Tantrum-ul: accesul de furie la copilul mic

Tantrum-ul este un termen care înglobează manifestările comportamentale ale copilului mic (după 18 luni) caracterizate prin accese incontrolabile de furie, însoțite deseori de plâns, țipete, fugă sau agitație. În cazurile extreme, unii copii își pot ține respirația sau pot chiar să devină agresivi. Printre manifestările comune ale copilului în timpul tantrum-ului se numără scâncetele, țipetele, ciupitul, lovitul obiectelor și, uneori, chiar și lovitul persoanelor, mușcatul și tăvălitul pe jos. (1)

De cele mai multe ori, tantrum-ul este considerat o manifestare absolut normală pentru copilul de peste un an, care începe să își dezvolte autonomia și care necesită să își exprime dorințele și nevoile, dar și să comunice cu persoanele din jurul său. Atunci când acest lucru este imposibil (ex: întârzierea vorbirii, vocabularul sărac) și comunicarea cu părinții și cu celelalte persoane (ex: alți copii, educatori, îngrijitori) este una dificilă, își fac apariția crizele comportamentale, cunoscute sub numele de tantrum, care nu sunt altceva decât exprimarea frustrărilor copilului mic în contextul nesatisfacerii dorințelor de moment sau incapacității acestora de a-și controla emoțiile. (2, 3, 4)

Când apar și când dispar în mod normal accesele de tip tantrum?

Crizele comportamentale comune de tip tantrum ale copilului mic apar, în mod normal, în jurul vârstei de un an (cel mai frecvent 18 luni) și durează, în medie, până la 3 ani. La această vârstă, copilul mic trece la o nouă etapă, aceea a preșcolarului, reușind să își fi acumulat până acum achiziții noi, cognitive, de limbaj și psiho-comportamentale, astfel încât să dispară eventualele frustrări determinate de problemele de exprimare și comunicare cu cei din jur. (5)

Ce cauzează, mai exact, tantrum-ul?

În principal, la baza tantrum-ului stă dezechilibrul dintre gradul de independență al copilului și abilitățile sale psihologice și emoționale, încă nedezvoltate corespunzător. În consecință, copilul de 1-3 ani își va dori să îndeplinească din ce în ce mai multe sarcini și va manifesta mai multe nevoi, însă, din cauza lipsei achiziției complete a aptitudinilor necesare, va fi incapabil să își ducă sarcinile propuse la bun sfârșit (ex: furia copilului care nu reușește să își lege singur șireturile). O altă cauză a apariției tantrum-ului este nesatisfacerea unor nevoi sau a unor dorințe de către persoanele în grija cărora se află (părinți): la această vârstă, copilul nu a dobândit încă dezvoltarea emoțională necesară pentru a putea trece peste refuzul părinților și, implicit, peste neîndeplinirea dorințelor de moment, ceea ce îi va aduce invariabil frustrare.

Important de menționat este și faptul că prezența nevoilor fiziologice, precum foamea, setea, somnul sau oboseala, pot scădea pragul declanșării crizei de tip tantrum, astfel încât aceasta va apărea mult mai precoce. (3, 5)

Printre cele mai întâlnite situații care pot declanșa tantrum-ul se numără:

• Trecerea de la un mediu la altul (ex: de acasă la grădiniță și invers)
• Când sunt deposedați de un bun (ex: li se ia din mână jucăria)
• Incapacitatea de a exprima ceea ce își doresc (ex: copilul nu poate indica părintelui obiectul dorit)
• Asistă la un comportament neobișnuit al părintelui (ex: nu va înțelege ce se întâmplă în jurul lui atunci când părintele efectuează o acțiune nouă)
• Prezența stresului în mediul familial (copiii sunt foarte sensibil atunci când vine vorba de interacțiunile tensionate între membrii familiei)
• Sunt supărați, obosiți sau flămânzi
• Nu reușesc să ducă la bun sfârșit sarcini (ex: să se îmbrace/încalțe singuri) (5)

Tantrum-ul este un semn rău pentru copil?

