Copilul alintat - sfaturi pentru părinți

Primii ani din viața unui copil constituie cea mai importantă perioadă în ceea ce privește dezvoltarea neuro-comportamentală, motiv pentru care principalele trăsături de comportament deprinse în prima copilărie au un rol definitoriu asupra viitorului preșcolar, respectiv elev.

Termenul de copil alintat se referă la un tip de comportament centrat pe propria persoană, cu elemente de imaturitate care devine o adevărată provocare pentru părinți în stabilirea limitelor între ceea ce este permis și comportamentul inacceptabil. De cele mai multe ori, această entitate comportamentală se dezvoltă consecutiv unor factori externi care își exercită influența asupra copilului, motiv pentru care acest articol își propune să îi facă pe părinți să înțeleagă proveniența alintului exagerat, precum și diverse moduri prin care poate fi remediat.

Cum îmi dau seama dacă am un copil alintat?

În prezent se remarcă tendința colectivă a părinților de a-și plasa copiii în centrul propriului univers, de a le satisface toate nevoile în manieră cât mai rapidă și a îi proteja excesiv împortiva oricărui tip de emoție negativă pe care o experimentează. Aceste aspecte conduc în timp la incapacitatea copilului de a se autoregla în momentele în care este expus unui stres de orice ordin și de a aștepta sau chiar a impune părinților remedierea imediată a respectivei situații neplăcute. Modelul comportamental exprimat de către copiii alintați prezintă anumite caracteristici cheie din care fac parte următoarele:

• Dificultăți în acceptarea și înțelegerea oricărei acțiuni sau situații care se opune propriilor dorințe (nu acceptă să i se spună „nu”);
• Lipsa aprecierii față de gesturile sau acțiunile făcute de părinți;
• Incapacitatea exprimării unei mulțumiri din proprie inițiativă;
• Cererea îndeplinirii imediate a nevoilor sau dorințelor;
• Tendințe egoiste și înclinație exagerată asupra propriei persoane;
• Lipsa atitudinii de recunoștință la adresa celor din jur;
• Nemulțumirea la adresa părinților și imposibilitatea de a îi fi indeplinite așteptările;
• Dificultăți în conștientizarea sentimentelor proprii sau ale celorlalți;
• Lipsa de răbdare și exercitarea unui comportament manipulativ la adresa părintelui;
• Răspunsul inadecvat în fața situațiilor neplăcute, reprezentat frecvent prin accese de furie;
• Plasarea propriei persoane deasupra tuturor, stuație denumită complex de superioritate;

Trăsăturile de caracter specifice copilului alintat pot apărea atât spontan, cât și din cauza unor factori ai mediului, mai mult sau mai puțin corectabili precum:

• Atitudinea protectivă exercitată în mod exagerat de părinte;
• Relații interumane deficitare în mediul familial;
• Recompensarea excesivă a oricărui tip de acțiune întreprinsă de copil;
• Lipsa fraților sau a altor parteneri de joacă;
• Privarea de disciplină și limite adecvate vârstei; 6. Diverse afecțiuni psihice sau neurologice. (1), (2), (3)

Cum pot preveni răsfățul exagerat al copilului?

Comportamentul unui copil este într-o continuă transformare pe măsură ce acesta trece prin etapele fiziologice ale dezvoltării, motiv pentru care instituirea precoce de către părinte a unor limite și reguli va ajuta transformarea micuțului într-o persoană echilibrată:

• Lăsați copilul să experimenteze emoțiile negative și nu vă grăbiți să îl îndepărtați din fața situațiilor stresante;
• Învățați să diferențiați plânsul care apare consecutiv unor circumstanțe fiziologice (durere, disconfort, foame sau teamă) de plânsul specific acceselor de furie, caz în care nu trebuie să acționați imediat;
• Nu lăsați copilul să dezvolte mecanisme de manipulare în scopul îndeplinirii propriilor dorințe;
• Instituiți limite clare în ceea ce privește comportamentul adecvat atât acasă, cât și în colectivitate (loc de joacă, grădiniță, locuințele altor persoane etc.);
• Învățați-l să se joace și singur, încurajați-l să găsească propriile moduri de a se distra;
• Nu vă abateți de la regulile stabilite și nu le negociați cu copilul;
• Abțineți-vă de la lăudatul excesiv și rezervați-l pentru situațiile adecvate;
• Lăsați micuțul să se calmeze singur când experimentează emoții negative;
• Încurajați-l să fie independent și să rezolve dificultățile în propriile moduri;
• Învațați-vă copilul să fie conștient de nevoile adulților;
• Integrați-l în sarcinile casei, de exemplu invitați-l să participe la curățenie;
• Încurajați micuțul să dăruiască și să înțeleagă sentimentul de mulțumire. (4), (5)

Ce pot face în cazul în care copilul meu este alintat?

În cazul în care vă cofruntați cu un copil alintat este importantă conștientizarea principalilor piloni comportamentali care stau la baza unei conduite adecvate, anume emaptia, conștientizarea nevoilor celor din jur, generozitatea, compasiunea și altruismul. Copiii de vârstă mică pot prezenta anumite trăsături centrate de propria persoană, însă în general aceastea se corectează pe măsura înaintării în vârstă și în prezența măsurilor adecvate adoptate de părinți.

Dacă identificați similitudini între comportamentul copilului dumneavoastră și prototipul copilului alintat, următoarele măsuri vă pot fi de ajutor în modelarea conduitei micuțului:

• Antrenați răbdarea copilului prin plasarea unei perioade de timp între momentul în care el realizează o cerere și îndeplinirea acesteia;
• Învățați să refuzați anumite dorințe ale micuțului fără să vă simțiti vinovat;
• Impuneți-vă limite simple și clare, posibil de realizat atât pe termen scurt, cât și pe perioade lungi;
• Comunicați consecințele nerespectării regulilor și nu vă feriți să le aplicați;
• Evitați folosirea apelativelor negative la adresa comportamentului copilului;
• Nu vă abateți de la regulile stabilite pe parcursul procesului de disciplinare;
• Realizați disocierea între comportamentul micuțului și persoana acestuia; cu alte cuvinte, nu îl lăsați să simtă că un comportament inadecvat îl definește drept un copil rău;
• Incurajați acțiunile pozitive, dar evitați să le recompensați;
• Evitați certurile și ridicarea tonului; în schimb optați pentru pauze care îi permit copilului să se calmeze;
• Învățați-l să se joace cu alți copii și să împartă jucăriile din propria inițiativă;
• Fiți un model de comportament pentru copil, întrucât în acest mod veți oferi un exemplu pozitiv;
• Tratați-vă copilul drept o persoană independentă, cu emoții proprii și nu vă raportați la el ca la o extensie a personalității dumneavoastră. (2), (6), (7)