episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

@ psiho1: Cada cu hidromasaj se conecteaza la priza obisnuita... doar ca acea priza trebuie sa respecte normativele electrice de securitate din moment ce este amplasata in baie (cel mai bine ascunsa sub nivelul cazii), altfel nu e prea recomandabil sa trageti un prelungitor de nu stiu unde... va dati seama ca e periculos cu atata umezeala. Eu am cumparat una la vreo 1200 RON, unde preturile variaza mult si pot ajunge la zeci de mii de lei... alea deja se numesc Jacuzzi, dar functioneaza pe acelasi principiu. Alte jucarii care pot face viata mai placuta si care se conecteaza la priza direct? Pai aici putem include pe primul loc calculatorul. Fetele prefera laptopul ca e usor de tinut in brate... Si apoi exista tot felul de roboti de bucatarie care sa faca viata mai usoara. Ultima achizitie care ne bucura foarte mult este un uscator de rufe si nu mai avem de insirat rufe pe sarme niciodata, ca sa nu spun ca intr-o ora avem uscate 5kg de rufe. Ce sa iti mai spun? Se pot cumpara aparate cu masaj cu infrarosu. Acestea produc caldura local si se presupune tot felul de alte beneficii. Citeste pe internet daca vrei detalii. Apoi avem de gand sa cumparam un aparat de masaj manual care ii face reclama la TV tot timpul si costa vreo 200 RON... nu vreau sa ma apuc sa dau nume aici ca o sa para ca fac eu reclama la produse... si asa nu stiu daca mai sunt pe topic. Mai stiu ca exista lampi care imita lumina solara pentru cei care sufera de depresie in sezonul rece. Aceste lampi sunt folosite mai ales in tarile nordice... cred ca se gasesc si la noi deja. Eu nu le cumpar deoarece am construit o casa recent unde ne-am mutat si am avut grija sa avem ferestre mari orientate spre sud-est si astfel sa fie multa lumina in casa. Asta ajuta foarte mult la dispozitie buna. Ce sa mai spun? Tosterul de prajit paine... Icoane cu beculet... toate aceste amanunte pot la un loc sa faca diferenta. Cat despre lucrurile cu baterii acestea sunt si mai multe si ma abtin sa intru aici in detalii... pot sa iti spun ca periuta de dinti electrica este o adevarata placere la randul ei pentru ca fac dintii foarte curati. Apoi lucrurile vii au si ele influenta aspura psihicului uman. Plantele verzi sau cu flori. Un catel, o pisica... De pilda noi am avut un hamster... problema e ca sa nu te atasezi prea tare de animalute ca spre deosebire de lucrurile cu baterii acestea nu au viata prea lunga. Pasarelele pot aduce veselie... sau pentru cine are posibilitati un acvariu cu pesti e linistitor pentru psihic daca este privit indelung.

G

pt oana_mon
Sincer pe sotia mea in timpul sarcinii lua zyprexa 15 si deparkine 300.Chiar daca medicii au insistat sa avorteze ea nu a cedat chiar daca nu era intr-o situatie prea placuta si nu prea stia pe ce lume se afla.Stia un singur lucru ca e copilul ei, ca si -l doreste enorm si ca nu-l va da afara.Am vorbit cu multi medici, am citit enorm de mult iar zyprexa era printre singurele medicamente netestate pe gravide.Am mers mai departe si a nascut un baietel minunat.Nimeni nu poate garanta sanatatea cuiva, indiferent de antecedentele parintilor.Parintii sotiei si chiar tot neamul nu a avut probleme de acest gen. Asa ca cine suntem noi sa spunem ca asa va fi viitorul?Oana singurul "sfat" pe care ti-l pot da este sa-ti urmezi inima dar sa fi constienta ca nu va fi usor, deoarece exista posibilitatea sa traiesti cu teama toata viata ca e posibil sa se intample ceva cu copilul tau dar oare ce mama nu si-ar face griji pt copilul ei.Sa ai sanatate ca sa le poti face pe toate.

Imi cer scuze pt greselile gramaticale promit ca o sa fiu mai atent in viitor.

