Depresie sau tristete?

21-05-2010

Nu este medic/terapeut

Buna ziua! Am si eu o nelamurire. De fapt e vorba de un ajutor pentru cineva. Am un prieten care a pierdut in timp 2 rude...intai fratele sau apoi tatal sau. La inceput a aratat tuturor ca este puternic, nu plangea, nu se vaita.incerca pe cat posibil sa nu deschida vorba despre acest subiect. Apoi mi-a zis ca a simtit in ambele cazuri un sentiment puternic de revolta, de razvratire. Vreau sa il ajut pentru ca acum, dupa ceva timp de la ultimul eveniment... mi-a zis ca nu mai simte nimic. L-am intrebat...cum adica nimic? Si mi-a raspuns ca nu mai simte nevoia de socializare, sa vorbeasca cu, cineva cunoscut, sa flirteze cu o fata. Mi-a zis ca nu prea mai face diferenta intre "cunostinte vechi" si " persoane cu care n-am treaba" ( asa a zis el), in sensul ca nu mai stie sa glumeasca, sa socializeze cu noi, cei care il stim de mult. Mi sa parut putin ca exagereaza. De fata cu mine ( eu il stiu de 10 ani cel putin) mai rade, mai glumeste. Totusi il vad ca incepe sa aiba semne dintr-alea pe care le recunosti la o persoana care e dezorientata, nu stie ce sa mai faca : gesticuleaza cu mainile putin mai violent, are privirea aia cu ochii deschisi si sprancenele ridicate inspre lateral si o miscare circulara a capului cand face asta...na...nush nici eu sa explic chiar bine pentru ca nu sunt in domeniu...spun si eu ce vad la el. Plus ca face glume cam sadice...si nu isi dadea seama de asta. Eu unul zic ca inca e bine din moment ce si-a dat singur seama de asta si a cerut ajutor. Tin sa precizez ca este un om inteligent si student la o facultate care necesita mult efort intelectual. O parte din lucrurile pe care le precizeaza el mi se par normale : nici eu nu caut sa socializez chiar cu orice persoana pe care o cunosc...si mai fac greseli. Cine stie...poate eu nu sunt prea sociabil. In cazul lui nu stiu ce este. Am crezut ca este o lipsa de incredere in el, ori o lipsa a ambitiei. Nu stiu. El zice ca are incredere in el, ca nu e deprimat, ca se simte bine, doar ca ii ajung lucrurile de baza: mancat, facultate, somn, daca simte nevoia de o bautura...bea...si cam atat. Mi-a zis ca nu simte nevoia sa se deschida sa socializeze. Daca puteti sa ma ajutati cumva ca sa stiu si eu ce sa fac sa il ajut.

Va multumesc.

1 comentarii

23-05-2010, ora 16:41

Dr. Balcan Anisoara

Medicina de familie, Erbiceni, Iasi

E normal sa se comporte asa daca evenimentele tragice prin care au trecut sunt recente, doar de cateva luni.este imposibil ca o persoana in situatia lui sa nu fie afectata destul de serios, suparata, furioasa pe restul lumii, pe destin, sa nu simta nevoia de izolare, de introversiune, sa nu-si anuleze socializarea pentru a putea derula in tacere drama traita si a-si aduna gandurile si fortele.De la el acum nu trebuie sa ceri nimic ca nu va fi in stare sa fie acelasi om ca acum 5 ani.E nevoie de timp. Chiar daca este solicitant din partea ta, daca ii esti prieten vechi si iti pasa de el, nu trebuie "sa-l scapi " -cum se spune-, suna-l des, iesi cu el fara sa-l introduci frecvent in anturaje prea zgomotoase, respecta-i dorintele.din discutiile cu tine fa-l sa priceapa ca trebuie sa mearga inainte cu atat mai mult cu cat probabil ca acum este singurul barbat din familie, pozitia lui este alta, va avea mai multe responsabilitati .Ai rabdare cu el caci cu timpul isi va reveni.

Adaugă un comentariu / răspuns