Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna Cristinadutu,
multumesc pentru atentia acordata.
Am incercat sa ma analizez si sa imi accept defectele, insa sunt dezamagita de mine insumi. Am ajuns in scurt timp sa decad pe toate planurile( cine am fost si cine am ajuns). Acum un an eram sefa de personal cu salariu foarte mare, foarte ambitioasa, corp atletic, foarte calma si am ajuns in somaj, inchisa intre 4 pereti, respingand contactul telefonic/personal cu orice persoana, cu 15 kg in plus.
multumesc pentru atentia acordata.
Am incercat sa ma analizez si sa imi accept defectele, insa sunt dezamagita de mine insumi. Am ajuns in scurt timp sa decad pe toate planurile( cine am fost si cine am ajuns). Acum un an eram sefa de personal cu salariu foarte mare, foarte ambitioasa, corp atletic, foarte calma si am ajuns in somaj, inchisa intre 4 pereti, respingand contactul telefonic/personal cu orice persoana, cu 15 kg in plus.
Buna Cryn,
Ma bucur ca te ajuta faptul ca stam de vorba si mi-ar placea sa te ajut, in masura in care pot, sa zambesti din nou! Este grea etapa in care te afli, stiu, si pare totul lipsit de speranta si parca nu poti vedea iesirea din bula asta. Cu toate ca pare de neinteles, incearca 2 zile sa te concentrezi doar pe prezent. de fiecare data cand iti vin ganduri bazate pe experienta trecutului, spune-ti in minte: " aici si acum".. imi pare rau ca esti in ipostaza de a fi in somaj, si eu am fost pana de curand la fel - de curand mi-am deschis firma mea pe care mi-am propus sa o gestionez in ritmul meu ( mai lent sau mai activ, depinde de starea mea) - nu conteaza daca iese sau nu ceva, important e sa fac ceva in acest moment. Eu nu am 15 kg in plus, am 14 si chiar daca de curand am inceput sa-mi schimb stilul de viata, stiu ca in perioada aceea nefasta, orice as fi facut nu puteam sa ma tin de un stil de viata echilibrat si sanatos. Nu-ti cere imposibilu! Si ce daca ai niste kg in plus? toata lumea are dreptul in viata la perioade mai putin bune pe care le gestionam cum putem! Si ce daca respingi contactul cu ceilalti? Poate nu te simti inteleasa si in largul tau cu acele persoane. Uite, ca totusi stai de vorba aici, pe net, e tot o forma de comunicare, deci ai facut deja un pas!
Chiar mi-ar placea sa stam mai mult de vorba, asa ca daca mai ai momente proaste, da-mi un mesaj privat si gandeste-te la " aici si acum", la inlocuirea gandurilor nasoale, incepe cu cele banale, legate de cariera si greutate. Pentru ce sa te respingi pe tine insati? Ce daca ai fost sefa de personal? nu aduce anul ce-aduce ceasul, viata te va duce in niste ipostaze frumoase pe care acum nici nu le banuiesti, se intampla inevitabil tuturor!
Iti doresc o seara linistita!
Ma bucur ca te ajuta faptul ca stam de vorba si mi-ar placea sa te ajut, in masura in care pot, sa zambesti din nou! Este grea etapa in care te afli, stiu, si pare totul lipsit de speranta si parca nu poti vedea iesirea din bula asta. Cu toate ca pare de neinteles, incearca 2 zile sa te concentrezi doar pe prezent. de fiecare data cand iti vin ganduri bazate pe experienta trecutului, spune-ti in minte: " aici si acum".. imi pare rau ca esti in ipostaza de a fi in somaj, si eu am fost pana de curand la fel - de curand mi-am deschis firma mea pe care mi-am propus sa o gestionez in ritmul meu ( mai lent sau mai activ, depinde de starea mea) - nu conteaza daca iese sau nu ceva, important e sa fac ceva in acest moment. Eu nu am 15 kg in plus, am 14 si chiar daca de curand am inceput sa-mi schimb stilul de viata, stiu ca in perioada aceea nefasta, orice as fi facut nu puteam sa ma tin de un stil de viata echilibrat si sanatos. Nu-ti cere imposibilu! Si ce daca ai niste kg in plus? toata lumea are dreptul in viata la perioade mai putin bune pe care le gestionam cum putem! Si ce daca respingi contactul cu ceilalti? Poate nu te simti inteleasa si in largul tau cu acele persoane. Uite, ca totusi stai de vorba aici, pe net, e tot o forma de comunicare, deci ai facut deja un pas!
