Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
E putin rautacios raspunsul tau. Fiecare face cum considera. sanatate!
@ utilizator2021
Imi cer scuze. Nu am vrut sa fie asa. M-am referit strict la mine.
Intrati pe Grupul Depersonalizare si derealizare pe Facebook.
Imi cer scuze. Nu am vrut sa fie asa. M-am referit strict la mine.
Intrati pe Grupul Depersonalizare si derealizare pe Facebook.
Fiecare are posibilitatea de a alege, dar alegerea să fie făcută în cunoștință de cauză si analizând avantajele si dezavantajele unei astfel de decizii. Daca psihiatrul ti- a reconandat un medicament, inseamnă că ai nevoie, eventual ceri mai multe informații.
Buna ziua.
Ar putea oare ca aparutele de glicemie sa infice erori?
Am luat glicemia sambata si era 65, insa eu ma simteam ok.
Ar putea oare ca aparutele de glicemie sa infice erori?
Am luat glicemia sambata si era 65, insa eu ma simteam ok.
E bine să repetați, o singură valoare nu e concludentă.
Valoarea normala a glicemiei este cuprinsa intre 70 si 100 mg/dl, luată pe nemâncate, dimineața..
Valoarea normala a glicemiei este cuprinsa intre 70 si 100 mg/dl, luată pe nemâncate, dimineața..
Hei, ce mai faceți? Cum o mai duceți cu anxietatea? Mie mi-a mâncat zilele.
Buna! Am citit postarile de aici si parca ma regasesc cumva si eu. La mine au fost mai intai gandurile, care nu imi dadeau pace..stres mult la serviciu, insomnii. Am un copil cu probleme, alte framantari.. Nu suportam sa aud de oameni bolnavi, nimeni sa nu fi zis nimic despre boli.Oboseala multa: scoala, casa, serviciu..probleme la serviciu. Apoi a venit perioada de covid..am stat efectiv numai in casa;scoala online, serviciu la fel. Ieseam cateva min sa cumpar cele necesare. Simteam la un moment dat ca stau in casa si astept sa ma imbolnavesc, fiindca oricum nu scapam de virus. Am avut si un deces in familie. M-am simtit mai urat dupa aceea. Parca eram intr-o temnita, in 2 camere toata ziua. Apoi au inceput dureri de articulatii, de cap. Asta prin ian 2021. Stare si mai proasta, spasme musculare, tresariri. Am mers la reumatolog, care a zis ca am artroza. M-a terminat, la 41 de ani..m-am gandit ca gata, pana aici mi-a fost..
Am inceput sa tresar f mult cand adormeam, brusc mi se zbatea o mana, sau in burta sau altundeva prin corp.Parca nu aveam aer din stomac, au inceput dureri mai mari de artroza, groaznice, cred ca si unele terminatii nervoase ma dureau. Nu mai puteam dormi, cum adormeam, tresaream violent. Dormeam de pe la 3-4 dim. Ziua eram praf, obosita si agitata. La serviciu( acum era fizic) stres.Nu mai aveam pofta de mancare, incepusem sa slabesc. Am mers la medicina interna, mi-a zis sa merg la neurolog, la endocrinolog, sa fac niste analize.
Am mers, la momentul de fata nu am terminat toate investigatiile. Luam magneziu la greu, analizele la sange majoritatea ok. Colesterolul cam mare.
Apoi am facut covid. 3 sapt groaznice, cu stari aproape de lesin si antibiotic mult.
Dupa covid am descoperit tiroida autoimuna. Am avut cateva zile bunicele, apoi iar au inceput tresaririle, un tremurat in corp, ca o senzatie de frig mereu. La emotii puternice am mai avut in trecut un usor tremurat in corp care a trecut de la sine, repede, cred ca era normal atunci. Dar acum nu mai trece. Au inceput dureri in corp- am descoperit ca sunt musculare, nu de oase. Zbateri musculare din nou, pe tot corpul. In cap, parca trecea un curent electric. M-a intors pe dos, nu mai aveam nici o speranta, nici un vis, deja ma visam moarta si ingropata. Nici sa cumpar haine nu voiam, ca nu mai am de ce, daca tot sunt terminata.Simteam ceva in piept care parca statea sa explodeze, o suferinta..ceva, nu stiu ce. Imi venea sa urlu. Mental eram ametita, parca as fi baut ceva.. Nu puteam sa mai fac nimic, sa gatesc, sa ma joc cu copilul, parca eram in transa. Eram ca un robot. Nu imi mai placea casa mea, mi se parea ca familia mea nu mai are nevoie de mine, ca se descurca si pot sa plec. Atunci mi-a fost cel mai rau. Cred ca eram sigura ca am aceeasi boala cu soacra mea care a murit, o boala legata de muschi si nervi, nu stiu exact..( inca ma tortureaza acest gand)Am vrut sa merg la psiholog, dar nu am putut.
Am luat pastile cu seleniu, recomandate de medic pt tiroida, nu mai aveam tresaririle dar aveam o moleseala si mai mare. De ex: am iesit cu familia, am mers cativa m si am simtit ca pic jos, ca nu mai pot. O sfarseala groaznica. Nu am cazut, am mers repede in masina.Somnolenta in mijlocul zilei, lipsa groaznica de energie, tremurat si muschii incordati. Simteam nevoia sa stau langa sot, sa ma agat de el, sa imi dea putere.
Nu stiu cum au trecut zilele, ca parca eram spectator, nu participam la trairile mele. Am facut pauza dupa pastile, m-au luat iar tresaririle..
Citind pe forum, m-am gandit ca poate tremuratul era legat de ganduri, de ceva ce imi amintea din trecut si ma panica, nu stiu.. Parca m-a mai luminat putin aceasta idee azi si mi-a dat o stare de bine.
Am facut analiza minerala tisulara( din firul de par), unde imi iesise calcemia f mare in tesuturi, risc de diabet, dereglari tiroidiene, predispozitie la infectii virale, bacteriene, minerale benefice in cantitati mici exceptand calciul, lipsa unui compus din vit B12( culmea, a iesit mica vit B12 la analize de sange). Medicii nu prea iau in seama aceasta analiza, asa ca nici eu nu am stiut ce sa cred un timp.
Acum incerc sa ma pun pe picioare..
Mi-e teama si cand fac analize, de rezultate.
Mai am electromiografie de facut.
Sper sa nu iasa rau, ca m-au durut muschii groaznic, nu mai puteam merge.. nu stiu ce ma apuca.
Mi-e ciuda ca in loc sa ma bucur de viata, eu nu o traiesc..off. Tremur fara rost, nu dorm bine, imi trosnesc articulatiile, ma dor muschii, stau in casa f mult, nu mi-e pofta de nimic, decat rareori, mananc in sila. Si ma doare capul rau, din ceafa spre frunte, ca un firisor trece prin cap. Off. Si o stare de spirit si mai proasta decat cea fizica. Acum cand scriu, ma simt muuult mai bine fata de ieri cand eram terminata. Culmea e ca am o zi buna in 30 groaznice.
Am inceput sa tresar f mult cand adormeam, brusc mi se zbatea o mana, sau in burta sau altundeva prin corp.Parca nu aveam aer din stomac, au inceput dureri mai mari de artroza, groaznice, cred ca si unele terminatii nervoase ma dureau. Nu mai puteam dormi, cum adormeam, tresaream violent. Dormeam de pe la 3-4 dim. Ziua eram praf, obosita si agitata. La serviciu( acum era fizic) stres.Nu mai aveam pofta de mancare, incepusem sa slabesc. Am mers la medicina interna, mi-a zis sa merg la neurolog, la endocrinolog, sa fac niste analize.
Am mers, la momentul de fata nu am terminat toate investigatiile. Luam magneziu la greu, analizele la sange majoritatea ok. Colesterolul cam mare.
Apoi am facut covid. 3 sapt groaznice, cu stari aproape de lesin si antibiotic mult.
Dupa covid am descoperit tiroida autoimuna. Am avut cateva zile bunicele, apoi iar au inceput tresaririle, un tremurat in corp, ca o senzatie de frig mereu. La emotii puternice am mai avut in trecut un usor tremurat in corp care a trecut de la sine, repede, cred ca era normal atunci. Dar acum nu mai trece. Au inceput dureri in corp- am descoperit ca sunt musculare, nu de oase. Zbateri musculare din nou, pe tot corpul. In cap, parca trecea un curent electric. M-a intors pe dos, nu mai aveam nici o speranta, nici un vis, deja ma visam moarta si ingropata. Nici sa cumpar haine nu voiam, ca nu mai am de ce, daca tot sunt terminata.Simteam ceva in piept care parca statea sa explodeze, o suferinta..ceva, nu stiu ce. Imi venea sa urlu. Mental eram ametita, parca as fi baut ceva.. Nu puteam sa mai fac nimic, sa gatesc, sa ma joc cu copilul, parca eram in transa. Eram ca un robot. Nu imi mai placea casa mea, mi se parea ca familia mea nu mai are nevoie de mine, ca se descurca si pot sa plec. Atunci mi-a fost cel mai rau. Cred ca eram sigura ca am aceeasi boala cu soacra mea care a murit, o boala legata de muschi si nervi, nu stiu exact..( inca ma tortureaza acest gand)Am vrut sa merg la psiholog, dar nu am putut.
Am luat pastile cu seleniu, recomandate de medic pt tiroida, nu mai aveam tresaririle dar aveam o moleseala si mai mare. De ex: am iesit cu familia, am mers cativa m si am simtit ca pic jos, ca nu mai pot. O sfarseala groaznica. Nu am cazut, am mers repede in masina.Somnolenta in mijlocul zilei, lipsa groaznica de energie, tremurat si muschii incordati. Simteam nevoia sa stau langa sot, sa ma agat de el, sa imi dea putere.
Nu stiu cum au trecut zilele, ca parca eram spectator, nu participam la trairile mele. Am facut pauza dupa pastile, m-au luat iar tresaririle..
Citind pe forum, m-am gandit ca poate tremuratul era legat de ganduri, de ceva ce imi amintea din trecut si ma panica, nu stiu.. Parca m-a mai luminat putin aceasta idee azi si mi-a dat o stare de bine.
Am facut analiza minerala tisulara( din firul de par), unde imi iesise calcemia f mare in tesuturi, risc de diabet, dereglari tiroidiene, predispozitie la infectii virale, bacteriene, minerale benefice in cantitati mici exceptand calciul, lipsa unui compus din vit B12( culmea, a iesit mica vit B12 la analize de sange). Medicii nu prea iau in seama aceasta analiza, asa ca nici eu nu am stiut ce sa cred un timp.
Acum incerc sa ma pun pe picioare..
Mi-e teama si cand fac analize, de rezultate.
Mai am electromiografie de facut.
Sper sa nu iasa rau, ca m-au durut muschii groaznic, nu mai puteam merge.. nu stiu ce ma apuca.
Mi-e ciuda ca in loc sa ma bucur de viata, eu nu o traiesc..off. Tremur fara rost, nu dorm bine, imi trosnesc articulatiile, ma dor muschii, stau in casa f mult, nu mi-e pofta de nimic, decat rareori, mananc in sila. Si ma doare capul rau, din ceafa spre frunte, ca un firisor trece prin cap. Off. Si o stare de spirit si mai proasta decat cea fizica. Acum cand scriu, ma simt muuult mai bine fata de ieri cand eram terminata. Culmea e ca am o zi buna in 30 groaznice.
Buna Mihaela! Asa am fost si eu, ma regasesc in simptomele tale, mai putin durerile articulare.La fel si eu, am facut analize si nu mi.a iesit decat lipsa de magneziu.
Citeste postarile mele din urma, asa am inceput, cu tresariri... Off, stiu cum este...
La mine a fost de la psihic.
Acum sunt ok, fara pastile si fara psiholog. Au trecut ceva ani de atunci, am nascut intre tim, am si uitat.
Totul trece, mai greu dar trece.
Pe mine sportul m.a ajutat enorm.
Multa sanatate.
Citeste postarile mele din urma, asa am inceput, cu tresariri... Off, stiu cum este...
La mine a fost de la psihic.
Acum sunt ok, fara pastile si fara psiholog. Au trecut ceva ani de atunci, am nascut intre tim, am si uitat.
Totul trece, mai greu dar trece.
Pe mine sportul m.a ajutat enorm.
Multa sanatate.
Buna, Santi! Multumesc pt raspuns.
Cred ca si la mine de la psihic sunt tresaririle si tremuratul din corp. Am reusit cumva sa ma mobilizez, sa ma ridic din depresie. Pt ca dupa anxietate prelungita, la depresie am ajuns. Am descoperit ca imi face bine sa vorbesc cu oamenii, uneori e mai bine sa vorbesc cu persoane care nu imi sunt prieteni. Prietenii nu mai au rabdare sa asculte, au problemele lor..si in vremurile acestea, toti suntem oarecum schimbati.
Legat de lipsa de energie..am inceput sa consum mai multi carbohidrati si ma ajuta oarecum.
Durerile articulare vin de la artroza, sau reumatism. Si peste ele covid. Dupa ce am facut covid le-am simtit. Merg la un medic, dar cred ca o voi schimba..se poarta f urat. La prima consultatie isi da interesul, ca e platita. La control, care e gratuit, mi-a spus ca se grabeste fiindca are copilul online.. Daca i-am zis ca dupa covid ma dor f rau articulatiile, mi-a zis ca asa imi trebuie daca nu m-am vaccinat. Pai doar medicii s-au vaccinat in prima etapa. Imi pare rau ca nu i-am zis..dar era f grabita. Mi-a zis ca nu inteleg ca nu am "nimic"? Nimic insemnand boala autoimuna in conceptia ei.. Ca deja imi zisese de artroza si reumatism. Ca ma trimite la psihiatru.. Am mers la multi medici dupa covid, dar niciunul nu s-a comportat asa..ceilalti au fost oameni. Am mers si la neurolog, cred ca era mai indreptatit ca ea sa ma trimita la psihiatru..dar nu m-a trimis. Mi-a dat el ceva naturist. Oricum, atunci nu eram asa deprimata. Incerc sa ma incurajez singura, ca sunt bine. Cumva, functioneaza. Nu mai tresar cand adorm. Tremuratul ma apuca daca ma supar sau daca merg la doctor, dentist, etc..
Acum vreau sa ma mobilizez sa ameliorez cumva durerile articulare, doar colagen si antiinflamator nu ajuta.
Multumesc pt raspuns!
Multa sanatate!
Cred ca si la mine de la psihic sunt tresaririle si tremuratul din corp. Am reusit cumva sa ma mobilizez, sa ma ridic din depresie. Pt ca dupa anxietate prelungita, la depresie am ajuns. Am descoperit ca imi face bine sa vorbesc cu oamenii, uneori e mai bine sa vorbesc cu persoane care nu imi sunt prieteni. Prietenii nu mai au rabdare sa asculte, au problemele lor..si in vremurile acestea, toti suntem oarecum schimbati.
Legat de lipsa de energie..am inceput sa consum mai multi carbohidrati si ma ajuta oarecum.
Durerile articulare vin de la artroza, sau reumatism. Si peste ele covid. Dupa ce am facut covid le-am simtit. Merg la un medic, dar cred ca o voi schimba..se poarta f urat. La prima consultatie isi da interesul, ca e platita. La control, care e gratuit, mi-a spus ca se grabeste fiindca are copilul online.. Daca i-am zis ca dupa covid ma dor f rau articulatiile, mi-a zis ca asa imi trebuie daca nu m-am vaccinat. Pai doar medicii s-au vaccinat in prima etapa. Imi pare rau ca nu i-am zis..dar era f grabita. Mi-a zis ca nu inteleg ca nu am "nimic"? Nimic insemnand boala autoimuna in conceptia ei.. Ca deja imi zisese de artroza si reumatism. Ca ma trimite la psihiatru.. Am mers la multi medici dupa covid, dar niciunul nu s-a comportat asa..ceilalti au fost oameni. Am mers si la neurolog, cred ca era mai indreptatit ca ea sa ma trimita la psihiatru..dar nu m-a trimis. Mi-a dat el ceva naturist. Oricum, atunci nu eram asa deprimata. Incerc sa ma incurajez singura, ca sunt bine. Cumva, functioneaza. Nu mai tresar cand adorm. Tremuratul ma apuca daca ma supar sau daca merg la doctor, dentist, etc..
Acum vreau sa ma mobilizez sa ameliorez cumva durerile articulare, doar colagen si antiinflamator nu ajuta.
Multumesc pt raspuns!
Multa sanatate!
Si eu sunt la fel dar de foarte, foarte multi ani si abia acum am constientizat ca este anxietate, depresie.Dar acum va vorbesc despre sotul meu. De aproape o jumatate de an am observat la el aceleasi lucruri pe care le-am experimentat si eu.O frica, o mare frica de orice, lucru bun sau rau, lipsa de concentrare, oboseala (pe care o punea pe seama serviciului si insomniei), a dat rateuri la serviciu, a regresat, se invinovateste pt orice, stari de panica, tremur.Mentionez ca era o fire vesela, comunicativa dar acum i s-a schimbat personalitatea.Refuza sa iasa din casa, afara i se face rau, nu mai mananca, nu mai poate sa conduca, se duce la serviciu dar nu mai el stie cum. Mentionez ca a avut o serie de esecuri, covid ( a facut vaccin-3 doze). In carantina i-a fost cel mai rau- pt ca am avut un deces de la COVID -parinte si am avut si accident de masina cand ne-au ingradit cu inmormantarile -pe repede -nainte.Cand in final a acceptat sa mearga la psihiatru i-a zis ca trebuie sa se interneze, s-a panicat si a refuzat. A inceput tratamentul pt tulburare depresiva si anxietate cu sertralina 1/2 5 zile dupa care a crescut la 1 pastila si cu tritace 1/3 seara.A urmat acest tratament 3 sapt, starile nu s-au imbunatatit, doar s-a reglat cu somnul.Psihiatrul i-a marit doza de sertralina (serlift)sa ia 2 pastile 1 dim 1 pranz 4 zile dupa care sa mareasca la 2 dim si 1 prinz.E, de atunci a inceput calvarul -starile i s-au exacerbat de cand a crescut doza, este tot timpul intr-o stare de panica, tremura tot, transpira, dureri musculare, durere in piept si mai rau ganduri negre. A vorbit cu psihiatrul si i-a zis ca trebuie sa continue asa, dar mie nu mi se pare OK. Pt ca doctorii nu explica - da-este de la medicament dar trebuie sa aveti rabdare. sau.Eu ma intreb, daca este de la medicament si continua cu el poate ii face mai mult rau decat bine, pt ca pe mine ma sperie- Este pe forum vreun psihiatru care poate explica efectul sertralinei asupra organismului, biciuirea asta. Pt ca nu sunt o ignoranta, am trecut si trec si eu prin starile astea ( medicii zic ca se transmite >>>>>)si nu mi-am revenit dar eu am constientizat si dupa lungi ef. analize( tiroida, hipofiza, endocrinologie, neurologie...nk) am constientizat ca trebuie sa traiesc cu acest tremur pe care uneori pot sa-l strunesc alteori la emotii puternice, nu( eu am doar tremur de la tremurat de picioare, gat, cap, maini).
Este posibil ca starile sa fie dupa Covid si sa treaca in timp.
Din experienta mea si a altora va spun ca trebuia sa aiba rabdare cu o singura pastila de Sertralina minim 5 saptamani. Sunt multe persoane care au inregistrat efectele pozitive dupa 5 saptamani (7*5=35 zile). Se poate ca doza de doua pastile pe zi sa fie prea mare.
Din experienta mea si a altora va spun ca trebuia sa aiba rabdare cu o singura pastila de Sertralina minim 5 saptamani. Sunt multe persoane care au inregistrat efectele pozitive dupa 5 saptamani (7*5=35 zile). Se poate ca doza de doua pastile pe zi sa fie prea mare.
Salutare! Cum mai sunteti? Sper ca mai bine.
Eu am reusit sa trec peste anxietate si stres citind carti precum: Medium medical, Sa traim sanatos fara toxine, Codul vindecarii, etc. Cel mai bun lucru pe care l-am citit in Codul vindecarii este parerea autorului despre divinitate. Este important sa constientizam ca trairile noastre sunt generate de ganduri legate de alte trairi din trecut, constiente sau nu. Cand ne incarcam prea mult cu aceste trairi/ ganduri, traumele din trecut ies la suprafata. Si trecutul poate fi inteles inca de la varsta copilariei, neimpliniri copilaresti care atunci ne-au marcat. Cum spuneam, am aflat o alta parere legata de divinitate: Dumnezeu este iubire si nu pedeapsa, El ne indruma si invata ce e bine pt noi, nu ne obliga la nimic. Totul trebuie facut din si cu iubire, nu din obligatie, pt ca asa trebuie. Am mers la biserica, m-am asezat afara( langa biserica) si in timp ce auzeam slujba eram singura cu gandurile mele. Intai mi-a venit sa urlu, simteam o presiune si o greutate in piept. Am plans si m-am eliberat. Cand simt nevoia, merg din nou la biserica, cumva ma linisteste.
De ce cred ca Dumnezeu nu ne obliga ci ne indruma pt binele nostru? Am avut volesterolul marit mult timp, am luat pastile korill mult timp, parea ca scade dar ffff putin in luni de pastile. Am tinut post vreo 10 zile. Ce credeti? Mi-a scazut tot colesterolul, ba chiar si glicemia putin. Daca nu experimentam eu, nu as fi crezut. Deci ce este postul? O cale pt a ne mentine sanatatea. Acum ma straduiesc sa nu mai vonsum carne, oua sau lactate la fiecare masa, ca imi creste colesterolul.
Am mers la un curs tinut de un psiholog renumit si acolo mi-am intarit si mai mult credinta ca Dumnezeu este iubire. Am observat ca cel mai bine ma simt cand simt iubire pt cei de langa mine. Intrebarea este cum poti face asta mereu, astfel incat sa nu mai " cazi" in depresie.
Eu am reusit sa trec peste anxietate si stres citind carti precum: Medium medical, Sa traim sanatos fara toxine, Codul vindecarii, etc. Cel mai bun lucru pe care l-am citit in Codul vindecarii este parerea autorului despre divinitate. Este important sa constientizam ca trairile noastre sunt generate de ganduri legate de alte trairi din trecut, constiente sau nu. Cand ne incarcam prea mult cu aceste trairi/ ganduri, traumele din trecut ies la suprafata. Si trecutul poate fi inteles inca de la varsta copilariei, neimpliniri copilaresti care atunci ne-au marcat. Cum spuneam, am aflat o alta parere legata de divinitate: Dumnezeu este iubire si nu pedeapsa, El ne indruma si invata ce e bine pt noi, nu ne obliga la nimic. Totul trebuie facut din si cu iubire, nu din obligatie, pt ca asa trebuie. Am mers la biserica, m-am asezat afara( langa biserica) si in timp ce auzeam slujba eram singura cu gandurile mele. Intai mi-a venit sa urlu, simteam o presiune si o greutate in piept. Am plans si m-am eliberat. Cand simt nevoia, merg din nou la biserica, cumva ma linisteste.
De ce cred ca Dumnezeu nu ne obliga ci ne indruma pt binele nostru? Am avut volesterolul marit mult timp, am luat pastile korill mult timp, parea ca scade dar ffff putin in luni de pastile. Am tinut post vreo 10 zile. Ce credeti? Mi-a scazut tot colesterolul, ba chiar si glicemia putin. Daca nu experimentam eu, nu as fi crezut. Deci ce este postul? O cale pt a ne mentine sanatatea. Acum ma straduiesc sa nu mai vonsum carne, oua sau lactate la fiecare masa, ca imi creste colesterolul.
Am mers la un curs tinut de un psiholog renumit si acolo mi-am intarit si mai mult credinta ca Dumnezeu este iubire. Am observat ca cel mai bine ma simt cand simt iubire pt cei de langa mine. Intrebarea este cum poti face asta mereu, astfel incat sa nu mai " cazi" in depresie.
Cum sa simtim iubirea:in primul rand sa incercam sa cautam partea buna a lucrurilor. Si sa iti spui ca Dumnezeu te va ajuta, sa ai incredere. Sa lasi lucrutile sa curga de la sine, sa mai citesti carti sau sa ii asculti si pe altii, caci toti avem probleme, sa mai faci si haz de necaz cand poti. Sa nu mai invinovatesti pe nimeni pt ceva ce s-a intamplat, asa era sa se intample, nu e vina nimanui. Sa ne punem increderea in Dumnezeu, caci ne va ajuta. Nu mai cred nici ca citind o rugaciune lunga, cand mintea imi zboara altundeva e mai bine decat sa ma rog 2 minute din suflet, asa cum pot eu, dar cu inima deschisa. Sa ne iertam si pe noi insine pt neputintele sau nereusitele de pana acum.
E foarte important sa privim in trecut, sa ne confruntam fricile cele mai nevinovate din copilarie, sa ne spunem vorbe de genul: acum esti adult, esti bine, nimic de atunci nu te mai poate afecta. Ma iert sau il iert pe x.., accept acea intamplare ca fiind trecutul meu, dar acum traiesc prezentul, acum sunt puternic, sunt intreg, sunt sanatos, pot sa ma bucur de viata, de iubire. Eu mi-am descoperit muuulte trairi din copilarie care par neinsemnate acum, dar copil fiind, m-au afectat. E important sa discutam aceste trairi cu altcineva:prieten, psiholog, pe forumuri cu straini. (O prietena asculta o'hono'opono, un fel de meditatie care ajuta la eliminarea stresului. ) Dar si sa luam in ras anxietatea..eu mai zic uneori: o sa imi treaca acum starea! Acum! Caci sunt bine! Mai spun si o injuratura.Uneori functioneaza.
Fiecare are ceva pe suflet, eu am o fetita cu probleme, ani in sir am suferit, am inceput sa ii plang de mila legat de viitor. Apoi m-am trezit. Daca irosesc prezentul ca sa plang viitorul, cu ce ma aleg? Cu ce se alege copilul? Prezentul trece si nu l-am trait, doar am gandit la viitor, cand puteam sa ma joc cu copilul, sa ma bucur de el. Am ales sa nu mai gandesc la viitor, pt ca viitorul il construim prin actiunile de azi. Azi conteaza cel mai mult. Nici ieri si nici maine. Azi vreau sa fiu fericita, impacata, sa simt iubire si incredere, sa am curaj sa trec peste tot. Se pare ca viata ne-o alegem inainte sa ne nastem, asa ca incercarile prin care trecem sunt un pas spre evolutia noastra. Sa nu mai gandim de rau, ca sa nu atragem raul. Sa gandim mereu la bine. Va imbratisez!
E foarte important sa privim in trecut, sa ne confruntam fricile cele mai nevinovate din copilarie, sa ne spunem vorbe de genul: acum esti adult, esti bine, nimic de atunci nu te mai poate afecta. Ma iert sau il iert pe x.., accept acea intamplare ca fiind trecutul meu, dar acum traiesc prezentul, acum sunt puternic, sunt intreg, sunt sanatos, pot sa ma bucur de viata, de iubire. Eu mi-am descoperit muuulte trairi din copilarie care par neinsemnate acum, dar copil fiind, m-au afectat. E important sa discutam aceste trairi cu altcineva:prieten, psiholog, pe forumuri cu straini. (O prietena asculta o'hono'opono, un fel de meditatie care ajuta la eliminarea stresului. ) Dar si sa luam in ras anxietatea..eu mai zic uneori: o sa imi treaca acum starea! Acum! Caci sunt bine! Mai spun si o injuratura.Uneori functioneaza.
Fiecare are ceva pe suflet, eu am o fetita cu probleme, ani in sir am suferit, am inceput sa ii plang de mila legat de viitor. Apoi m-am trezit. Daca irosesc prezentul ca sa plang viitorul, cu ce ma aleg? Cu ce se alege copilul? Prezentul trece si nu l-am trait, doar am gandit la viitor, cand puteam sa ma joc cu copilul, sa ma bucur de el. Am ales sa nu mai gandesc la viitor, pt ca viitorul il construim prin actiunile de azi. Azi conteaza cel mai mult. Nici ieri si nici maine. Azi vreau sa fiu fericita, impacata, sa simt iubire si incredere, sa am curaj sa trec peste tot. Se pare ca viata ne-o alegem inainte sa ne nastem, asa ca incercarile prin care trecem sunt un pas spre evolutia noastra. Sa nu mai gandim de rau, ca sa nu atragem raul. Sa gandim mereu la bine. Va imbratisez!
Buna ziua..am si eu o problema de 3 zile imi simt inima ca bate cu putere...nu bate aritmic sau repede incet..ci simt cum pulseaza..si parca imi da o stare de moleseala si putina ameteala...si din cauza asta fac atac de panica...in 2013 am fost diagnosticat cu atacuri de panica...si mi a fost dat stimuloton 50mg a mers foarte bine..dar acum nu imi mai este bun..dar, e ceva nasol sa se simta inima in piept? Nu simt nimic durere sau ceva de genu..dar ma panic, multumesc
@ OvidiuOvis
Rugati medicul sa va inlocuiasca Stimulotonul.
Rugati medicul sa va inlocuiasca Stimulotonul.
Bună ziua ! Urmăresc de mult acest forum, mai precis din februarie anul acesta când nu am știut ce se întâmplă cu mine după multe stări de rau. Am chemat salvarea de 3 ori acasa și mi s a spus ca am facut atac de panica... Mi am făcut analizele de sange, totul este în regula, am ajuns la psihiatru, am schimbat mai multe scheme de tratament, tot nu ma simt bine, fac în paralel și ședințe de psihoterapie. Am în minte numai ca o sa pățesc ceva rău și ca voi muri, ma simt obosita, și numai zic de atacurile de panica care sunt la ordinea zilei. Dimineața și ziua îmi este cel mai greu, seara ma calmez cât de cât. Întrebarea mea este dacă cineva mai are aceste stări?! Și dacă aceste stări se trag din cauza anxietatii. Mai precis :dimineața primul meu gând este ca ma simt rau și ca nimeni nu știe cum ma simt eu și nimeni nu ma crede, numai exista nimeni pe lumea asta care simte ce simt eu, nu știu cum e sa mori, dar exact asa ma simt. În fiecare zi eu mor. Ma dor tâmplele, sunt aeriana, pic pe gânduri, am călduri în tot corpul, stare de greata, inima îmi bate cu putere, și câte și mai câte, eu înțeleg ca fac atac de panica, dar acesta din câte am înțeles tine câteva minute, eu ma simt rau toată ziua. Stau ca pe ace, aștept sa se întâmple ceva rau... tremur, și îmi trec prin cap tot felul de imagini rele... Am 29 de ani. Nu am avut asemenea problema în viata mea! Mai are cineva aceste trairi? Mulțumesc!
Am scris si eu pe forum, dar in legatura cu depresia unde ceream niste sfaturi. Aceste stari de anxietate, atacuri de panica, depresie tb neaparat tratate de catre un psihiatru bun care va prescrie sau nu un tratament.Tb facut un tratament mult mai complex ) Poate nu nimereste din prima tratamentul cum este cazul dvs(asa s-a intamplat la sotul meu) dar trebuie insistat, luat pe termen lung.Si eu aveam prejudecati in legatura cu antidepresivele, benzodiazepinele, dar calvarul prin care a trecut s-a rezolvat doar prin tratament. Asta sfatuiesc eu.Deoarece este un dezechilibru chimic si trebuie echilibrat cumva.Asta dc nu cumva este tiroida sau altceva.
Poate se rezolva in timp, dar in primul rand trebuie odihna multa (creierul trebuie sa se odihneasca, luat pastile de somn ), trebuie cumva date gandurile la o parte, asta cu vointa si nu oricine reuseste. Sotul meu a intrat in astfel de atacuri de panica puternice, manifestarile asemanatoare, ulterior tratamentului cu serlift, in cazul lui nu i-a functionat si psihiatrul (altul) i-a schimbat tratament si a functionat.
Poate se rezolva in timp, dar in primul rand trebuie odihna multa (creierul trebuie sa se odihneasca, luat pastile de somn ), trebuie cumva date gandurile la o parte, asta cu vointa si nu oricine reuseste. Sotul meu a intrat in astfel de atacuri de panica puternice, manifestarile asemanatoare, ulterior tratamentului cu serlift, in cazul lui nu i-a functionat si psihiatrul (altul) i-a schimbat tratament si a functionat.
@ Utilizator1993
Ati reusit sa tineti acele tratamente mai mult de 5-6 saptamani fiecare?
Vi s-a spus ca sunteti rezistenta la tratament.
Toate sunt simptome de anxietate.
Ati reusit sa tineti acele tratamente mai mult de 5-6 saptamani fiecare?
Vi s-a spus ca sunteti rezistenta la tratament.
Toate sunt simptome de anxietate.
Mulțumesc! Am ținut câte 2 luni fiecare tratament ! Unul singur nu am putut fiindcă îmi creștea tensiunea. Nu știu cum sa ma exprim , nu caut scheme de tratament aici, vreau doar sa știu ca mai sunt persoane care trec prin ce trec eu, singura nu vad Luminița de la capătul tunelului. Sunt sătulă sa stau toată ziua în tensiune și cu frica ca am ceva și morr ! Și de aici îmi vin toate simptomele...în fiecare zi mai adaug un simptom nou, dispare unul apare altul. Nici nu pot sa accept ca asa se manifesta anxietatea. Din câte am citit pe forum, nu am văzut pe nimeni sa simtă asa!
Utilizator1993
In anxietate/ depresie experimentam tot felul de simptome. Daca ati citit ce am scris, eu ma visam moarta si ingropata, aveam impresia ca sotul isi va gasi pe altcineva in locul meu, deja vedeam in persoane cunoscute posibile inlocuitoare pt mine. In orice vedeam semne ca asa se va intampla. Ziua imi era cel mai rau, seara cand eram cu familia ma mai linisteam, aveam oarecum un sentiment de siguranta ca nu sunt singura. Dar nu puteam dormi, cand adormeam tresaream de saream de pe perna, imi zvacnea pulsul la gat sau in cap, credeam ca imi explodeaza. Ziua eram leguma, lipsita de vlaga dar cu agitatie si tremor in corp.Nu puteam iesi undeva cu ei, aveam impresia ca nu pot caci imi va fi rau. Eram in oras, am facut cativa pasi apoi am fugit la masina caci simteam ca lesin brusc.
Trebuie sa intelegem ca e ceva mental, creat de mintea noastra, daca doctorii spun ca nu avem probleme de sanatate conform analizelor/ investigatiilor. Mintea uneori..este dusmanul nostru. Creeaza scenarii, face legaturi cu probleme din trecut si reactioneaza violent pt a ne " proteja". De cine? De pericole fara sens, plasmuite de ea. Avem nevoie de ajutor in astfel de momente, de psihoterapeut sau de cineva care poate sa ne ajute. Eu am citit carti, asta m-a ajutat, dar cred ca un terapeut ma ajuta sa imi revin mai repede. Trebuie, cumva sa va linistiti mintea, gandurile sunt dusmanul nostru. Eu nu puteam dormi caci in minte aveam mereu cuvinte, chiar si fara sens, parca eram la un maraton. Visam fff urat, ma mai speriam si in felul acesta. Incercati sa aveti momente in care va opriti gandurile. Efectiv va opriti din a gandi si observati doar ceva frumos, ce va incanta. Apoi incercati sa va spuneti afirmatii pozitive. Am gasit eu ceva pe net, incerc sa vad daca pot incarca doc respectiv.
In anxietate/ depresie experimentam tot felul de simptome. Daca ati citit ce am scris, eu ma visam moarta si ingropata, aveam impresia ca sotul isi va gasi pe altcineva in locul meu, deja vedeam in persoane cunoscute posibile inlocuitoare pt mine. In orice vedeam semne ca asa se va intampla. Ziua imi era cel mai rau, seara cand eram cu familia ma mai linisteam, aveam oarecum un sentiment de siguranta ca nu sunt singura. Dar nu puteam dormi, cand adormeam tresaream de saream de pe perna, imi zvacnea pulsul la gat sau in cap, credeam ca imi explodeaza. Ziua eram leguma, lipsita de vlaga dar cu agitatie si tremor in corp.Nu puteam iesi undeva cu ei, aveam impresia ca nu pot caci imi va fi rau. Eram in oras, am facut cativa pasi apoi am fugit la masina caci simteam ca lesin brusc.
Trebuie sa intelegem ca e ceva mental, creat de mintea noastra, daca doctorii spun ca nu avem probleme de sanatate conform analizelor/ investigatiilor. Mintea uneori..este dusmanul nostru. Creeaza scenarii, face legaturi cu probleme din trecut si reactioneaza violent pt a ne " proteja". De cine? De pericole fara sens, plasmuite de ea. Avem nevoie de ajutor in astfel de momente, de psihoterapeut sau de cineva care poate sa ne ajute. Eu am citit carti, asta m-a ajutat, dar cred ca un terapeut ma ajuta sa imi revin mai repede. Trebuie, cumva sa va linistiti mintea, gandurile sunt dusmanul nostru. Eu nu puteam dormi caci in minte aveam mereu cuvinte, chiar si fara sens, parca eram la un maraton. Visam fff urat, ma mai speriam si in felul acesta. Incercati sa aveti momente in care va opriti gandurile. Efectiv va opriti din a gandi si observati doar ceva frumos, ce va incanta. Apoi incercati sa va spuneti afirmatii pozitive. Am gasit eu ceva pe net, incerc sa vad daca pot incarca doc respectiv.
Asa se manifesta tulburarea la dvs, poate fi anxietate sau altceva. V-am spus trebuie sa cautati un psihiatru bun care sa va echilibreze neurotransmitatorii si schema de tratament sa fie buna.
@ Utilizator1993
Sunt foarte multe persoane care au aceleasi simptome cu dv. Asa se manifesta anxietatea. Sunt mii de postari pe forum.
Trebuie insistat pe gasirea unui tratament corespunzator si facuta psihoterapie cu un psiholog bun, citit carti pe profil. Si eu am gasit dupa 6 incercari tratamentul pentru depresie. Uneori se gaseste mai greu.
Sunt foarte multe persoane care au aceleasi simptome cu dv. Asa se manifesta anxietatea. Sunt mii de postari pe forum.
Trebuie insistat pe gasirea unui tratament corespunzator si facuta psihoterapie cu un psiholog bun, citit carti pe profil. Si eu am gasit dupa 6 incercari tratamentul pentru depresie. Uneori se gaseste mai greu.
Va mulțumesc din suflet pentru răspunsuri! Nu știu cum sa fac pauza la gânduri, numai stiu cum e sa te simți bine, fac și psihoterapie și neurofitback...am impresia ca nu voi mai ieși niciodată din asta, acum caut alinare și înțelegere în persoanele care au trecut prin asta. Nu știu cum as putea sa schimb tratamentul din nou, după ce am încercat destul de multe, nu vreau sa devin "imuna" la orice medicament. Dacă ii spun medicului meu psihiatru ca nu ma simt bine, da ochii peste cap și ma trimite la psiholog... prefer sa I spun ca sunt ok, am încercat și alți medici, care mi au dat pastile de nu ma puteam ridica din pat de ameteala, toată lumea îmi spune ca eu ma duc în gânduri... dar sunt mai întâi senzațiile după care apar gândurile... un om normal dacă se gândește ca moare, nu are niciun fel de sentiment...spune asta e! Eu dacă ma gândesc la moarte deja am scenarii... si ma gândesc deja ce e dincolo de moarte...si ca nu mi voi mai vedea copiii niciodată... si ma gândesc, dacă cumva eu prevestesc ca mor... ciudat !
Seroxat sau Cipralex ati incercat? Sunt cele mai bune pe anxietate si atacuri de panica.
Cautati pe net Valeriu Popa -
Gandurile unui om perfect sanatos. Sunt 4 parti cu afirmatii pozitive care ajuta la vindecarea prin gandire.
Doamne ajuta!
Trebuie sa gasiti o cale de a indeparta gandurile, de a tine mintea in vid, sa nu le mai fabrice.
Si rugaciunile ajuta, pe mine m-au ajutat si ele.
Gandurile unui om perfect sanatos. Sunt 4 parti cu afirmatii pozitive care ajuta la vindecarea prin gandire.
Doamne ajuta!
Trebuie sa gasiti o cale de a indeparta gandurile, de a tine mintea in vid, sa nu le mai fabrice.
Si rugaciunile ajuta, pe mine m-au ajutat si ele.
Bună dimineața! În prezent sunt pe serlift și spitomin. Mi am comandat cartea lui Dan un fost anxios, am citit și pe net câteva informații, nimic nu ma ajuta ! Nu știu nici cum sa explic ceea ce simt. Ma tot gândesc ca și aceasta anxietate trebuie sa vina de undeva, ceva defect în organism...am încercat cu xanax, cu anxiar, nenumărate pastile din plante...ceva sa ma tina calma pe tot parcursul zilei, în zadar ! Dacă și cei după ambulanta când îmi făceau injecție cu calmant tot nu ma calma nici ala, doar ma amorțea, dar liniște nu mi dădea. E mult peste puterile mele sa înțeleg ce se întâmplă. Am o senzație ciudata, un sentiment ciudat, iar totul culminează în a începe sa simt o căldură interioara foarte intensa, tâmplele mi se zbat, tremur cu tot corpul, și atunci întru în panica ca nu știu ce sa I au sa mi treacă, am încercat cu apa cu zahar. toate pastilele de liniște pe mine ma amorțesc și amețesc foarte tare, imi da o stare mult mai rea ! Ma tot gândesc chiar nu exista nimic sa ma facă sa ma simt mai bine ? Cat durează toată treaba asta. Dimineața mintea mea se trezește de la 5, corpul meu doarme...nu știu cum sa mi explic nici treaba asta. Când ma trezesc cu totul sunt deja obosita psihic la câte scanării mi am făcut. Deja știu ca ziua mea e ratata ! Credeți-mă ca îmi vine sa urlu !
In primul rand trebuie sa identificati ce anume v-a declansat aceasta tulburare(stres la locul de munca, frustrari de orice natura, lipsa somnului, dc ati avut COVID, carantina, solicitare copii, tiroida care da astfel de manifestari, etc).Poate aceste tulburari le-ati avut mai demult si acum ele s-au accentuat.Chiar unele medicamente luate va pot accentua starea ( va spun din experienta cu sotul meu - de la medicamentul serlift (serotonina). Dc ati luat benzodiazepine un timp indelungat si ati renuntat la ele, iarasi dau niste stari de sevraj,
Din experienta pt depresie majora( nu cu mine) - fara internare -nu a functionat. Persoana s-a internat si cu tratament corespunzator, sub supraveghere, odihna, concediu - a functionat. Eu stiu ca sunteti tanara si poate excludeti toate acestea dar pt persoana respectiva care nu vedea luminita, intr-un final a vazut-o.
Dupa parerea mea trebuie sa identificati un psihiatru clinician bun care are ceva experienta ( unul care lucreaza in spitale de psihiatrie ). O alta optiune ar fi Centrul de la Predeal, care am inteles ca face bine, pt anxietate, depresie -pt ca au diverse programe acolo, clinicieni buni, etc ( asta dc agreati - noi avem conceptii preconcepute si nu ar tb sa le avem ).
Acum revenind la experienta mea ( nu am fost la psihiatru ) - nu stiu ce tulburare am, dar am stari ( de vreo 10 ani) cu tremur maini, picioare chiar cap in momentul cand am un stres, cand am de facut ceva ( ca este de bine sau de rau), cand intalnesc persoane multe, cand merg la o terasa, restaurant, etc.Am facut analize, tiroida -nk, endocrinolog -nk, ceva modificari la cap ( RMN) si cu un microadenom hipofizar, dar neurologul a zis ca nu este de aici-cine mai stie.
La mine a functionat sportul ( si eu as pune asta pe primul loc), yoga ( pt ca am constat ca nu stiu sa respir corect), cititul, mersul la biserica, s-au diverse alte activitati care va faceau placere cand erati mica.Totul este sa va "bagati capul in ceva"- cursuri, cursuri, sa invatati ceva nou.Acum nu stiu dc aveti timpul necesar pt acestea.
Din experienta pt depresie majora( nu cu mine) - fara internare -nu a functionat. Persoana s-a internat si cu tratament corespunzator, sub supraveghere, odihna, concediu - a functionat. Eu stiu ca sunteti tanara si poate excludeti toate acestea dar pt persoana respectiva care nu vedea luminita, intr-un final a vazut-o.
Dupa parerea mea trebuie sa identificati un psihiatru clinician bun care are ceva experienta ( unul care lucreaza in spitale de psihiatrie ). O alta optiune ar fi Centrul de la Predeal, care am inteles ca face bine, pt anxietate, depresie -pt ca au diverse programe acolo, clinicieni buni, etc ( asta dc agreati - noi avem conceptii preconcepute si nu ar tb sa le avem ).
Acum revenind la experienta mea ( nu am fost la psihiatru ) - nu stiu ce tulburare am, dar am stari ( de vreo 10 ani) cu tremur maini, picioare chiar cap in momentul cand am un stres, cand am de facut ceva ( ca este de bine sau de rau), cand intalnesc persoane multe, cand merg la o terasa, restaurant, etc.Am facut analize, tiroida -nk, endocrinolog -nk, ceva modificari la cap ( RMN) si cu un microadenom hipofizar, dar neurologul a zis ca nu este de aici-cine mai stie.
La mine a functionat sportul ( si eu as pune asta pe primul loc), yoga ( pt ca am constat ca nu stiu sa respir corect), cititul, mersul la biserica, s-au diverse alte activitati care va faceau placere cand erati mica.Totul este sa va "bagati capul in ceva"- cursuri, cursuri, sa invatati ceva nou.Acum nu stiu dc aveti timpul necesar pt acestea.
Prima și prima data mi s a spus ca este sevraj de coca cola, am băut foarte mult timp acest suc, și când am văzut ca ma simt rau am renunțat și la cafea și la cola. Mama mea a avut depresie dar intr o luna a fost fresh! Motivație as avea în copiii mei ! Am părinții, socrii, soțul aproape, motive nu as avea sa fiu supărată, am totul, am stat 3 ani acasa în creștere copil, am început munca de 2 luni, nu este o munca stresanta, stau mai mult... nu îmi e teama nici de gândul sa ma internez, chiar am fost și am rugat un doctor sa ma interneze, și mi a spus ca eu nu sunt fata de internat ca trebuie sa îmi revin singura ! Eu nu am fost niciodată panicata în privința mea, doar a copiilor. Nu mi a fost niciodată teama de moarte, știu ca nu suntem veșnici pe pământ, acum e ceva mai mult, deja ma gândesc cum este dincolo de moarte, și la cât vor suferi cei apropiați mie, deși nu are niciun rost sa ma gândesc atat de departe, atunci când mi se face rau, primul gând este ca mor..degeaba îmi zic eu în minte ca nu am nimic, ca nu pățesc nimic, parca mai rau se intensifica. Caut I persoane ajutor, caut sa știu ca a mai simțit cineva ceea ce simt eu și ca nu am niciun fel de motiv sa ma simt rau..
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 45acum 2 luni am suferit un atac de panica
- 7atac de panica
- 45depresie, anxietate, palpitatii la inima
- 13ce boala are aceste caracteristici? Schizofrenia?
- 481Golul mental si lipsa trairilor
- 12Anxietate?
- 3cum scap de o obsesie care mi-a provocat anxietate si depresie?
- 11Recomandare medic psihiatru?
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 8atac de panica
- 7De ce ne e frica de medicamente?
- 10Anxietate si instabilitate psihica
- 15Posibil fibrilatii sau alta problema de sanatate ?
- 7Atacuri de panica
- 5Anxietate
- 11Tulburări anxioase și atacuri de panica. Ajutor
- 2Tulburare anxioasa si atacuri de panica
- 9Anxietatea si tratamentul de lunga durata
- 5Ajutați-mă! sufăr de anxietate generalizata cu somatizari
- 1Atac de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: