aproape de divort

buna tututor celor care citesc acest forum.Incerc sa fiu scurt si in acelasi timp sa ma pot face inteles si nu in ultimul rand sa va cer parerile voastre.Am 35 de ani si sunt casatorit de 5 ani, avem o fetita de 1 an si 9 luni. Cu o luna in urma sotia mea a luat decizia de a divorta fara a mai putea avea o discutie sau mai multe pe aceasta tema asa cum er fi normal.Invoca motivul ca nu ne mai intelegem, ca in tot acest timp eu as fi fost elementul negativ in casnicia noastra. In tot acest timp am incercat sa discutam pe acest aspect dar fara nici un rezultat, nici din partea mea nici din partea parintilor ei.Mai mult decat atat refuza sa vb cu majoritatea persoanelor cu care am avut contact in trecut( prieteni) si persoane mai apropiate( nu vrea sa dea explicatii despre ce decizie a luat sau de situaita in sine).In acest moment e a plecat de acasa si s-a mutat intr-un apartament unde sta singura fara copil( copilul sta la mama ei) ptr ca nu se poate obisnuii cu mediul de acolo.Intre timp a inaintat si actiunea de divort.
In acest moment este foarte hotarata sa faca acest pas fara sa se gandeasca prea mult la noi, copil, la ce lasa in urma so la ce va urma in viitor.Este foarte confuza, nimic din ce se intampla in jurul ei nu e bun, nimeni nu face nimic bun, nimeni nu face nimic ptr ea, plange destul de mult(asta din ce vad eu si se intampla si in prezenta mea) e foarte rece si distanta de copil in multe momente, o "deranjeaza" copilul de foarte multe ori ( ridica tinul la copil).pot spune ca se gandeste mai mult la ea, cum sa-i fie ei bine in primul rand ei.
In aceasta situatie va pot spune ca am ajuns din greselile noastre comune, au fost doar discutii nu au fost certuri majore sau batai etc, nu inteleg ce a putut sa o aduca in aceasta stare.
Eu imi doresc foarte mult sa imi salvez casnicia si sa putem relua viata impreuna, dar in acest moment si in aceste conditii nu stiu cum sa fac si ce sa fac sa imi salvez casnicia.Imi iubesc foarte mult sotia si copilu, mi-as da viata ptr ele, si nu spun asta ca ma aflu in aceasta situatie, aceleasi sentimente le-am avut fata de ea si inainte tinind cont si de faptul ca ne-am casatorit din dragoste si nu pe alte considerente. Va rog foarte frumos sa ma ajutati cu o idee sau un sfat care ar putea schimba situatia in care sunt. Va multumesc

Buna Sorin. Nu sunt vreun expert psiholog dar din ce ai scris tu despre sotia ta banuiesc ca are inca depresie posnatala. Si recunosc simptomele pentru ca si eu sunt mamica si am treut si eu prin asta. Alternative ar fi sa discuti cu sotia ta si sa mearga la un medic dar nu stiu ce mult ar ajuta-o asta pt ca inafara de pastile altceva nu poate sa-i dea. Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu ea, sa incerci sa o intelegi, pentru ca cu depresia postnatala e cam aiurea pentru ca poate dura ani intregi si fiecare trebuie sa se vindece singur, si ea sa se regaseasca. Mult succes

Buna Ralu.
Crezi ca mai poate fi vb de o depresie posnatala?Din pacate am fost la un psiholog dar nu cred ca a fost unul foarte bun, si spun asta ptr ca nu a facut altceva decat sa constate ca sotia mea e hotarata sa divorteze si ca ea ( psihologul) nu mai poate face nimic, iar la altul nu cred ca v-a mai merge.Eu am incercat sa vb cu sotia mea dar ma lovesc de fiecare data de acel refuz de a mai continua.In acelasi timp o vad ca are momente in care regreta acest moment si are un comportament mai aproape de normalitate.In acest moment eu cred ca ea este extrem de confuza, se comporta extrem de ciudat fata de cum se purta pana acum( nu numai cu mine, vorbesc in general).Ma pune pe ganduri comportamentul ei, este foarte schimbata fata de toata lumea( sa numai vb de mine), nici parintii ei nu o pot face sa isi schimbe atitudinea, mai mult decat atat e chiar suparata pe mama ei ca ia nu ar intelege-o.Dupa cum am spus plange mai tot timpul.
Chiar nu stiu ce sa mai fac si cum sa fac sa o readuc acasa!multumesc

VA rog frumos ajutati-ma cu sfaturi, cum as putea sa o fac sa se razgandeasca, sa o fac sa isi schimbe atitudinea, sa o readuc pe drumul cel bun.