@ oana_mom: Aici nu ai sa gasesti psihiatru sa mai scrie... a fost candva o doamna binevoitoare, dar nu a mai scris de mult timp... probabil nu a mai avut timp... nu e usor ca doctor sa mai scrii si pe forumuri.
Dar din cate stiu eu nu pot decat sa subscriu la sfaturile pe care ti le-a dat clara_p. Mai demult am pus aceasta intrebare... adica ce sanse sunt sa se transmita genetic boala TAB (tulburari afective bipolare) regretatului doctor psihiatru Adrian Paunescu (coincidenta de nume cu scriitorul) care lucra la policlinica Titan din Bucuresti... si la acesta se trata sotia mea de mai multi ani... si el a raspuns ca daca numai sotia sufera de TAB probabilitatea este de 1:3... deci 33, 3%... ceea ce este totusi o probabilitate destul de mare si a sfatuit sa nu facem copii, mai ales ca eu am 3 copii din prima casatorie. In familia sotiei nu s-a mai diagnosticat cineva cu TAB, dar pe linie materna are un unchi care sufera de tulburari anxioase si nu a putut lucra niciodata si pe linie paterna, tatal ei a avut o depresie majora cu ani in urma si uneori tulburari de memorie care pe mine ma duc cu gandul ca e un inceput de schizofrenie... deci banuiesc ca este totusi ceva. Eu am lasat la libera alegere sotiei mele daca doreste sa facem un copil, mai ales ca stiu ce mult isi doresc femeile acest lucru. Eu chiar sunt sigur ca pot sa am grija de copil, chiar daca sotia nu ar fi in stare. Totusi sotia nu doreste sa faca si e alegerea ei. Motivul este exact acesta... ca nu doreste sa aiba un copil care sa treaca prin ce a trecut ea. Si sotia a fost un om normal pana la varsta de 25 de ani cand s-a manifestat boala.
Mie imi este greu sa cred ca poti da vina numai pe acele pastile de slabit. Probabil acelea numai au declansat ceea ce era oricum in "scris" in genetica individuala. La toti bolnavii de TAB cu care am vorbit exista un motiv de declansare prima oara... dar de fapt este o sensibilitate crescuta. Banuiesc ca si altii au luat acele pastile de slabit si nu au patit nimic. Vad ca ai scris diagnosticul initial... dar banuiesc ca din 2007 si pana acum nu ai ramas tot cu "Tulburare psihotica acuta" pentru ca deja nu mai este acuta dupa ani de zile de tratament.
Sfatul meu este ca nimeni nu poate lua decizia in locul tau daca sa faci sau nu copii... dar nici nu cred ca vreun doctor psihiatru o sa iti spuna ca nu exista riscuri deloc sa se transmita genetic.

G

@clara_p; sad2 si glady - multumesc pt raspunsuri!

Sincer, credeam ca mai intra si dr psihiatri sa isi dea cu parerea.

Halucinatiile mele au fost de la pastilele alea de slabit! Au fost efecte secundare, ele aparand scrise si pe prospect. In spital aveam sa aflu de la doctorii de acolo ca nu sunt singura care a patit-o de la ele, din pacate. Imediat ce le pronuntam denumirea pastilelor, toti dr spuneau ca "mda, de la ele e".

Si nu, nu ma grabesc, din contra! Atat eu, cat si sotul meu vrem sa stim toate riscurile; intr-o prima faza am apelat la a ma documenta pe net, dar se vede treaba ca va trebui sa consult un doctor "in carne si oase" si nu virtual. Ne gandim chiar sa cerem parerea unui specialist din strainatate.


Multa sanatate!

In curand o sa apara un forum -* administrat de mine si promit in limita posibilitatilor ca voi raspunde la toate intrebarile bineinteles cu ajutorul specialistilor..


(*modificat de administrator)

@oana_mom
Sustin si eu ceea ce a afirmat clara_p, in conditiile in care eu sufar de depresie majora si avand cazuri in familie de tulburari psihice: mama suferind si ea de depresie, fratele cu epilepsie si depresie, o matusa pe linie paterna care a avut schizofrenie, o verisoara bolnava de schizofrenie...Sa mai continui? Cred ca asta spune destul.
Ideea principala este ca atat eu, cat si fratele meu am mostenit depresia majora de la mama.La mine a inceput sa se manifeste din frageda pruncie, nu imi aduc aminte vreun an din viata in care sa fi fost normala, ca alti copii din jurul meu.Acum, la maturitate, ma simt la fel si fac tratament care ma mentine cat de cat pe linia de plutire.
Concluzia este ca, oricat de mult mi-as dori, am decis ca nu voi avea niciodata copii.Ma cutremur numai la gandul ca ar putea si copilul meu sa se chinuie cat ma chinui eu si mai tarziu sa-mi reproseze ca l-am adus pe lume!
Te rog oana_mom sa te gandesti f bine si sa consulti mai multe pareri avizate (medici), pentru ca riscul exista.Oricat de optimisti am fi, riscul nu trebuie ignorat.

