episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Buna ziua. Va scriu pentru a va impartasii necazul fratelui meu si tot odata al intregii familii, si in speranta ca ma puteti ajuta cu diferite sfaturi. Fratele meu internat in prezent de 7 zile cu dg. psihoza cu delir paranoid sistematizat, are studii superioare, o profesie buna si un suflet mare, a fost si este o persoana foarte inchisa la fire niciodata nu a spus nici ce-l doare nici ce si-ar dorii, de aproximativ 4 ani crede ca un coleg de serviciu ii face rau(facaturi, cei doi locuiau pana de curand impreuna).Starea generala a fratelui meu s-a inrautatit considerabil, a slabit enorm, prezenta stari de ameteli pana la lipotimii de mai multe ori pe zi, a devenit mult mai irascibil si tot odata constient ca prezinta o boala deoarece a tot fost pe la diversi medici care il gaseau sanatosi. Precizez ca noi toata familia si tot neamul nostru credem in existenta facaturilor si a oamenilor care pot sa-ti faca rau cu ajutorul diavolului. Medicul curant al fratelui meu a spus ca trebuie sa stea internat pana nu mai are astfel de ganduri, desi acum se simte mai bine in sensul ca nu mai ameteste are pofta de mancare si parca este mai comunicativ.
Va rog sa-mi spuneti cum il va afecta pe fratele meu aceasta boala pe viitor(sa fie un debut de paranoia?)
in viata prifesionala dar si in cea familiala. V-a putea sa-si intemeiaze o familie, sa faca copii, v-a mai putea lucra?
Este posibil ca sa fie concediat deoarece a fost internat la psihiatrie? Ce sansa de vindecare totala are, sau se degradare psihica? Ar trebuii sa mai locuiasca singur? Cum trebuie noi familia sa ne purtam cu el?
Oare un psiholog l-ar ajuta deoarece de cand s-a internat singura terapie este cea medicamentoasa?
Va multumesc tare mult si sper ca sa ma ajutati si pe mine cu ceva sfaturi,

Intrati in profilul meu si citit topicul cu dieta.
Eu o iau pe ulei (nervi, paranoia, depresie) doar cand mananc gluten si eventual lactate, accentuate de un deficit proteic, implicit glutamina.
nu neglijati omega 3, probioticele.

Am omis sa precizez ca fratele meu are 30 ani si un serviciu cu mare solicitare intelectuala dar si dependent de masina. Oare daca nu mai vine in contact cu acel coleg care se presupune ca ii face rau, este posibil sa nu mai aiba aceea idee fixa? Culmea este ca noi familia il credem si nu pentru ca prezinta evenimentele foarte logic ci pentru ca chiar ne-a adus poze cu lenjeria lui(a fratelui)in care erau cusute tot felul de ate colorate iar fratele meu spune ca doar colegul lui de apartament a facut acest lucru. Oare suntem toti un pic paranoici?
cu multumiri

iris9 Sotul meu in urma cu trei ani a suferit un episod psihotic acut care a durat destul de mult. Poti citi la acest topic prin cate am trecut. El avea simtomele pe care le prezinti tu la fratele tau si anume ca cineva ii face rau. Chiar daca si noi familia am ajuns sa credem ce spune el, niciodata nu l-am incurajat ca asa ar fi. Ceea ce nu cred ca este adevarat in cazul lor. Este vorba doar de impresie si mai este posibil ca sa fi facut chiar singur ceea ce va aratat si anume cu "lenjeria" pentru a avea credibilitate. Eu nu spun ca asta e sigur dar ar trebui sa aveti in vedere acest lucru. Iti spun toate astea pentru ca si sotul meu incerca sa fie cat mai credibil in ceea ce spune si cauta tot felul de tertipuri pentru a ne convinge. La fel ca tine spuneam si eu atunci ca eu sunt cea paranoica, pentru ca ajunsesem sa cred ce spunea. Mai tarziu dupa cateva luni de tratament a constientizat ca totul a fost doar in mintea lui.
Are nevoie de intelegere din partea familiei foarte mare dar nicidecum nu trebuie sa-i alimentati si sa-i sustineti ideile paranoide ca aceea cu "facaturile". Cred ca este o idee buna sa nu mai vada o perioada acea persoana, cel putin cateva luni.
In ceea ce priveste serviciul nu vreau sa te sperii pentru ca depinde doar de sefi daca pot sa-l inteleaga si bineinteles ca conteaza si in ce domeniu lucreaza. Sotul meu de exemplu si-a pierdut serviciul pentru ca lucra intr-o functie inalta si s-a considerat ca nu-si mai poate indeplini sarcinile asa cum trebuie cu toate ca nu era adevarat. Sotul meu acum dupa trei ani de la acel episod este omul care a fost inainte si chiar mai bine, deci se poate trai normal chiar si cu aceste boli. Iti doresc intelepciune si multa sanatate fratelui tau.