Va multumesc

Intr-o alta situatie te-as sfatui sa o lasi in pace pt ca as crede ca si-a gasit pe altcineva sau vrea sa incerce o alta viata dar asa cum ti-a spus si raalluu ma indrept mai mult spre o depresie si consider ca ar trebui sa o vada si un alt medic.
numai bine

Multe persoane mi-au spus acelasi lucru, dar nu stiu cum sa-i spun sa mergem la alt psiholo.Ptr ea e sfant ce a spus primul medic si vrea sa auda de altceva.
Mersi

imi pare rau sa aud asta, ca nu vrea sa discute cu tine. Poate ca sotia ta are nevoie de un respiro, de o pauza. si poate ca regreta faptul ca a depus actele de divort, mai ales ca sunteti impreuna de mai bine de 5 ani. chiar nu stiu ce sa mai spun. las-o un timp in pace sa se gandeasca ce vrea si sa iasa din starea de confuzie.nu pot sa cred ca nu mai tine la tine si nu mai vrea sa fiti impreuna, mai ales ca aveti si un copil. insist totusi ca inca mai are depresie postnatala si ca ar trebui sa o mai vada si un alt medic.

numai bine

In primul rand o decizie de divort nu se ia deodata asa ca nu pot sa cred ca pana a luat aceasta decizie nu ai observat o schimbare a comportamentului fata de tine. Si daca ai obsevat de ce nu ai incercat sa faci ceva in legatura cu acest lucru?
Faptul ca ti a spus ca nimeni nu face nimic pt ea ar trebui sa te puna pe ganduri.
comportamentul ei care ti se pare ciudat (refuza sa vb cu persoanele apropiate)nu e anormal, probabil se gandeste ca nimeni nu ar intelege.
Daca ai putea sa stai de vorba cu ea ar fi cel mai bine.daca nu poti tu atunci cineva in care are incredere.

Problema este ca nu vrea sa stea de vorba nici cu persoanele mai de incredere.evita acest lucru.Discuta doar cu o singura persoana in care eu nu am deloc incredere datorita trecutului ei in ultima relatie. Nu stiu ce sa mai fac.Acum mai nou ma acuza ca nu pot sa trec peste acest lucru(divort) si ca sufar foarte mult( si iei ii este greu cand ma vede cum sufar) ca nu ma intelege de ce plang atat, etc

Sorin, incearca sa discuti cu mama ei, ea poate ca va reusi s-o determine pe sotia ta sa mearga la un alt psiholog sau la un medic homeopat. Si eu cred ca este vorba de o depresie. -
Numai bine!

Buna Dana. Crede-ma ca fac eforturi impreuna cu mama ei sa o facem sa inteleaga ca unele lucruei nu le face asa cum trebuie.Ba mai mult e suparata si pe mama ei( sustine ca mama ei nu o intelege si nu o ajuta). Are impresia ca toata lumea este impotriva ei. Incercam sa o lasam putin sa se linisteasca dupa care sa incercam din nou.Mersi

da-i un moment de respiro, , , , , , , , , , se pare ca are mare nevoie, , , asfel risti sa faci mai mult rau
are nevoie de o perioda sa fie singura, ,
resepecta-i decizia desi este greu, , dar este singura modalitate de a reciceri din nou, , , fii pritenul ei cel mai bun, , , , , , ,
dar deocamdata, las-o, , sa, , se linisteasca

Laura...asta incerc sa fac, desi imi este enorm de greu mai ales ca vad cum se comporta cu mine.
Spre exemplu: azi i-am trimis la servici printr-un curier un trandafir.m-a sunat sa imi multumeasca ptr el dar a tinut sa imi readuca aminte ca " nu stie daca aceste lucruri o vor face sa se intoarca inapoi". Eu nu am vrut sa discut nici un fel problema noastra am vrut doar sa se bucure de acel moment.Din pacate ea a dus discutia mult mai departe si a inceput din nou cu acuze si reprosuri si alte lucruri care nu isi avea rostul in acel moment.
Incerc din rasputeri sa fiu cel mai bun prieten al iei.

Daca mai avetisugestii.va rog scrieti
Va multumesc

buna sorin.incearca sa te abtii prin ai mai trimite orice fel de atentie, , , , , , , , , , un om de obicei, , apeciaza mai mult dupa ce nu mai are acel ceva
, , nu o mai flata, lasa-o sa se simta singura, , , , , , , , , , , neglijata, si poate, o sa se intoarca singura
pana atunci, tine-ti calmul, ai copilul, , , , , , , , dupa cate am vazut, , efectiv, , a lasat copilul la mama ei, ceea ce ste foarte greu ptr o mama.. are sigur probleme,
sfatul meu, , macar o saptamana, nu o mai suna deloc.linisteste -te, , , , , , , si daca, , crezi, ca credinta te poate ajuta, , , , , , , , fa-o, , , , , , , roaga-te ptr copil, , , , , , , , , , concentreaza-te asupra copilului, mai mult,
, , ai rabdare.. ca timpul ezolva orice, , , , , , , , , , , , , , , , , nu i mai da atata atentie, , sa vedem, cum se va simti, , , , , abandonata, ,
incearca si asta, , , la modul cel mai diplomat, ,
da-i spatiu ei, si tie, , , , , , , , , , , , , pregateste -te de orice, , , , , , , , , , , fi calm, , , , , , , , , , viata este scurta, , , , , , , , cauta-ti pacea ta interioara, , , ,
si, pune-ti toata increderea in dumnezeu, , , , , , , , , , , nu crede ca, acum am sa dau sfaturi religioase, , dar este singura nostra scapare.cateodata, , , , , , , , , , , , , , , , fi calm, , ,

Buna Laura.
Multumesc ptr sfatut. Am sa incerc sa fac acest lucru cu toate ca mi-se rupe sufletul.De copil ce pot sa iti spun, il vad in fiecare zi si ne petrecem mult timp impreuna.In fiecare dupamasa mergem impreuna in diverse locuri de joaca fara ca mama ei sa participe si ea la aceste activitati, ceea ce nu mi-se pare normal.
Despre credinta ce pot sa iti spun,...cred in dumnezeu foarte mult, ma rog in fiecare zi ptr noi.
Iti multumesc

buna sorin
..uite., eu iti recomnad niste carti, , care o sa te captiveze.te va face sa vezi viata astfel.doar, ptr relaxare..sa stii ca functioneaza
, cauta, cartile,. lui omraam mikhael aivanhov, , , , , , , , , , , alchimia, perfectiunii, etc, , , , , , , este un om spiritual, , , , , , , dar, cuvintele lui, , , , , , te va face sa vezi astfel viata, mult mai relaxat,
are mlte carti, , le gasesti..
de ex, incepe cu omul spre victoria destinului sau, ,
, , , ai grija de tine si de copil, , , , , , , , , , , , , su nu iti pierde speranta, , , , , , , , , , , , , , doar fi calm, , atat tot

buna laura,

iti multumesc ptr recomandare.Eu sper in continuare.sper ca lucrurile se vor schimba in bine ptr ca vreau sa se termine odata cu suferinta asta prin care trec.nu am cuvinte.acum ca iti scriu cuvintele astea am un nod in gat.scuze.!!!!

stiu, , de asta ti-am recomandat cartile astea, , te vor calma, mult, , ,
, , incearca, sa iei totul, , calm, zi ce o fi o fi,

Buna Laura, A trecut ceva vreme de la ultima noastra discutie in care iti spuneam ca voi incerca sa pun in aplicare ceea ce tu imi spuneai. Din pacate nu am reusit acest lucru sub nicio forma, nu ma pot indeparta de ea, faptul ca nu o aud la telefon cel putin o singura data atunci cand intreb de copil ma duce sa am o stare de neliniste profunda.Totul din mine incepe sa se miste cu o viteza ametitoare si imi da o stare foate mare de neliniste, mai mult decat atat toate gandurile ma duc spre lucruri necurate. In momentul in care ne intalnim lucrurile se schimba radical, ma simt linistit, starea mea de spirit se schimba. In ceea ce priveste situatia noastra...nu s-a schimbat nimic.totul e ca si atunci cand am scris prima data. Nu stiu ce sa mai fac.incep sa intru in panica ptr ca dau semne ca ma lasa balamalele. Daca mai ai vreo idee te rog nu ezita sa o scrii. Iti multumesc Sorin