In curand o sa apara un forum -* administrat de mine si promit in limita posibilitatilor ca voi raspunde la toate intrebarile bineinteles cu ajutorul specialistilor.

Sa va tineti de cuvint Sad2 daca nu mama dracului te ea, sa fim de ajutor celor ce sufera si sa nu radem de ei(sa cunoastem mai bine ce este o boala psihica si apoi sa dam cu parerea, iar celor suferind psihic sunt capabil de multe altele) sa-i sustinem cat c tratament fizic cat si psihic.


(*modificat de administrator)

Pana la urma cine administreaza noul site? sad2 sau filipppmariusss ? Sau amandoi? Sunteti binevoitori sa ne spuneti cu ce ar fi mai bun acel site decat asta de aici? Ce impiedica specialistii sa ne scrie direct aici si de ce am avea nevoie sa ne scrie in alta parte? La ce specialisti se face referire... la psihiatrii sau la psihoterapeuti? Care e scopul acelui site si pe care nu il are acest site? Mie deja nu imi place ca in loc sa va gasiti singuri clientii incercati sa ii pescuiti de-a gata de pe un site cu acelasi profil. Oare e onorabil? Sau scopul scuza mijloacele?

glady
voi incerca prin acest site sa iau toate intrebarile celor care au nevoie de raspunsuri si sa le adresez personal medicilor specialisti.O sa ma straduiesc sa nu dezamagesc pe nimeni.Acest site se ocupa si de copii cu adhd si autism.

Glady
Sunt dezamagit de cum gandesti. Nu am nevoie de clienti, eu prestez benevol. Ideea cu forumul a fost a mea si am cerut sprijinul acestei asociatii pt a putea intinde o mana celor care au nevoie de ea. Nu te obliga nimeni sa intri pe acest site dar nu e corect sa etichetezi oamenii fara sa-i cunosti.Multumesc pt intelegere.

sad2: Nu conteaza cum gandesc eu... vestea buna pentru tine este ca majoritatea nu gandesc la fel ca mine... de aceea nu are importanta daca unul ca mine te dezamageste... oricum nu poti sa multumesti intotdeauna pe toti. Nu ai ce face daca eu am idei preconcepute despre tot ce se ofera GRATIS si benevol pe lumea asta. Nu ma pot schimba la 40 de ani si am o experienta de viata. In general si mai ales in Romania multi promit ca fac ceva gratis la inceput pana atrag clientii si apoi e o afacere bazata pe reclama si daca nu curge, pica. Sa ma chemi pe acel site cand o sa scrie acolo un PSIHIATRU care o sa raspunda la intrebari fara sa ceara bani si fara sa te cheme la cabinetul lui dupa prima conversatie. Deci nu psihologi si psihoterapeuti ca e plina lumea de ei si eu stiu ce usor se face azi o facultate de psihologie la particular si pe cati am cunoscut care au facut si nu au nici macar talent pentru asa ceva. Pur si simplu e la moda azi sa faci o facultate de psihologie sau de filozofie sau niste cursuri pur si simplu si sa pui un ecuson in piept si o diploma pe perete si gata deschidem o afacere ca bonavi sunt multi si cererea e mare. Apoi e suficient sa ai cateva reusite care statistic intra in cazurile de auto-vindecare si auto-sugestie si pe acelea le promovezi, fara a spune nimic despre cei care au platit bani si nu s-au ales cu nimic. Cunosc cum functioneaza acest sistem. Nu o lua personal si nu spun ca tu o sa faci asta... spun doar ca mie mi se ridica toti perii pe spate si imi suna toate alarmele de cate ori vad ca apare cineva care ofera servicii GRATIS SI BENEVOL. Deci inca o data nu ma refer la persoana ta... poate esti o exceptie si esti bunul samaritean care sincer doreste numai sa ajute din spirit de compasiune si empatie si la fel si prietenul tau care a facut acel site si totul este destinat a fi o opera de caritate si poate faceti o organizatie non-profit care sa ajute cu adevarat pe cei lipsiti de mijloace financiare. De exemplu organizatia CRUCEA ALB-GALBENA care ajuta batranii bolnavi acasa la ei... stiu ca exista exemple de opere de caritate... doar ca eu prefer sa suflu si in iaurt decat sa ma frig... In rest numai bine si va urez succes... si o sa arunc vreodata o privire pe acolo peste cateva luni si daca o sa vad ca e cum spui tu si nu cum imi e mie frica, o sa recunosc ca am gresit si o sa recomand site-ul dvs. cu caldura si la alti oameni. Bine asa?