Chiar mi-ar placea sa stam mai mult de vorba, asa ca daca mai ai momente proaste, da-mi un mesaj privat si gandeste-te la " aici si acum", la inlocuirea gandurilor nasoale, incepe cu cele banale, legate de cariera si greutate. Pentru ce sa te respingi pe tine insati? Ce daca ai fost sefa de personal? nu aduce anul ce-aduce ceasul, viata te va duce in niste ipostaze frumoase pe care acum nici nu le banuiesti, se intampla inevitabil tuturor!
Iti doresc o seara linistita!
Buna tuturor.imi pare rau sa vad ca mai apar persoane care se confrunta cu aceasta povara greu de dus pe umeri.Dar acest forum ne da ocazia sa ne mai linistim sufletele.prima data cand am intrat pe acest forum eram disperata.nu stiam ce am, cu ce ma confrunt, daca exista tratament, mai ales ca eu credeam ca sunt printre cei cu boli psihice fara leac si nu stiam daca o sa-mi revin vreodata.
Apoi am citit mesajele tuturor si viata mea a inceput sa prinda din nou culoare.E nevoie de rabdare, suport din partea unei persoane alaturate, bani(nu prea multi dar sa fim realisti...eu cred ca am cheltuit zeci de milioane pe psihoterapie si sedinte bowen...asta in 11 luni plus ca am mai luat si medicamente, mancare sanatoasa), vointa-cea mai importanta, posibilitatea de a avea multe activitati-iesit la plimbare, sport, , iesit in oras cu prietenii si multe altele.Trebuie sa ne inconjuram de persoane deschise la minte.nu care, in momentul in care le zici ca mergi la psiholog, au si iesit din viata ta.Asa e la noi, romanii.avem perceptia gresita ca daca un om ajunge la psihiatru pentru un medicament, care cred ca in alte tari il cumperi fara reteta de la farmacie, iti pun eticheta de om nebun si se uita ciudat la tine.Sincer am multi prieteni, am noroc de parinti mai de moda veche si niste socri deschisi la mine dar nu garantez pentru nimeni ca in momentul in care le-as spune ca am fost la psihiatru si am luat tratament si mai iau din cand in cand cand simt nevoia de un mic ajutor, ar mai fi alaturi de mine.Unii poate ar mai intelege dar in mintea lor tot s-ar gandi ca totusi am probleme psihice.
Singurul meu sprijin este sotul meu si cu ajutorul lui am trecut peste multe momente grele.Multumesc Lui Dumnezeu, am avut o perioada buna, chiar daca am fost putin stresata si mai ales ca de o saptamana ma confrunt cu o durere groaznica de masea care nu ma lasa sa dorm noaptea.Totusi anxietatea nu a mai aparut...care la orice durere, oricat de mica ar fi fost s manifesta cu o noapte de tremurat si nesomn.Trebuie sa avem multa rabdare si sa invatam sa ne ancoram de prezent, sa ne tinem mintea ocupata cu activitati care sa ne faca placere si sa ne lege de fiecare moment al zilei, astfel incat seara sa realizam ca am trait nu doar am "fentat" anxietatea.
Toate cele bune tuturor si sa aveti o zi minunata.
Apoi am citit mesajele tuturor si viata mea a inceput sa prinda din nou culoare.E nevoie de rabdare, suport din partea unei persoane alaturate, bani(nu prea multi dar sa fim realisti...eu cred ca am cheltuit zeci de milioane pe psihoterapie si sedinte bowen...asta in 11 luni plus ca am mai luat si medicamente, mancare sanatoasa), vointa-cea mai importanta, posibilitatea de a avea multe activitati-iesit la plimbare, sport, , iesit in oras cu prietenii si multe altele.Trebuie sa ne inconjuram de persoane deschise la minte.nu care, in momentul in care le zici ca mergi la psiholog, au si iesit din viata ta.Asa e la noi, romanii.avem perceptia gresita ca daca un om ajunge la psihiatru pentru un medicament, care cred ca in alte tari il cumperi fara reteta de la farmacie, iti pun eticheta de om nebun si se uita ciudat la tine.Sincer am multi prieteni, am noroc de parinti mai de moda veche si niste socri deschisi la mine dar nu garantez pentru nimeni ca in momentul in care le-as spune ca am fost la psihiatru si am luat tratament si mai iau din cand in cand cand simt nevoia de un mic ajutor, ar mai fi alaturi de mine.Unii poate ar mai intelege dar in mintea lor tot s-ar gandi ca totusi am probleme psihice.