Accesele de furie de tip tantrum sunt obișnuite pentru copilul mic, ele descriind o etapă normală în dezvoltarea neuro-cognitivă a acestuia. Se consideră chiar că prezența crizelor de tip tantrum este benefică, în comparație cu absența completă a acestora (după tantrum, copilul doarme mai bine, tensiunea sa arterială scade, sunt stimulate funcțiile cognitive de învățare și memorizare, reprezintă o modalitate eficientă pentru părinți de a-și întări regulile și de a fi consecvenți în decizii, ajută copilul să își controleze emoțiile pe viitor). (6)

Există, totuși, situații când tantrum-ul poate deveni fi îngrijorător: crizele frecvente și îndelungate (care durează peste 25 minute), inabilitatea copilului de a se calma singur după accesul de furie, agresiunea exagerată față de persoanele din jur și, cel mai grav, auto-vătămarea pot fi indicii care să orienteze spre o eventuală tulburare psihică, de tipul depresiei majore. (7)

Se poate preveni tantrum-ul?

Cea mai bună metodă de a preveni apariția sau reapariția unui eventual nou acces de furie de tip trantrum este observarea și analiza atentă a comportamentului copilului: dacă părinții pot identifica ce anume a provocat, în trecut, tantrum-ul, atunci pot evita situația cauzatoare. (8)

Există, totuși, și cazuri în care episoadele de tantrum au fost „învățate” de copil, constituind doar o modalitate a acestuia de manipulare a adulților și, totodată, de satisfacere imediată a dorințelor de moment. (ex: copilul care vede o jucărie în supermarket)

Iată câteva sfaturi pentru prevenirea acceselor de tip tantrum:

• Redu stresul la care este supus copilul tău (ex: copiii suprastimulați tind să manifeste mai multe crize de tip tantrum).
• Empatizează, oferă-i atenție și fii alături de el din punct de vedere emoțional – studiază-i reacțiile și cunoaște-i nevoie emoționale, pentru a putea anticipa declanșarea unui eventual tantrum.
• Condiționază-i comportamentul: recompensează-l atunci când se poartă frumos și fă-l să înțeleagă că nu ești de acord cu atitudinea lui în timpul tantrum-ului. De asemenea, este foarte important să stabilești foarte clar limitele pe care copilul tău le poate atinge.
• Învață-l noi aptitudini, astfel încât să fie capabil să îndeplinească sarcini minime. Arată că ești mândru de el atunci când duce sarcina la bun sfârșit.
• Identifică factorii declanșatori ai tantrum-ului și elimină-i treptat sau lucrează la îndepărtarea acestora. (2, 3, 5)

Cum trebuie procedat atunci când copilul are tartrum?

Chiar dacă uneori pare dificil sau chiar imposibil, tantrum-ul poate fi gestionat eficient, prin niște metode relativ simplu de pus în aplicare:

• Rămâi calm și nu ceda la insistențele copilului dacă identifici drept cauză a acceselor de furie ale copilului obținerea unor favoruri (ex: o jucărie, o bomboană, mai mult timp la joacă etc. ) Dacă răspunzi conform așteptărilor sale, copilul va folosi accesele de furie ca un instrument de manipulare, cu scopul de a obține ceea ce dorește pe moment (ex: o să înceteze să mai plângă în magazin dacă îi vei cumpăra jucăria dorită etc. )
• Așteaptă-l până se calmează, fii cât se poate de indiferent și evită sub orice formă să îl cerți sau, mai rău, să îl lovești: amintește-ți că tantrum-ul e o etapă normală în dezvoltarea oricărui copil
• Învață copilul să își gestioneze eficient emoțiile: chiar dacă uneori nu va înțelege, explică-i că unele aspecte ale vieții nu pot fi controlate și că lucrurile se obțin de cele mai multe ori cu eforturi sau că uneori sunt imposibil de obținut – un copil pus în fața eșecului de la o vârstă fragedă se va adapta mult mai bine la încercările vieții de adult (1, 2, 3, 5)