Glady
Perfect ne vedem peste cateva luni.

Buna ziua la toata lumea. Am avut un episod psihotic acum noua luni. Cum am mentionat si intr-o interventie anterioara medicul nu mi-a pus diagnosticul corect. Mi-a pus diagnosticul de depresie atipica. Intre timp am aflat ca pastilele pe care le luam (50 g Amilsulprid) sunt pentru depresie si anxietate. Nu am mai avut nimic in tot acest timp. Se pare ca episodul psihotic a trecut de la sine. Credeti ca mai poate reveni? Eu sunt destul de increzatoare ca a fost de la cafea, stres, si nopti nedormite. Credeti ca dupa 9 luni fara tratament se poate sa mai am o recadere sau imi fac griji degeaba?

@ itzi

Episoadele psihotice pot reveni. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa incepeti sa duceti de acum inainte o viata plina de griji din aceasta cauza.

Incercati sa eliminati pe cat posibil, cafeaua, stresul si mai ales noptile nedormite.

Aceste episoade nu se intaleaza de pe o zi pe alta. Stati linistita. In momentul in care incepe sa apara vreun simptom (ele sunt aproximativ asemanatoare cu cele de la primul episod, o sa va dati singura seama), dumneavoastra trebuie sa mergeti la medicul psihiatru care sa va dea un minim de tratament pentru a nu-l lasa sa se intaleze.

Multa sanatate si liniste in suflet va doresc.

clara _p multumesc de raspuns. ideea e ca in fiecare zi stiu ca n-o sa am nimic a doua zi. cu toate acestea imi fac griji. cat timp trebuie sa treaca pentru a sti ca nu am nici o boala psihica? cel mai mult mi-e frica de schizofrenie. Nu mai beau cafea, dorm bine, am un serviciu multumitor dar tot imi fac griji. care ar fi simptomele prevestitoare?

@ itzi

Eu tocmai asta iti spusei. Sa incetezi de a-ti mai face griji. Nici un doctor din lume nu iti poate spune dupa nici o perioada de timp mai lunga sau mai scurta ca nu vei mai face niciodata vreun episod psihotic. Nu se poate spune nici unui om sanatos si care nu a mai avut antecedente in familie ca nu va face, darmite cuiva care deja a facut.

Ca sa nu iti mai faci griji, ti-am zis ce te sfatuiesc cartile de psihologie. Alege varianta cea mai rea. S-ar putea sa ti se intample ca la un moment dat "x" din viata ta, in functie de circumstante, sa apara simptomele inceperii unui astfel de episod.

Ei bine, tu stii perfect, mai mult decat oricine, cum s-a manifestat primul. In momentul aparitiei oricarui semn ca ar mai surveni unul, te duci la medicul psihiatru sa iti dea ceva care sa preintamine dezvoltarea lui.

Eu asa fac.

De exemplu cand fac un efort peste puterile mele, cand inchid ochii mi se mai amesteca imaginile sau gandurile in creier. Si atunci eu iau cateva picaturi de haloperidol (adica medicamentul pe care mie mi l-au dat in spital si stiu ca mi-a facut bine si m-a scos din episodul psihotic) o anumita perioada. Si imi trece.

Nu mai mi-e teama de drobul de sare. Cand sta sa cada, il prind eu, inainte de ajunge pe podea. Caci i-am invatat mecanismul. Intelegi ? Nu are rost sa traiesc in stari de tensiune inutil.

Pentru Itzi
Asa cum ti-a spus si Clara_p, este posibil sa revina alt episod sau sa nu mai revina niciodata. Dar, avand la activ un episod puteti sa va cunoasteti si va dati seama imediat ca ceva se intampla si apelati repede la medic.Fiul meu a facut primul episod in 2001, a urmat tratament 1 an si pana in 2006 nu a mai avut nici o problema. In 2006 avea niste semne si a mers la medic. I-a dat din nou o doza mica din tratamentul pe care il mai luase si iar nu a mai avut nimic pana in 2007 cand a plecat in alta tara si s-a declansat din nou dar mult mai rau decat prima data. Acum urmeaza tratament de 1 an si 8 luni (nu se stie pana cand) si starea lui este buna, poate sa lucreze dar am avut grija sa nu fie un jobs stresant. Medicul la care se trateaza acum a zis ca persoanele care sunt predispuse la boli psihice nu au voie sa schimbe meridianul sau fusul orar ca le poate declansa boala si ca fiul meu era posibil, daca nu pleca din tara sa nu mai aibe aceasta problema sau cel putin nu atunci. Va doresc din tot sufletul sa nu mai aveti parte de nici un eoisod si nimeni altcineva.Sanatate multa si numai bine.

