când sunt păstrate prea mult timp și devin nesănătoase, atunci când au ca rezultat o durere emoțională care afectează funcționarea zilnică.

Rușinea îngustează expresia de sine a unui copil: copilul rușinat se cenzurează pentru a nu fi catalogat drept „obraznic” sau „rău”. Rușinea vine în contrast cu exuberanța naturală a copiilor, curiozitatea și dorința lor de a face lucrurile de unul singur.

Thomas Scheff, un sociolog University of California, a declarat că rușinea inhibă expresia tuturor emoțiilor - cu excepția ocazională a furiei. Oamenii care se simt rușinați tind către două polarități de exprimare: reprimarea emoțională sau atacuri de ostilitate și furie.

Cercetări recente susțin că rușinea îi motivează pe oameni să se retragă din relații și să devină izolați. (2) Mai mult decât atât, cei rușinați tind să se simtă umiliți și dezaprobați de către ceilalți, ceea ce poate duce la ostilitate, chiar și la furie. Numeroase studii asociază rușinea cu dorința de a-i pedepsi pe ceilalți. Când sunt supărați, indivizii rușinați sunt mai susceptibili de a fi malefici, indirect agresivi sau autodistructivi.

Cum pot fi gestionate corect?

Uneori, atunci când un părinte pedepsește un copil pentru că a avut un comportament greșit, poate interveni în procesul de dezvoltare al copilului. De exemplu, este normal, în cazul copiilor să fie egoiști, posesivi, exuberanți și curioși. Dacă îi faci să se simtă rușinați, în loc să îi educi, poți întrerupe un proces de învățare valoros.

Atunci când nu înțelegi un comportamentul greșit al copilului, riști să neglijezi nevoile acestuia. De exemplu, uneori copiii se comportă în mod repetat agresiv din cauza situației familiale sau a intimidării la școală. Cercetările au arătat că un model constant de comportamente antisociale, de exemplu ostilitatea și intimidarea, sunt reacțiile copiilor la faptul că s-au simțit victimizați într-un fel.

Un mod important de a gestiona vinovăția și rușinea este conceptul de iertare. Iertarea este un act puternic care ajută indivizii să facă față vinovăției și, în cele din urmă, să reducă sentimentele de rușine. În timp ce îi înveți pe copii să fie responsabili pentru comportamentele lor, învață-i, de asemenea, să ceară iertare și ajută-i să învețe din greșelile lor. (3)

Mulți oameni sunt încă convinși că rușinea și vina sunt singurele soluții pentru prevenirea comportamentelor antisociale la copii. Există alternative care sunt mai sănătoase și mai eficiente. Copiii cărora li se impun, în mod constant, limite de către părinți, nu sunt capabili să-și exprime sentimentele și nevoile într-un mod încrezător și respectuos și dezvoltă o stimă de sine scăzută.