Fluturatul mâinilor la copil

Fluturatul mâinilor la copil este un comportament stereotip comun, ce presupune mișcarea repetitivă a mâinilor, însoțită uneori de o agitație pronunțată sau o mișcare rapidă a degetelor. Un astfel de comportament poate fi observat în rândul copiilor care se dezvoltă normal, dar poate fi, de asemenea, asociat cu diverse tulburări sau condiții medicale. Fluturatul mâinilor poate să apară în diverse circumstanțe și la diferite vârste ale copilului, iar identificarea cauzei este importantă pentru implementarea unui plan de intervenție adaptat individual, atunci când un tratament este necesar. În multe cazuri, fluturatul mâinilor la copil nu este o problemă în sine, fiind o formă normală de exprimare a emoțiilor. (1, 2, 3)

Posibile cauze ale fluturatului mâinilor

Există mai multe motive posibile pentru care un copil poate să își fluture mâinile, iar stimularea senzorială este unul dintre cele mai importante. Copiii pot fi atrași de fluturatul mâinilor ca răspuns la stimulii senzoriali, cum ar fi lumina sau sunetele. De asemenea, fluturatul mâinilor poate servi drept modalitate de gestionare a emoțiilor puternice sau a stresului sau poate fi o formă prin care copilul își exprimă bucuria. Fluturatul mâinilor la copil este, în unele cazuri, un comportament nefiresc asociat cu tulburări de dezvoltare, în special cu tulburările din spectrul autismului. (2, 3)

Fluturatul mâinilor la copii și autismul

Fluturatul mâinilor este adesea inclus în categoria comportamentelor repetitive și stereotipe, care sunt caracteristice pentru tulburările din spectrul autismului. Cu toate acestea, fluturatul mâinilor nu este exclusiv specific tulburării din spectrul autismului și este mai degrabă un simptom secundar. În majoritatea cazurilor, copiii care manifestă un astfel de comportament repetitiv nu au un diagnostic de autism. Deoarece fiecare copil este unic, motivul pentru care adoptă anumite comportamente poate varia în funcție de diverși factori individuali.

Recunoașterea autismului poate implica observarea unor semne și comportamente specifice, însă doar un profesionist în domeniul sănătății mentale sau un specialist în dezvoltare poate pune un diagnostic adecvat. Orice îngrijorări cu privire la dezvoltarea sau comportamentul copilului trebuie menționate medicului.

Pe lângă comportamentele repetitive, există și alte semne care pot sugera posibilitatea ca un copil să sufere de autism, precum:

• dificultăți în comunicare (copiii cu autism pot avea întârzieri în dezvoltarea limbajului sau pot prezenta dificultăți în a dezvolta abilități de comunicare nonverbală, cum ar fi expresiile faciale și gesturile);
• dificultăți în interacțiunea socială (copiii cu autism pot arăta un interes limitat în interacțiunile sociale, pot avea dificultăți în stabilirea contactului vizual sau pot prezenta deficiențe în a dezvolta relații cu ceilalți copii sau adulți);
• rigiditate în rutina zilnică (copiii cu autism pot manifesta o rezistență puternică la schimbările în rutină și pot prezenta comportamente fixiste asupra anumitor activități sau obiecte). (2, 4, 5)

Alte comportamente repetitive comune la copii

Fluturatul mâinilor la copii poate fi încadrat în categoria comportamentelor repetitive și stereotipe, fără un scop imediat și care pot apărea în mod repetat în diverse situații. Există mai multe tipuri de comportamente repetitive, iar fluturatul mâinilor reprezintă un exemplu specific. Alte exemple de comportamente repetitive comune:

• învârtitul obiectelor (copiii pot să își manifeste nevoia de stimulare senzorială prin învârtirea sau repetată a obiectelor);
• repetarea cuvintelor (copiii pot să repete cuvinte sau fraze în mod constant, ceea ce poate fi o formă de autoreglare sau de stimulare verbală);
• mișcări ale degetelor (pe lângă fluturatul mâinilor, copiii pot avea alte tipuri de mișcări repetitive ale degetelor sau mâinilor, cum ar fi bătutul cu degetele pe o suprafață);
• numărare repetitivă (numărarea sau repetarea secvențelor numerice în mod repetat poate fi o formă de comportament repetitiv);
• organizarea obiectelor într-un anumit mod, repetitiv și rigid.

Comportamentele repetitive pot avea multiple cauze și nu toate sunt asociate cu tulburări de dezvoltare sau cu afecțiuni de sănătate. În unele cazuri, acțiunile repetitive sunt expresii normale ale dezvoltării copilului sau modalități prin care își reglează emoțiile. Cu toate acestea, în situația în care comportamentele repetitive afectează semnificativ sănătatea copilului sau sunt asociate cu alte simptome, este recomandată consultarea unui medic. (6, 7, 8)

Consecințe ale fluturatului mâinilor

Fluturatul mâinilor poate contribui la stigmatizare și la aplicarea unor etichete negative, ceea ce poate afecta percepția celor din jur cu privire la copil și poate influența modul în care sunt tratați de către colegi, profesori sau alte persoane din comunitate. Pe termen lung, stigmatizarea socială are consecințe negative severe asupra dezvoltării psihologice, deoarece afectează stima de sine a copilului, determinându-l să se simtă diferit sau să aibă o imagine de sine negativă. De asemenea, stigmatizarea socială poate contribui la limitarea oportunităților educaționale și sociale ale copilului, care poate fi subevaluat de către profesori. (1, 4, 6)

Abordarea stigmatizării

Educarea persoanelor din comunitate, precum a părinților, copiilor și a educatorilor cu privire la diversitatea comportamentală poate contribui la reducerea stigmatizării și la crearea unui mediu mai inclusiv. De asemenea, implementarea unor programe de educație inclusivă în școli poate ajuta la crearea unui mediu care să promoveze acceptarea și înțelegerea diversității. (1, 8)

Cum poate fi ajutat un copil să renunțe să își fluture mâinile?

O abordare personalizată, care ia în considerare nevoile și caracteristicile individuale ale copilului, poate ajuta la reducerea frecvenței comportamentelor repetitive sau chiar la renunțarea definitivă la ele, atunci când nu există o tulburare comportamentală care stă la baza comportamentelor. Câteva strategii care pot fi utile:

• observația atentă a comportamentului copilului (se recomandă să se observe contextul în care copilul flutură mâinile, identificând situațiile specifice);
• identificarea unor alternative (presupune ajutarea copilului să identifice alternative mai acceptabile și mai puțin disruptive pentru a-și gestiona nevoile sau emoțiile);
• dezvoltarea abilităților de gestionare a stresului (presupune colaborarea cu copilul pentru a-l ajuta pe acesta să dezvolte abilități de gestionare a stresului, cum ar fi tehnicile de respirație);
• terapia comportamentală (presupune colaborarea cu terapeuți specializați în comportament pentru a identifica tehnici specifice adaptate situației particulare a copilului de modificare sau gestionare a comportamentului repetitiv);
• încurajarea copilului să își canalizeze energia și pasiunile în activități constructive sau creative. (9, 10)