Multumesc pentru raspunsuri. M-a ingrijorat putzin interventia oanei. Si eu am luat reductil, pastila de slabit si intr-adevar poate cauza psihoza. scrie si in prospect. Ce ma nedumereste este ca la psihozele induse trebuie sa iei tratament o luna, doua... nu doi ani si jumatate cum a luat ea. Cum am spus... eu n-am luat pastile de 8 luni si nu mai am nimic. A fost o perioada dificila pentru mine. In fiecare zi ma gabdeam la tot felul de boli psihice, mai ales la schizofrenie. Mi-am spus ca daca ma imbolnavesc de schizofrenie o sa ma sinucid. Am incercat sa-mi vad de viata dar gandurile rele ma dau peste cap. Nu am chef de nimica si ma gandesc in fiecare zi la sinucidere.

buna ziua,
am gasit acest site si am o oaza de liniste in sfarsit.De curand dupa ce mama la doar 56 de ani a facut stop cardio-respirator au inceput si alte probleme.Am o sora de numai 35 de ani diacnosticata in Italia cu dereglare bipolara de natura nespecificata(2 internari si un lant intreg de tratamente acum merge pe depakine 300mg si abilify 10mg cate una din fiecare).Sunt un om puternic dar din pacate boala surori care imi este singura ruda ramasa si fiinta cea mai draga m-a adus pe un taram pe care nu-l cunosc sunt ff speriata ca nu stiu cum sa o ajut trece prin ff multe stari si nu din cele mai placute atat pentru ea cat si pentru mine.De 11 ani locuieste in Italia vine doar in vizita 1-2 luni pe an in Romania mama mea stia de boala ei care a ascuns-o destul de bine fata de mine( desi si in Romania in timpul vacantelor a fost internata tot de 2 ori diacnosticata cu psihoza acuta )eu nu remarcasem decat ca uneori se purta "destul de ciudat"la care mama Dumnezeu sa o odhneasca imi spunea ca nu am dreptate ca sunt eu destul de exagerata si uit ca ea nu mai poate sa se poarte romaneste.Acum cand stiu ce are dupa ce am mers la medic aici in Romania ca sa poata suporta mai usor "trecerea mamei in lumea cealata " imi dau seama cat de greu i-a foast mamei cata forta a avut sa o poata proteja (dar fara sa o ajute ff mult)intr-un final nici ea nu a mai putut si nu a avut curajul sa-mi spuna asa de mult a afectata-o boala copilului ei drag.Imi este clar un lucru ca va trebui sa fiu un sprjin pentru ea sa fac tot ce imi sta in putinta sa-i inteleg boala si sa o ajut cand trece mai greu prin stari dar cum sa fac lucrul acesta cand ea oscileaza"vin in Romania sau nu mai vin"are incredere in mine si familia mea sau nu?Ea la randul ei are familie sot care este italian cu 30 de ani mai mare dar asta nu pot sa o traduc decat ca are si mai multa intelepciune sa-si inteleaga sotia si sa o iubeasca.DIn pacate in relatia cu el ea nu face decat a organizeze totul, munceste pana la epuizare uneori pentru ca asa ii place"sa stranga imi spune"are putine lucruri de care se bucura (cititul) e fost profesor de engleza.Va rog ajutati-ma cum o pot convinge sa se intoarca sa fiu convinsa ca isi ia tratamentul( toate internarile au fost conduse in urma lipsei tratamentului, fie ca medicul l-a scos pentru o mica perioada "cum spune ea" fie ca ea considera ca nu mai are nevoie de tratament iar sotul ei este ingaduitor si capituleaza in fata ei.Nu am nici un drept sa-l judec eu nu am stat cu ea deact o luna jumatate si am vazut ca nu toate crizele sunt usoare poate e lesne de inteles ca e doar un simplu om care oboseste.Ma doare sa constat ca suntem atat de mici si expusi in fata bolilor si nu de multe ori nici chiar un taratament starlucit nu da rezultate imediate.Astept sfaturile voastre nu sunt decat un "biet omulet depasit de asa o trauma"