draga sorin. imi pare rau sa-ti spun asta dar, putina consideratie si demnitate pt tine nu ar strica. pai tu nu te respecti deloc pe tine insuti. atunci cum s-o faca fata aia, care era sotia ta? pai si eu, care am rabdare si-s batrana, cu experienta, trecuta prin ale vietii, m-as sufoca doar citind ce faci tu cu ea, darmite sa o cauti zilnic si sa te linisteasca prezenta ei. ce, esti dependent de ea? de aia nu te mai vrea. O SUFOCI! pur si simplu. o sufocati toti. las-o sa respire. lalsati-o sa urmeze calea ce v-a spus ca o vrea. se va intoarce singura. era un film cu demi moore, cu pariul acela de 1 milion de dolari. "pariul" parca se numea. in film, robert redford zicea asa" daca iubesti un om cu adevarat si iti cere sa plece, lasa-l sa plece. daca se intoarce, va fi al tau pentru totdeauna, daca nu, inseamna ca nu a fost al tau niciodata" interesant, nu? insa atata timp cat nu ai rabdare si nu te preocupi in primul rand de tine, sa-ti petreci timpul cu ceva distractiv, sa razi, sa vezi o persoana ce n-ai vazut-o de mult, sa vezi o comedie, sa citesti o carte, sa investesti in tine ca timp calitativ si nu te vei aprecia ca autodezvoltare, nici ea nu va avea sa vada schimbarea la tine. nu fa greselile trecutului. nu zi doar cu vorbe ca te-ai schimbat. schimba-ti atitudinea prin a incepe sa te respecti, apoi si pe ceilati si vor simti singuri schimbarea la tine. fara sa spui nimic. fii vesel, jovial, atragatorm zambitor si petrece-ti timp de calitate si cu copilul. mergi in vacanta undeva cu el. invata-l sa inoate. citeste-i povesti, vedeti un film impreuna, invata-l cifrele si lucruri noi dar frumoase despre lumea asta atat de mare si mereu noua. imprastie in jus buna dispozitie si liniste si asa vei primi inapoi. numai bine. ceau

Sorin, parca nu-mi vine sa cred ca dupa ce ai facut ce zici ca ai facut ea continua sa te respinga. Ce i-ai facut de te respinge categoric? Nu sunt medic si nici pisholog deci departe de mine sa dau un diagnostic, cum poate sa-si dea cu parerea cineva fara sa aiba cunostinte si mai ales fara sa o cunoasca?
Tu ne spui doar reactiile ei nu ne spui ce ar fi putut declansa un astfel de comportament. Dar esti in stare, ai tu mijloacele la dispozitie sa le intelegi? Poate se afla intr-o stare de indoiala, se intampla dupa 5 ani, dupa ce a nascut un copil, nu crezi ca daca s-ar destainui cu vreo prietena poate ea insasi ar intelege ce i se intampla?
Toti ne aflam la un moment dat la o rascruce, ne maturizam, se schimba datele problemei, poate ca sotia ta se afla intr-un moment in care trebuie sa faca ordine in ganduri, sentimente, amintiri, trecut, relatii familiare...e teribila familia (parinti, rude), de cele mai multe ori distruge in loc sa construiasca.
Trebuie sa te intrebi de ce are ce are cu tine, pe tine vrea sa te lase nu pe mama ei, pe tine nu vrea sa te vada, ceva i-ai facut si nu-ti mai aduci aminte ori poate ce pentru tine nu are importanta pentru ea are. E complicata situatia. Trebuie sa dai timp timpului si trebuie sa vorbesti cu ea, incearca sa intelegi care e problema.
Din ce scrii pare ca te preocupi in primul rand de tine si nu de ea, daca tipa la copil si asta ar trebui sa te preocupe inseamna ca ea are probleme nu tu. Te-ai speriat doar din atat?
Cum poate Laura sa-ti dea asemenea sfaturi: "neglijeaz-o, nu o flata, fa-o sa se simta abandonata, stai calm, pace sufleteasca, gandeste-te la tine, citeste carti de liniste". Imi aduce aminte de soacra-mea care are 75 ani. Nu-i doresc sa treaca vreodata prin asa ceva dar daca i s-ar intampla sigur ar stii cum sa iasa din impas. Singura.
Cred ca cel mai bine ar fi ca sotia ta sa vorbeasca cu o persoana preparata, un psihoterapeut adevarat care sa stie sa o asculte.
Tu trebuia sa ai rabdare daca o iubesti si zici ca o iubesti.
Simona.

Buna Simona,

Lucrurile sunt atat de complicate incat eu numai inteleg nimic din comportamentul ei. Am sa iti descriu pe scurt unele lucruri si te rog sa imi spui unde gresesc si cu ce.
Incearca sa ma tine departe de ea, aproape cu orice mijloace chiar daca acest lucru trebuie sa il faca si prin a nu avea activitati comune cu copilul( mers in parc sau la o plimbare) nu cer acest lucru sa se intample in fiecare zi, dar euu consider ca astfel de activitati trebuie sa existe.
O deranjeaza faptul ca o sun poate o singura data pe zi sa intreb ce face copilul ( de foarte multe ori chiar nu stie ce face copilul in acel moment).
Scriam mai sus ca nu are rabdare cu copilul, se enerveaza foarte repede, ridica tonul, de foarte multe ori copilul refuza sa doarma cu ea.
Pe de alta parte este foarte confuza, nu stie ce sa faca, ce e mai bine sa faca, spun asta ptr ca vorbeste cu prieteni comuni cu care mai vb.
Am sa iti descriu pe scurt ultima intamplare: timp de trei zile am avut cat de cat o relatie apropiata de normal in sensul ca am reusit cel putin telefonic si dupa aceea fata in fata sa avem un dialog civilizat. In doua din cele trei zile Sonya a fost la mine fiind weekend, sotia mea m-a sunat sa ma intrebe de Sonya, ce face, daca a mancat, somn, etc, ceea ce nu a facut si in restul zilelor cand ea a fost la mine.
Am decis impreuna ca trebuie sa mergem sa cumparam sandale Sonyei, lucru care s-a si intamplat, i-am cumparat si sotiei unele lucruri, totul a decurs normal, a vb frumos cu mine, am glumit impreuna, am luat masa impreuna, o intalnire normala zic eu fara ca eu sa fac presiuni asupra ei cu discutii despre impacare, divort etc. In drum spre cas ain masina m-a intrebat de ce eu inca mai fac unele lucruri ptr ea.Raspunsul meu a fost ca asa am simtit ca trebuie sa fac si ca ele doua sunt cele mai importante ptr mine sa ca voi face totul ptr ea( atat cat imi permite relatia) si ptr copil, moment in care a inceput sa planga si sa imi spuna ca ea stie ca ele sunt cele mai importante lucruri ptr mine.
Nu am mai avut alta discutie pana seara cand ne-am intalnit si ne-am bucurat impreuna cu copilul de lucrurile pe care le-am cumparat.
A doua zi dupa intalnire am sunta-o dimineata sa o intreb de copil, a vb frumos cu mine asa cu ma facut-o si la pranz cand am sunat din nou.
Dupa aprox 30 min ma suna ea sa ma roage sa-i fac un serviciu, totul a fost ok si atunci, dupa care seara la ora 9 cand am sunat sa intreb de copil totul s-a schimbat. A deranjat-o din nou ca am sunat sa intreb de copil, ca am folosit in discutii cuvinte de genul " draga mea" te pup, etc, daca ea a fost cu mine la cumparaturi nu inseamna ca eu trebuie sa imi fac sperante si alte lucruri de genul asta.
Schimbarea asta s-a produs si dupa ce ea avut o intalnire cu asa zisa " prietena" care spunea ea este singura persoana care o intelege. Toate persoanele din jur care nu au aceiasi parere cu ea sunt dusmanii ei.
Eu fac eforturi sa am rabdare dar ma deranjeaza foarte mult atitudeinea ei fata de copil in primul rand si apoi fata de mine.

Sorin

Ce sa-ti spun, ce inseamna: "este foarte confusa, nu stie ce sa faca, ce e mai bine sa faca"?
Ai spus ca vrea sa divorteze. Voi sunteti separati? Tu lucrezi sau stai acasa? Vad ca raspunzi la ore in care cine lucreaza n-ar putea sa raspunda.
Nu cumva e suparata pentru ca nu ai de lucru? Daca ar fi asa atunci asta ar putea fi o explicatie daca nu ia in consideratie faptul ca vrea sa divorteze, daca nu vrea sa vorbeasca cu tine despre acest lucru atunci nu-ti ramane decat sa astepti sa faca ea primul pas in cazul in care situatia actuala iti convine si tie.
De ce trebuie sa o convinga parintii sa se intoarca la tine daca ea nu mai are placere sa stea cu tine?
Sorin cand dragostea se termina nu mai e nimic de facut. Incearca sa te consolezi sau verifica daca acest lucru este adevarat.
Simona

Eu lucrez, nu asta este problema.Am o munca de birou si cand timpul imi permite mai scriu.Parerea mea este ca ceva mai exista atata timp cand vine vb despre noi in anumite discutii incepe si plange.
Suntem si separati de aprox 2 luni.Si cand vb de casa noastra incepe sa planga.Ma intreb de ce?