Probleme cu soacra

Buna ziua!Am o relație de 9 ani si de 1 an si jumatate locuim impreuna la părinții lui.De aici a aparut si problema intre noi doi si intre noi patru.In ce sens..soacra mea obosnuita sa mearga la tara la părinții si socrii ei in fiecare weekend nu a renuntat la aceasta idee nici dupa ce m-am mutat eu acolo.Plus de asta vrea sa faca numai ea mâncare.Banii ii avem separat de parintii lui dar platim intretinere si ce mai trebuie.Pentru treburile astea eu am discutat cu prietenul meu si i-am spus ca nu mi se pare ok sa se întâmple așa.Si el a fost de acord si sa certat cu ei pe tema asta de mai multe ori fara rezultat insa..adica stăteam certati cu ei 1 spatamana 2 timp in care ne gospodaream singuri.Nu mai mergeam nici la tara in weekend.Cand ne impacam sa zic asa..iar incepea cu vechile povesti ea vrea sa faca mancare(de multe ori ii si intreba pe fiul ei ce vrea sa manance) si sa o ducem la tara pe ea si pe sotul ei.Ultima cearta am avut.o acum 1 luna cand ma sunat mama ca vrea sa vina pe la noi ea nu a fost niciodata la noi de cand locuiesc cu el, si ea a spus ca nu doreste sa o primeasca in casa ei.Tot atunci a atunci a fost si prima oara cand mi.a spus ca nu sunt pentru baiatul ei, ca ea nu ma suporta nici pe mine nici pe mama, ca orice ar fii el tot copilul ei ramane si ca putem sa plecam cu chirie ca o sa vad eu ca intr.o luna fiul ei se intoarce tot acasă, si ca o sa faca tot posibilul sa ne desparta.El este schimbat normal de cand am venit eu in casa si bineinteles ca ea tipa prin casa ca eu fac farmece ca i-am nenorocit baiatul ca o sa aibe ea grija..am avut o icoana cand m-am mutat la ei si ea ia spus lui sa imi arunce icoana ca este cu farmece.El a ținut cu mine ca de fiecare data dar mereu imi spune ca pana la urma ce poate sa le faca sa le de-a in cap, daca atât ii duce capul.De 1 luna, a cam inceput sa bea, inainte nu bea si de cand avem atatea certuri cu parintii lui a inceput sa bea.Nu stiu cum sa fac sa se termine odata tot balamucul, am vorbit cu el sa facem nunta de 3 ani încoace se razgandeste ba ca facem ba ca nu facem, acum 2 luni mi.a spus ca nu se simte pregatit dar oricum o sa facem nunta sa stau linistita.A venit el cu ideea sa plecam cu chirie, sa razgandit dupa ceva timp..ca o sa ne fie greu ca nu me ajunge salariu..Toate certurile ne-a afectat si viata sexuala, nici nu ne mai intelegem ca inainte ptr ca sunt foarte stresata si simt ca nimeni nu ma intelege.Nu stiu cum sa fac nu as vrea nici sa arunc 9 ani la gunoi, dar nici asa nu mai pot sa suport.Ma puteti ajuta cu un sfat?Va multumesc!

Haideti sa fim seriosi. Eu inteleg ca sunteti specialisti, ca ati invatat multa teorie, ati citit carti, dar va pierdeti si voi ratiunea si sensul ei printre detalii. Ce sa identifici cand deja e identificat ceea ce iti loveste in suflet ? Problema e mult mai simpla, daca societatea nu ar impune intr-un mod penibil si prostesc respectul fortat. Nimic nu iti da dreptul pe lumea asta, indiferent cine esti, ce pozitie ai, ce titlu familial ai, sa abuzezi. Ei bine, asta se intampla in multe familii, din partea multor rude, chiar in majoritatea dintre cazuri. Oamenii se simt indreptatiti sa abuzeze. Daca venea cineva si va spunea ca este abuzat sexual, il sfatuiati sa faca terapie de familie cu agresorul pentru a inceta abuzurile ? Nu. De ce ? Pentru ca abuzatorul are niste probleme psihice, cat si de caracter, care nu vor fii oprite prin opinia altora, din moment ce oricum, nu reactioneaza la atitudinea ta respingatoare fata de ceea ce face. De ce in cazul unei alte forme de abuz, un abuz pur psiho - emotional, o arde toata lumea cu teorii si consilieri ? Ca va simtiti in locul abuzatorilor unii dintre voi ? :-), ca vi-ar placea in situatia lor sa fiti iertati, scuzati, sa primiti permisiune pentru un astfel de comportament ? Stii, cand ierti un om, il ierti pentru tine, adica treci pur si simplu peste ce s-a intamplat, dar de aici pana la sa accepti sa fii lovit din nou, chiar si psihic - emotional, sa dai frau liber sansei de a se intampla asta pana in punctul in care vei fii mutilat...nu e normal, iar asta e o realitate. Nu e normal sa uitati ca specialisti sa fiti oameni, si sa dati raspunsuri "cu picioarele pe pamant", doar de dragul unor solutii sofisticate si inutile.
Cat pentru autoarea subiectului, cred ca ai inteles ce am vrut sa zic. Ai grija de tine. Ne-am nascut sa fim individuali, si sa rezonam cu oameni pe aceeasi lungime de unda cu noi, care vor sa rezoneze pozitiv cu noi. Nu suntem datori nimanui, indiferent ce titlu poarta, mama, tata, sora, frate, socru, soacra. Ai o singura datorie pe lumea asta, sa ai grija de tine, iar daca vei avea copii / daca ai copii, sa ii lasi sa fie liberi, sa ii inveti sa fie liberi...si nu ce sa gandeasca, ci cum sa gandeasca, cum sa puna problema.

Imi pare rau daca ati simtit mesajul ca pe o insulta. Recunosc ca sunt o fire mai directa si depinzand de subiect, uneori exprimarea e lipsita de maniere. Nu este un strigat de ajutor, pentru ca raspunsurile se afla la noi, nu la ceilalti. Psihoterapia defapt asta face / ar trebui sa faca, sa-l ajute pe om sa se descopere pe sine, sa se inteleaga mai bine pe sine, ca sa isi poata face singur ordine in viata privata, iar asta depinde si de priceperea, talentul / abilitatea, empatia si chiar si experienta de viata a psihoterapeutului cu, care omul intra in contact. Lasand deoparte iluzia divergentelor care pare sa fii iesit din schimbul nostru de replici, am totusi dreptate cu ce am zis...tocmai asta, ca raspunsul se afla la persoana in sine, de la modul cum se simte stie deja ce ii face si ce nu-i face bine. Nu este nici simplu, nici complicat, e doar normal, si de asta tind sa reactionez mai direct la prea multa lalaiala in fata unor situatii naturale. Nu exista numai pozitiv domnule psihoterapeut Rares Ignat, si nu orice e negativ e daunator, totul tine de un echilibru, si de limitele fiecaruia, cat poate suporta, si cat il afecteaza. Daca o persoana se exprima mai direct / impulsiv / incisiv, cum am facut-o eu, nu inseamna ca trebuie sa i se sugereze ajutor, sau ca automat semnifica ca trebuie salvat / a din ceva. Vedeti cum teoria nu are neaparat treaba cu realitatea, in nici un caz in totalitate.teoria si parerile altora nu sunt in totalitate corecte. Evolutia inseamna adaptarea la schimbare, si reechilibrarea individuala :), iar daca cineva simte nevoia de ajutor, o va cere, si va stii sa ceara exact ce are nevoie.

Cand nu ma simt bine intr-o situatie, daca e vina mea imi repar greselile daca mi se ofera ocazia, nu imi e rusine sa recunosc ca imi pare rau. Daca nu e vina mea si vad ca am de-a-face cu oameni "inchisi", "bolnavi de control" am invatat ca raspunsul e sa cauti pe cat posibil sa te retragi. Cand nu se poate evita mediul de abuz, trebuie sa se evite intrarea in discutii cu astfel de persoane, pentru ca indiferent ce le-ai spune tu, ei vor raspunde cu aceeasi non salanta si nu exista sansa de a o da la capat, vorbim aici de abuzuri, nu de neintelegeri obisnuite. Cred ca multi, daca nu toti, am fost si in situatii de abuz, daca cu asta va referiti la "strigatul de ajutor" :), trebuie sa fii norocos, sa te nasti intr-un mediu "educat", ca sa nu intampini si situatii de genul. Nu m-a schimbat asta la modul in care sa tratez nedrept sau abuziv la randul meu persoane nevinovate, doar "m-a educat" sa am mai multa grija, sa recunosc mai usor persoanele "bolnave", si ca e bine uneori sa asculti si de instinct, cum simti oamenii. Experientele din trecut nu au o semnificatie speciala ca s-au intamplat, dar omul are abilitatea asta sa foloseasca ce i s-a intamplat pentru a se proteja de ceea ce nu i-a facut bine inainte. Eu consider ca e o inselatorie sa crezi ca strainii te pot ajuta, cel mai mare ajutor ce il poti primii de la un strain...este intelegerea, sa simti ca rezoneaza cu tine, pentru ca un om aflat in probleme asta simte, se simte neinteles, neiubit, respins...ca si cum de el nu este loc, de asta ii vedem agitati, anxiosi, depresivi. Cum era si vorba aia.cum ca depresia ar fii lipsa de iubire. Eu inteleg ce spuneti, ca nu toata lumea are abilitatea de a se cunoaste si controla pe sine mai ales, altfel nu am mai vorbii de diverse situatii.

Mai adaug doar ca, ce ati perceput dumneavoastra, si ceea ce percepeti in general, nu este nevoia de ajutor a altora, pur si simplu ceea ce se vede, la fel cum se vede si viceversa. Poate spune ceva despre ei :-), se simte poate ca au avut experiente de genul, sau ca au vazut in preajma lor experiente de genul, ca poate au devenit protectivi si directi, si nu mai incearca sa impace "si capra si varza", doar de dragul unei formalitati. Si poate puteti tine cont si dumneavoastra, de faptul ca poate luati uneori prea personal unele mesaje, poate omiteti sa intelegeti ca oamenii au si momente in care gresesc, ca poate au raspuns prea agresiv, dar era fata de subiect, nu fata de tine ca si persoana, mai ales cand nu te cunosc. Sunteti constient si dvs, ca si dvs ati "intepat" inapoi cel putin la prima replica...asta se cam intampla in general cand primesti un sfat pe care nu il ceri, deci nu a fost cu nimic diferit fata de ceea ce am facut eu, doar ca a fost mai scurt. Inteleg, spre deosebire de momentul respectiv cand am scris mesajul, si cand nu am stat sa-l recitesc inainte sa apas pe trimitere, pot intelege ofensa, v-ati simtit atacat si personal, vi-ati simtit atacata si profesia, pana la urma este ceea ce faceti, si a fost o exprimare per total mai nepoliticoasa. Pentru asta imi cer scuze, si va vine sa credeti sau nu, mesajul chiar nu a fost scris cu rea intentie. Dar si daca as fii scris mesajul altfel, diplomat, politicos, aproape sa fiu "pupincurista" ceea ce mie nu-mi place, nu stiu daca ar fii reiesit altceva. Din pacate cand e vorba de convingerile unui om, mai ales cand se ocupa de ele, ele nu pot fii combatute nici prin explicatie logica, rationala, nici prin recunoastere. Si un medic reactioneaza la fel, daca ii vorbesti de partile negative si de nereguli, va sarii inapoi si va lua apararea atat lui, cat si a colegilor, se va folosii de laturile pozitive ale profesiei ca sa incerce sa compare / sa le combata pe cele negative, si se va umple de tot felul de scuze. Asta s-a intamplat cu o doamna doctor de exemplu, caruia i s-a povestit de o experienta negative, si care a inceput sa insulte si sa invinovateasca persoana " inseamna ca tu esti cea mai ghinionista persoana cunoscuta, nu exista asa ceva, medicii fac mult bine, ajuta la nasteri, trateaza racelile, iti amelioreaza problemele", sau cand a fost vorba de faptul ca toti isi scuza intr-un mod pueril greselile " pai un ospatar poate gresii dar un medic nu ? ". Efectiv un om cand se simte atacat, nici macar nu ar accepta sa perceapa cu ce are dreptate celalalt, si nici nu poate accepta sa vada lipsa de dreptate in cum gandeste, cum vede lucrurile. Vi-am povestit doar / vi-am dat un exemplu. Atata tot.

Imi cer scuze si pentru greselile de scriere, nu stiu sa imi dezactivez auto corect-ul si nici mesajele de pe romedic nu stiu sa le editez ca sa le pot corecta, nu am gasit optiunea.

Apreciez ca ati putut trece peste aparenta mea exprimare nepoliticoasa :-). Treaba este ca, inainte sa ne luam noi la replici, desi am folosit la plural directia primului comentariu pe acest subiect, ceea ce mi-a determinat opinia, a fost opinia doamnei psiholog, care nu mi-a parut ca se comporta profesionist, cand a sfatuit-o pe fata sa nu cumva sa se planga la partenerul ei de soacra-sa, ca poate va fii si ea soacra pe viitor, si nu i-ar placea nici ei sa aiba o nora care sa o discute. Aici mi se pare ca sfatul e deja dupa mentalitatea personala, dupa temerile si asteptarile personale, ci nu profesionist :-). Eu sunt de parere, si cred ca e sanatos, ca atat timp cat un om are un caracter dificil, un suflet rautacios, si duse spre extrema aceste aspecte, adica nu si-ar cere iertare nici in ruptul capului (sa fie din suflet zic, ca pe obligate sau din constrangere de situatiei e acelasi put din lac, nu se pune ), cand nu exista compasiune si prezenta minimului de normalitate in omul respectiv, sa accepte cu fiinta lui ca greseste, atunci este toxic sa mai ai ceva de-a face cu el, sa te supui constant sentimentului de neincredere si de pericol, si nu merita sa faci vreun efort, sa cauti mijloace sa te intelegi. Nu iti faci nici tie bine, si nici omului aluia nu-i faci bine oferindu-i ocazia sa ramana in involutie avandu-te ca pion pe tine. Eu inteleg ca parintii sunt oamenii care dau viata, dar viitorul copiiilor e cu cine si-l fac, si daca isi doresc sa ramana familie, nu doar pe certificat, conteaza comportamentul si intentiile pe care le aplica. Aici ma refer ca noi in general, complicam mult lucrurile, si gresesc si copiii acestor parinti care le permit sa fie prezenti in viata lor si in viata persoanelor dragi lor, daca ei au instinct de distrugere. Noi am primit o viata sa fim individuali, iar comuniune vine din reciprocitate.Eu cunosc cat de dificile sunt aceste situatii, nu numai pentru ca parintii partenerului meu sunt oameni bolnavi la suflet ca sa zic asa, dar si parintii mei sunt la fel, si dinainte sa fiu eu in situatia in care sa fiu tratata neomeneste de familia altuia, nu le-am permis alor mei sa-mi trateze cunoscutii urat. Va spun sincer, ca eu nu-mi pot da seama cum poate exista o normalitate altfel decat normala, nu exprim tocmai bine acum ce vreau sa zic, si sunt plina defecte si eu, nu o spun nici in calitate de persoana bleaga, dar eu nu-mi explic decat ca acesti oameni sunt bolnavi, mintea lor nu functioneaza normal.

Si iarasi, Doamne ce a iesit cu autocorectul. :)) Am scris initial, ca nu-mi pot da seama cum poate exista o realitate altfel decat normala *, chiar trebuie sa gasesc optiunea de editare.

E vorba aia, cu toate ca nu-mi plac in mod deosebit citatele, "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face".

Mi se pare cea mai plina vorba...toti avem un corp, si un psihic, care e afectat de negativitati si abuzuri, asta nu tine de mentalitate, ca mentalitatea tine de dramatizare, dar tine in primul rand de cauza efect, la fel cum exista si legea gravitatiei la care daca te arunci de pe acoperis, cazi si te lovesti, la fel exista si legea asta absolut naturala de cauza efect, tot ce se intampla creeaza un efect, pe atat de intens cu cata intensitate e dat de cauza in sine.

Mi se pare absolut hilar, faptul ca toti suntem supusi la asta, si totusi unii nu inteleg si nu evolueaza din asta. Ti-ai taiat un deget te doare, ai inteles profund de ce ar trebui sa eviti / sa nu mai faci asta. Esti om si stii cum te-ar face sa te simti anumite chestii, sau le-ai simtit deja...cum le poti reproduce altcuiva ? Cred ca aici e ceae ce se numeste boala, chiar e nenatural.

Sa stiti ca ma uitam cu partenerul meu la un film, foarte bun, I saw the devil, daca nu l-ati vazut, merita sa va faceti timp :). Nu este ceea ce pare, nu are legatura cu exorcizari si chestii ce tin de fantastic, este thriler corean, deci recomand si subtitrare.|

Prin numele sau " I saw the devil" se refera la un psihopat, care tipic, omora si transa cu sange rece, si partenerul uneia din fetele ucise de el, a plecat pe urmele lui, dorind sa-si tina promisiunea ca cel care a omorat-o pe ea in ororile cu care a facut-o, sa plateasca de 10 de ori mai rau, Insa culmea, psihopatul nici dupa ce a fost supus la randul sau la chinuri repetate, tot nu regreta ce a facut, efectiv dupa expresia si non salanta din ochii lui, chiar se putea creea expresia " I saw the devil"

Partea hilara, e ca atunci cand psihopatul era chinuit la randul sau, chiar in randuri repetate, fizic culmea il durea, urla, nu mai voia :)), iar eu glumeam cu "ah, deci doare" :)), dar totusi simtul dintre fizic si suflet tot era rupt.

Iar ceea ce am spus dupa ultimul dumneavoastra reply, bineinteles ca tine de limitele fiecaruia, sunt unii care nu tolereaza nici comportamente distructive, si nici persoanele in cauza dupa incidentul respectiv, si nici nu trebuie sa li se ceara asta.

Mai este si genul care trece peste intoleranta, si ramane prezent, ba chiar mai mult se baga pe sub pielea omului respectiv, daca asa doresc personal, nu ai ce sa le faci, doar ca culmea, din ce am observat, la toti acestia din ultimul rand, ei tolereaza frustrarile altora, dar ajung frustrari la randul sau, si ajung sa verse asta pe persoane nevinovate.

Eu cred ca asta zice ceva, nu au acceptat ce se intampla defapt, doar au inghititi, si pana la urma n-au putut s-o duca daca asta a rezultat :)