buna ziua eu sunt noua pe aici si vreau si eu un sfat pentru ca nu stiuu exact ce am si ce anume mi se intampla daca poate fi vorba de un episod psihotic.acum vreun an de aile am avut parte de o neplacere dupa ce miam facut dus mam pus in pat sa dorm dupa care am inceput sa simt un puls in cap din ce in ce mai puternic dupa care mam ridicat si am avut ameteala am chemat salvare nu aveam abs nmk puls bun toate bune.de atunci deja ma simteam k si cum numai eram eu simteam k din orice mi se face rau.am crezut k poate as avea ceva la cap miam facut RMN foarte sanatoasa toate analizele foaret sanatoasa mai putin la psiholog acolo nu mam dus pentru ca mama mea a fost si mia spus k psihologuul iti da sfaturi si te baga pe xanax si alte calmante si nu vreau sa ajung akolo.problema este k de atunci de cand am avut chestia aceea la cap numaii tin minte am impresia k fac accident cu masina am impresia ca vine cnv si ma omoara am impresia ca mor eu asa in somn sunt ametita aproape k am momente cand numai imi simt corpul si simt ca inebunesc.vreau sa va spun ca iau dsitonocalm in fiecare seara de frica pentru ca nu stiu ce anume mi se intampla si e as putea avea mama mereu imi spune sa numai bag in seama toate astea dar nu pot sa nu le bag in seama cand mi se intampla.ma simt ciudat.va rog mult cei care ati trecut prin asa ceva poate ma puteti ajuta cu ceva anume cu ce sa fac daca poate fi ceva grav sa ajung sa inebunec am uitat sa va spun ca am doar 21 de ani...va multumesc foarte mult la cei care ma ajutati intrun fel sau altul!!!!!!

@ nelap

Si mama se plange de multe ori ca este greu sa ai grija de un bolnav cu TAB (eu am 32 de ani si am TAB de 16 ani), dar asta cred ca este mai mult dintr-o neintelegere a bolii si dintr-o nedocumentare mai amanuntita.
Parerea mea este ca fiecare dintre noi trebuie sa isi poarte crucea. Ajutat doar atunci cand este nevoie si cand el o cere, de catre cei din jurul lui. In rest, unui astfel de bolnav ii trebuie multa liniste si evitarea oricarui stres. Daca va consumati atunci cand ea se simte rau, surorii dumneavoastra nu ii foloseste la nimic. Singura metoda de a o face sa se simta mai bine este sa tina legatura cu medicul de specialitate, indiferent unde se afla, in Italia, langa sotul ei sau in Romania, langa dumneavoastra si sa isi ia tratamentul adecvat starii ei de moment. Asta este cheia cu aceasta boala. Invatarea in timp a tratamentului adecvat pentru faza bolii cu care te confunti. Sunt unele medicamente care se dau in depresie si altele care se dau in manie. Dumneavoastra trebuie sa ramaneti calma de fiecare data. Si in momentul in care "vireaza", aceasta se poate constata si din modul in care sora dv. vorbeste, deci si la telefon, trebuie sa o sfatuiti sa mearga la doctor pentru ca acesta sa ii dea medicamentatia cu care sa se simta bine. Ideea principala este sa o ia in permanenta si sa constientizeze ca aceasta boala nu are vindecare. De aceea are nevoie de tratament de intretinere. Numai acesta o va ajuta sa nu mai faca episoade de manie sau episoade psihotice si sa intre in spital. Cel mai bine ar fi sa intre ea singura pe acest forum si sa citeasca marturiile celor cu TAB.
Parerea mea, ca bolnav care se confrunta chiar cu boala surorii dumneavoastra, este sa stati linistita si sa actionati doar atunci cand este nevoie. Nu faceti presiuni asupra ei, de genul mutatului de langa sotul ei, pentru ca dumneavoastra sa puteti controla daca ea isi ia medicamentatia. Faceti-o mai bine sa inteleaga ca neintreruperea acesteia o va face sa nu mai intre pe viitor in spital si sa nu i se mai agraveze starea de sanatate. Si eu am procedat pina pe la 31 de ani, la fel ca sora dv. si mi-am oprit medicamentatia. Dar pina la urma am ajuns sa fac foarte multe greseli in episodul psihotic care s-a instalat ca si consecinta si am constientizat importanta neintreruperii tratamentului.
Multa sanatate si pace sufleteasca va doresc.

@ruxy89

Nu stiu daca te confrunti neaparat cu un episod psihotic, mai mult cu o stare de anxietate, dar numai un medic psihiatru te poate ajuta ca sa scapi de aceste temeri pe care le ai.
Parerea mea este sa nu te mai chinuiesti atat si sa mergi la un doctor sa iti dea un tratament adecvat.
Ca se cheama xanax sau distonocalm, nu cred ca este important. Important este ca tu sa te simti bine si sa nu te mai confrunti cu astfel de temeri care sunt foarte chinuitoare. Exista medicamente in acest sens care te pot ajuta. Ele s-au inventat deja, OK ? Depinde doar de tine sa treci peste prejudecata de a le lua. Nimeni nu traieste in pielea ta si nimeni nu are dreptul sa te judece. Nici nu trebuie sa spui cuiva, in afara de familia ta, daca nu simti nevoia. Ideea este insa sa le iei ca sa te simti tu asa cum erai inainte. Din experienta mea de 16 ani, am inteles ca fara medicamente nu fac decat sa ma chinuiesc inutil.
Si nu are rost.
Cu pace,

Clara

clara multumesc foarte mult de raspuns o sa tin cont de ce spuneti

multumesc Clara.Ma bucur ca istetimea ta ti-a fost de mare ajutor chiar daca ai trecut si prin clipe mai grele ai realizat ca important este sa-ti urmezi corect tratamentul si sa colaborezi ff bine cu medicul tau.Sper din tot sufletul sa-mi treaca durerea si sa fiu suficient de inteleapta si puternica sa-i fiu tot timpul aproape atunci cand imi va cere ajutorul.Sunt ingrijorata ca ea spune ca nu isi mai gaseste linistea in Italia si ar vrea sa vina si totusi nu o face, mai mult trebuie sa realizeze de importanta tratamentului lucru pe care il ignora si din pacate langa ea este un sot tare tare ingaduitor care daca o va lasa doar sa faca ce vrea ea imi e tare teama ca boala va avea evolutie si nu involutie.Pupici sanatate si tie si mamei tale care iti este alturi.

@ nelap

In relatia cu un bolnav psihic, sustinatorul sau persoana care se afla in imediata lui apropiere trebuie sa fie lucida si sa isi pastreze calmul, indiferent prin ce trece acel bolnav. Daca sora dv. va vede pe dv. ca va pierdeti, ii va fi si mai rau.
Tulburarea afectiva bipolara are doua "taisuri": mania si depresia. Dumneavoastra nu trebuie decat sa tineti permanent legatura cu sora dv. si in momentul in care vedeti ca trece printr-una dintre cele doua stari, sa o trimiteti pe loc sa ia medicamentele potrivite pentru starea ei. Adica antipsihoticul in cazul maniei si antidepresivul in cazul depresiei. Asta e tot. In momentul desfasurarii episoadelor bolnavul trebuie sa aiba in casa un stoc de astfel de medicamente si sa fie pus sa le ia, pentru a-si ameliora situatia in modul cel mai rapid cu putinta. Astfel nu va mai avea de suferit nici bolnavul, nici familia. Noi cand trecem prin astfel de stari, uitam pina si de existenta medicamentelor cateodata si e bine ca cineva sa ne puna sa le luam, pentru a ne scurta suferinta.
E bine ca sora dv sa stabileasca ce antipsihotic, ce antidepresiv, sau eventual ce anxiolitic (daca se confrunta si cu stari de neliniste, de anxietate) ii fac ei cel mai bine. Si care este doza minima pe care trebuie sa o ia. Ca nici cu astea nu trebuie facut excese. De multe ori doctorii prescriu doze mai mari decat cele de care avem noi nevoie si fiecare trebuie sa invete in timp sa isi ajusteze medicamentatia pentru nevoile lui.
Concluzia mea este sa stati linistita, sa va pastrati echilibrul si in momentul in care sora se simte rau, chiar daca e departe de dv., sa stiti ce medicament sa ii indicati sa ia, "de fata cu dv.". Adica nu o lasati sa inchida telefonul pina nu il ia.
Multa pace in suflet si sanatate va doresc, la amandoua.
Si mai ales, tineti minte. Stati cat mai detasata caci numai asa o veti putea ajuta cel mai bine pe sora dv. Ea are nevoie de cineva puternic langa ea, nu pe cineva care sa sufere de suferinta ei si sa se piarda. Pastrati intotdeauna controlul in ceea ce priveste relatia cu ea. Lucrul acesta imbinat cu o medicamentatie corespunzatoare o vor ajuta cel mai mult si o vor aduce pe linia de plutire.

Buna ziua! Ma numesc Cristina si sunt din Dorohoi.Va rog sa ma ajutati, sa-mi ajut sora.Am o sora care de cativa ani are probleme psihice.Are momente cand nu e lucida, uraste pe toti, pe sot pe copii, (in special fata cea mai mare si sotul).O face in tot felul pe fata cea mare, nu o lasa la activitati scolare.(Fata cea mare fiind foarte desteapta ).In momentele alea isi acuza surorile si parintii ca vrem sai facem rau, ca toata lumea vrea sai faca rau.Apoi cand isi revine nu-si mai aminteste nimic.Am fost cu ea pe la medici cu diferite tratamente.Bineinteles ca ea nu recunoaste ca ar avea probleme si nu vrea sa mearga la medic.A incercat sotul sa o duca la un cabinet de psihiatrie si de atunci il uraste enorm.Sa izolat de prieteni, nu vrea sa mearga sasi viziteze parintii sau surorile, nu are incredere in nimeni.
Este foarte violenta facand deseori scandaluri acuzandu-si sotul si copii.si nu numai...
Refuza sa mearga sasi gaseasca un servici, (sta acasa de 18 ani de cand a nascut primul copil).
Are 44 ani, doua fete.Cel mai tare sa declansat cand a nascut a doua fata (fata avand o pata mare maro pe o parte a corpului).De atunci a suferit enorm si sa declansat si aceasta depresie sau nu stiu cum sai zic.
Sunt si momente cand poti vb cu ea dar nu dureaza mult si isi schimba atitudinea.Nu stiu cum am puteao ajuta.Va rog din suflet ajutatima.

Draga Cristina.

Cum ai scris despre aceasta stare a ei, este o anxietate si este cel mai bine sa mergeti cu ea la psihiatru, sa nu fie prea tarziu, se agraveaza cu timpul si devine mai iritanta.

A ajuns aici din cauza problemelor si apoi s-a imbolnavit de nervi, medicamentele sunt bune sa treaca peste aceste cumplite suferinte psihice, va-s putea indruma sa ea urmatorul tratament;Solian 200 mg si Medazepan 10 mg (amandoua in fiecare seara)

Fara tratament situatia ei se agraveaza si nu se mai poate vindeca, in cativa ani isi revine.

Va multumesc din suflet.Nu stiu cum o sa-i dam medicamentele deoarece refuza sa le mai ia si nici la medic nu vrea sa mearga de buna voie.Zice ca o ducem la sp de nebuni si nu e nebuna.(Desi nimeni nu o acuza ca e bolnava, incercam sai explicam cum sta situatia dar.).Va multumesc inca odata si sper ca bunul Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste asta si sa-i lumineze mintea!Doamne ajuta!

Pentru Cristina.
Imi cer scuze ca intervin dar, nu este normal sa se ia medicamente dupa ureche doar pentru ca cineva a luat si i-a facut bine. Sunt mama unui baiat cu probleme psihice care primul tratament prescris nu a fost eficient si atunci a trebuit schimbat. De aproape 2 ani se trateaza si este bine. Deci cu diagnostic asemanator 2 pacienti nu se pot trata la fel deoarece organismul fiecaruia este diferit : ceea ce unui bolnav i se potriveste nu se potriveste neaparat si celui de-al doilea. Deci, sfatul meu este sa gasiti o modalitate de a o convinge pe sora dumneavoastra sa mearga la medic. Doar el este cel care decide cu ce poate fi tratata. Va doresc numai bine, multa rabdare si multa sanatate.

Va multumesc pt sfat.Nu a luat medicamente fara prescrierea medicului.A fost la medic, dar in momentul in care a dus-o la un medic psihiatru sa suparat rau, a facut crize si de atunci nu vrea sa mearga la medic si-l uraste f mult pe sot ca a duso acolo.Ea pretinzand ca nu are nimic.Este foarte dificil sa vb cu ea.Cel mai rau este ca isi bate enorm fata cea mare(18ani).Mi-e frica pt copii, sa nu cada in partea cealalta si copii.Refuza medicamentele.Totusi am fi dorit sa o ducem de buna voie la un medic psihiatru.Am vb cu un profesor medic universitar de la iasi dar el mi-a zis ca daca ea nu vrea de buna voie sa mearga la el sa discute, cu forta sa nu mergem ca nu rezolvam nimic.Problema e ca nu vrea nici sub o forma sa mearga.Multa sanatate tuturor si un Paste fericit!