Ajutor... Tulburari psihice?

Buna ziua. Ma numesc Cristina si am 24 de ani. Sunt studenta la medicina dentara si anul acesta (2009) am facut psihiatria ca disciplina in cadrul facultatii. Tot anul acesta am inceput sa ies cu un coleg mai tacut din fire...dar o fire echilibrata.Si dupa cateva stagii de psihiatrie, mi-a intrat mie in cap ca am schizofrenie.Sunt in general o fire exagerat de extrovertita si vesla...iubesc viata si mi-era intotdeauna frica de moarte...dar de o vreme am inceput sa am ganduri negre...ca fac rau cuiva drag sau ca imi fac rau mie...desi nu am avut ncioadat nici un fel de tentativa de a face rau cuiva sau mie...nici animalele nu le-am lovit vreodata...chiar intotdeauna am fost o fire sensibila si miloasa...am avut perioade cand dormeam foarte mult si perioade de insomnie...Acum dorm bine...desi am unele cosmaruri uneori...dar tot am senzatia ca ceva nu e in ordine...nu ma mai bucur de viata ca inainte...mi-e frica sa nu fiu nebuna...etc...Am consultat si doi psihiatrii...dar mi-au spus ca am o nevroza...sau o tulburare de panica.:-??...si mi-au dat antidepresive...care nu pot sa spun k mi-au ameliorat starea...Acum sunt insarcinata in 4 luni...si nu pot lua nici un fel de medicatie...as avea nevoie de ajutor...dar nu stiu unde sa-l cer.Vreau doar sa fiu vesela si sa fiu cea dinainte...sa nu ma mai gandesc ca sunt inutila...si la moarte tot timpul...Credeti ca sunt bolnava pshic??..Nu stiu daca am expus eu toate simptomele...halucinatii nu am avut si nici voci nu aud...Nu stiu ce se intampla cu minee.ajutorrr

da...numai ca nu am spus ca am starile astea din mai.si la inceputul perioadei mi-era frica sa stau singura in casa si mi-era frica ca o sa beau clor..sau altceva...apoi mi-a fost frica ca o sa iau un cutit si o sa omor pe cineva...acum nu ma mai gandesc la asta...dar tot nu sunt ce eram.plus ca si rezultatele in anul 5 cand am facut psihiatria au scazut putin...eu fiind bursiera 4 ani la rand...bineinetles ca acum nu mai iau bursa:(...starile ciudate tot le am...si cum am spus..nu ma pot bucura de absolut nimic...am si licenta anul asta...si o gramada de examene...Plus ca psihiatria am facut-o din aprilie-mai.si acum suntem in decembrie...ma ingrijoreaza grozav perioada asta lunga de cand nu ma simt prea bine.Aaa.si la inceput am avut cateva luni sa zic cand nu ma simteam eu...si citind pe net simptomele...mi-am amplificat grozav starile...:-??...Nu stiu cum sa ies din starile astea...

Buna Cristina!Avand in vedere ca esti insarcinata si nu poti lua medicamente, de ce nu incerci tratamente naturiste??De exemplu ceaiul de sunatoare este un foarte bun relaxant.Poti chiar apela la medicina homeopata.Eu ma tratez de putin timp cu remedii homeopate si isi fac efectul cum nici nu ma asteptam.

Buna Jaquelinne.am incercat si tratamente naturiste..am baut ceai de sunatoare...nu pentru mult timp e adevarat si nici foarte des...Ma bucur ca la tine isi fac efectul tratamentele acestea naturiste...Sper sa fiu si eu bine intr-un final...merci de mesaj:)

Totusi ar trebui sa consulti un medic naturist, sa iti recomande ceva.Eu ma tratez cu homeopate pt niste probleme ale stomacului!!Dar sa stii ca sunt foarte multumita de cum decurge tratamentul!Incearca si tu, ca nu ai nimic de pierdut.
Sanatate!

Fratilor, ceaiul de sunatoare nu este bun deloc, cu atat mai putin la asa ceva.
Wild Rose, consulta un medic homeopat ca cei naturisti nu poseda o stiinta adevarata, totul e mai mult pe incercari.
Cei ai tu s-ar putea rezolva cu o singura granula homeopata potrivita, mai ales ca esti gravida si astfel
de stari sunt cunoscute la gravidele de anumite constitutii.

Merci pentru raspuns scarface...la medici homeopati nu am fost...in rest am fost peste tot..la preoti...psihiatrii...bioterapeuti...etc...Nici nu stiu ce sa mai incerc...pt ca nu stiu ce am...:-??...

Buna,
Gandurile obsesive ca ai putea sa faci rau cuiva cu sau fara intentie, gandurile despre moarte (la fel, obsesive), ar putea insemna o tulburare obsesiv-compulsiva.
Suna al naiba de urat, dar in realitate nu e asa. E din sfera tulburarilor de anxietate si se trateaza ori cu psihoterapie cognitiv-comportamentala "(merge foarte bine in cazul tau ca nu dauneaza copilului), ori cu medicatie antidepresiva in doze de regula mai mari ori cu ambele in combinatie.
Vino daca vrei in grupul nostru de suport pentru TOC. suntem mai multi cu aceasta afectiune, avem si un doctor de specialitate si poate te mai luminezi un pic.
Desigur, ti-am dat numai o sugestie, nu ti-am pus nici-un diagnostic, asa ca te rog nu intra in panica sau sa te superi pe mine.
Nu sunt medic, insa cunosc mult din simptomatologia acestei tulburari, de-asta mi-am permis sa-mi dau cu parerea.
Sanatate tie si bebicului si pentru support vino la noi, rau nu iti face, bine...poate da!

Salut! merci pt raspuns...sincer as veni la intalniri numai ca sunt din iasi.si sa stii k nu m-am suparat pe tine...ba chiar m-am mai linistit putin...la cat de frica mi-era mie de schizofrenie sau mai stiu eu ce boala psihica.

Wild_rose_criss, parerea mea este sa iei legatura cu scarface!O sa-ti recomande un remediu homeopat care te va vindeca si care nu va afecta nici bebelul.Eu fac acele tratamente homeopate tot la recomandarea lui si imi merge foarte bine.
prozac te-a invitat in grupul lor de suport infiintat aici pe forum, deci nu e nevoie de vreo deplasare..
Sanatate!

pai eu sunt noua pe forum...si habar nu am ce si cum...merci jaquelinne pentru raspunsurile prompte...o sa incerc sa iua legatura cu scarface...desi nu stiu exact cum:P...merci inca o data tuturor pt sfaturi...si pt ca ati raspuns asa de repede:-*

Chiar credeti ca ma pot vindeca???.am zile cand sunt disperata...si am senzatia ca nu sunt buna de nimic...si ca vad lumea altfel..si ca am innebunit...si ca nu voi ajunge niciodata medic...:((...Oare ma pot vindeca???...voi mai fi vreodata cum eram...mai ales ca am de crescut si un copilas acum...:-???:(((

Hei Cris, ma alatur invitatiei lui Prozac de a te chema in grupul nostru de suport. Din cate povestesti, ai niste ganduri intruzive care te chinuie. Prozac a infiintat un grup de suport pentru TOC, tulburare obsesiv compulsiva, care are in componenta si ganduri aiuristice. N-ai inebunit, stai cuminte :-)
Am putea sa-ti scriem kilometri de sfaturi aici, dar te asteptam pe la noi la Suport pentru cei cu TOC, capitolul xV. Nu-ti pune nimeni un diagnostic, doamne fereste, dar de ganduri aiuristice care sterg veselia stim cate ceva. Si cred ca te putem ajuta!
Oricum, sigura sunt ca n-ai schizofreneala :-) Cine stie, poate cum spunea d-l doctor, facand stagiul de psihiatrie esti in faza aceea a studentului care vede boli chiar la el. Curaj si capul sus! Ai sa vezi ca se rezolva!

Wild_rose_criss, ii poti scrie un mesaj privat lui scarface, dand un simplu click pe id-ul lui, iar in jos-ul paginii gasesti o fereastra unde ii poti trimite mesajul.El acum are si un forum de sanatate propriu, dar nu stiu daca pot sa fac publica adresa...dar in mesaj privat cred ca merge...Oricum tu scrie-i si cu siguranta te va ajuta!
Iar la suportul toc, daca nu stii sa dai cautare in forum, da un click pe id-ul prozac si la subiectele deschise de ea vei gasi capitolul de care iti spunea sophie.
Cu siguranta te vei vindeca!!

Wild Rose, iti recomand pe Dr. Raceanu in Iasi. Este un homeopat adevarat care te poate ajuta.

Buna,
Este prima data cand scriu, am citit trairele voastre care nu se deosebesc de ale mele, am aceleasi frici, ca as putea sa fac rau cuiva sau mie si alte tampenii legate de sex si divinitate.
Astazi m-a apucat un pic disperarea si de aceea m-am hotarat sa discut cu voi. Mi-am facut test de sarcina si mi-a iesit o linie rosie si una roz, eu imi doresc enorm un copil dar m-am gandit ca trebuie sa opresc medicamentatia (seroxat si xanax) si probabil ma vor lua din nou starile urate, gandurile care imi dadeau o stare urata (mai sunt si acum ganduri dar datorita medicamentelor nu mai au aceeasi intensitate). Am vb cu psihoterapeuta si mi-a spus ca as putea depasi starile daca am aceasta motivatie-copilul.
Am mai pierdut un copil din cauza ca nu avea inima dezvoltata, acum simt ca am puterea de a avea un copil dar mai vin unele indoieli.
Am fost diagnosticata cu TOC acum aproape 3 ani, aceasta boala m-a stors de puteri dar sunt hotarata sa lupt si in cazul in care as fi insarcinata as fi motivata si mai mult.
Voi ce ziceti?
Sanatate

...Alexraa...Curaj draguta mea...eu nu am fost diagnosticata cu nimic inca:P:))...si sper sa nu fie ceva grav...dar tot ce iti pot spune e CURAj...si multa lupta cu tine insati:-*...Cu speranta si cu credinta cred ca putem face de toate...Un craciun luminat si plin de miracole...si fie ca asta mic/ mica sa iti mai ia din ganduri si din obsesii...te pup..si ne mai auzim noi

Multumesc pt incurajari Rose (daca imi permiti sa iti spun asa si imi place sa iti spun asa), Am fost la medic si mi-a confirmat o sarcina incipienta, nu am simitit nimic si m-am simtit vinovata, m-a speriat gandul ca tb sa renunt la pastile care doar imi luau frica nu si gandurile urate. Cu aceste ganduri tb sa invat sa traiesc, acest copil ma mobilizeaza si ma motiveaza mai mult, cred ca e mai bine sa lupt natural fara pastile, asa as simti toate trairile si o sa am putere sa trec si sa ma mobilizez mai bine. Tu cum te simti fara pastile? Eu am momente cand ma simt bine si imediat am senzatia ca vreau sa ma intorc la gandurile urate, la viata pe care o cunosc, nici nu mai stiu cum eram inainte si imi spun mereu ca tb sa imi pastrez starea de bine si ca tb sa invat sa traiesc cu aceasta stare si ca tb sa incetez sa mai imi vb in gand. Eu asociez starile care aveam cu locurile in care s-a intamplat si am senzatia ca o sa se intample din nou chiar daca stiu ca aceste lucruri sunt doar in capul meu. Eu sunt increzatoare in mine si cred ca D-zeu ma va ajuta in continuare.
Sa ne auzim cu bine.
Craciun fericit alaturi de cei dragi.
Ma bucur ca am gasit acest forum unde sunt inteleasa de voi care treceti prin aceleasi trairi cu ale mele, tb sa avem incredere in noi.
Te pup Rose, sper sa ne auzim curand

Buna seara tuturor,
am citit postarile de pana acum si m-au facut sa zambesc putin. Dar e un zambet amar fiindca eu chiar am schizofrenie. La toata lumea le e frica de aceasta boala, eu cu ani in urma refuzam sa cred ca am asa ceva, nici nu ma gandeam sa merg la psihiatru. Felul cum gandeam atunci cand eram bolnava si nu stiam m-a costat foarte mult, enorm. Eram complet singura, fara nici un prieten, fara nici o prietena si pe deasupra am refuzat un baiat bun care azi imi putea fi sot.Acum cred ca boala a fost de vina. Dupa ce l-am refuzat el s-a casatorit iar eu m-am trezit complet singura si pe deasupra si bolnava. Problema e ca am si 35 ani, varsta destul de inaintata pt a-mi mai intemeia o familie.Sunt si foarte pretentioasa, nu accept pe oricine,.si nici barbatii buni la aceasta varsta nu se mai gasesc.Ca sunt singura poate nu e asa de grav, dar boala.asta ma indispune. Chiar si astazi, cand sunt complet singura in fata calculatorului.Medicul mi-a pus diagnosticul de schizofrenie paranoida, spune ca cica ma vindec, fac tratament cu rispolept consta de 3 ani, sunt oarecum bine, dar faptul ca sunt singura acum, nu am nici prieteni, ma face sa disper si sa fiu mai putin optimista dupa cum se vede din mesajul scris.Toata lumea pe care o intalnesc spun ca au o problema psihica, mai grava sau mai putin grava, dar care totusi au prieteni, au familie, au copii. Eu nimic din toate astea. Nu stiu ce soarta mai e si asta. In speranta ca nu v-am indispus prea mult, va urez un Craciun fericit ! multa, multa sanatate si Mosul sa va aduca de toate !