Iris9. Sunt de aceeasi parere cu Andrusca. Cunosc toate postarile de pe topic si am citit cu interes tot ce este in legatura cu aceasta boala deoarece trebuia sa-mi ajut fiul care in urma cu 2 ani a avut aceleasi probleme. Acum este bine, lucreaza dar isi ia tratementul si mergem in continuare la control la medic. Este foarte important ca tratamentul care ii este recomandat sa-i fie bun si sa urmeze indicatiile medicului. Noi dupa 2 luni am schimbat medicul deoarece tratamentul care ii era administrat nu-l ajuta, iar medicul de acum i-a prescris un alt tratament care ii este bun. Noi, de pe acest topic am avut sansa sa fim ajutati cu sfaturi de d-na doctor Ileana Constantin care pana in ianuarie 2009 era activa pe forum. Probabil ca nu a mai avut timp sau din diverse motive nu a mai aparut. Un alt aspect, cel legat de serviciu, trebuie sa spuna cat mai putin sau chiar deloc despre problema lui. Un medic psihiatru ne-a invatat sa nu spunem pentru ca nu traim in America unde oamenii au alta mentalitate.Fiul meu foarte sincer de felul, lui cand mergea la medicul care se ocupa de angajare ii spunea ce problema are si vazand ca sinceritate nu-l ajuta nu a mai spus. Va doresc sa aveti multa rabdare si intelegere, sa fiti alaturi de el toata familia si o sa fie bine.Multa sanatate fratelui tau.

Multumesc mult Andrusca dar si mamei disperate datorita careia am descoperit acest forum, dar tare mult mi-as fi dorit sa ma sfatuiasca si pe mine d-na doctor Constantin. Ferice de sotul tau Andrusca ca are langa el o persoana atat de intelegatoare. Saracul meu frate nu are nici sotie si nici prietena si cine stie cum va fi in viitor tinand cont de situatia lui. In ceea ce priveste familia noastra suntem disperati. parintii mei locuiesc intr-o localitate, si acum plang toata ziua, eu locuesc la 70 km de parintii mei si plang zi si noapte, pana acum nu dormeam noptile pentru ca am un bebe mic iar de cand s-a imbolnavit fratele meu nu mai am liniste nici cat am avut. Fratele meu locuieste cu chirie departe de noi toti, deci suntem impreuna mai mult cu gandul si in rugacuini.
Totusi revin insistent si intreb oare nu conteaza felul in care am fost crescuti, faptul ca in casa noastra s-a vorbit mult de facaturi deci credem in ele, toti. insist pentru ca, ma repet medicul fratelui meu sustine ca trebuie sa ramana internat pana uita de facaturi. Acum dupa 8 zile de internare este somnolent, uituc dar tot mao zice ca colegul ii face rau
Mama disperata vreau sa va intreb daca am dori s-a schimbam medicul sau sa-l mai vada si altcineva, asa cun ati procedat. cu fiul, ar trebui sa asteptam sa se externeze si sa mergem la un cabinet privat? sau sa se interneze in alt spital?

in ceea ce priveste serviciul ziceati ca sa nu prea spuna, ori ei banuiesc ca isi dau seama dupa concediul medical sau poate va primii un certificat special? Scuze ca pun asemenea intrebari dar sunt total pierduta.
Si daca isi va pierde serviciul, clar ca trebuie sa se intoarca la parintii mei, apoi nu va mai conduce, si toate aceste schimbari oare cum il vor afecta? pe de alta parte nu vad cum se poate tine secret problema lui deoarece va ramane in evidentele medicului de familie si care clar ii va scrie pe adeverinta pentru un eventual serviciu, faptul ca a avut respectiva afectiune.
Si tot asa sunt macinata de fel de fel de intrebari si incertitudini care ma distrug.
orice sfat, orice recomandari sunt binevenite si de aceea va multumesc si sa aveti sanatate si dumneavoastra dar si cei dragi.

@ iris9

Stimata doamna,
Si eu am trecut prin 3 episoade psihotice, asa cum trece fratele dumneavoastra dar cu tratament mi-am revenit.
Indiferent cate griji si-a facut mama mea pentru mine in acele momente in care imi pierdusem discernamantul si aveam astfel de halucinatii, nu au folosit la nimic. Suferinta celor de langa noi pentru bolile noastre nu foloseste la nimic. Dimpotriva. Asa ca este mai bine sa lasati grijile la o parte si sa asteptati cu rabdare pina ce medicamentele isi fac efectul pe deplin. 8 zile de internare este prea putin si nu este cazul sa schimbati medicul sau spitalul deoarece aceste medicamente, chiar si de ultima generatie, cum sunt ele, nu isi pot face efectul chiar peste noapte. Fratele dv. s-a imbolnavit in timp. Si vindecarea se va produce tot in timp.
Este bine ca fratele dv. sa nu vorbeasca cu nimeni de la serviciu si in general despre problemele lui. Oamenii il pot judeca.
In ceea ce priveste serviciul anuntati dv. ca este internat si duceti concediul medical in care rugati doctorul sa ii treaca tulburare afectiva sau depresie. Diagnostic din care oricum nu va intelege nimeni nimic si stati calma ca nu au dispozitie ei sa se intereseze ce si cum. Tineti cont ca fratele dv. are dreptul la concediul de odihna aferent anului in curs, care trebuie sa fie si acela de peste 20 de zile, plus un concediu medical de 90 de zile. Deci nu are cum sa i se desfaca contractul de munca. Nu este legal. In general te refaci intr-o luna, doua. Depinde cum reactioneaza organismul si depinde de cat de repede se adapteaza la medicamentatia prescrisa. In sensul de a depasi fazele de somnolenta si de a putea face din nou fata problemelor de serviciu.
Deci in privinta locului de munca, eu zic sa stea linistit, sa nu dea detalii si sa le explice cand se intoarce ca a avut o cadere si a facut o mica pauza. Termen generic din care oricum nu se intelege nimic. Asta e tot. Cu putina diplomatie isi va pastra si serviciul cu conditia sa nu il apuce pe el sa isi dea demisia, intr-un moment mai sensibil. Trebuie sa discutati cu el in sensul asta. Nimeni nu are voie sa il dea afara decat daca a facut ceva care sa ii afecteze serviciul.
In locul dv. eu nu as mai sta cu intrebarile daca i-a facut cineva vraji sau nu i-a facut. As sta de vorba cu colegul lui care a fost persoana cea mai apropiata de el, daca ziceti ca dv. si familia va aflati la distanta. As incerca sa vad cum stau lucrurile. In general episoadele psihotice se manifesta prin mult mai multe halucinatii, nu numai una singura: mi-a facut persoana x vraji. Faptul ca nu mananca si ca a slabit foarte mult ma duce cu gandul tot la existenta unei tensiuni psihice prin care probabil el a trecut de mult timp, fara sa vorbeasca. Colegul cu care a locuit va poate da mai multe detalii despre comportamentul fratelui dv. din ultima perioada si va veti da seama ca medicul psihiatru nu il interna daca nu era absolut necesar.
Si nu mai exagerati cu debutul de paranoia sau cu ganduri de genul acesta ca va faceti rau in mod inutil. Este un episod psihotic care la medicamentatia moderna de astazi va ceda iar fratele dv. cu siguranta isi va reveni.
Daca va locui mai departe singur sau cu familia, asta o poate decide numai el in functie de modul in care se simte dupa ce se va externa. Sa ii luati biletul de externare si sa il pastrati cu grija. Ii va fi de mare folos daca vreodata nu va mai lucra si va fi nevoie sa se pensioneze pe caz de boala.
Cum ar trebui sa se comporte familia cu el ? Ar trebui sa fiti cu totii calmi ca oricum ingrijorarea dv. nu ii va folosi la nimic si sa il ascultati daca vrea el sa va vorbeasca. In nici un caz sa ii alimentati frica legata de vraji, diavol sau lucruri de genul asta. Scoateti din vocabular pe termen nelimitat astfel de cuvinte, atrageti-i atentia spre alte subiecte si cu timpul se va linisti. Un psiholog nu poate sa ajute un pacient aflat in episod psihotic acut pentru ca acesta este rezultatul unui dezechilibru chimic al substantelor produse de creier. De aici mania de persecutie pe care o are fratele dv. si probabil toate manifestarile bolii sale care nu sunt mentionate aici. Aveti rabdare si lasati medicamentele sa isi faca efectul.
Daca fratele dv. doreste si aveti posibilitatea, cu siguranta ca ii va face foarte bine sa nu mai stea cu acel coleg in apartament. Ceva discutii trebuie sa fi existat intre ei, ca din senin nu apar nici aceste episoade. Dar asta nu ii va rezolva simptomele bolii. Tratamentul este cel care il va readuce pe linia de plutire.
Am observat citind mai multe topicuri de pe aceasta sectiune ca exista persoane care ar da orice numai sa aiba o boala fizica. Numai ca doctorul care ii trateaza sa se cheme altfel decat psihiatru.
Suntem in secolul XXI. S-au inventat medicamente foarte eficiente care sa trateze astfel de boli. Acceptati ca fratele dv. din nefericire, din cauza suprasolicitarii probabil a facut un astfel de episod, beneficiati de noile descoperiri ale stiintei si mergeti mai departe in viata cu fruntea sus.
Cat despre vraji. Daca dv. si familia dv. credeti in ele (nu spun ca n-ar exista, dar sunt convinsa ca fratele dv. s-a imbolnavit) mergeti la preot. Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca. Stiti ca se spune ca vrajile nu ii ating pe cei care o fac. Tot pentru linistea dv. mergeti la maslu (slujbe pentru tamaduirea trupeasca si sufleteasca), cititi si dv. si puneti-l si pe el sa citeasca rugaciuni de dezlegare de farmece.
Plansetele, grijile si noptile nedormite nu ii vor folosi cu nimic fratelui dv. Dimpotriva, va vor afecta dv. sanatatea.
Ganditi-va ca fratele dv. a facut o boala ca oricare alta pentru care exista tratament care il va stabiliza in cel mai scurt timp. Dupa ce aceste temeri ii vor disparea cu totul, doctorul care il va trata ii va reduce dozele si va ramane pe un tratament de intretinere. Ca sa nu ii revina episodul psihotic. Asta e tot. Asa cum au trecut atatea persoane prin asa ceva, asa va trece si fratele dv. Nu este cazul sa luati totul in tragic si sa dramatizati.
Multa sanatate, pace si liniste sufleteasca va doresc.

iris
Sunt de acord cu clara pana la punctul in care a spus ca trebuie sa citeasca fratele tau rugaciuni de dezlegare a farmecelor. Asta i-ar intari convingerea ca are dreptate. Cititi voi, familia, acele rugaciuni daca vreti dar nu-i cereti lui. Parerea mea este ca ar trebui dupa ce iese din spital sa locuiasca cu familia macar o perioada, sa-l ajutati si sa-l incurajati sa-si ia tratamentul.
In legatura cu faptul ca in casa voastra s-a vorbit mult despre aceste facaturi, da cred cu tarie ca aceasta l-a afectat chiar daca nu si-a dat seama. Spun asta pentru ca si in casa sotului meu s-a vorbit mult despre tradare si despre faptul ca socrul meu o insela pe soacra. Ei bine, asta a inceput sa creada si el despre mine atunci cand era in plin episod psihotic. Tensiunile din casa copii le percep si aceste lucruri chiar daca se intampla copii nu ar trebui sa fie partasi pentru ca ei nu sunt vinovati, aici gresesc multi parinti si uite ce se poate intampla dupa ani si ani.
Stai linistita, fratele tau isi va reveni dupa o perioada de tratament trebuie sa aveti rabdare cum a spus si clara_p. Iti faci prea multe griji inutile si nu il ajuta cu nimic, asa am facut si eu. Sotul meu s-a internat inainte cu doua zile sa nasc copilul si am plans foarte mult, am pierdut si laptele dar nu am rezolvat nimic. Apoi m-am rugat la Dumnezeu mult si mi-a dat putere sa accept boala asa cum este si sa-l ajut cum am putut. Am reusit pana la urma sa am grija si de el si de doi copii dependenti total de mine. Deci, se poate.
Multa sanatate si liniste sufleteasca va doresc intregii familii.

Eu nu scriu pentru mine, ci pentru voi cititorii cu intentii de a va vindeca de suferintele psihice, ma refer fobie si anxietate.

Imi asum riscul in ceea ce scriu ca gandesc despre aceasta tema.Poate tu cititorule nici nu te-ai gandi la o solutia de vindecare sau magie, poate tanjesti dupa asta?

Astept comentarii de la cele scrise de mai jos(terapia cu injectarea cerebelului saptaminal pentru mentinerea sanatati psihice)

Primul meu experiment facut pe x(cu acordul persoanei)anestesie cerebrala.Ce am observat in Faimosul nostru experiment, dereglarea totala a functionarii mecanismelor psihice, modificarea treceri timpului(un timp mai lent, gen Matrix)

La investigatiile care le-am observat, modificarea ceasului biologic, autoreglarea ceasului biologic(adio pastile de dormit).
ADMINISTRAREA ANESTESIEI CEREBALE SE FACE ODATA PE SAPTAMINA!

Cu acest experiment se obtine rezultate foarte bune in vindecarea fobiei, anxietatii si de moment nu stiim de restul bolilor psihice.CEEA CE TREBUIE SA FACEM NOI!Sa imploram psihiatru sa incerce acest experiment si sa-l aplice in situatiile groaznice, sa le promitem ca o sa fim cuminti!(lipsa de frica

Multumesc doamnelor pentru sfaturi si inteleptele cuvinte. Din pacate starea fratelui meu esre stationara cu toate ca este internat de 13 zile. Astazi medicul a discutat cu mama si i-a spus ca s-a intrunit o comisie pentru fratele meu unde s-a conchid ca acesta are o afectiune veche, cronica si urmeaza sa i se administreze o injectie la 14 zile?? Adevarul este in in mintea fratelui meu persiste cu inflacarare ideea ca fostul coleg ii face facaturi ca sa il omoare, azi a fost suparat si i-a reprosat mamei ca l-am internat acolo. Spunea ca solutia este in alta parte, oare ce-o fi vrut sa zica? Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni si nici sa fac vreo alta activitate ca sa-si mai umple timpul sau sa-si goleasca mintea de acele negre ganduri. Macar sport de facea ca are probleme cu tranzitl intestinal de la medicatie. Este posibil ca medicatia sa nu-si faca efectul?
De rugat ne tot rugam zi si noapte, am fost pe la preoti, am platit slujbe, tinem posturi, nici nu mai stim ce sa mai facem. AM SPERAT CA O SA-L VADA SI UN PSIHOLOG DAR NU A FOST ASA. Suntem noi un caz mai special la care sa nu functioneze nimic?

pentru iris9
Vindecarea necesita timp (desi imi este greu sa vorbesc de vindecare deoarece toti suntem bolnavi indiferent ca suntem diagnosticati sau nu) normalitatea necesita timp si medicatia potrivita. Multa rabdare, intelegere, acceptare si iubire neconditionata.

@ iris9

1. Nu trebuie sa va speriati de ideea unei injectii la 14 zile. Sunt un lucru uzual in tratamentul psihiatric si sunt mai bune decat medicamentele pentru ca nu ii este afectat ficatul.
2. Daca este internat cumva laObreja, puteti sa il transferati la Sfantul Stelian unde sunt conditii mult mai bune si numai 2 persoane in camera. Cercetati site-ul de acolo. Au si psiholog si poate discuta cu el, dar asta nu o sa ii rezolve problemele. Au si sala de sport cu diverse aparate.
3. De obicei iese din episodul psihotic dupa vreo luna, doua. Depinde si cat de rezistent este la tratament. Trebuie sa aveti rabdare.
4. In legatura cu tranzitul intestinal, s-ar putea ca tot timpul sa aiba probleme cu acesta din cauza medicamentelor. Poate reusiti sa vorbiti cu doctorul daca este necesar sa i le schimbe.
5. Nu sunteti dv. un caz mai special. Trebuie doar sa aveti rabdare. Ceea ce are fratele dv. este o boala cronica si simptomele ei (in special in faza acuta) nu se pot vindeca peste noapte. Nu mai exagerati si nu va mai consumati cu aceasta problema. Lasati lucrurile sa decurga de la sine. Sunt foarte multe familii care se confrunta cu astfel de cazuri pentru a nu stiu cata oara. Ce-ar insemna sa dispere de fiecare data ? Lasati tratamentul sa isi faca efectul si apoi fratele dv. sa isi ia medicamentatia de intretinere pentru ca acest episod sa nu ii mai revina. Eu sincer va inteleg pentru ca sunteti la prima lui internare si nu ati mai trecut prin asta. Dar esential este sa va pastrati calmul si sa nu il contraziceti cu argumente logice ca il veti supara si mai tare. Cred ca cel mai indicat este sa nu mai locuiasca cu acel coleg.
6. In timpul episodului psihotic trec prin mintea pacientului "100" de ganduri care sunt rupte de realitate. Nu numai unul: acela ca i-au fost facute vraji. Chiar daca fratele dv. nu vi le spune. Aveti incredere ca doctorii psihiatri isi cunosc meseria si lasati-i sa-si faca treaba. Ceea ce are fratele dv. este o boala cronica. Nu aveti ce face. O tratati si mergeti mai departe.
Multa sanatate si Dumnezeu sa va ajute !
Cu pace,
Clara

Multumesc sad2 si Clara. Ieri am reusit sa discut cu medicul despre starea fratelui meu. Considera ca simptomele s-au remis doar cam 30%, dar saptamana aceasta ii va face externarea urmand sa faca tratament acasa timp de un an de zile cu rispolept la 2 saptamani si ceva tablete. Mai exista varianta sa il treaca la cronici ca sa-l mai poata tine internat dar noi familia nu am vrut acest lucru, din mai multe motive printre care acela ca acest lucru il poate afecta pe viitor(asa ne-am gandit noi). Este cineva care a facut tratament cu rispolept atata timp, asa vrea niste detalii despre efectele pe termen lung, cum se procura, doctorul zicea ca se compenseaza 100%, dar cu situatia actuala din tara cine stie? Apoi a spus ca la externare i se da doar 2 saptamani de concediu medical, oare nu-i prea putin?
Am stat de vorba cu fratele meu care nu prezinta nici un simptom cu exceptia acelei idei ca colegul i-a facut vraji, poate incet, incet scapa si de asta. Ma gandesc cu groaza ca daca se intoarce la lucru vine iar in contact cu colegul respectiv ceea ce ar fi foarte rau.
Multumesc ca va intereseaza tragedia prin care trecem si pentru toate sfaturile pe care le dati. Multa sanatate!

@ iris9

Eu am facut un an tratament cu rispolept injectie 0, 25. Cunosc alte persoane care au facut mai multi ani si le-a mers bine atata timp cat nu l-au intrerupt.
Rispoleptul este un medicament scump care este gratuit asa ca nu aveti de ce sa va faceti probleme. Fiola trebuie tinuta in frigider.
Rispoleptul are efectele lui asupra fiecarui organism in parte, dar poate sa si nu aiba efecte secundare. Daca dupa administrare vedeti ca se inrautateste ceva in starea de sanatate a fratelui dv. cititi cu atentie efectele secundare sa nu fie de la ripolept.
Fratele dv. are dreptul in total in decursul unui an calendaristic la 90 de zile de concediu medical. Poate medicul unde a fost internat sa ii dea cele 2 saptamani si restul de la medicul de familie. Trebuie sa va interesati, avand grija ca la medicul de familie mai nou se merge doar cu programare... Da, si eu cred ca este prea putin doua saptamani de concediu medical mai ales ca a avut o spitalizare asa de scurta. Eu dupa un episod psihotic imi reveneam si trebuia sa stau acasa in 2-3 luni.
Ideea este sa nu il trimiteti la serviciu cat inca mai are idei neobisnuite pentru ca se poate face de ras si asta ii va afecta serviciul pe viitor. Tineti-l acasa pina se echilibreaza complet si dispare orice fel de halucinatie.
Va doresc multa sanatate, pace sufleteasca si sa auzim numai de bine.
Clara

Multumesc Clara. Fratele meu a fost externat cu indicatia de a urma tratamentul prescris timp de un an de zile.
Noi familia suntem alaturi de el si increzatori ca totul va fi bine.Urmeaza sa mearga la medicul de familie care ii va prescrie tratamentul si poate ii va prelungii concediul medical(spun poate tinand cont de situatia actuala din tara)
Spune-mi Clara te rog, daca ti-ai pierdut serviciul in urma acestor probleme.
Cunoaste cineva o persoana care sa fi avut doar o singura data episodul psihotic? sau care sa se remita dupa tratement de un an?
Sanatate si putere ca sa trecem peste toate incercarile din viata.

Da, cunosc eu un baiat care a avut doar un episod psihotic, dar mi se pare ca a luat tratament mai mult de un an. A postat si el tot pe acest subiect. In prezent se simte foarte bine. Nu a mai avut recaderi. Deci se poate. Simion Costin parca se numeste. Mult curaj.

Pai da, dar eu ma refer la o perioada mai lunga de timp. Cativa ani, de la 5 in sus de exemplu. Am citit si eu ce scria Simion Costin, el face tratament de aproximativ un am. M-as bucura tare sa fie multe multe cazuri de vindecare sau macar ameliorare substantiala.

Buna ziua,

Cred ca exista sansa ca un om sa se vindece complet dupa un episod psihotic acut. Eu am facut in vara anului 2008 un astfel de episod, am urmat tratamentul un an de zile si acum duc o viata normala fara pastile.
Sper sa transmit optimism celor care trec prin astfel de probleme prima data si ca este posibil sa redevina oameni echlibrati.

Buna ziua, am mai scris pe acest forum acum ceva vreme. Am avut un episod psihotic acut acum un an. Initial episodul nu a fost diagnosticat. Am luat pastile dupa capul meu. Abia recent am aflat ca doza pe care o luam era subterapeutica, solianul e antipsihotic doar de la 400 mg in sus. Eu am luat luni de zile 100 mg, chiar 50. Cand am aflat, m-am dus la un medic psihiatru. Mi-a pus diagnosticul de depresie psihotica si mi-a prescris solian 200 si depakine. Mie insa mi-e tot frica de schizofrenie si de un nou episod. Intrebarea mea este: cat rezista o persoana cu schizofrenie fara tratament. Eu n-am mai luat antipsihotice de 10 luni. N-am avut recaderi... nici macar stari ciudate. Singurul lucru care ma deranjeaza este obsesia mea pentru bolile psihice. Inainte citeam foarte mult. Acum citesc numai articole despre schizofrenie si alte boli. Cum pot fi sigura ca nu am schizofrenie? Am avut halucinatii auditive si delir de persecutie. Delirul a fost insa nebizar. As vrea sa pot sa nu ma mai gandesc la asta si sa-mi vad de viata. A trecut anul si tot numai la episodul psihotic ma gandesc. Exista vreo metoda sa scap de ganduri?

@ itzi

Draga itzi,

Cel mai bun barometru al starii tale de sanatate in ceea ce priveste episoadele psihotice sunt cei din jur. Daca cei din jur te sfatuiesc sa iei medicamente, fii sigura ca nu o fac degeaba.

Daca frica ta de orice natura apare cand si cand, incearca sa iei pe moment un anxiolitic (mie cu o pastila de anxiar imi trece orice fel de frica). Daca doctora nu te-a diagnoasticat cu schizofrenie, inseamna ca nu ai. Mai bine ai sta linistita. Dar cateodata uite ca ele nu iti dau pace. Deci de ganduri scapi (zic eu, din experienta mea) fie cu un anxiolitic, fie cu un antipsihotic.

Cel mai bine e sa ii spui doctoritei direct ce te framanta.

Cu pace,

Clara

Referitor la concediile medicale:cel mai bine e sa luati concediu medical de la medicul specialist, care intelege mai bine boala si cam stie cat e nevoie de repaus psihic.Medicul de familie nu poate da decat un numar mic de zile si nu stiu daca poate da si pe afectiuni psihiatrice.Apoi, medicul de familie, conform protocoalelor terapeutice, nu poate da medicatie psihotropa decat limitat.Asa ca eu zic ca maximul de concediu il obtineti de la specialistul psihiatru si medicatia la fel(la medicul de familie puteti duce o scrisoare medicala, ca sa stie de boala Dumneavoastra si de eventualele interactiuni medicamentoase in cazul unei afectiuni intercurente).V adoresc numai bine!

Teoretic asa este, practic ne-am confruntat numai cu greutati. Medicul specialist s-a cam codit sa-i prelungeasca concediul medical fratelui meu deoarece sunt controale desi starea lui ar necesita inca repaus, apoi l-a purtat 3 zile pe la usi pentru eliberarea retetei compensate deoarece fratele meu nu avea adresa pe judetul respectiv, iar medicul de familie nu mai are suportul legal sa scrie el astfel de retete. Dupa ce fratele meu si-a facut un flotant a aflat si medicul specialist ca totusi ar fi putut sa-i scrie acea reteta. Apoi a mai pierdut o zi ca nu a gasit medicamentele si cand totusi le-a gasit i le-a eliberat gresit.trebuia sa-i dea 4 fiole de rispolept de 25 mg(ca nu aveau de 50mg) si i-a impachetat doar 2 fiole de 25 desi initial farmacista i-a adus 4 cutii asa cum trebuia. Asa ca in urma sesizarilor i-au fost trimise si celelalte 2 fiole dar dupa 3 zile.
Fratele meu este tot ametit si slabit, medicul curant zice ca asa este normal de la tratament. Oare ce va face la serviciu?
De curand s-au schimbat legile si medicul de familie nu are voie sa elibereze concedii medicale cu acelasi cod ca si medicul specialist si nici in continuare, asa ca bolnavii trebuie sa lucreze vreo 2 zile si numai dupa aceea o sa primeasca iar concediu medical.
Sanatate tuturor!

Buna seara,
Clara spune-mi te rog, anxiarul ce e de fapt? Eu stiam ca e un somnifer si ca da dependenta daca e folosit abuziv.
Multumesc.

@ psiho 1

Anxiarul se foloseste pentru starile de anxietate.
Nu este un somnifer dar sa stii ca eu il iau cand ma mai apuca cate o stare de anxietate ciudata (temeri accentuate, sa le zicem, din diverse cauze), de care imi dau seama ca nu e normala. Starea respectiva imi trece la cateva minute (10-15) dupa ce am luat anxiarul.
Se mai foloseste si seara pentru a adormi, e adevarat, dar nu este un somnifer propriu-zis.
Pe prospect zice ca durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 8-12 saptamani.
Cunosc destul de multa lume care il foloseste si toti spun ca e foarte eficace.
Sper ca ti-am fost de folos.
Cu pace,
Clara

Buna Clara,
multumesc pt raspuns, si mie mi-a dat medicul sa iau anxiar dar numai la nevoie. Eu am avut unele probleme cu somnul (in urma cu 2 ani), nu mai stiam ce sa fac si luam anxiar. Zilele acestea m-am simtit cam ciudat, am luat si anxiar insa nici pe departe sa-mi treaca. Fac tratament pt tulburarea mea, medicul spune ca sunt bine, poate exista si o cauza reala pt care ma simt asa. Simt ca nimic nu mai are sens pt mine, simt ca nimeni si nimic nu ma poate ajuta, ma simt trista... In fine sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa depasesc momentul... neplacut poate si pt un om sanatos.( sa specific- m-a suparat o vecina cu niste gesturi ciudate ale ei, vecina cu care nu sunt in relatii prea bune).
Iti urez multa sanatate

Buna ziua tuturor!
Pentru iris9 si pentru toti ceilalti aflati intr-o situatie delicata, evit sa mai folosesc cuvinte mari ca disperata sau altfel. Delicata este suficient. Eu fac tratament din 10 octombrie 2007...am avut atunci un "episod psihotic acut cu simptome schizofrenice"... titulatura destul de pompoasa dar cred ca adevarata avand in vedere simptomele pe care le aveam. Ceea ce conteaza si vreau sa va spun este faptul ca SE POATE... Se poate trai normal si dupa un astfel de episod. Dupa cum va spuneam fac tratament din oct 2007 pana in prezent. Acum sunt pe o doza de 5 mg de abilify timp de inca 1 luna jumatate apoi inca o luna iau 5 mg la 2 zile. Apoi o sa intrerup tratamentul. TREBUIE sa vad cum este si fara. Eu am incredere totala ca va fi bine... nu concep altfel. Pana acum a fost bine cu exceptia primei perioade cand nu puteam dormi, nu ma puteam odihni corespunzator. Acum este foarte bine, nu ma plang de nimic si chiar daca am avut zile mai putin bune...cine nu are astfel de zile?...Sper sa fiu printre putinele cazuri sau singurul daca nu au fost pana acum care intrerupe tratamentul si nu mai are absolut nicio treaba cu aceasta boala toata viata.
Trebuie sa avem incredere in noi si optimism restul vine de la sine.
Un alt factor important in evolutia mea si cred ca a tuturor a fost si este familia. Fara sprijin din parte celor apropiati nu reusim mare lucru in acest context. Daca va pot fi cu ceva de folos nu ezitati a ma contacta -* si cu ce va pot fi de folos nu o sa ezit o clipa in a o face.
Capul sus si sanatate maxima! Mie imi place sa spun : "Sanatosi sa fim ca necazurile curg garla!"
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion


(*modificat de administrator)

Remus Draga

Eu am 4 ani de cand am avut primul episod, si de moment ma simt super bine sau mai bine zis dupa tratamentul 200 mg solian la 2 zile, se poate si la 3 zile, si la 4, cam maxim o saptamina rezist pana cad, incet cu incet(am experienta enorma in cazul asta, dac faci o greseala dupa o saptamina, trebuie sa iei urgent un an dar zilnic antipsihotic si iar dupa aceea poti incerca sa raresti dar nu dintrodata.)

Ma simt foarte bine, pot gandi mai bine ca inainte de a ma imbolnavi, si sunt foarte fericit.Cunosc si situatia cand iei in fiecare zi antipsihotic, e mai rau, lipsa de activitati, energie, nu poti gandi, totul depinde de mg ca ajungi ca o planta.De moment sunt in pregatire de traducere a diplomei de facultate, astept toamna sa intru in invatamint ca profesor de, desen, grafica, culoare si arte vizuale.Va pup

Pentru Remus si pentru Marius. Ma bucur nespus de evolutia cazurilor voastre spre vindecare. Observ obtimismul si increderea voastra ca va fi bine. Cred ca aceste lucruri sunt esentiale pentru a putea trece mai usor peste aceste incercari.
Noi suntem tot suparati, desi la inceput ni s-a parut ca situatia fratelui meu nu este asa de grava acum realizam cata nevoie are de ajutor. Din pacate a inceput serviciul ceea ce inseamna ca este la sute de km departare de familie, si este langa acel coleg pe care fratele meu il acuza ca ii face facaturi. Vorbesc la prezent deoarece el inca mai crede asta desi face tratament de aproape 2 luni. Ieri a avut o mica criza si a zis ca nu mai ia medicamentele ca nu are rost, ceea ce ne ingrijoreaza enorm deoarece acum nu-l mai putem verifica. Adevarul este ca are numai ghinioane si parca toate fortele pamantului i se impotrivesc. Desi ii tot spun (la telefon ca nu avem cum sa ne intalnim acum) sa nu le mai bage pe toate in seama, sa se amuze de fiecare incercare prin care trece el spune ca acest lucru este imposibil. Este un pesimist in toata puterea cuvantului. Ma rog DOMNULUI sa-i ajute si lui ca acum nu mai este nici familia langa el decat cu sufletul. Sanatate tuturor.

@ iris9

Stimata doamna,

Fratele dumneavoastra nu trebuie sa intrerupa nici o clipa tratamentul, mai ales ca inca nu a renuntat la ideea cu farmecele.
Situatia lui de luat in serios cu masurile cuvenite. Adica medicamente.
Este necesar sa va rugati dar nu si suficient.
Daca fratele dumneavoastra continua fara tratament, in cel mai scurt timp il veti interna din nou si risca sa isi piarda si serviciul. V-o spun din experienta proprie si din experienta persoanelor apropiate care au trecut prin asa ceva.
El inca nu a iesit din episodul psihotic. Cum sa intrerupa tratamentul ?
Este foarte important sa il convingeti ca trebuie sa il urmeze cu sfintenie ca sa nu mai ajunga in spital.