Boala sau manipulare

Buna ziua,
Mama mea face crize de isterie din motive neantemeiate. Nu accepta faptul ca nu poate sa ne controleze pe mine, fiica ei (32 ani) si pe tatal meu. Nu poate sa conceapa ca eu nu seman cu ea si ca ma inteleg foarte bine cu tatal meu. Imi e foarte greu sa va povestesc toate aspectele acestei povesti. Ideea este ca dupa o discutie cu o vecina, in care tatal meu nu s-a bagat, considerand ca femeia nu a zis nimic jignitor, a incercat sa se sinucida (eu cred ca a fost doar o scena ca sa ne sperie) luand cateva pastile de calmare/somn, (8 pastile) cand tatal meu era in casa. La cateva luni si-a adus aminte de cearta, s-au certat din nou si ea a plecat sa dea divort dupa 36 ani de casnicie. Pe drum i s-a facut rau si a ajuns la spitalul de psihiatrie. Noi am aflat dupa 2 zile, timp in care am cautat-o neancetat anuntand politia si toti cunoscutii. Dupa doua zile ne-a sunat sa ne spuna unde e, refuzand sa o faca mai devreme, pe motiv ca nu a vrut si ca nu s-a gandit ca noi suntem disperati.
Dupa doua saptamani in spital a venit acasa...buimacita din cauza tratamentului si a starii de neliniste. Doctorul a spus ca nu este bolnava, ci doar este foarte rea si nu concepe sa avem noi alte pareri.
Dupa o luna a facut o alta criza de nebunie/isterie...dupa ce lucrurile se mai linistisera si ea nu mai era in centrul atentiei. Nu pot sa relatez toata povestea, caci este fara sfarsit...dar as vrea sa stiu daca puteti sa va dati seama daca este boala sau doar joaca teatru.
Eu voi avea un bebe in doua luni, vreau sa stiu daca pot sa-l las cu ea...daca nu exista vre-un pericol in cazul in care ramane singura cu copilul. Si daca exista, cum ii voi spune eu ei ca nu poate sa stea cu el...
Stiu ca cer cam mult dar sunt disperata si nu mai stiu ce sa fac.

parerea mea este ca mama dumneavoastra are intr-adevar probleme psihice. Nu ar "face pe nebuna" timp asa de indelungat.
Este bine sa va consultati inca cu un medic in privinta dumneaei.
Cat priveste copilul, este bine cred sa evitati sa il lasati singur cu mama, fara a-i da explicatii dumneaei. dar cel mai bine va poate lamuri un medic bun din orasul dumneavoastra.
Numai bine!

Va multumesc pentru raspuns, dar asa cum am mai spus am vorbit cu doctorul care a tratat-o cat a fost internata, si ne-a spus ca nu este bolnava, ci doar este autoritara si rea si nu se poate face nimic prin tratament. Daca ea nu vrea sa se schimbe nu putem sa facem nimic. Chiar nu stiu ce sa mai cred.

salut! Eu am un baietel de 8 luni si l-am crescut singura desi aveam cu cine il lasa acasa il luam peste tot cu mine de cind l-am nascut in felul asta il scoteam in fiecare zii la aer.Cind era f. frig el avea cam 2-3 luni il purtam in port-bebe bine imbracat si cind gatesti il poti tine cu tine in buc.in carut sau sint cosuri speciale.In felul acesta il tii deoparte de mama ta care cred ca poate reprezenta un pericol pt. el iar ei ii dai raspunsuri evazive daca nu o poti confrunta.Eu ii spuneam surorii mele care se oferea sa ramina cu el ca eu nu vreau sa ma despart de el nici o clipa.Sa stii ca nu e imposibil si desi am avut o nastere grea si m-am refacut greu m-am descurcat si le-am facut pe toate singura.Succes.

Multumesc MACKANZIE pentru incurajari, sper sa pot sa-i fac fata pana la urma. Mie nu imi este teama ca nu o sa ma descurc cu copilul, imi e greu cu mama, care chiar ieri imi zicea sa imi iau canapea extensibila sa aiba pe ce sa doarma.dupa ce mi-a zis ca ia spus doctorului ca ei ii vine sa dea foc la casa.
Daca mai aveti sfaturi pentru mine sau solutii va rog sa nu ezitati sa le impartashiti cu mine...sunt cam disperata.

Uite ce spun eu daca vrei sa ma crezi solutia e la tine.Eu am trecut printr-o situatie si mai nasoala si ma culcam plingind ma trezeam plingind pina am plins de nu mai am lacrimi.Atit am suferit la nasterea copilului si imi era necaz ca nu mai puteam plinge ca in felul asta sa-mi alin durerea.Si am inteles ca numai eu ma puteam ajuta si m-am ajutat.Iti sugerez sa intri la top sanatatea si de acolo pe primul site si pe forum in dreapta sus.Acolo o sa dai de un medic psiholog cu care se poate discuta in direct.Tu insati ai nevoie de cineva calificat cu care sa discuti ca sa poti face fata situatiei.Sa nu iti fie rusine sa ceri ajutor.Succes.

Chiar imi doresc sa vorbesc cu un psiholog, caci crede-ma am ajuns sa nu mai imi suport mama... Vorbesc frumos cu ea, ii dau sfaturile care cred eu ca sunt mai bune, incerc sa-i explic cum ar trebui sa vada lucrurile, dar nu o doresc in viata mea...
Imi pare rau sa aud ca ai avut probleme atat de mari...sper ca tu si baietelul tau sunteto bine si sanatosi acum.
Iti multumesc din nou pentru sfaturi...si numai bine.

Eu cred ca mama ta are totusi si probleme psihice, pentru ca a internat-o la psihatrie doua saptamani, - altfel as crede si eu ca e doar rea si conduce familia "cu mana de fier" dupa conceptiile ei (probabil invechite) fara sa va dea drept la replica. Ar fi bine sa-l intrebi pe psihiatru de ce a tinut-o doua saptamani internata? De ce i s-a facut rau pe drum? Ce tratament i s-a facut ca a fost buimacita cand a venit acasa si pentru ce? Pana nu ai claritate si eu in locul tau nu i-as da copilul meu.

multumesc Jeanny pentru raspuns...
Ideea e ca doctorul a zis ca nu are nimic...doar ca vrea sa ne controleze...si buimacita a fost din cauza sedativelor care i s-au dat ca sa doarma...
E posibil sa aiba si probleme pshihice, dar noi nu putem sa facem nimic daca ea nu recunoaste si nu vrea sa se trateze.
Oricum situatia e complicata...nu stiu ce o sa ma fac cu ea. Imi e greu sa o spun, dar as vrea sa plec undeva departe de ea...De tatal meu imi pare rau, care sufera si nu se mai intelege cu ea...complicat...

draga mea, mama ta nu se preface, are probleme dar nu psihice, ci de comportament, cauza fiind varsta, stresul si o mare frica de viata.Acest prezent foarte agitat ne creeaza mai spaime ce nu le constientiza, fapt pentru care atacurile de panica se acumuleaza generand rabufniri agres-constiente car eseamana cu isteriile dar care sunt de fapt iceputul unei forme de scleroza in placi care se instaureaza sigur si in liniste.Aceste stari duc la o grrava deviere a sistemului neuro-vegetativ, iar la nivel intestinal sunt accelerate anumite secretii enzimale care duc la starea de furie gen colicist.Aceasta mutatie tine doar de frica interioara neconstientizata, iar daca tipa e pentru ca biata femeie incearca sa controleze cum putea, candva, mai bine situatiile asemanatoare, iar acum, intrebarea se pune, altfel, chiar realizeaza ca si tu esti femeie, o alta femeie!...la voi se impune o revizuire corecta a relatiilor de comunicare, care trebuie sa se faca de fata cu toti membrii familiei, nu separat, adica, cu cartile pe fata,...atunci incepe greul...va suporta.caci seamana mai mult cu o rivalitate nicidecum a cearta intre mama sio fiica.

multumesc Lucyana...imi cer scuze ca am lasat sa treaca atata timp fara sa mai verific ce mai ma sfatuiti...dar intre timp am nascut un baietel perfect...care ma tine in priza...
Poate ai dreptate in ceea ce o priveste pe mama mea, insa discutii si comunicare cu toti membrii familiei au fost de nenumarate ori...fara nici un rezultat.
Oricum decand am nascut s-a schimbat fata de mine...nu mai am nici timpul si nici dispozitia necesara sa o mai infrunt...o las sa zica si sa creada ce vrea...
Multumesc inca o data si sper din tot sufletul sa nu se ajunga la scleroza in placi...caci atunci va fi chinul de pe lume...
O zi buna sa aveti...