Psiho1...Craciun fericit si tie!!!:-*...nu stiu ce sa spun...dar te imbratisez calduros...si iti spun sa nu disperi...trebuie doar sa lupti!...lucrezi??...cum se manifesta boala ta...poate imi povestesti mai multe...nu sunt eu in masura sa dau sfaturi dar prieteneste iti sunt alaturi:)...inca o data craciun fericit...si mos bogat si brad luminat!!:-*

draga Alexraa...nu ma deranjeaza sa imi spui Rose...chiar imi place...iti multumesc pt mesajul prompt...si frumos. Eu pastile am luat doar vreo doua saptamani cred...si ma lupt cu ganduri fara pastile...merg si la psihiatru o data pe saptamana...cu exceptia sarbatorilor...copilasul meu misca in voie...si asta ma bucura...Sper ca lumina sarbatorilor si a nasterii Domnului sa coboare si asupra noastra, a tuturor...si sa capatam puterea si increderea ca va fi bine...:-*...te pup...si sper sa patram legatura...Pana una alta...Craciun fericit...si luminos!!!

Draga Rose, eu am lucrat din totdeauna, cu exceptia unei pauze de 3 ani cand am aflat ca sunt bolnava si am facut un tratament care necesita sa am liniste.Acum lucrez cam de un an si ceva in invatamant. Cum se manifesta boala la mine? N-as putea sa-ti spun exact mai ales ca acum fac tratament si sunt destul de bine. Iti pot spune doar ca sunt foarte singura, nu am prieteni, prieten desi imi doresc foarte mult asta.Cand vin sarbatorile ma apuca groaza ca trebuie sa stau numai in casa fara sa am pe cineva cu care sa pot iesi. Problema este ca sunt si foarte pretentioasa, iar la serviciu greu se leaga o relatie, toti sunt casatoriti si au treburile lor. Vechii prieteni nu ma mai cauta, nu stiu ce se intampla cu ei. Mereu m-am intrebat daca faptul ca sunt asa de singura e simptom al bolii sau se datoreaza intr-un fel mediului in care traiesc. Cam asta e problema mea in prezent- singuratatea. In trecut, inainte de a incepe tratamentul, ma certam cam des cu mama, eram la fel de singura si nu dadeam randament la serviciu. Apoi am inceput sa ma simt urmarita, credeam ca vecinii au ceva cu mine, credeam ca toti imi vroiau raul. Si apoi refuzam categoric intentiile bune ale celorlalti. Le interpretam in sens contrar. In prezent nu ma mai simt asa, doar ca sunt singura. Cam asta despre mine, te imbratisez si eu : )

Psiho1...e super bine...mie intotdeauna mi-a fost frica ca daca voi fi diagnosticata cu asa ceva...nu voi mai putea face nimic...nici scoala...nici familie...nimic...SI vreau din tot sufletul sa fiu doctor...si unul bun...doar ca ma tem inca...si am citit atatea site-uri despre aceasta boala...ca daca as da examen cu siguranta as lua 10:))...tot nu m-am lamurit ca nu am asta...desi mi-au spus-o trei psihiatrii diferiti...;(...O noapte linistita...ne mai auzim...:-*

Buna ziua tuturor,
Rose, multumesc pt incurajari, sunt ferm convinsa ca o sa ne fie bine tututor.
Am astepat mult acest copil dar nu inteleg de ce nu ma bucur cum ar trebui sau asta este o stare normala de a reactiona (eu nu mai stiu cum eram inainte), nici la prima sarcina nu m-am bucurat, nu am putut sa visez sau sa imi fac planuri legate de copil (atunci nu aveam nimic, aveam ganduri dar nu le dadeam atentie, era o stare de om normal), acum vreau sa visez frumos si sa imi fac planuri dar astept ca sa reactionez intr-un fel, parca am senzatia ca nu le spun din tot sufletul si nu inteleg de ce, acest copil ma motiveaza f. mult (aseara mi-a venit un gand ca de de imi trebuie neaparat o motivatie ca sa lup?), acest gand nu mi-a placut.
De multe ori am senzatia ca eu caut gandurile negre. M-am obisnuit sa imi vorbesc in gand si dupa fiecare lucru pozitiv pe care il spuneam imi venea altul negativ, acest lucru nu se mai intampla, m-am rugat sa nu mai fie asa dar mi-a venit gandul de ce se intampla asta, psihoterapeuta mi-a spus ca acesta este singurul drum pe care il stiu de 3 ani incoace si ca trebuie sa invat sa merg pe un alt drum frumos, eu vreau sa invat acest drum dar nu intelg si nici nu mai vreau sa inteleg de ce atunci cand ma simt bine ma intorc la gandurile urate si la vorbitul in gand care mi-a facut numai rau (stiu asta de acum 3 ani cand imi vorbeam in gand si acteam numai prostii).
Sunt constienta ca vreau sa fiu bine ca gandurile urate nu mi le v-a scoate din cap nimeni, trebuie sa invat sa traiesc cu ele, toata lumea are aceste ganduri dar nu da atentie.
Cand scriu acum imi vin atatea lucruri in cap incat nu mai stiu ce sa scriu, cunosc aceasta boala atat de bine si ar trebui cunoscand-o sa nu mai dau atentie dar asta e mintea omului.
Voi cum sunteti?
Sa ne auzim cu bine

Rose,
vreau sa-ti spun ca, atunci cand ai schizofrenie, nu exista constiinta bolii. Iar tu vad ca te intrebi frecvent daca esti sau nu bolnava, ceea ce e un prim semn ca nu esti bolnava de aceasta boala. Daca ai citit atunci sigur stii ca bolnavul de schizofrenie nu e constient ca are aceasta boala, si refuza orice consult psihiatric. Tu din cate ai spus ai fost la 3 psihiatri... Eu zic sa nu-ti faci probleme. Cel mult ar putea fi o depresie, acolo apare ceea ce se numeste frica de boala. Dar e doar parerea mea, nu trebuie sa o iei in seama. Cel mai bine intreaba unul din acei psihiatri daca ai depresie. Sanatate si sa-ti traiasca copilasul !

Multumesc pt incurajari psiho1.intr-adeavar..unul din pisihiatrii la care am fost mi-a spus ca e o depresie moderata...care se vindeca cu psihoterapie cognitivcomportamentala si cu hipnoza...o sa vad ce si cum...pana una alta tot ma simt putin ciudat..dar sper sa treaca...te pup...:-*

Rose, te pup.La multi ani ! Ai incredere in Bunul D-zeu ca te vei vindeca. Eu am vazut pers. cu schizofrenie si...crede-ma tu nu ai asa ceva.Multa sanatate.

Salut lala2004..merci de incurajari...incep si eu sa cred ca sunt sanatoasa:):P...puup...am vazut si eu pers cu schizofrenie...la psihiatrie in anul 5...dar nu stiu ce mi s-a intamplat...de am inceput sa cred asa ceva.si sa citesc pe toate site-urile despre aceasta boala...:)).multa sanatate si tie!!

Buna Rose, ma bucur ca ti-ai dat seama ca nu ai ce cauta printre cei cu schizofrenie...pup si...intra pe alte site-uri...

Draga Wild Rose nu inteleg de ce te iei dupa tot feluri de asa zise "metode babesti de genul medicamentelor homeopate ! Daca simti cu adevarat ca ceva nu e bine adreseaza-te linistit(a) la un psihiatru pana ce nu e prea tarziu. Eu am schizofrenie (cel putin pe fisa mea medicala), dar nu ma deranjeaza absolut deloc. M-am dus la medic din timp si ca sa te uimesc iti spun ca in zilele noastre deja si schizofrenia se trateaza exact asa ca si cum diabetul sau boala de inima. Fac o singura fiola de injectie (Fluanxol) in trei in trei saptamani odata, pe langa care un singur medicament seara (levomepromazin), si duc o viata normala fara nici un simptom suparator. Aceste medicamente va trebui sa le iau toata viata, dar nu este asa de greu sa iei cateva pirulite in fiecare zi daca stii ca te ajuta sa te simti bine tot restul vietii. Deci fara nici o prejudecata dute linistita la un specialist si cere-i ajutorul. Cu respect Charlotte.