Singurul meu sprijin este sotul meu si cu ajutorul lui am trecut peste multe momente grele.Multumesc Lui Dumnezeu, am avut o perioada buna, chiar daca am fost putin stresata si mai ales ca de o saptamana ma confrunt cu o durere groaznica de masea care nu ma lasa sa dorm noaptea.Totusi anxietatea nu a mai aparut...care la orice durere, oricat de mica ar fi fost s manifesta cu o noapte de tremurat si nesomn.Trebuie sa avem multa rabdare si sa invatam sa ne ancoram de prezent, sa ne tinem mintea ocupata cu activitati care sa ne faca placere si sa ne lege de fiecare moment al zilei, astfel incat seara sa realizam ca am trait nu doar am "fentat" anxietatea.
Toate cele bune tuturor si sa aveti o zi minunata.
ronicolle
Foarte frumos ai scris :D.si pe mine m-au suparat dinti rau in ultima perioada si mi-au mai revenit din simptome tremurat, insmonie, zgomot in ureche si sensibilitate la sunete, dar asta e, tre sa avem rabdare :D.
Foarte frumos ai scris :D.si pe mine m-au suparat dinti rau in ultima perioada si mi-au mai revenit din simptome tremurat, insmonie, zgomot in ureche si sensibilitate la sunete, dar asta e, tre sa avem rabdare :D.
La lumina rece de neon, sau la ecranul pc-ului nu aveti sensibilitate??pe mine ma deranjeaza rau cateodata(n-am ce face, asta lucrez).Si cele mai deranjante sunt durerile din piept si din dreptul inimii, inca nu m-am invatat cu ele, iar decand am micsorat doza de xanax, parca sunt mai dese, dar de alergat nu ma las, chiar de-ar fi sa cad lat!
mircea u
O sa te obisnuiesti cu ele in timp si cand nu te vor mai speria vor disparea :D
O sa te obisnuiesti cu ele in timp si cand nu te vor mai speria vor disparea :D
Stii ce deranjeaza, ca la un moment dat au disparut, dar nu a fost de ajuns decat un mic atac, cu senzatie de sufocare si stare de neliniste si au reaparut!!cel putin acum, numai dau fuga la cardiolog(in cele 8-9 luni, mi-am facut deja 2 ecocardiografii, cateva ekg-uri+cate doua holtere in 24 de ore pe mine).Sper sa fie asa cum zici tu :).
Buna ziua tuturor,
miercuri am avut o discutie cu dr meu psihiatru care este si psiholog, pe tema tratament medicamentos. Am intrebat-o daca aceste cazuri se pot trata fara medicamente, iar raspunsul a fost ca sunt cazuri unde se pot trata doar prin sedinte cu psihologul, iar medicamentele pot avea efecte negative. In cazul meu, avand in vedere ca am fost la un pas de a pierde controlul asupra creierului era necesar un tratament medicamentos si suportul psihologic. Creierul a fost sub o presiune mult prea mare gandind la prea multe lucruri ( control EEG ) si medicamentele i-au redus capacitatea de lucru la sub 50%( oboseala exagerata, somnolenta, incapacitate de a ma concentra asupra unui subiect). Cu alte cuvinte, creierul a intrat in concediu. Acum trebuie sa il educ, sa ii impun o anumita structura.
Am fost foarte mirata sa aud ca romanii sunt printre putinii pacienti care reusesc sa treaca peste aceste stari sa nu o numesc boala, deoarece suntem foarte ambitiosi si bine structurati. Noi nu acceptam cu usurinta o batalie pierduta.
Va doresc multa sanatate tuturor.
miercuri am avut o discutie cu dr meu psihiatru care este si psiholog, pe tema tratament medicamentos. Am intrebat-o daca aceste cazuri se pot trata fara medicamente, iar raspunsul a fost ca sunt cazuri unde se pot trata doar prin sedinte cu psihologul, iar medicamentele pot avea efecte negative. In cazul meu, avand in vedere ca am fost la un pas de a pierde controlul asupra creierului era necesar un tratament medicamentos si suportul psihologic. Creierul a fost sub o presiune mult prea mare gandind la prea multe lucruri ( control EEG ) si medicamentele i-au redus capacitatea de lucru la sub 50%( oboseala exagerata, somnolenta, incapacitate de a ma concentra asupra unui subiect). Cu alte cuvinte, creierul a intrat in concediu. Acum trebuie sa il educ, sa ii impun o anumita structura.
Am fost foarte mirata sa aud ca romanii sunt printre putinii pacienti care reusesc sa treaca peste aceste stari sa nu o numesc boala, deoarece suntem foarte ambitiosi si bine structurati. Noi nu acceptam cu usurinta o batalie pierduta.
Va doresc multa sanatate tuturor.
Eu am facut 2 ecografi totale si 2 ekg la inceput.a fost de ajuns incat sa realizez ca nu sunt pe duca.
Da si o sa deranjeze si mai mult cand dupa ceva timp de pauza vor reveni iar si iar, ideea e cum le faci fata..
Eu le aveam zilnic..dupa usor au inceput sa dispara, mai am si acum cate o intepatura in piept dar daca nu-i mai dau atenie e ceva gen asa si ?...pot aparea dureri si intepaturi in piept si cand te simti bine si nu ai absolut nimic, sa nu te panichezi, lucreaza murdar anx :D eu aveam impresia ca nu-mi bate inima si simteam o presiune puternica in piept si incepea senzatia de sufoacare...trec si astea.
Cand vei reusi sa le ignori total, atunci vor disparea. VA fi sigur cum zic eu, stai linsitit. ( bine depinde de tine in mare parte, tre sa gandesti logic)
Da si o sa deranjeze si mai mult cand dupa ceva timp de pauza vor reveni iar si iar, ideea e cum le faci fata..
Eu le aveam zilnic..dupa usor au inceput sa dispara, mai am si acum cate o intepatura in piept dar daca nu-i mai dau atenie e ceva gen asa si ?...pot aparea dureri si intepaturi in piept si cand te simti bine si nu ai absolut nimic, sa nu te panichezi, lucreaza murdar anx :D eu aveam impresia ca nu-mi bate inima si simteam o presiune puternica in piept si incepea senzatia de sufoacare...trec si astea.
Cand vei reusi sa le ignori total, atunci vor disparea. VA fi sigur cum zic eu, stai linsitit. ( bine depinde de tine in mare parte, tre sa gandesti logic)
multumesc mult de tot!!eu unul nici n-ar trebui sa ma plang, la ce cazuri am citit aici, dar e bine sa stii ca nu esti singur pe lume si mai sunt oameni care, te pot ajuta cu o vorba buna cu un sfat!!conteaza foarte mult!!
@mircea u...eu aveam probleme inainte cu lumina din supermarketuri...intram, stateam putin si la un momntat ma simtem ametita, buimaca de parca atunci m-as fi trezit dintr-un somn adanc si bineinteles inima incepea sa galopeze si aparea teama.Cand ieseam din magazin ma linisteam si mai ales cand ajungeam acasa si ma uitam la ce am cumparat uitam :D
Nu s-a intamplat de prea mult ori dar siu ca prea multa lumina de la neoane ma cam tulbura.
@blade...eu acum la ora 2 ma duc la stomato ca nu se mai poate.adica ma lasa anxietatea sa dorm si nu ma lasa o masea :)).In plus ca ma trezesc pe la 3 dimineata si iau pastile, stomacul meu indura cam multe.
Rabdarea e de aur..eu am un an si o luna de cand am avut primele simptome, Atacurile s-au rarit, mai ales cand nu ma deranjeaza stomacul, am devenit mai optimista, mai activa, ma pot bucura de viata dar nu pe deplin.O sa trecem si peste anxietate...mai greu e sa uiti ca ai avut asa ceva :D
Nu s-a intamplat de prea mult ori dar siu ca prea multa lumina de la neoane ma cam tulbura.
@blade...eu acum la ora 2 ma duc la stomato ca nu se mai poate.adica ma lasa anxietatea sa dorm si nu ma lasa o masea :)).In plus ca ma trezesc pe la 3 dimineata si iau pastile, stomacul meu indura cam multe.
Rabdarea e de aur..eu am un an si o luna de cand am avut primele simptome, Atacurile s-au rarit, mai ales cand nu ma deranjeaza stomacul, am devenit mai optimista, mai activa, ma pot bucura de viata dar nu pe deplin.O sa trecem si peste anxietate...mai greu e sa uiti ca ai avut asa ceva :D
ronicolle
Eu merg deja de o luna jumate la dentist ca nu se mai putea :)), stiu cum e sa nu poti dormi si sa iei pastile noaptea, eu luam si 4 ketonaluri pe zi :D. Si eu am 1 an si 3 luni si sunt cu totul alt om acum :D Si da cea mai mare problema e sa uiti ca ai avut asa ceva si groaza prin care ai trecut.Nu am scapat inca dar nici nu ma plang, sunt ok.
mircea u.cu cea mai mare palcere:D de asta suntem aici sa ne ajutam pentru ca doar noi ne intelegem :D
Eu merg deja de o luna jumate la dentist ca nu se mai putea :)), stiu cum e sa nu poti dormi si sa iei pastile noaptea, eu luam si 4 ketonaluri pe zi :D. Si eu am 1 an si 3 luni si sunt cu totul alt om acum :D Si da cea mai mare problema e sa uiti ca ai avut asa ceva si groaza prin care ai trecut.Nu am scapat inca dar nici nu ma plang, sunt ok.
mircea u.cu cea mai mare palcere:D de asta suntem aici sa ne ajutam pentru ca doar noi ne intelegem :D
Cand ma gandesc si eu ce atacuri de panica faceam cand simteam ca ma apasa in piept sau faceam extrasistole!Atata am umblat la un cardiolog de am ajuns sa ne imprietenim.Am facut zeci de EKG-uri, el imi zicea ca totul e in capul meu dar il credeam pana incepeau extrasistolele si iar il sunam.Dar mi-a trecut, chiar daca mai apare cate o bataie neregulata a inimii doar ma nelinisteste, toti avem asa ceva fara sa fim bolnavi cu inima.Azi dimineata am avut un mic episod de anxietate, aveam impresia ca ametesc, ma gandeam numai la asta si normal ca senzatia s-a accentuat, de aici a inceput o neliniste generala.stiti cum e.Cum mi-am revenit?M-am gandit ca am mai trecut de multe ori prin asta fara sa patesc nimic, ba chiar mi-am revenit din senzatii groaznice incomparabile cu cea de azi si incet-incet ameteala mi-a trecut, la fel si nelinistea!Am fost la sala, dupa aceea am iesit cu sotia la plimbare, ne-am facut planuri de viitor, etc. si acum ma simt de parca nici nu stiu ce inseamna anxietatea.Probabil o sa mai trec prin asemenea stari, important este sa trecem peste ele, si cu timpul sa scapam definitiv de ele.O seara placuta.
Buna, geluromanu. Am mai scris si eu referitor la ameteli, spui ca ai mai trecut prin astfel de stari.Te intreb este posibil ca sa te ridici din pat dimineatza sa simti ca se invarte casa cu tine, si apoi toata aceasta teroare sa tine de-o luna de zile? Bine, peste zi mai sunt minute, uneori 2-3 ore cand poate ma lasa acea ameteala care ma tine culcata in pat, chiar si asa, parca imi pleaca intr-o parte capul, mi se incordeaza cred de teama si musculatura mainilor, picioarelor, simt si o moleseala...
si eu azi dimineata, m-am trezit cam anxios, cu apasare pe piept, putin bulversat, dar dupa un ceai cu passiflora si discutiile cu voi, am avut o dupaamiaza cum nu am mai avut demult timp, am fost la sala si aproape ca am alergat intr-un ritm aproape cu cel de anul trecut!
mogdyyy, ametelile m-au tinut destul de mult si acum cand ma gandesc cred ca principala cauza a anxietatii erau aceste stari si de aici rezulta un cerc vicios!Asociam ametelile cu tot felul de boli, frica de a nu lesina, simteam ca mai am putin si innebunesc, imi faceam tot felul de ganduri negre.Si mai ales ma termina ideea ca nu o sa mai scap de ameteli niciodata, ca trebuie sa traiesc cu cosmarul asta toata viata!Dar uite ca mi-a trecut aproape in totalitate, episodul de ieri a survenit dupa cateva saptamani in care foarte rar am mai simtit asa ceva.Acum cand scriu, sunt f bine, am si dormit bine azi noapte.Deci se poate si sunt sigur ca si tu poti.
fetelor va urez o primvara plina de realizari, bucurii, fericire si sanatate.La multi ani de martisor, va pup si sa aud numai de bine.
Cum tot universul reinvie in Primavara asa si noi sa incepem o noua viata, mai buni, mai intelepti si mai linistiti si bineinteles cu multa fericire si iubire in suflete.O primavara insorita va doresc :)
Primăvara este anotimpul renaşterii, al învierii la viaţă. Vă doresc să aveţi o primăvară minunată, plină de dragoste,
plina de sanatate, numai ganduri pozitive si la cat mai multe realizari !
plina de sanatate, numai ganduri pozitive si la cat mai multe realizari !
Multumesc de mesaj si incurajari, "Geluromanu" ! Sper sa fie asa cum spui...Ce ai facut concret pt a scapa de aceste ameteli?
mogdyyy, scuze ca ma bag in discutia ta cu geluromanu, dar daca iti aduci aminte din pos.mele cele de la inceput si eu am suferit e toate simptomele anxietatii si in special de ametelile astea care m-au chinuit zi de zi, din cauza lor nu ma mai eplasam niciunde, cred ca de ele imi era cea mai mare frica, ma gandeam ca daca ma duc undeva ametesc si cad, luni de zile m-au chinuit, eu acum sunt super k din toate pct.de vedere, fara tremur, agitatie etc si mai ales ameteli, trebuie doar sa nu iti mai fie frica de ele, sa te comporti normal in tot ceea ce vrei sa faci fara ati fi teama ca o sa pici jos, ca vei lesina, lucru asta il garantez pe experienta mea, nu vei pati nimic din cauza lor, e doar o pacaleala ca sa zic asa a anxietatii, ceva de care nu trebui sa te sperii, comportandu-te normal ca si iinainte vei descoperii ca aceste ameteli vor dispare, doar ca tebuie sa insisti in fiecare zi chiar daca ametesti nu te opri din drum, or sa oboseasca si ele si se vor retrage, credema ca sigur vor disparea cand le vei ignora si inca odata FARA FRICA nu vei lesina.Sper ca nu te deranjeaza sfatul meu dar si eu 7 luni am avut de tras cu toata prietenele anxietatii si am castigat.
mada tu ce faci? cum mai esti? sper ca imi dai vesti bune ca intotdeauna, eu sunt foarte k fata de cum eram la inceput.Te pup si astept vesti despre ty.
Multumesc din suflet "crazigirl" ! Nu ma supar deloc ca mi-ai raspuns, din contra, desi am mai scris pe forum, mi s-a raspuns evaziv, apoi deloc... Incerc sa inteleg aceasta stare de ameteala, sa exclud afectiuni mai grave la care ma tot gandesc. Imi spui si incerc sa gandesc ca nu voi cadea sau lesina, insa atunci cand ma apuca acel vertij, pur si simplu ma trimite in pat...simt ca-mi tremura picioarele, probabil de frica ma incordez, parca si capul meu s-ar apleca intr-o parte de atata ameteala. Cum sa pot iesi din casa asa? Sunt si momente cand simt ca mi-e bine, plec de acasa si brusc ma apuca orri in masina, ori intr-un magazin, ori cand ajung acasa. Cum sa inteleg acest mecanism? Realizez ca am o problema, dar refuz sa cred ca acest vertij poate fi dat de vreo boala asa cum m-au speriat multi, si un medic din familia mea...Imi spun de zeci de ori pe zi ca trece, ca nu am nimic...dar in fiecare zi se cam repeta acest film... Chiar poate dura luni si zi de zi, numai aceasta senzatie de ameteala pe un fond de anxietate? Multumesc de mii de ori de incurajari !!!
se pare ca da, iar noi cu frica noastra(normala dealtfel)ii alimentam puterea!asa aveam si eu ameteli, mai ales la soare, iar acum am aceste dureri in dreptul inimii, mi-am cumparat si tensiometru, tensiunea 13 cu 8, totul pleaca de la creier, o sa invatam si noi sa-i venim de hac, sper :).
frica, mogdyyy asta alimenteaza tot stiu foarte clar ceea ce zici tu, daca plecam undeva stateam doar o jumatate de ora ca imi veneau ametelile i ma lua in primul rand frica ca pic jos pe urma tremuratul din cauza emotiilor alea care mi le provocam de fapt singurica, pe urma transpiram toata si la final ce crezi atacul de panica, dar incet incet am invatat sa nu mai imi pese e nimic, sa nu le mai bag in seama si in primul rand sa nu imi mai fie frica de ele, de toate simptomele astea si asa nemaifiindu-mi frica de ameteli, palpitatii, tremur, durere in piept etc s-au suparat pe my si pe ambitia mea si si-au dat demisia fara sa imi dau seama m-am trezit facand lucruri pe care inainte le evitam total, spune STOP, fara frica, nu ai nici o problema, decat sa te gandesti la asta ia gandeste-te ca daca aveai ceva nasol de orice natura, lesinai de foarte multe ori pana acum, ameteala asta ca si celelalte scheme sunt cunostintele anxietatii, iar noi trebuie sa le ignoram si vor disparea, sunt sigura de lucru asta darrrrr nu intr-o zi, curaj, rabdare, putere si FARA FRICA mogdyyy vei reusi cu siguranta.
da mircea ai dreptate totul vine e la creier, noi il alimentam cu ganduri, iti zice o pers. care nu a fost la psiholog, psihiatru, nu medicamente, absolut nimic doar prin vointa, putere si rabdare se pot rezolva toate problemele noaste si se poate va spun din suflet
mogdyyy, exact ce vroiam sa spun a descris cu lux de amanunte crazigirl, nu o cunosc dar ma regasesc in fiecare cuvant scris de ea.alta cale nu exista, poti sa iesi din starea asta doar prin propria vointa, nici eu nu am luat medicamente, nu am fost la psiholog, m-am apucat de sport, am inceput sa fac de toate strangand din dinti, asa am scapat in mare masura de ameteli.Chiar daca mai simt rar ca ma apuca nu mai are putere asupra mea, nu ma mai domina pt ca stiu ca nu imi poate face nimic.Noi suntem cazuri reale care am trecut prin ce treci tu si daca noi am reusit in mare masura si tu o sa reusesti!
Va multumesc, din suflet, pentru sustinere, suport moral si sperantza ! (gelurmanu; crazigirl )
Haha sti cum suna ce zici tu... ca reclamele alea gen scapa de matreata de la primele spalari cu noul sampon care datorita propiretatilor lui bla bla bla :D daca tot ai formula magica scrie-o aici sa vedem toti :D
eu cred ca este mai afectat, decat noi :))))
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2Probleme cu tiroida sau atacuri de panica?
- 2Tahicardie si Anxietate.
- 20atac de panica - stare anxioasa depresiva (va rog ajutati-ma)
- 10atac de panica
- 11Nu suport anumite sunete!
- 20potentiala tulburare psihica...rog sfatul unui psihiatru! :)
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 8Relatii intime cu partenera
- 4Insomnie si poate axietate
- 5de 5 ani am atacuri de panica
- 1anestezia generala si anxietatea
- 28Senzatie de sufocare! Amorteli si ameteala
- 4Mai poate fi anxietate?
- 4Anxietate, tulburari de concentrare
- 2Dureri de cap din cauza anxietăţii?
- 44Grup Suport pentru Anxietate si Depresie
- 5Anxietate?
- 6Ajutati-ma - atacuri de panica
- 5Pareri despre anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: