tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)

Buna dimineata,
aveti dreptate, poate ca e mai bine sa fac public tot ce stiu despre aceasta abordare diferita a TAB care a vindecat sute de pacienti suferinzi de asa ceva.

Sunt cativa psihiatri renumiti care au avut aceasta abordare va puteti interesa:
1. Dr. Stanislav Grof - autorul cartii Emergenta Spirituala (Spiritual Emergency);
2. D. Lauren Mosher - a condus Casa Soteria (o clinica in care timp de 12 ani s-au vindecat sute de pacienti suferind de TAB si chiar de Schizofrenie, acestia intorcandu-se la viata normala complet nemedicati).
In prezent a luat amploare o miscare numita Soteria in Europa - au inceput sa se infiinteze mici clinici private bazate pe aceeasi abordare ca si Casa Soteria.

Cercetarea de care am vorbit o puteti gasi pe www.youtube.com. Dati cautare dupa bipolarorwakingup sau click pe linkul de mai jos:

http://www.youtube.com/watch?annotation_id=annotation_487012v=Db8AYSrs2kkfeature=iv

Sunt 23 de filme (8-10 minute fiecare). Se merge dintr-un film in altul cu click pe dreptunghiul care apare la sfarsitul fiecarui film sau in ordinea numerotarii lor.

Filmele sunt in Engleza. Saptamana aceasta voi finaliza traducerea lor si o voi trimite autorului cercetarii pentru ca toti Romanii interesati de aceasta abordare sa o poata intelege chiar daca stiu sau nu Engleza.

Nu cred in teoria conspiratiei. Dimpotriva, cred ca atat medicii psihiatri cat si companiile producatoare de medicamente cauta in permanenta solutii pentru a ne ajuta. Insa cred ca sunt aspecte legate de TAB care nu sunt foarte cunoscute in prezent si daca ne-am deschide catre aceste informatii, atat noi cat si familiile noastre, am reusi sa trecem peste aceste incercari fara sa mai suferim atat.

Toate cele bune.

@ hopeforbipolars

Domnisoara,

Am ascultat cu atentie filmuletele de pe youtube postate de dv. si va spun sincer sunt o mare inselatorie.
Tulburarea afectiva bipolara sau schizofrenia nu se vindeca nici cu medicamente, nici fara medicamente.
Deocamdata.
A nu lua medicamente inseamna a risca sa intri in episod maniacal sau mai rau, in episod psihotic acut.
Care de obicei, pentru ca pacientii nu coopereaza si nu constientizeaza ca sunt bolnavi, se sfarsesc prin internare fortata, cu politia si salvarea.
Experienta pe care nu o doresc nimanui.
In urma unor astfel de episoade boala sa stiti ca se cam inrautateste.
Pacientul nu mai poate lucra de exemplu.

Nu este bine sa postati astfel de sfaturi, neverificate de dv, inseva. Multa lume care le citeste poate renunta la medicamente iar boala se poate agrava.

servus la toata lumea,
Eu am avut un episod maniacal in 2008. Au incercat medicii 5 tratamente pana m-au nimerit. Mi-au recomandat zeldox si depakine. Dupa un an jumatate am inceput sa recunosc simptomele la depresie, motiv pentru care am fugit la medic si mi-a recomandat cipralex. Am suferit o forma foarte usoara de depresie. Sunt foarte optimista si increzatoare ca totul va fi ok pt. ca medicul mi-a zis ca s-ar putea sa fie episod unic. Nu cred ca-mi vor scoate toate medicamentele in timp, dar voi fi foarte fericita si cu medicamente. Pe mine nu ma afecteaza acest lucru, le iau regulat in fiecare seara, dorm bine, iar ziua imi vad de serviciu, de casa, de copil. De mers la sport tare mi-ar place dar am zis ca ma las de fumat, ma ingras putin si apoi merg la sport. De la acea forma de depresie am ramas cu o problema in ceea ce priveste pofta de mancare si senzatia de satietate. Nu imi este foame aproape deloc si nici nu ma satur. Asa ca mananc cat cred eu ca trebuie.
Parerea mea este ca daca te nimereste cu tratamentul esti ca un om normal. Muncesc, ma distrez, merg in concedii la mare, la munte, in tara si in strainatate, iarna, vara. Eu mi-am dorit si am acceptat tot ceea ce facea sa mi se amelioreze afectiunea. Am mare incredere in medicii mei psihiatri. Unul dintre ei (ca am doi) mi-a zis ca totul va fi bine pt. ca si Eminescu a avut aceeasi afectiune si a fost un geniu.
Am facut cateva sedinte cu un psiholog care practic mi-a explicat la ce sa ma astept cand apare depresia sau episodul maniacal. Eu cred ca putem fi fericiti si cu medicamente.Totul este sa ne dorim sa fim bine, sa fim alaturi de cei dragi, sa vrem sa ducem un trai normal.
Am facut episodul maniacal la 35 de ani, accidental.Nu am avut probleme in copilarie, nu am avut necazuri mari, pur si simplu s-a declansat.

Buna tuturor,

Sunt noua pe forum si nu stiu sigur daca postez unde trehuie.
Prietenul meu este diagnosticat cu TAB din 2008, a avut atunci un episod maniacal. Ulterior, la vreo 3 saptamani dupa ce ne-am cunoscut, a mai avut un episod maniacal ( cand l-am cunoscut era in perioada de hipomanie, dar deoarece eu nu stiam nimic despre asta, nu mi-am dat seama). A stat 3 sapt in spital, la externare i-au dat Seroquel 600si Depakine 1000mg/zi. La aproximativ 3 luni dupa externare si-a revenit complet, initial era destul de irascibil in sensul ca o ora dimineata trebuia lasat in pace sau se enerva ( in spital a fost irascibil doar fata de ai lui, pe mine ma primea in vizite de fiecare data ). Toate bune si frumoase pana in septembrie cand a avut reuniunea de 10 ani si, ajungand pe la sf petrecerii si eu, am constatat ca bause ceva. Dupa ce am ajuns, a trecut pe suc. De revelion a baut jumate de pahar de vin... Si cam atat, cel putin din ce stiu eu, dar nu l-am simtit niciodata ca ar mirosi a bautura cand a ajuns acasa.. la vreo doua saptamani, am inceput sa gasesc pastilele aruncate prin casa...odata sub canapea, altadata in wc. Cand le-am gasit in wc am facut greseala sa ma supar pe el, am dormit in alta camera. Nu a spus nimic, de dimineata a venit la mine si m-a imbratisat. Legat de pastile a spus ca s-a saturat sa se trezeasca greu, ca vrea sa fie atent la birou si sa functioneze ca un om normal... Am mers eu la psihiatra sa o intreb ce e de facut, mi-a spus sa il trimit la control ceea ce am si facut... s-a dus, doctorita i-a sugerat rispolept injectabil, dar nu a vrut... i-a dat atunci sa ia doar un seroquel pe zi si un abilify dimineata, cu depakinul de rigoare...
Nu a vrut nici asa, si dupa ce am luat eu in locul lui pastilele ( ca sa vad si eu ce starii ii dau - de mentionat ca intr-adevar mi-au dat stari de somn, dar organismul meu nu era obisnuit, nu le luam de 2 ani ca el, la el starile se diminuasera in urma cu mult timp) a spus ca ia medicatia initiala, dar nu ia ambele seroquel odata, ci unul de 300 dim si altul seara.a luat cateva zile, dupa care a inceput sa ia din nou o singura data pe zi. A inceput la un moment dat sa se instaleze o usoara hipomanie, acum ocazional are insomnii, ceea ce din ce stiu eu inseamna ca ar putea aparea in scurt timp si un episod maniacal, lucru de care mi-e teama, pentru ca ar avea destule de pierdut. Data trecuta si-a pierdut jobul ca urmare a diverselor lucruri pe care le-a facut acolo in faza de hipomanie. Am fost asadar la doctor sa o intreb daca nu ar putea sa imi dea ceva ca sa ii mai strecor ocazional in mancare, bautura si mi-a dat rispolept picaturi...inca nu am apucat sa ii pun in nimic, si sincer nu mi-ar placea sa il mint, prefer sa il conving cumva... stiu ca primavara simtomele sunt mai accentuate, desi anul trecut nu a avut nimic. Asa ca sper sa reusim sa trecem de perioada asta si sa revina lucrurile la normal in privinta tratamentului lui.

Ce ma intereseaza pe mine este in primul rand parerea celor diagnosticati cu TAB. Daca starile acelea pe care le acuza din cauza medicatiei sunt atat de aiurea incat sa ajunga sa renunte total sau partial la tratament? Daca ei constientizeaza ca au intrat in hipomanie...Ce ii poate convinge sa revina la medicatia initiala in cazul in care doza redusa nu e suficienta? si cum trebuie sa puna ceilalti problema pentru a nu deranja? mentionez ca pana in prezent nu m-am certat niciodata cu prietenul meu in 2 ani de zile, dar mi-e teama de un episod maniacal in care nu ma va mai vedea, cum s-a intamplat initial, ca o persoana neutra vis a vis de boala sa, ci ca persoana care il intreba in fiecare seara de medicamente... si atunci mi-e teama ca nu ma va tolera in preajma lui, si ca ma va asocia cu tot ceea ce detesta.
Ma intereseaza orice parere, dar cel mai mult parerile celor care sufera de asa ceva.
Multumesc!!

@Julie84

Eu nu stiu cum de doctorita aia a fost de acord sa ii strecori tu in mancare antipsihotic, fara stirea lui, si ti-a dat rispolept picaturi ca sa poti sa faci tu una ca asta! Ma intreb ce conduita deontologica are, iar tu ce conduita morala ai, de te gandesti la asa ceva? Poate se prinde prietenul tau si termina cu tine odata pentru totdeauna! Da, normal ca atatea antipsihotice si Depakine in doze asa mari au o gramada de efecte adverse! Ma mir ca poate sa functioneaza normal cu ele si este de admirat ca s-a reangajat. Cred ca tu si psihiatra lui sunteti mai in neregula decat el!

@julie84

Situatiile de acest gen in care trebuie sa iei decizii pt.cineva la care tii, sunt atit de complicate incit a reusi sa-i faci bine celui in criza fara sa afectezi fiinta in intregul ei si sa fii perceput/a ca cineva pe care se poate baza, e o implicare umana deosebita, dar cu aspecte istovitoare uneori mult prea greu de suportat.
Referitor la faptul ca dupa 3 luni de tratament si-a revenit complet, pot sa te asigur ca se poate iesi din astfel de stari fara medicatie, dar daca totusi o aplici sa fie facuta sub indrumare unui medic de care el sa fie atasat si sa aiba senzatia ca este omul care il va ajuta intradevar.Daca remarci schimbari in rau, cauta colaborarea lui si pt o eventuala perioada de nervozitate asociata cu insomnii, sa aveti pregatite calmante, somnifere, daca asta-i directia pe care ati luat-o, dar exclus, , strecurat, , neuroleptice, astea-s cele mai periculoase administrate anapoda(chiar si adm.corect vin cu pagube mari).In momentul in care se obtine calmul se poate discuta altfel si se poate ajunge la o solutie corecta in care el sa se simta inteles si sa-si insuseasca ca cei din jur vor sa-l ajute, nu sa-l, , condamne, , la o viata anosta.
Starile pe care le acuza din cauza medicatiei sunt reale si se vad in manifestari, aspect, forta vietii, deci tine cont de toate astea, dar nu lasa psihoza sa se instaleze.Ca atare, exclus excitantele(alcool, cafea, tigari..etc)surmenajul, o viata dezordonata in ansamblu.Am citit postari ale medicilor in care aproba alcoolul cu o astfel de medicatie, nu zice nimeni sa aiba o viata austera, dar ponderata in asa fel incit sa devina o placere redescoperirea ei.

@ the_eye

Multumesc de raspuns desi cam acid si fara motiv...am mentionat acolo ca nu i-am pus nimic tocmai pentru ca nu imi place sa il mint...alea le-am luat numai pentru situatia in care ii revine boala si refuza complet medicatia.sunt din cate am vazut fazele alea in care cei diagnosticati cu tab refuza total tratament, medicatie etc...fara voia lor dar influentati de boala...nu sunt genul care sa mint prin urmare ar fi o ultima solutie la care as recurge...de aceea am si apelat la acest forum si la cei care au asa ceva...pentru a intelege mai bine...nu vad de unde motivul de suparare...nu toti stiu despre boala asta cat ar trebui...pana sa nu fiu in situatia de a il avea pe trietenul meu diagnosticat cu asa ceva...habar nu aveam ca exista... cat despre urarea aceea ( sa ma prinda si sa termine odata cu mine) nu cred ca o sa se intample, din moment ce nu i-am pus nimic...doi la mana.a fost sanatos peste 2 ani de zile si datorita sprijinului meu, lucru de care e constient si cred ca apreciaza... la criza pe care a avut-o atunci...majoritatea ar fi plecat crede-ma...dar pentru ca il iubesc si imi pasa de el, nu am facut-o si am decis sa fiu alaturi de el...asta nu inseamna ca o sa stiu intotdeauna ce e de facut, si de aceea mai intreb... Nu mai fi atat de iute in a judeca persoanele, inainte sa te pui in locul lor...

@ k.v

multumesc de raspuns...stiu ca e riscant de aceea nici nu i-am pus ( in orice caz nu le luasem de capul meu, am vb cu doctorul.si daca ii dadeam ii dadeam pentru a inlocui medicatia pe care o lua nu pentru a suplimenta) deoarece nu stiu ce fel de efecte adverse i-ar da ( gen somnolenta etc) si in plus, dupa cum am spus in postul anterior nu imi place sa il mint... si eu tot la colaborarea cu el ma gandeam...si asta era si intrebarea...ce functioneaza in momentele alea? ce ii convinge? stiu ca difera de la persoana la persoana, dar poate ceva din sugestiile voastre ma poate ajuta..acum e bine, nu e rau...dar iar am mai gasit niste pastile aruncate intr-o vaza ( probabil din perioada anterioara despre care am povestit caci acum mi le cere el seara)..Si sper sa fie bine in continuare si sa stea in starea asta cu mai putina medicatie..( ca doar nu sunt sadica, nici mie nu imi place ca trebuie sa ia)

Multumesc anticipat de raspunsuri. Si sper sa nu mai existe reactii de tipul the_
eye care a raspuns mai sus ( recunosc ca nu sunt in situatia celui care are tab si ia medicatie, prin urmare desi inteleg, nu am fost eu in situatia aia, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu judecata aiurea, mai ales cand am explicat suficient de clar ca nu am recurs la minciuni : si mai ales pentru faptul ca am scris pentru prima oara in viata mea pe forum tocmai pentru a intelege mai bine, nu pentru a avea discutii in contradictoriu)

@julie84

Am sesizat buna ta intentie si chiar sunt bucuroasa ca incerci sa descifrezi o problema care a devenit si problema ta, nu ai renuntat si pari dispusa sa accepti situatia ceea ce pt prietenul tau va fi colacul de salvare
Povestea cu medicatia este ca chiar daca acela este sfatul medicului, fara sa stii, este unul daunator si sunt convinsa ca tu vrei doar sa ajuti, asa am crezut si eu, la fel am procedat cu fiumiu si am regretat la modul grav.
Cei cu TAB in general, in aceste perioade ajung la spital si apoi continua tratamentul acasa pt ca mai toti refuza medicatia sau ideea ca au o problema, deci calea de a-l convinge sa accepte chiar e greu de precizat, ideal ar fi sa mai existe o portita de comunicare, intelegere, cu el.
Conecteaza-te la modul lui de percepere, incearca sa vezi cam ce l-ar tine in echilibru si mai ales sa accepte ca intr-o zi va putea singur sa-si gestioneze aceste stari.
Sper sa ai parte de idei din partea celor care trec prin ceva asemanator, dar alege-o pe cea mai nedaunatoare si mai asemanatoare personalitatii lui.

@Julie84

Nu esti obligata sa imi dai mie explicatii, desi ti-am criticat tendinta de abordare si ceea ce vroiai sa faci, dar iti multumesc pentru mesajul privat si pentru ceea ce ai scris in post-ul adresat mie pe acest topic. Nu este numai o problema morala, dar gandeste-te ca atatea antipsihotice, daca si le-ar lua asa cum i-a prescris doctorita, si in plus daca i-ai mai strecura si tu rispolept picaturi in mancare si bautura, i-ar putea provoca sindromul neuroleptic malign, in cel mai rau caz, sau alte reactii foarte neplacute si care nu se mai vindeca niciodata, cum ar fi diskinezia tardiva.

Daca a avut un episod psihotic nu este obligatiriu sa il mai aiba si pe al doilea/altele. Tu nu poti decat sa stai de vorba cu el si sa incerci sa-l aduci pe calea cea buna. Sa ii explici ca trebuie sa se trateze (sa ia medicatia pe care i-a prescris-o medicul psihiatru) si sa ai grija sa aiba un stil de viata echilibrat - sa se odihneasca suficient, sa nu mai piarda noptile, sa manance sanatos si cat trebuie, etc. Cum a spus si k.v, nu trebuie sa mai consume substante excitante sau deprimante ale sistemului nervos - cafea si alcool doar in cantitati foarte mici (si eu iau neuroleptic si Depakine si consum o cafea slaba dimineata si un pahar de vin in fiecare zi si m-am lasat de fumat. De asemenea, nu mai ies in cluburi si doar foarte rar in baruri, unde stii ca distractia consta in intensificarea experientelor prin consum de bauturi alcoolice, tigari, muzica data foarte tare, privare de odihna a organismul si a creierului etc.).

Nu stiu ce alte sfaturi ti-as putea da, dar trebuie sa ai grija cum abordezi problema cu el... daca il vezi ca se simte bine, lasa-l in pace, nu fi cicalitoare, la urma urmei e adult, incearca sa intervii doar cand intr-adevar i se degradeaza starea psihica (adica atunci cand chiar se OBSERVA lucrul asta!). In alta ordine de idei, mie personal si spitalizarea la Obregia mi-a facut bine, daca nu ar fi fost doctorita de acolo si mai tarziu tata sa ma bata la cap ca trebuie sa iau medicatia, probabil ca nu as fi luat-o. Cu toate ca tind sa cred ca mai degraba contactul cu realitatea si cu alti oameni, mai curand decat medicamentele psihotrope, m-a ajutat sa-mi revin din psihoza.

Mi-am asumat intr-adevar de la inceput, ca daca vroiam sa plec, o faceam atunci cand il cunosteam de doar trei sapt... dar mi-a fost drag din secunda unu si nici nu mi-am pus problema sa plec ( felul in care am gandit atunci, si pe care l-am expus si tatalui meu la inceput cand isi facea griji a fost ca i se putea intampla mult mai incolo, cand poate eram si casatoriti...si atunci nu l-as fi parasit nu? prin urmare am ales sa nu o fac nici atunci... si da.singura mea intentie este aceea de a-l ajuta, mai ales in perioada asta...la vara urmeaza sa vina si fetita lui din state...nu as vrea sa il gaseasca in spital, bolnav...ideea este ca el, prin firea lui este destul de incapatanat, daca mai pui si o eventuala negare a bolii, cred ca nu duce la nimic bun in privinta acesteia...cat despre comunicare... e destul de greu de vb despre boala lui deoarece el e o fire puternica si crede ca poate si singur...cand i-am dat-o exemplu pe mama lui care de 7 ani ia medicatia...a zis ca ea e mai slaba, mai sensibila..., i-am explicat atunci ca nu are legatura ca, in mare, e o problema chimica daca vrei, ce nu poate fi la un moment dat controlata.si mi-e teama si prin prisma faptului ca daca mai are episoade maniacale, boala va deveni mai greu de tratat iar episoadele din ce in ce mai dese, si de aceea incerc sa nu se ajunga acolo
cat despre baut...la al doilea episod a fost unul dintre factorii declansatori ( nu a baut excesiv, insa am inteles ca nu trebuie sa bea deloc), acum, in tot cazul, cu exceptia a doua ocazii in care a facut-o, in rest s-a abtinut..
si mai era si intrebarea aceea legata de modul in care isi percep schimbarea de stare ( daca simt cand e ceva in neregula cu ei)... cand voi avea ocazia il voi intreba si pe el, sa vad daca si ce imi spune.
el isi recunoaste boala, insa si-a redus medicatia si a facut-o brusc din pacate, pentru ca daca ar fi discutat cu doctorul si o reducea treptat nu se resimtea chiar asa...la incept, cand a renuntat a avut inclusiv stari de greata, ulterior era mai vorbaret, dormea mai putin, iar acum... are zile si zile...dar de vroe 2 zile incoace a inceput sa imi ceara el medicamentele ( ceea ce inseamna ca le si ia, ca in perioada in care nu o facea, de cate ori il intrebam daca ii aduc pastilele zicea ca le ia el mai incolo...si le arunca).
o sa incerc si omega 3 forte si rhodiolin (rodiola rosea)... sunt naturale, fara efecte secundare, si imi spunea matusa mea, tot doctor, desi nu psihiatru, ca au fost rezultate bune inclusiv in schizofrenie

@ the_ eye

Multumesc,

Sa stii ca nu sunt o fire cicalitoare :), si chiar nu exagerez, de aia nici nu vreau sa il stresez pe el cu prea multe intrebari... cand m-am dus la doctorita, se observa ca de aia m-am dus... si dupa cum am spus si anterior, mi-e teama sa nu recidiveze ca stiu ca dupa e mai greu de tratat, in plus la vara vine si fetita lui si vreau sa fie bine, nu sa mearga la spital sa il viziteze...acum a inceput sa imi ceara el medicatia...ceea ce e bine... cafea nu bea si nici nu fumeaza...de baut nici inainte nu bea mult, dar la al doilea episod ( v orbesc numai de acela pentru ca l-am cunoscut cu trei sapt inainte) cred ca si bautura a contribuit..noptile le mai pierde daca e nevoit... respectiv daca are treaba ( activitatea desfasurata este de asa natura). Si eu as prefera sa nu ia medicamente, dar l-am vazut si fara, l-am vazut si cu...ce-i drept fara a fost la inceputul relatiei noastre, viata lui era mai agitata... Moral l-am ajutat cat am putut, pentru ca este tot ce pot face..
Si te rog, sa imi raspunzi si la intrebarea aceea cu perceperea schimbarii starii lui...daca realizeaza... de ce sunt momente in care el singur imi cere medicatia? simte ceva? o sa il intreb dar nu cred ca imi va raspunde la astfel de intrebari, nu ;prea vb despre asta... o singura data a vb si a spus ca cel mai nasol moment a fost cel in care i-a aparut paranoia.

@Julie84

Cu siguranta constientizeaza ca sufera de ceva si probabil tocmai de aceea iti cere medicamentele.. Oricum, datorita efectelor adverse, atitudinea cuiva fata de ele se poate schimba de la perioada la perioada - ba vrei si stii ca trebuie sa le iei, ba vrei sa renunti la ele si tot asa... Si eu am trecut si inca mai trec prin asta, mai ales ca nimanui nu-i place sa se considere bolnav psihic si chiar ai impresia ca de la o vreme te-ai facut bine si nu mai ai nevoie de medicatie.

Acum nu pot sa stiu sigur la ce se gandeste prietenul tau, pot doar sa speculez...

@ Julie84

Eu am tab de 18 ani si dintre toate medicamentele pe care le-am luat am ajuns la concluzia ca cel mai bun medicament pe care l-am testat este litiul care nu este un neuroleptic, ci o substanta naturala care are rolul de a preveni episoadele maniacale.
Prima oara l-am luat cand aveam 18-19 ani, dupa care boala a remis in jur de 8 ani si nu a mai trebuit sa iau vreun medicament.
Se considera ca litiul este cel mai bun medicament pentru tab si cu cele mai putine efecte secundare, incomparabil fata de neuroleptice. Nu da acea stare de somnolenta iar eu pot afirma ca il iau de 6 luni si nici nu m-am ingrasat de la el.
Te sfatuiesc sa mergi la un doctor care sa il treaca pe litiu.

In Romania nu a mai fost dat o perioada mare pentru ca nu s-a mai gasit pe piata. Unii si-l procurau din strainatate. Am avut ocazia sa vorbesc cu 3 psihiatri si mi-au spus ca cel mai bine se simteau persoanele care luasera litiu si nici nu avusesera recaderi pe perioade mari de timp. Pina la 15 ani.

P.S.: In general persoanele care intra in episod maniacal nu isi dau seama de asta si refuza cu obstinenta medicatia, fiind convinse ca s-au vindecat.

Multumesc! O sa vorbesc cu doctorita sa vad daca ii poate da si apoi ii sugerez si lui. Sper sa fie ok. Sanatate!

Buna ziua tuturor!
Am citit cu interes postarile voastre despre TAB si unele mi-au folosit. Pt aceasta "problema" eu iau Seroquel si Orfiril si ma simt bine. Ce vreau sa intreb este:
1. Se poate ca din cauza sportului excesiv sa viram spre manie? Poate ca o sa zambiti, dar mi se intampla uneori: devin prea vesela si pierd usor simtul realitatii atunci cand fac sport intens.
2.Care e cea mai buna dieta in cazul nostru?
Multumesc pentru atentie!

1. Se poate vira in manie chiar si sub tratament din diverse motive. Daca tu ai depistat ca sportul in exces nu iti face bine, atunci nu mai face sport in exces. Sa nu risti sa ajungi in spital. Dar in general traumele psihice majore, stresul, provoaca episodul maniacal. Nu am auzit niciodata ca sportul.
Faptul ca tu ai insa atata energie sa faci sport atat de mult indica probabil o usoara hipomanie. Cheltuiesti mult ? Mananci bine ? Dormi normal ? Ai putere sa faci foarte multe lucruri fara sa obosesti ?
Verifica si aceste semnale clare care iti indica aparitia hipomaniei.

2. Nu exista o dieta pentru tab.
Nu pot sa iti spun decat ca doctora mea a insistat de-a lungul timpului sa iau 3 lingurite de seminte de in (macinate) pe zi.
Incearca sa mananci si tu toate alimentele bune pentru creier. Le gasesti pe net.

Multumesc, Clara, pentru raspuns. Ce ai scris tu e adevarat in cazul meu, cand fac sport in exces dorm mai putin si am energie mai multa, deci se poate vorbi de hipomanie.
Cu regimul n-am fost clara in exprimare: de la seroquel am acumulat 20 kg in timp si as vrea tot in timp sa le dau jos, dar n-am gasit cea mai buna formula de dieta in cazul meu. M-a ajutat la un moment dat regimul Montignac, insa e destul de restrictiv. Mai grav este ca greutatea excesiva ma complexeaza si, desi seroquelul m-a ajutat sa duc o viata normala, a adus cu el greutatea asta de care nu ma pot debarasa...
Stiu ca am nevoie de rabdare insa, daca v-a ajutat o dieta anume, m-as bucura sa stiu care.

Incearca dieta Dukan, bazata pe proteine. Da rezultate bune, dar din pacate daca nu o urmezi corect risti efectul yo-yo

Buna. Am fost catalogat cu "Tulburare psihotica acuta si tranzitorie" in anul 2005 si am urmat un tratament cu zyprexa si anxiar timp de 7 ani. Treptat mi s-a redus tratamentul si din februarie(2012) nu am mai luat deloc pana in mai, cand mi-au raparut insomniile si starile de agitatie. Am schimbat medicul deoarece fostul medic mi-a zis ca nu mai necesit tratament si acuma sunt diagnosticat cu TAB si urmez de 4 zile tratament cu :Seroquel(300mg) si Depakine(300mg)(dimineata si seara) si litiu carbonic + aspacardin (dimineata, amiaz si seara), precizez ca de la inceperea tratamentului am o stare de somnolenta, privirea in ceata, ameteli si miscare greoaie a corpului(musculaturii). Daca stie cineva sa imi zica in cat timp dispar starile acestea de la inceperea tratamentului sau daca sunt normale? (mentionez ca nu pot merge la servici din cauza starilor)

@celalalt
Eu de 6 ani iau Seroquel si tot n-am scapat de ameteli, rigiditate musculara si alte cele. Ce m-a ajutat in ultimul timp a fost calciul pe care il iau la sfatul doctorului si in urma analizei de sange ce a dovedit ca sunt la limita inferioara cu calciu. Cred insa ca te-ai putea mobiliza sa mergi la serviciu; depinde si de ce job ai. Mai ales nu trebuie sa te sperie efectele astea secundare.

rabdare

Nu ma pricep prea mult la medicina, dar nu imi permit sa stau 6 ani cu somnolenta, privirea in ceata. ameteli etc, deoarece lucrez cu creierul, in proiectare, in fata calculatorului si efectele secundare nu ma ajuta. Ai putea sa imi spui daca la servici iti folosesti 100% creierul si daca poti lucra in conditiile astea?

@celalalt

E din cauza dozelor prea mari, esti prea sedat si nu numai. E total neprofesionist sfatul meu, plus ca nu sunt cadru medical, dar se stie ca multi psihiatri dau medicamente cu pumnul pacientilor. Ia doar jumatate din dozele prescrise de ultimul medic si vezi daca devii mai functional! Putin probabil ca nu o sa-si mai faca efectul.


PS: Daca medicul care te-a tratat atatia ani ti-a spus ca nu mai ai nevoie de tratament psihotrop, tu de ce te-ai dus la alt medic sa iti prescrie alt tratament? Iti revenisera simptomele?

@ the eye

Nu e bine sa dam astfel de sfaturi.
Tocmai am discutat cu cineva cu tab care lua ce lua @ celalalt si a injumatatit pentru a se putea concentra la facultate sa treaca sesiunea.
A facut episod psihotic.
Litiul trebuie sa aiba o anumita concentratie in sange. Ideal ar trebui sa fie 0, 5 ca sa nu afecteze celelalte organe.
Alte antipsihotice precum seroquelul la anumite doze functioneaza ca antipsihotic. In doze mici se dau ca antidepresiv.
Nu e de joaca cu treburile astea in special in cadrul tulburarii afective bipolare in care virezi rapid si faci episod maniacal sau psihotic.

Atunci presupun ca @celelalt trebuie sa se duca sa discute tot cu medicul psihiatru care i-a prescris tratamentul, despre problemele pe care i le creaza acesta (ca nu se poate concentra la serviciu) si trebuie ca acelasi medic sa gaseasca o solutie astfel incat medicatia sa nu il mai sedeze si sa poate fi totusi functional. Doar nu o sa renunte la serviciu din cauza pastilelor!!!

@ the_eye

Presupun caci starile acestea din cauza medicamentelor vor disparea atunci cand organismul se va obisnui cu medicamentele si vroiam sa stiu cam care este perioada de acomodare (de inceput) a organismului cu medicamentele, oricum mi-am luat o saptamana concediu pentru a-mi evalua starea.


PS : Am mers la alt medic deoarece am inceput sa dorm putin noaptea, ceea ce a dus la stari de oboseala in timpul zilei si lipsei de concetrare la servici, agitatiei marite, irascibilitate (mentionez ca in toti anii acestia am avut un singur episod, cel de inceput (adica acuma 7 ani) si o buna relationare cu medicul psihiatru pt a nu recadea din nou ) este pt primadata in cei 7 ani, cand intru pe un forum medical sa aflu pareri despre tulburarile care o sa ne mistuie viata in continuare

Celalalt,
este pt primadata in cei 7 ani, cand intru pe un forum medical sa aflu pareri despre tulburarile care o sa ne mistuie viata in continuare -

sa nu mai spui niciodata asa -- NICI SA NU GANDESTI macar in felul acesta. Gandirea trebuie setata pe lucruri pozitive - mai ales cand e vb de viitor;

Centreaz-te pe miezul de putere divin din interior -- si crede chiar in ceea ce nu poti acum intrezari; crede in lucrurile bune care pot veni dupa acest moment -- NICIDECUM, nu spune. tulburarile care vor veni. TU esti o fiinta admirabila, creata dupa un model desavarsit si omnipotent. Gandeste/ priveste la model, in liniste, cu incredere.

@bleuciel

Multumesc mult pentru gandurile pozitive, foarte frumos ai pus problema, numai ca eu gandesc pozitiv (de aceea am reusit sa trec peste acel episod si sa am un job). Acuma imi pun semne de intrebare din cazua somnolentei de peste zi si timpul de acomodare a organismului cu medicamente, deoarece la dispozitie am o saptamana pana la reinceperea lucrului. Oricum o sa treaca saptamana asta si o sa vad rezultatul si pe urma vad ce o sa fac.

@ celalalt

Intr-adevar, efectele secundare sunt neplacute. Spui ca ai luat la inceput zyprexa...cum ai tolerat efectele lui secundare la jobul tau? Sau atunci nu lucrai?
Si eu am un serviciu destul de solicitant, si eu lucrez cu calculatorul ( nu asa intens ca tine, recunosc). Pt a tolera efectele secundare, beau cafea in cantitati rezonabile. Nu te sfatuiesc sa faci ca mine. Un sfat bun doar doctorul tau ti-l poate da. Insa nu cred ca renuntarea la tratament poate fi o solutie, cel putin in cazul meu. Tu faci cum crezi ca e mai bine. De altfel, fiecare organism reactioneaza diferit la acelasi tratament. Mie mi se pare mult mai agreabil seroquelul decat zyprexa.
Sanatate!

@ rabdare

Am luat zyprexa fix cand am avut episodul psihotic (la icneput) atunci terminasem facultatea, m-am suprasoicitat cu lucrari de diploma + am intrat si in servici, am inceput sa beau cafea etc nu am mai dormit noaptea si am cazut, doctorul mi-a dat zyprexa dar cam un an de zile nu am lucrat deloc deoarece nu ma puteam concentra prea mult si aveam nevoie de somn, in timpul acesta studiam singur acasa proiectare pt a putea sa lucrez din nou, ceea ce s-a si intamplat astea si cu ajutorul doctorului care nu si-a pierdut increderea in mine si m-a sustinut moral. Acum acelasi doctor mi-a zis ca nu mai trebuie sa iau tratament din februarie, ceea ce am si facut dar in mai am avut nunta si concediu ulterior care m-a suprasolicitat si am revenit la alt medic dupa cum am scris mai sus, care mi-a zis ca am TAB. Tratamentul dat de el a fost unul de clinica prea mare pt mine fapt care am mers la alt medic, care mi-a pastrat doza de seara si acuma iata-ma iara la servici cu mai putine efecte secundare.( am ramas pe seroquel seara doar) sa vedem ce va urma?