Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Da...in 10 ore? Domnule RAZVAN IONESCU, daca tot sunteti asa amabil si binevoitor, de ce trebuie sa spuneti in privat un tratament, cand o puteti face aici, pt toti cei care au nevoie de ajutor?!Are dreptate "geluromanu", amagiti...
@blade...ai fost prea tare cu commentul :))..in 10 ore..i-auzi.eu nu am reusit intr-un an si el imi da solutia in 10 ore :))..face vreo magie cv?:))..hai k ne-a distrat putin.Cred ca asta e tratamentul...ne face sa radem si cel putin 10 ore suntem veseli :D
maine e duminica? o sa merg la supermarket la cumparaturi si nu o sa uit sa cumpar seminte albe de dovleac, le prefer pe enele cu punga portocalie cu denumire de personaj de desene animate :) sa am ce rontai seara vreo jumatate de ora, sau oricand. asta-i tot ! spor la treaba. dar inainte sa faci asta ia-ti adio de la anxietate, nu o sa te mai intalnesti cu ea:)
hahhaha uitasi sa-ti iei medicamentele probabil... se mai intampla nare nimik :D
Buna seara,
Citind mai multe pagini din acest forum, am realizat ca multi dintre cei care si-au revenit din acest episod ( nu vreau sa o numesc in niciun caz boala) au vorbit ca remediul este ambitia si vointa. Intr-adevar, in viata, ambitia si vointa au rolul de a ne propulsa, de a ne conduce in mijlocul evenimentelor pe care le dorim in viata.
As vrea sa imi exprim un punct de vedere legat de anxietate si vointa(ambitie);
In cazul anxietatii, ma refer la cea pe o perioada indelungata de timp, sunt sanse foarte mari sa se intre in depresie. Cum? Parcursul este logic si destul de banal - dupa o perioda de N zile, saptamani, luni, in care incerci sa faci fata starilor de agitatie si din contra, starea se adanceste, incepi sa ai atacuri de panica impreuna cu toata paleta de ganduri gri si negre (pe care le-am experimentat mai toti de pe aici), si uite asa ajungi sa te imprietenesti cu depresia. Ajungi sa crezi ca 'tu nu poti, nu esti capabil, nu poti controla nimic'. Iar depresia este fix incapacitatea de a avea vointa, este o tristeste generalizata, ce vine la pachet cu niste credinte despre propria persoana care te minimalizeaza ca om, iti taie cheful de viata, curajul, elanul, pe principiul 'Ce rost are?'
Cred ca exista persoane pe acest forum care citesc sfaturile celor care au iesit din anxietate cu ajutorul ambitiei. Cei care au reusit sa isi foloseasca aceasta resursa ii felicit si ii admir!
Totusi, ce se intampla cu cei care vor dar 'nu pot'? Cu cei care sunt obositi de atatea incercari esuate, de atatea reveniri ale starilor nasoale, cei care si-au pierdut speranta? Multi dintre acestia stiu cum ar vrea sa fie lucrurile, cum s-ar comporta in situatii normale de viata si totusi 'nu pot' sa treaca peste aceasta frica, sa o infrunte ca sa isi reintre in normal. Eu, cel putin m-am numarat in acea categorie, desi principala caracteristica a mea in 'vremurile bune' era ambitia.
As vrea sa le transmit si celor care cred ca 'nu pot', ca exista speranta, iar pentru asta ii multumesc psihologului meu care a avut rabdare cu mine si imi multumesc si mie ca am pus toate intrebarile care mi-au trecut prin cap si am punctat cu ea si aceasta problema.
Ca sa n-o mai lungesc, exista vorba aia 'Exercitiul e mama invaturii'. Cand am devenit anxiosi, nu am facut-o dintr-o data..Adica nu stiu cati pot spune: Ieri eram in regula, zambeam, ma distram, iar azi m-au napadit toate gandurile negre, ma sperii de toate atacurile de panica, de cele care vor veni, nu pot sa ies din casa, ma sperii de ziua de maine, cred ca innebunesc, mi-e teama sa nu imi fac rau sau sa fac rau sau nu mai pot face aia sau ailalta. Toate astea au venit usor, usor, le-am exersat chiar daca nu le-am constientizat. ( Nu pot spune acelasi lucru despre primul atac de panica, pe care mi-l amintesc si acum - terenul insa il pregatisem de ceva timp).
Ei, asa cum am exersat pana sa ajungem in acest punct, putem exersa si ca sa ne revenim. Ca sa imi revin si sa ajung unde sunt acum (si ma simt bine unde sunt), nu m-am putut folosi de ambitie sau vointa. Toate exercitiile le-am facut mecanic. Aici subliniez inca o data metoda pe care am folosit-o eu, cea a gandurilor adaptative/dezadaptative, care mie mi-a functionat si poate exista oameni pentru care ar merge.
De aceea chiar cred ca pentru cei care isi iau azi un pix si o foaie si isi fac un tabel: 1. Situatia in care ma apuca atacul de panica/ anxietatea mai puternica ( de ex. vorbesc la telefon cu X despre Y sau citesc o carte despre Z sau ma uit la TV). 2. Gandul dezadaptativ ( ex: Cred ca-mi pierd controlul, ca poate sunt bolnava psihic sau sunt pe cale sa devin si o sa ajung sa fac llucruri rele din frustrare). 3. Emotia pe care o simt (ex: furie, teama), 4. Intensitatea emotiei pe care o simt eu pe o scara de la 1-10 ( 10 fiind cea mai mare). 4. Cum se manifesta starea la nivel fiziologic (ex: agitatie, ameteala, oboseala, incordarea maxilarului etc.) 5. Manifestare la nivel comportamental ( ex: ma cert cu prietenul, stau izolata in pat, nu mananc sau mananc, sparg, tip, urlu etc) - si GATA PRIMUL PAS, asta este primul pas prin care vedem legatura dintre starile nasoale si gandurile noastre (gandurile noastre determina si emotiile noastre). Cred ca nimanui de pe acest forum nu i-ar fi greu sa incerce asta; cu totii scriem cu usurinta despre cum ne simtim si cat de speriati suntem.
Exercitiul asta il putem face mecanic, ca mersul la toaleta sau bautul unui pahar cu apa, deoarece nu are nevoie de 'vointa de a-ti infrunta temerea' care pare atat de greu de facut.
In acest prim pas conditia psihica nu se amelioreaza, ci identificam gandurile noastre. Sincer, ce conteaza o saptamana, pe langa atata timp in care am fost anxiosi?
O data exercitiul deprins, schimbam, un pic tabelul, adica mai adaugam 2 coloane: Langa coloana cu gandul dezadaptativ (ex. nu sunt in stare sa trec de perioada asta; nu stiu cum sa procedez, iar faptul ca nu stiu cum sa fac dupa o perioada atat de lunga de timp, ma deprima) bagam coloana 'Gand adaptativ'(de ex. iau antidepresive, deci folosesc deja o modalitate de a ma ajuta sa rezolv. Ma duc la psiholog, deci folosesc inca o modalitate de a ma ajuta. Am momente deprimante, dar vestea buna e ca am si momente mai senine). Cea de-a doua coloana o bagam langa 'Intensitatea emotiei' si va fi intensitatea emotiei dupa ce am scrisgandul adaptativ. ( o sa vedeti ca o sa va simtiti mai bine si ca intensitatea anxietatii se diminueaza).
Principiul acestei metode este 'Azi facem bastonase, maine scriem compuneri'! Eu in mai putin de doua saptamani de cand am inceput exercitiul, m-am trezit cand stateam in pat ca imi dadeam ganduri adaptative fara sa constientizez. Dupa inca vreo saptamana de exercitiu am renuntat sa mai scriu si exercitiul il fac mental. :)
Siguranta de sine revine si ea incet, incet, la fel ca si ambitia si vointa, pentru ca odata ce vin ganduri frumoase, vine si placerea provocarilor.
Recitind ceea ce am scris, am o mica temere ca pare complicat acest tabel, insa chiar nu e nimic mai simplu!
Va doresc succes si astept un feed-back!
P.S. Pentru exemplele date, am folosit tabelul facut de mine si gandurile scrise de mine la momentul respectiv :)
Citind mai multe pagini din acest forum, am realizat ca multi dintre cei care si-au revenit din acest episod ( nu vreau sa o numesc in niciun caz boala) au vorbit ca remediul este ambitia si vointa. Intr-adevar, in viata, ambitia si vointa au rolul de a ne propulsa, de a ne conduce in mijlocul evenimentelor pe care le dorim in viata.
As vrea sa imi exprim un punct de vedere legat de anxietate si vointa(ambitie);
In cazul anxietatii, ma refer la cea pe o perioada indelungata de timp, sunt sanse foarte mari sa se intre in depresie. Cum? Parcursul este logic si destul de banal - dupa o perioda de N zile, saptamani, luni, in care incerci sa faci fata starilor de agitatie si din contra, starea se adanceste, incepi sa ai atacuri de panica impreuna cu toata paleta de ganduri gri si negre (pe care le-am experimentat mai toti de pe aici), si uite asa ajungi sa te imprietenesti cu depresia. Ajungi sa crezi ca 'tu nu poti, nu esti capabil, nu poti controla nimic'. Iar depresia este fix incapacitatea de a avea vointa, este o tristeste generalizata, ce vine la pachet cu niste credinte despre propria persoana care te minimalizeaza ca om, iti taie cheful de viata, curajul, elanul, pe principiul 'Ce rost are?'
Cred ca exista persoane pe acest forum care citesc sfaturile celor care au iesit din anxietate cu ajutorul ambitiei. Cei care au reusit sa isi foloseasca aceasta resursa ii felicit si ii admir!
Totusi, ce se intampla cu cei care vor dar 'nu pot'? Cu cei care sunt obositi de atatea incercari esuate, de atatea reveniri ale starilor nasoale, cei care si-au pierdut speranta? Multi dintre acestia stiu cum ar vrea sa fie lucrurile, cum s-ar comporta in situatii normale de viata si totusi 'nu pot' sa treaca peste aceasta frica, sa o infrunte ca sa isi reintre in normal. Eu, cel putin m-am numarat in acea categorie, desi principala caracteristica a mea in 'vremurile bune' era ambitia.
As vrea sa le transmit si celor care cred ca 'nu pot', ca exista speranta, iar pentru asta ii multumesc psihologului meu care a avut rabdare cu mine si imi multumesc si mie ca am pus toate intrebarile care mi-au trecut prin cap si am punctat cu ea si aceasta problema.
Ca sa n-o mai lungesc, exista vorba aia 'Exercitiul e mama invaturii'. Cand am devenit anxiosi, nu am facut-o dintr-o data..Adica nu stiu cati pot spune: Ieri eram in regula, zambeam, ma distram, iar azi m-au napadit toate gandurile negre, ma sperii de toate atacurile de panica, de cele care vor veni, nu pot sa ies din casa, ma sperii de ziua de maine, cred ca innebunesc, mi-e teama sa nu imi fac rau sau sa fac rau sau nu mai pot face aia sau ailalta. Toate astea au venit usor, usor, le-am exersat chiar daca nu le-am constientizat. ( Nu pot spune acelasi lucru despre primul atac de panica, pe care mi-l amintesc si acum - terenul insa il pregatisem de ceva timp).
Ei, asa cum am exersat pana sa ajungem in acest punct, putem exersa si ca sa ne revenim. Ca sa imi revin si sa ajung unde sunt acum (si ma simt bine unde sunt), nu m-am putut folosi de ambitie sau vointa. Toate exercitiile le-am facut mecanic. Aici subliniez inca o data metoda pe care am folosit-o eu, cea a gandurilor adaptative/dezadaptative, care mie mi-a functionat si poate exista oameni pentru care ar merge.
De aceea chiar cred ca pentru cei care isi iau azi un pix si o foaie si isi fac un tabel: 1. Situatia in care ma apuca atacul de panica/ anxietatea mai puternica ( de ex. vorbesc la telefon cu X despre Y sau citesc o carte despre Z sau ma uit la TV). 2. Gandul dezadaptativ ( ex: Cred ca-mi pierd controlul, ca poate sunt bolnava psihic sau sunt pe cale sa devin si o sa ajung sa fac llucruri rele din frustrare). 3. Emotia pe care o simt (ex: furie, teama), 4. Intensitatea emotiei pe care o simt eu pe o scara de la 1-10 ( 10 fiind cea mai mare). 4. Cum se manifesta starea la nivel fiziologic (ex: agitatie, ameteala, oboseala, incordarea maxilarului etc.) 5. Manifestare la nivel comportamental ( ex: ma cert cu prietenul, stau izolata in pat, nu mananc sau mananc, sparg, tip, urlu etc) - si GATA PRIMUL PAS, asta este primul pas prin care vedem legatura dintre starile nasoale si gandurile noastre (gandurile noastre determina si emotiile noastre). Cred ca nimanui de pe acest forum nu i-ar fi greu sa incerce asta; cu totii scriem cu usurinta despre cum ne simtim si cat de speriati suntem.
Exercitiul asta il putem face mecanic, ca mersul la toaleta sau bautul unui pahar cu apa, deoarece nu are nevoie de 'vointa de a-ti infrunta temerea' care pare atat de greu de facut.
In acest prim pas conditia psihica nu se amelioreaza, ci identificam gandurile noastre. Sincer, ce conteaza o saptamana, pe langa atata timp in care am fost anxiosi?
O data exercitiul deprins, schimbam, un pic tabelul, adica mai adaugam 2 coloane: Langa coloana cu gandul dezadaptativ (ex. nu sunt in stare sa trec de perioada asta; nu stiu cum sa procedez, iar faptul ca nu stiu cum sa fac dupa o perioada atat de lunga de timp, ma deprima) bagam coloana 'Gand adaptativ'(de ex. iau antidepresive, deci folosesc deja o modalitate de a ma ajuta sa rezolv. Ma duc la psiholog, deci folosesc inca o modalitate de a ma ajuta. Am momente deprimante, dar vestea buna e ca am si momente mai senine). Cea de-a doua coloana o bagam langa 'Intensitatea emotiei' si va fi intensitatea emotiei dupa ce am scrisgandul adaptativ. ( o sa vedeti ca o sa va simtiti mai bine si ca intensitatea anxietatii se diminueaza).
Principiul acestei metode este 'Azi facem bastonase, maine scriem compuneri'! Eu in mai putin de doua saptamani de cand am inceput exercitiul, m-am trezit cand stateam in pat ca imi dadeam ganduri adaptative fara sa constientizez. Dupa inca vreo saptamana de exercitiu am renuntat sa mai scriu si exercitiul il fac mental. :)
Siguranta de sine revine si ea incet, incet, la fel ca si ambitia si vointa, pentru ca odata ce vin ganduri frumoase, vine si placerea provocarilor.
Recitind ceea ce am scris, am o mica temere ca pare complicat acest tabel, insa chiar nu e nimic mai simplu!
Va doresc succes si astept un feed-back!
P.S. Pentru exemplele date, am folosit tabelul facut de mine si gandurile scrise de mine la momentul respectiv :)
Ah, si inca ceva: Asa cum imi amintesc primul atac de panica, mi-l amintesc si pe ultimul; A fost acum cateva luni de zile bune, intr-o seara - deja invatasem sa imi gestionez singura momentele astea, stiam ca asa cum vin, o sa si plece. A fost un atac de panica intens, dar foarte scurt ( vreo 10 secunde), asta pentru ca incepusem sa ma bucur de el! In sfarsit experimentam un atac de panica in toata splendoarea lui si aveam ganduri de genul: Wow, cat de repede imi bate inima si ce interesant e sa simt cum adrenalina imi invadeaza tot corpul si.. hei, la naiba, unde e atacul de panica?? La sfarsitul lui radeam cu pofta! Am iesit invingatoare fara sa-mi mai doresc asta!
Succes mult, liniste si sanatate!
Succes mult, liniste si sanatate!
Buna cristinadutu.am mai citit din mesajele tale si imi parea ceva cunoscut.Exercitiul pe care il faci tu la psiholog il faceam si eu dar putin mai diferit.Dupa o lunga discutie cu doamna psiholog, ea a identificat nite fraze repetitive la mine, care imi limitau gandurile si activitatile.Cateva exemple:nu pot, de multe ori, e greu, nu inteleg, oare, mi-e groaza, e imposibil...si multe altele.Le-am pus toate intr-o coloana si in dreptul lor puneam cuvantul contrar.."nu pot"-"pot", "e imposibil"-"e posibil".Si mi-a mai zis ceva asemanator ca si la tine...aceste fraze, cuvinte tot repetandu-le ani de zile mi-au limitat puterile.Deci anxietatea nu apare de pe o zi pe alta.
Eu nu am mai fost la psiholog de o luna de zile, dar sunt unele momente in care mai apelez la un xanax pentru ca nu are rost sa ma chinui degeaba.Nu stiu daca la mine s-a instalat depresia pentru ca in perioadele cand ma simt bine nu stau suparata, trista, nu ma inchid in casa, nu hibernez in pat...din contra as iesi mereu la plimbare, fac treaba prin casa, ma bucur de mini gradina din spatele blocului unde asta toamna am pus cativa bulbi de lalele si acum vad ca au iesit din pamant tulpinile si sunt tare mandra ca o sa am flori puse de mine :D, imi caut loc de munca, merg la interviuri, fac ore de conducere si sapt viit sper sa ma pregatesc ptr ex la sala.Deci sunt o persoana activa numai cateodata creierul meu devine si mai aciv si imi apar o multime de ganduri care nu ma lasa sa ma bucur complet de viata.
De ex azi dimineata ma pregateam sa plec la nasa mea si imi faceam parul.Toate bune si frumoase pana cand, la un moment dat m-a cuprins o stare de frica si agitatie, dar asa dintr-o data ca am ramas surprinsa.Eu de obicei ma panichez cand ma doare stomacul(asta e elementul declansator la mine-durerea) sau am o stare mai ciudata:greata, arsuri.Ei bine nu, azi m-a luat prin surprindere.M-a luat cu calduri, cu agitatie asa ca m-am apucat sa mai fac ceva prin casa, am strans rufele de la uscat, am pus sa fac o paine la masina de facut paine, am facut putina ordine prin casa si ca sa fiu si mai sigura am luat si jumatate de alprazolam de o.25(adica o cantitate infima).Am fost, m-am plimbat putin, am facut niste poze si am venit acasa.Agitatia nu mai e asa de intensa dar gandurile se concentreaza tot pe acea teama si bineinteles ca am zeci de dialoguri in mintea mea in care incerc sa-mi explic ce s-a intamplat, ca sunt bine si totul o sa fie bine, ma gandesc la dr psiholog si incerc tot in mintea me-a sa-i explic tot ce simt si la fel de fiecare data cand am cate o stare din asta ma gandesc sa merg la un psihiatru si iar in mintea mea incerc sa-i explic si lui ce am, ce simt, ce gandesc si cam asa trece timpul.Mai rau e ca in seara asta am o petrecere de botez la care trb sa ma duc si sper sa fiu ok.Stiu doar ca daca in seara asta dorm linistita maine o sa fiu iar ok si o iau de la capat cu activitatile zilnice.
Totusi ma gandesc cateodata daca sigru dg meu este bun dar ma gandesc ca si un psihiatru si un psiholog mi-au spus acelasi lucru dar cateodata starile mele se manifesta diferit fata de starile altor persoane asa ca nu mai stiu ce sa cred.
Asta e, trec si momentele astea.Fata de cum eram inainte, ca 2 zile din saptamana eram ok si restul eram varza acum se intampla o data la o luna e nemaipomenit de bn.Sa aveti o duminica placuta si linistita :*
Eu nu am mai fost la psiholog de o luna de zile, dar sunt unele momente in care mai apelez la un xanax pentru ca nu are rost sa ma chinui degeaba.Nu stiu daca la mine s-a instalat depresia pentru ca in perioadele cand ma simt bine nu stau suparata, trista, nu ma inchid in casa, nu hibernez in pat...din contra as iesi mereu la plimbare, fac treaba prin casa, ma bucur de mini gradina din spatele blocului unde asta toamna am pus cativa bulbi de lalele si acum vad ca au iesit din pamant tulpinile si sunt tare mandra ca o sa am flori puse de mine :D, imi caut loc de munca, merg la interviuri, fac ore de conducere si sapt viit sper sa ma pregatesc ptr ex la sala.Deci sunt o persoana activa numai cateodata creierul meu devine si mai aciv si imi apar o multime de ganduri care nu ma lasa sa ma bucur complet de viata.
De ex azi dimineata ma pregateam sa plec la nasa mea si imi faceam parul.Toate bune si frumoase pana cand, la un moment dat m-a cuprins o stare de frica si agitatie, dar asa dintr-o data ca am ramas surprinsa.Eu de obicei ma panichez cand ma doare stomacul(asta e elementul declansator la mine-durerea) sau am o stare mai ciudata:greata, arsuri.Ei bine nu, azi m-a luat prin surprindere.M-a luat cu calduri, cu agitatie asa ca m-am apucat sa mai fac ceva prin casa, am strans rufele de la uscat, am pus sa fac o paine la masina de facut paine, am facut putina ordine prin casa si ca sa fiu si mai sigura am luat si jumatate de alprazolam de o.25(adica o cantitate infima).Am fost, m-am plimbat putin, am facut niste poze si am venit acasa.Agitatia nu mai e asa de intensa dar gandurile se concentreaza tot pe acea teama si bineinteles ca am zeci de dialoguri in mintea mea in care incerc sa-mi explic ce s-a intamplat, ca sunt bine si totul o sa fie bine, ma gandesc la dr psiholog si incerc tot in mintea me-a sa-i explic tot ce simt si la fel de fiecare data cand am cate o stare din asta ma gandesc sa merg la un psihiatru si iar in mintea mea incerc sa-i explic si lui ce am, ce simt, ce gandesc si cam asa trece timpul.Mai rau e ca in seara asta am o petrecere de botez la care trb sa ma duc si sper sa fiu ok.Stiu doar ca daca in seara asta dorm linistita maine o sa fiu iar ok si o iau de la capat cu activitatile zilnice.
Totusi ma gandesc cateodata daca sigru dg meu este bun dar ma gandesc ca si un psihiatru si un psiholog mi-au spus acelasi lucru dar cateodata starile mele se manifesta diferit fata de starile altor persoane asa ca nu mai stiu ce sa cred.
Asta e, trec si momentele astea.Fata de cum eram inainte, ca 2 zile din saptamana eram ok si restul eram varza acum se intampla o data la o luna e nemaipomenit de bn.Sa aveti o duminica placuta si linistita :*
Buna Ronicolle,
Chiar mi se pare foarte tare ceea ce mi-ai spus! Ma gandeam cand citeam de cate ori mi-am spus ca sunt incapabila si cat de tare credeam in asta. Am repetat de atatea ori lucrul asta incat am ajuns aici. Foarte interesant! Chiar o sa aplic in anumite ipostaze exercitiul asta!
Uite cat de usor intelegem ca ajungem in ipostazele astea de viata, cat ne pedepsim noi insine si ne spunem cele mai urate cuvinte incat ajungem sa le integram in noi.
Referitor la gandul "daca diagnosticul tau este bun", asta este unul dintre simptomele clasice ale anxietatii.
Ce stari se manifesta diferit la tine?
Imi place foarte mult modul in care gestionezi starile astea, in sensul ca nu le acorzi importanta si te concentrezi pe aici si acum. Nu mai zic de a te bucura de prezent, lucru la care eu inca lucrez! Te felicit si iti doresc distractie placuta in aceasta searam, succes la examenul de conducere, unde sa stii ca daca te apuca emotiile e normal si firesc si toti de acolo sunt in aceeasi ipostaza ca si tine!
Multa liniste si santate iti doresc!
Chiar mi se pare foarte tare ceea ce mi-ai spus! Ma gandeam cand citeam de cate ori mi-am spus ca sunt incapabila si cat de tare credeam in asta. Am repetat de atatea ori lucrul asta incat am ajuns aici. Foarte interesant! Chiar o sa aplic in anumite ipostaze exercitiul asta!
Uite cat de usor intelegem ca ajungem in ipostazele astea de viata, cat ne pedepsim noi insine si ne spunem cele mai urate cuvinte incat ajungem sa le integram in noi.
Referitor la gandul "daca diagnosticul tau este bun", asta este unul dintre simptomele clasice ale anxietatii.
Ce stari se manifesta diferit la tine?
Imi place foarte mult modul in care gestionezi starile astea, in sensul ca nu le acorzi importanta si te concentrezi pe aici si acum. Nu mai zic de a te bucura de prezent, lucru la care eu inca lucrez! Te felicit si iti doresc distractie placuta in aceasta searam, succes la examenul de conducere, unde sa stii ca daca te apuca emotiile e normal si firesc si toti de acolo sunt in aceeasi ipostaza ca si tine!
Multa liniste si santate iti doresc!
e, uite asa din senin m-a luat si pe mine azi, dimineata am fost la sala, 40 de minute banda, putin brate, am iesit dupa putin prin Cora si dupa m-am apucat sa fac ceva de mancare de post, maine fiind inceputul Postului Mare.Si asa cum bucataream eu, hop au inceput sa se infunde urechile, durere suportabila in piept, agitatie si uite asa mi-a stricat ziua!!e a doua oara cand se intampla la bucatarie lucrul asta...mi-am facut repede un ceai de passiflora, am luat un sfert de xanax(adica doza care trebuia sa o iau pe la 8 seara si acum inca am starea aceea, care nu este starea mea, nu stiu daca si voi va simtiti asa, dupa o criza din aceasta!
Posibil si vremea sa ne afecteze, presiunea atmosferica schimbatoare, azi in zona unde locuiesc a fost o zi apasatoare, innorat toata ziua si am simtit si eu o usoara presiune in crestet dar nu am bagat in seama!Fii putin atent cum te simti cand e senin si soare din belsug, nu esti mai bine?
Buna Mircea U,
Nu stiu cum s-a intamplat celorlalti colegi membri din forum, insa la mine, dupa un atac de panica, ziua nu mai era la fel si nu aveam o stare tocmai placuta :)
Deci, ceea ce ti s-a intamplat cred ca este o urmare a atacului de panica ce l-ai avut de dimineata!
Sanatate si liniste!
Nu stiu cum s-a intamplat celorlalti colegi membri din forum, insa la mine, dupa un atac de panica, ziua nu mai era la fel si nu aveam o stare tocmai placuta :)
Deci, ceea ce ti s-a intamplat cred ca este o urmare a atacului de panica ce l-ai avut de dimineata!
Sanatate si liniste!
si pe mine ma influenteaza vremea intr o oarecare masura, sunt mai binedispusa knd e soare. Stari mai am si eu, exact cu spunea ronicolle, m a luat intr o noapte din senin, aproape adormisem, o stare nasoala de agitatie, batai puternice ale inimii cam ca un inceput de atac de panica...am luat jumate de xanax si agitatia a durat f putin. a doua zi nu am avut nimic. Nu inteleg de ce starile astea se incapataneaza sa ramana chiar si dupa atata timp, iata din iulie sunt 8 luni pline de anxietate, in care am avut si luni mai bune, si luni mai putin bune. Ideea e ca si eu imi vad de ale mele in continuare, am si eu planuri de viitor, dar as cam vrea sa scap mai repede de chestia asta k deja e obositor...Si cel mai frica imi este de depresie. Am trait ceva senzatii de depresie knd am incercat AD, horror senzatie si am ramas cu frica. Orice tristete pasagere as avea, ma panichez k gata intru in depresie.
mogdyyy, mada cf?cum mai sunteti? sper ca voi primi vesti bune, cum ati petrecut lasata de sec?
mircea sa stii ca si eu eram praf dupa un atac de panica, ce sa zic eu zaceam trei zile, cred ca e normal sa nu fii in toane bune in ziua respectiva, i creierul si corpul ramane obosit dupa o criza deasta, asta e, capul sus si mergi inainte, atacurile astea de panica si anxietatea mai apar din cand in cand, dar noi trebuie sa ne chinuim sa nu le mai bagam in seama, eu daca se mai intampla a am o stare mai nasoala, ma asez un pic, ma linistesc apoi imi vad in continuare de treaba de prin casa, e greu, nu am chef, am o stare proasta dar trebuie ma fac asa pt a nu imi stea mintea si gandurile la ce s-a intamplat s.a.m.d.
@cristina.eu am fot limitata in toate activitatile mele de cand eram mica.E foarte greu sa iti explici de unde apare anxietatea, dar eu fiind mai analitica si ganditoare am pus la suflet orice intamplare neplacuta din viata mea.Am trait intr-o fam de 4 persoane, in care era un singur salariu(tata).Am avut limitari si greutati de mica.nu-mi permiteam sa am conditii bune pentru invatare(culegri, pregatire si multe obiect scolare) dar totusi m-am chinuit si am fost mereu premianta, nu aveam haine multe ca ceilalti copii(cand luam alocatia nu stiam cum sa impart banii sa-mi iau cat mai multe), nu mergeam in excursiile organizate cu clasa dar abia asteptam sa merg la bunici sa ma intalnesc cu verisorii mei.A trebuit sa zic nu la multe sau nu pot din diferite cauze.Mai tz cand am crescut situatia s-a mai schimbat putin dar la fel cu anumite limite.fara distractiile intalnite la adolescenti, prima data cand am fost la mare a fost la 19 ani si atunci a fost prima mea iesire cu colegii, fara parinti si mai ales ca am plecat in alt oras(adica alt oras decat unde traiau bunicii).Pentru mine faptul ca ieseam in weekend prin oras(ziua, ca noaptea nu se putea) cu cea mai buna prietena era super emotionant(ma agitam de parca facem mare lucru).Abia la facultate am reusit sa ma eliberez putin din a le face pe plac tuturor, de a trai viata si inca ceva care e foarte important...am inceput sa refuz a plati ptr greselile altora.Tot timpul trebuia sa fie vina mea, eu trebuia sa ma descurc cu toate si cand era timpul sa-mi primesc rasplata aparea acel cuvant :"LASA".
Nu stiu daca va ajuta ca v-am povestit o parte din viata mea dar v-am dat un exemplu de unde ar putea porni o anxietate.Si chiar cel mai important lucru..eu am crize de gastrita de prin clasa a 9-a.Prima data cand m-a durut stomacul era noaptea tarziu si m-am dus la ai mei in camera si le-am zis ca mi-e rau, primul lucru pe care l-a zis tata a fost "ce-ai facut, de la ce sa-ti fie rau asa deodata...daca mananci numai prostii".era asa de suparat ca mi-e rau dar nu de faptul ca ma durea ci de faptul ca era vreo 12 noaptea si el a doua zi se ducea la servici.Si a inceput sa se vaite si intr-un el sa ma acuze ca din vina mea a aparut durerea.De atunci am prins frica de durerea de stomac dar nu am realizat.Simteam ca nu ma pot baza pe nimeni si eu am sa raman cu durerea.Nu a vrut sa mearga cu mine la spital si a trimis-o pe mama cu mine.Spitalul e aproape de mine, cam la 10 min max dar ca femei sa mergem singure printre blocuri, pe intuneric nu sade chiar bine.
Cea mai urata stare e dupa atacul de panica...stiu cum e.Parca eram cu mintea intr-o alta lume, numai la anxietate ma gandeam.Vrei sa scapi de acea neliniste si teama dar nu poti, e crunt.Dar cel mai mult ma bucur ca acum s-au scurtat acele perioade.V-am povestit ieri ca m-a luat dintr-o data frica..pana pe la 2 dupa amiaza eram deja linistita.M-am distrat foarte bine la botez, am dansat incat am rani de la pantofi :D, am ajuns la 12 noaptea si am adormit bustean pana la 8 jumate.faptul ca am avut multa lume in jur, muzica distractie mi-a alungat gandurile si cred ca asta e cel mai important..nu stati cand va apuca acele stari.faceti orice numai nu stai intr-un loc.Ma rog sa scapati de aceste stari sau macar sa reusiti sa va reveniti mai repede.Azi sunt ok de paca nimic nu s-ar fi intamplat ieri, si sper sa se mentina starea asta buna iar inca o luna de zile :D
Nu stiu daca va ajuta ca v-am povestit o parte din viata mea dar v-am dat un exemplu de unde ar putea porni o anxietate.Si chiar cel mai important lucru..eu am crize de gastrita de prin clasa a 9-a.Prima data cand m-a durut stomacul era noaptea tarziu si m-am dus la ai mei in camera si le-am zis ca mi-e rau, primul lucru pe care l-a zis tata a fost "ce-ai facut, de la ce sa-ti fie rau asa deodata...daca mananci numai prostii".era asa de suparat ca mi-e rau dar nu de faptul ca ma durea ci de faptul ca era vreo 12 noaptea si el a doua zi se ducea la servici.Si a inceput sa se vaite si intr-un el sa ma acuze ca din vina mea a aparut durerea.De atunci am prins frica de durerea de stomac dar nu am realizat.Simteam ca nu ma pot baza pe nimeni si eu am sa raman cu durerea.Nu a vrut sa mearga cu mine la spital si a trimis-o pe mama cu mine.Spitalul e aproape de mine, cam la 10 min max dar ca femei sa mergem singure printre blocuri, pe intuneric nu sade chiar bine.
Cea mai urata stare e dupa atacul de panica...stiu cum e.Parca eram cu mintea intr-o alta lume, numai la anxietate ma gandeam.Vrei sa scapi de acea neliniste si teama dar nu poti, e crunt.Dar cel mai mult ma bucur ca acum s-au scurtat acele perioade.V-am povestit ieri ca m-a luat dintr-o data frica..pana pe la 2 dupa amiaza eram deja linistita.M-am distrat foarte bine la botez, am dansat incat am rani de la pantofi :D, am ajuns la 12 noaptea si am adormit bustean pana la 8 jumate.faptul ca am avut multa lume in jur, muzica distractie mi-a alungat gandurile si cred ca asta e cel mai important..nu stati cand va apuca acele stari.faceti orice numai nu stai intr-un loc.Ma rog sa scapati de aceste stari sau macar sa reusiti sa va reveniti mai repede.Azi sunt ok de paca nimic nu s-ar fi intamplat ieri, si sper sa se mentina starea asta buna iar inca o luna de zile :D
Si eu am inceput sa ma invat cu ele, eu tot fac sport de cativa ani si tin minte ca anul trecut dupa primul atac de panica, eram blocat, numai puteam sa alerg, mi-o lua inima la trap din prima si am fortat, azi un pic maine un pic, pana am inceput din nou sa alerg, dar cand starile astea se intorc, parca-ti da cu cerul in cap :)!Dabia astept sa ajung acasa si sa ma bag la somn, azinoapte am fost cam agitat, poate si din cauza faptului ca am taiat din xanax si acum organismul cere, dar nici ca-i dau.
Buna, Crazigirl !Am luat o juma de xanax, ieri pe la pranz, am fost binisor pana pe la ora 18, dupa care incet incet am simtit
cum ma ameteste, apoi mai intens pana am ajuns in pat.Nu am inchis un ochi pana dimi la 4...
Din pacate nu am vesti bune...Sa inteleg ca dupa ce si-a terminat efectul pastila, a revenit vertijul?Am si o usoara senzatie
de greatza cand sunt in aceste ameteli...
cum ma ameteste, apoi mai intens pana am ajuns in pat.Nu am inchis un ochi pana dimi la 4...
Din pacate nu am vesti bune...Sa inteleg ca dupa ce si-a terminat efectul pastila, a revenit vertijul?Am si o usoara senzatie
de greatza cand sunt in aceste ameteli...
offf mogdyyy nu imi place vestea asta trebuia sa te tii tare pe picioare, sa nu ii dai ocazia ametelei sa te trimita la pat, a vazut ca te cuprinde frica de ea i sa intensificat asa se va intampla mereu, incearca totusi azi un pic maine un pic sa nu te mai dai batuta, cand te ia o ameteala mai usoara sau mai putin usoara incearca sa faci altceva in momentul ala chiar daca te tii de coada maturii, nu te mai pune jos, dute la bucatarie si spala vasele, chiuveta ceva si ai sa vezi ca usor usor te va lasa in pace, sunt sigura ca poti macar incearca in fiecare zi cate putin, nici nu iti vei da seama cand va disparea poate deocamdata nu definitiv dar daca ii faci asa de cateva ori va disparea din peisaj, sunt sigura, iar in legatura cu efectul medicamentelor aici nu ma pot pronunta cu nici o parere, idee, sfat etc deoarece eu nu am apelat la nici un tratament si nici doctori.Data viitoare infrunta-ti teama ametelilor pentru ca poti face lucru asta si vei reusi.Te pup si iti doresc o dupa-amiaza placuta
Promit ca voi incerca, CRAZIGIRL.Acum o juma de ora am iesit afara si asa ametita am alergat prin curte, poate pare de ras, insa mi-a facut bine, am facut si putina gimnastica. O sa incerc maine chiar de ar fi sa merg pe branci, sa ma tin ocupata cu diverse activitati. Multumesc, de incurajari !!! O seara placuta !
e asa da vesti draga mea, bravo si felicitari, mergi inainte orice ar fii, nu patesti nimic, tine-o tot asa.te pup, ai vazut ca se poate
dar cu durerile in piept si palitatiile cum facem??
Sunt uimita si stau si privesc cum e viata cat de bizara cum sa faci un atac de panica la cea mai mare intensitate asa din senin dupa 4 LUNI fara sa fi stresat nervos etc sunt niste lucruri pe care nu pot sa le inteleg nu pot sa mint am trecut acum un an si ceva prin cea mai urata perioada din viata mea aveam atacuri de panica zilnic si anxietate maxima cu toate simptomele deja cunoscute incet incet a trecut totul a ramas doar frica de boala si uneori anxietatea dar cu stari minore pana cand a intervenit multe alte lucruri acre m au dezechilibrat psihic si acum dupa atata timp in care atacul de panica a lipsit cu desavarsire frica de boala era prezenta si o mica ameteala sau greata sau un tremur sa intervina din senin un atac de panica urat nu stiu ce sa mai cred sunt asa dezamagita si parca am o mie de ganduri...panicoase
Consumaţi seminţe albe de dovleac, e cel mai bun tratament, a încercat cineva? Aveţi încredere nu e nimic de pierdut
Razvan Ionescu
Da am mancat eu semitne de dovleac.sunt foarte gustoase :D.
Acum fara baza probabil te referi la asta
--Semintele de dovleac au un continut ridicat de proteine de calitate si amino-acizi care se transforma in serotonina. In plus, semintele sunt o excelenta sursa a complexului de vitamine B-6. Consumul lor va imbunatati starea de spirit, reducandu-se anxietatea si irascibilitatea.
Cine stie e posibil sa ajute :D.
Da am mancat eu semitne de dovleac.sunt foarte gustoase :D.
Acum fara baza probabil te referi la asta
--Semintele de dovleac au un continut ridicat de proteine de calitate si amino-acizi care se transforma in serotonina. In plus, semintele sunt o excelenta sursa a complexului de vitamine B-6. Consumul lor va imbunatati starea de spirit, reducandu-se anxietatea si irascibilitatea.
Cine stie e posibil sa ajute :D.
@ mircea u, eu cand am palpitatii sau arsuri in piept ma cam panichez si sincera sa fiu nu mi trec decat cu xanax (jumate de 0, 25). Stiu k nu e asta solutia si k probabil multi de aici considera k nu e ok sa luam xanax, dar desi un atac de panica nu poate sa ne omoare, stresul ala pe kre l resimtim isi cam lasa amprenta. Eu mai nou am arsuri/dureri de stomac. pe sistem nervos k altceva nu are cum sa fie...
@ daria, nasol, si eu sunt satula de chestia asta, am si zile ok, dar mai am momente knd imi revin starile si cu cat trece mai mult timp si observ ca nu ma simt bine ca inainte cu atat ma intristez mai rau. te pup
@ razvan ionescu, nu inteleg de ce insisti cu semintele de dovleac :)))) stim ce alimente trebuie sa consumam pt serotonina. si ai uitat sa specifici k tb consumate crude ;)
@ daria, nasol, si eu sunt satula de chestia asta, am si zile ok, dar mai am momente knd imi revin starile si cu cat trece mai mult timp si observ ca nu ma simt bine ca inainte cu atat ma intristez mai rau. te pup
@ razvan ionescu, nu inteleg de ce insisti cu semintele de dovleac :)))) stim ce alimente trebuie sa consumam pt serotonina. si ai uitat sa specifici k tb consumate crude ;)
Buna Ronicolle,
Ceea ce mi-ai povestit tu pare un cas tras la indigo cu verisoara mea, si una dintre cele mai bune prietene ale mele, cu care stau si in acelasi bloc. Din pacate parintii ei au limitat-o extraordinar in copilarie, au facut-o sa se simta vinovata toata viata si in mare cam aceeasi situatie cu a ta.
La 18 ani a facut o depresie groaznica, care a durat 5 ani de zile, pana intr-o zi cand s-a apucat de dans si si-a revenit. Acum este instructor de dans si viata ei este in sfarsit roz!
La mine cred ca a fost tocmai opusul, o familie slab inchegata, un tata violent, o mama mai slaba, asa ca in vartejul copilariei si adolscentei m-am saturat sa fug si am inceput sa ma lupt cu el si m-am responsabilizat cu toata lupta asta in familie. Dupa un divort care a durat mai mult decat prevede bunul simt, lucrurile au luat-o pe un fagas normal, fara sa stiu ca ramasesem cu o incapacitate de a ma atasa de sexul opus si nestiind sa iubesc. Anii au trecut, am calatorit mult, mi-am facut multi prieteni, dar in viata mai ai si coborasuri. A venit criza, am ramas fara loc de munca, m-am certat cu mama si nu am mai avut nicio sustinere, iar la scurt timp, cand l-am cunoscut pe prietenul meu, a murit si bunica mea si tatal meu la o diferenta mica de timp. Pe moment nu mi-am dat seama ca s-ar intampla ceva, desi devenisem foarte agitata si il respingeam tot timpul pe prietenul meu, dand vina pe el pentru orice insucces de al meu...
Acum ca scriu, lucrurile par mai clare decat in mintea mea...
Cred ca ne suntem datori in viata sa invatam sa ne multumim mai intai pe noi si dupa, fara a fi egoisti si in masura in care putem, sa ii multumim pe altii!
Ma simt foarte bine ca am gasit acest forum de discutii, mai ales ca inteleg prin prisma experientelor traite de voi, cam de unde pornesc starile astea neplacute.
Poate ca sunt prima care scrie pe acest forum, dar ma bucur ca a aparut anxietatea in viata mea pentru ca mi-a dat sansa sa vad pe bune care sunt neregulile in viata mea si asa am reusit sa le corectez. Poate ca daca nu as fi avut-o, nu as fi invatat sa mai cedez controlul si sa iubesc!
Cred ca daca gasim fiecare in noi macar un motiv pozitiv pentru care si-a facut aparitia "mama ei de anxietate", am putea sa ne recastigam curajul si zambetul!
Va doresc o seara placuta si multa liniste!
Ceea ce mi-ai povestit tu pare un cas tras la indigo cu verisoara mea, si una dintre cele mai bune prietene ale mele, cu care stau si in acelasi bloc. Din pacate parintii ei au limitat-o extraordinar in copilarie, au facut-o sa se simta vinovata toata viata si in mare cam aceeasi situatie cu a ta.
La 18 ani a facut o depresie groaznica, care a durat 5 ani de zile, pana intr-o zi cand s-a apucat de dans si si-a revenit. Acum este instructor de dans si viata ei este in sfarsit roz!
La mine cred ca a fost tocmai opusul, o familie slab inchegata, un tata violent, o mama mai slaba, asa ca in vartejul copilariei si adolscentei m-am saturat sa fug si am inceput sa ma lupt cu el si m-am responsabilizat cu toata lupta asta in familie. Dupa un divort care a durat mai mult decat prevede bunul simt, lucrurile au luat-o pe un fagas normal, fara sa stiu ca ramasesem cu o incapacitate de a ma atasa de sexul opus si nestiind sa iubesc. Anii au trecut, am calatorit mult, mi-am facut multi prieteni, dar in viata mai ai si coborasuri. A venit criza, am ramas fara loc de munca, m-am certat cu mama si nu am mai avut nicio sustinere, iar la scurt timp, cand l-am cunoscut pe prietenul meu, a murit si bunica mea si tatal meu la o diferenta mica de timp. Pe moment nu mi-am dat seama ca s-ar intampla ceva, desi devenisem foarte agitata si il respingeam tot timpul pe prietenul meu, dand vina pe el pentru orice insucces de al meu...
Acum ca scriu, lucrurile par mai clare decat in mintea mea...
Cred ca ne suntem datori in viata sa invatam sa ne multumim mai intai pe noi si dupa, fara a fi egoisti si in masura in care putem, sa ii multumim pe altii!
Ma simt foarte bine ca am gasit acest forum de discutii, mai ales ca inteleg prin prisma experientelor traite de voi, cam de unde pornesc starile astea neplacute.
Poate ca sunt prima care scrie pe acest forum, dar ma bucur ca a aparut anxietatea in viata mea pentru ca mi-a dat sansa sa vad pe bune care sunt neregulile in viata mea si asa am reusit sa le corectez. Poate ca daca nu as fi avut-o, nu as fi invatat sa mai cedez controlul si sa iubesc!
Cred ca daca gasim fiecare in noi macar un motiv pozitiv pentru care si-a facut aparitia "mama ei de anxietate", am putea sa ne recastigam curajul si zambetul!
Va doresc o seara placuta si multa liniste!
@cristina sa stii ca si eu am gasit si parti bune la anxietatea asta.Inainte ma gandeam numai la lucruri materiale si la bani pentru ca de asta am dus lipsa cel mai mult.Strangeam orice leu il aveam, renuntam sa imi mai iau mancare la scoala ca sa strang banii la fel faceam cu banii de transport, mergeam si cate 3 statii pe jos fie ca era vara fie ca era iarna.Mai ales cand am ajuns la fac ma comparam mereu cu celelalte fete care aratau foarte bine si eu parca eram o zgribulita de pe strada in tenesi si cu poseta.Am fost mereu complexata si fiindca nu eram ca ele credeam ca sunt mai bune ca mine, ca sunt mai destepte, mai frumoase iar eu eram tocilara care nu isi permitea sa mearga la cafea cu 2 lei in buzunar.
Ma gandeam ca dupa ce termin facultatea o sa am un loc de munca si o sa am bani.ei uite ca nu e asa.Dupa mai bine de un an inca imi caut de munca si stresul creste pe zi ce trece.Acum am invatat sa nu mai dau atat de multa importanta lucrurilor materiale si incep sa apreciez sanatatea, relatiile familiale, sotul(saracul, in sf si-a gasit si el linistea cu mine de cand cu anxietatea :D) si in special sa ma apreciez pe mine chiar daca am cateva rude carcotase care abia daca au liceul comenteaza pe seama faptului ca stau acasa chiar daca am facultate, mai ales ca ei castiga mai mult plecand din tara prin santiere.Parintii mei au vrut mereu sa fac o facultate si am facut-o...acum nu cred ca e vina mea ca nu am loc de munca...nu am de gand sa ma acuz pentru asta.
Nu dati importanta vorbelor decat daca vin partea persoanelor care conteaza in viata voastra.O zi buna sa aveti..si insorita daca e posibil, ca eu ma uit pe geam si ploua sii e urat tareee :((
Ma gandeam ca dupa ce termin facultatea o sa am un loc de munca si o sa am bani.ei uite ca nu e asa.Dupa mai bine de un an inca imi caut de munca si stresul creste pe zi ce trece.Acum am invatat sa nu mai dau atat de multa importanta lucrurilor materiale si incep sa apreciez sanatatea, relatiile familiale, sotul(saracul, in sf si-a gasit si el linistea cu mine de cand cu anxietatea :D) si in special sa ma apreciez pe mine chiar daca am cateva rude carcotase care abia daca au liceul comenteaza pe seama faptului ca stau acasa chiar daca am facultate, mai ales ca ei castiga mai mult plecand din tara prin santiere.Parintii mei au vrut mereu sa fac o facultate si am facut-o...acum nu cred ca e vina mea ca nu am loc de munca...nu am de gand sa ma acuz pentru asta.
Nu dati importanta vorbelor decat daca vin partea persoanelor care conteaza in viata voastra.O zi buna sa aveti..si insorita daca e posibil, ca eu ma uit pe geam si ploua sii e urat tareee :((
imi puteti spune, in cazul anxietatii, cam cat poate sa dureze sa te doara in dreptul inimii si in piept??deja sunt la a treia zi si sunt cam bulversat asa.
Salutare,
Da, Mircea, o sa te tina atat timp cat o sa-ti fie frica de aceasta durere..de tine depinde daca maine iti va trece..sau daca peste un an.NU UITATIi ca anxietatea e recurenta, se alimenteaza din dezamagiri..Daria..si ce daca ai avut un atac de panica..dupa 4 luni bune??...poate ai tendinta s-o iei iar pe drumul gresit..si te trage de poala ca un copilas...Anxietatea e ca "sutul in fund"..spre a fi proopulsati spre mai bine..spre mai profund..doar ca e atat de dureroasa pana ne dam seama ce vrea.
Capul sus fetili si baieti, nimic nu dureaza o vesnicie, pe cuvant de om patit!
Va doresc multa lumina si impacare cu voi!
O zi minunata!
Ps:Cristina, da exemple ca o faci foarte bine!
Da, Mircea, o sa te tina atat timp cat o sa-ti fie frica de aceasta durere..de tine depinde daca maine iti va trece..sau daca peste un an.NU UITATIi ca anxietatea e recurenta, se alimenteaza din dezamagiri..Daria..si ce daca ai avut un atac de panica..dupa 4 luni bune??...poate ai tendinta s-o iei iar pe drumul gresit..si te trage de poala ca un copilas...Anxietatea e ca "sutul in fund"..spre a fi proopulsati spre mai bine..spre mai profund..doar ca e atat de dureroasa pana ne dam seama ce vrea.
Capul sus fetili si baieti, nimic nu dureaza o vesnicie, pe cuvant de om patit!
Va doresc multa lumina si impacare cu voi!
O zi minunata!
Ps:Cristina, da exemple ca o faci foarte bine!
da mircea, va tine atata timp cat tu te vei gandi si iti va fii frica ca ai ceva, daca ai fost la cardio si nu ai nimic, nu mai baga in seama durerea in piept si restul, e de la anxietate s.a.m.d, sa iti dau un mic exemplu, eu daca ma duceam la supermarket ma lua brusc ameteala si durerea in piept plus celelalte simptome si ce crezi de frica cum intram asa ieseam, nu stateam nici 2 min, ajungeam in masina sa vin acasa nu mai aveam nimic, nu ma mai durea nimic, nu mai ameteam etc, daca aveam ceva picam de mult nu, oriunde ma aflam, deci nu mai baga in seama, nu te mai speria fa-ti de treaba ca si pana acum, ignora orice si nu te lasa pacalit de prietenele anxietatii astora le face mare placere sa ne sperie si sa ne pacaleasca, nu te lasa pacalit fii mai puternic decat ele si vei reusi
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 71Anxietatea cum se vindeca?
- 25Atac de panica? Anxietate?
- 40pot naste un copil sanatos? un doctor se poate sa raspunda?
- 5Atac de anxietate si depresie
- 4tulburare disociativa
- 88Let me try !
- 19Ajutati-ma sa-mi ajut sora
- 14Anxietate sexuala
- 6care este legatura intre simptomele fizice si o posibila problema hormonala?
- 6pentru persoanele cu atacuri de panica sub tratament medicamentos
- 3Panica in timpul sexului
- 6boala cardiovasculara sau atac de panica?
- 6din starea asta de bine, dupa ce tine putin timp, cobor asa din ea
- 5va rog din suflet sa ma ajutati cu sfaturi utile, ca sunt singur in straini si nu stiu incotro sa o
- 2senzatie de amorteala in cap si durere la ceafa
- 6Anxietate
- 3Simptome dupa atac de panica
- 4Am 19 ani si cred ca as putea face infarct miocardic
- 10Mai are cineva simptomele acestea?
- 12Palpitații, oboseala, leșin, colon iritabil, balonare, confuzie
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: