Profilaxia infecţiei cu virusul hepatitic B

Hepatita cu virus B este o inflamație difuză a ficatului apărută în urma infecției cu virus hepatic B. Boala se poate prezenta sub două forme: acută sau cronică.

Generalități

Virusul hepatic B este un virus ADN, cel mai complex din cele cinci virusuri hepatice (A, B, C, D şi E). Virusul hepatic B reprezintă a doua cauză de apariție a infecției acute virale a ficatului, după virusul hepatic A.

Transmiterea virusului hepatic B se poate realiza pe cale parenterală (prin intermediul instrumentarului medical contaminat - seringi, ace, perfuzii, transfuzii cu sânge contaminat, dializă renală, droguri administrate pe cale parenterală, etc.), pe cale sexuală (contact sexual neprotejat) sau pe cale verticală (de la mamă la făt).

Tratamentul hepatitei virale acute cu virus hepatic B presupune imunoprofilaxie, pe când, în cazul hepatitei cronice cu virus hepatic B se recomandă administrarea de Interferon pegylat, cu sau fără asocierea analogilor nucleozidici/nucleotidici (Entecavir, Tenofovir). [1], [2]

Profilaxie. Imunoprofilaxie

Profilaxia infecției hepatice cu virus B presupune evitarea contactelor sexuale neprotejate, examinarea preparatelor de sânge înaintea administrări la bolnavi, evitarea utilizării instrumentarului medical contaminat, naştere cezariană în cazul femeilor însărcinate depistate cu hepatită B şi imunoprofilaxia hepatitei B la făt, imunoprofilaxie.

Imunoprofilaxia hepatitei cu virus B în cazul persoanelor care nu au avut contact cu virusul hepatic B presupune vaccinarea universală. Pe piața farmaceutică sunt disponibile două tipuri de vaccinuri antihepatită B, ambele având o siguranță dovedită clinic, putând fi administrate chiar şi în cazul femeilor însărcinate.

În cazul femeilor însărcinate, imunoprofilaxia hepatitei B presupune administrarea a trei vaccinuri antivirus B, un vaccin inițial, unul administrat la o lună de la cel inițial şi unul administrat la 6 luni interval față de cel inițial.

Aceste trei vaccinuri sunt disponibile şi în cazul copiiilor, dar în doze mult mai reduse. În cazul persoanelor adulte sănătoase se pastrează dozele stardard, iar la imunodeprimați sau la persoanele dializate se administrează aceste trei vaccinuri în doze mult mai crescute. Vaccinurile antihepatită B se administrează de regulă în muşchiul deltoid, în cazul copiiilor cu vârste mai mari (scolari, prescolari) şi a adulților.

În cazul persoanelor expuse la virusul hepatic B (cele care au suferit un episod de hepatită acută cu virus B), imunoprofilaxia presupune administrarea vaccinului antihepatită B în asocierea imunoglobulinelor specifice antihepatită B (IGHB), acestea din urmă deținând în componență titruri crescute de substanță antihepatită B.

Comform studiilor efectuate în acest sens, imunoglobulinele antivirus hepatic B nu au capacitatea de a preveni apariția infecției virale, dar pot atenua boala clinică.

La copiii născuți din mame cu hepatită B se administrează doza inițială de vaccin antihepatitic B în coapsă, în asocierea a 0,5 ml de imunoglobulină antivirus hepatic B, imediat postpartum.

În cazul persoanelor care au fost expuse în mod accidental la sânge contaminat cu virus hepatic B, precum şi in cazul persoanelor care au avut un contact sexual recent cu subiecți diagnosticați cu hepatită B, se administrează vaccinul antihepatitic B în asocierea a 0,06 ml/kg de imunoglobulină antihepatită B, în primele 24 de ore de la expunere.

În cazul persoanelor vaccinate anterior cu vaccin antihepatitic B, care suferă o expunere pe cale percutanată la sânge sau alte produse patologice contaminate cu virus hepatic B, trebuie supus unui test pentru determinarea anticorpilor HBs. În cazul în care titrul de anticorpi HBs este sub 10 mUI/mL, se recomandă administrarea unei doze booster de vaccin antihepatitic B.

Dozele booster de vaccin antihepatitic B sunt, de asemenea, recomandate în subiecților imunodeprimați şi celor dializați, la care titrul de anticorpi HBs în sânge este sub 10 mUI/mL. [1], [2], [3], [4], [5]