Probleme cu soacra

Buna seară! Postez pe acest forum in speranţa ca cineva va fii capabil sa imi dea un sfat. Am o relatie de 3 ani aproape cu un bărbat. Avem si un băiatel in varsta de 7 luni. Problema mea este soacra. El este de alta religie si anume musulman, insa născut si crescut in Romania. La început lucrurile intre mine si soacra erau ok, nu se baga, mai comenta din cand in cand, dar nimic ieşit din comun. Pana in ziua cand i-am spus ca sunt insarcinata, atunci parca am apasat pe un buton si totul s-a dus de rapa. Atunci am aflat ca ea nu a fost de la bun început de acord cu mine si ca niciodată nu va fii, spera ca ne vom despărţi si ca totul este o joaca. Problema nu este religia, lucru la care mulţi s-ar gandi, ci eu, si mai mult, orice femeia din viata fiului ei. Ea l-a crescut singura si a refuzat sa îşi refacă viata, aşteptând ca fiului ei sa stea toata viata langa ea, renunţând la a lui. El este un om care este uşor influenţat de ea. Ea nu munceşte, si nu pentru ca nu poate, ci pentru ca nu vrea. Considera ca este obligaţia lui sa o întreţina. Am locuit împreună cu ea in ultima perioada a sarcinii mele, din dorinţa de a ii demonstra ca ii iubesc fiul. Si intr-un final am fost daca afara in 8 luni de sarcina după ce am prins-o cu mai multe minciuni. Şi cea mai mare, faptul ca ea nu este bolnava. Cat am locuit împreună cu ea, totul a fost un calvar pentru mine. El lucra zilnic, de la 12pm la 12am. Cat timp era el acasa, ea era o sfânta. Insa după ce pleca el, nici nu cred ca apuca sa urce in masina, ca începea.. reproşuri ca ii fur baiatul, ca il va face sa ma lase si multe altele. Inclusiv făcea mizerie in casa, numai ca eu sa fac curat. Mulţumesc lui Dumnezeu ca am avut o sarcina usoara si am putut sa fac tot. Imi reproşa ca sunt după banii lui, el având un loc de muncă foarte bine plătit, insa eu am muncit in jur de 2 ani si in relatia noastră de aproape 3 ani, chiar si pana in luna a 7a de sarcina. Nici nu s-a pus vreodată problema sa stau cu el pentru bani, mai ales ca si eu am o situatie destul de buna din punct de vedere financiar. Timp de doua zile la rand am chemat ambulata pentru ea pe motiv ca i-ar fi rau. Pana atunci o credeam ca este bolnava, însă in urma controalelor si analizelor, medicii au spus ca ea este sanatoasa si in afara faptului ca bila lucrează mai greu, nu are nimic. Au trimis-o la un neuropsihiatru. In seara respectiva, cand sotul a ajuns acasa, ea l-a luat de la usa, si a început sa indruge minciuni : ca ii vorbesc urat, ca nu fac nimic (toata curăţenia in acasa, zilnic, era făcută de mine, spălat, călcat, tot!) si multe altele. De vorbit urât nici nu se pune problema, din dumneavoastră nu am scos-o niciodată, de jignit, nici atat. In seară respectivă, soţul m-a dat afara pe motiv ca mama lui are dreptate absolută si eu sunt cea "nebuna". Am plecat la parintii mei. Am decis apoi ii mai acord o şansă, însă am rămas la părinţii mei, nu mai puteam suporta tot stresul din partea ei, mai ales insarcinata fiind. Am născut, a fost la spital si mama lui, prima ziua dupa naştere, totul ok. A doua zi, s-a iscat o cearta intre mamele noastre dupa ce mama lui a pus primele hainute pe copil nespalate, pe motiv ca "asa face anticorpi copilul". Nu a fost asa, copilul a făcut o iritatie de toata frumuseţea. Nu am vrut cearta, asa ca i-am dat hainele mamei mele sa le spele. In ziua aceea, mama lui trebuia sa vina dimineaţă sa imi aduca mâncare si mama dupa-amiaza. Mama lui nu a venit, nici nu a sunat, si eu trebuia sa mănânc, fiind slăbită după naştere, laptele a venit si greu si avand si nişte complicaţii. A venit exact cand ştia ca a venit mama si cu chef de ceartă. La final, am fost lăsată cu copilul in spital de către el. M-am dus la părinţii mei. Nu am vorbit o perioada si atunci cand am vorbit cu el, a doua zi, am primit ameninţări de la mama lui, sa ii las baiatul il pace. I-am mai dat inca o şansă, iar in decembrie, a plecat in Anglia. Nu am stiut nimic, am fost anunţata cu doua zile înainte de plecare, de catre el. Îşi scose paşaport, tot, pe la spatele meu, si dupa ce a vorbit cu mama lui. Ne-am despărţit, am stat despărţiţi o luna. In ianuarie, ne-am reimpacat, totul ok, pana cand mama lui a aflat, atunci ne-am despartit iar. In Anglia, în acelasi oras cu el, lucrează si unchiul lui, un om care i-a tinut si locul de tata. Un om care la rândul lui nu este de acord cu mine, pe motiv ca sunt o femeie "prea deşteaptă" si lui ii trebuie una "proastă" care sa ii fie sluga mamei lui. Acum, de cateva saptamani, vorbim din nou, ne ferim de toata lumea. El este conştient ca mama lui este de vina, dar spune ca e de datoria lui sa o ajute. Lucru cu care eu sunt de acord, dar nu pot accepta ca ea sa imi conduca casnicia. De cand am primit mesajele cu ameninţări de la ea, de după naştere, ea nu a mai sunat nici măcar sa întrebe de nepotul ei. El imi cere sa ma mut in Anglia cu copilul, însă mi-e frică.. Daca ma trezesc iar in strada? Unchiul lui o sa afle ca ma mut acolo, mai ales ca ei se vad zilnic, e capabil sa ii trimită bani mamei lui ca sa mearga si ea acolo si sa ne despartă din nou. Problema e la el, vina in mare parte e a lui, insa e tatăl copilui meu, il iubesc, iar pentru mine ca si soţ a fost exemplar. Nu inselat, nu lipsit de acasa, etc. Problema lui este mama lui, a renuntat la facultate, a facut sacrificii multe pentru ea. O întreţine, ii da si 25-30 de milioane pe lună, si ea profita. A luat de la mine si de la copil si i-a dat ei. Sunt mult mai multe de zi, insa daca as scrie tot, s-ar bloca serverul. Ce e de făcut in privinta asta? Ce sfat imi daţi? Sunt într-o mare dilemă si in viitorul apropiat ar trebui sa plec la el cu copilul. I-am relatat nesiguranta mea si m-a asigurat ca nu se va mai intampla. Dar e greu sa mai ai încredere intr-un om din acest punct de vedere, mai ales cand te-a lasat balta de atâtea ori.

Wow, ce mult am scris, si asta încă nu e tot. Chiar am nevoie de sfaturi, multumesc anticipat!