Anxietatea generalizata sau depresia isi are aceste simptome?

Am 26 de ani si ca din senin de 5 luni traiesc pe alta planeta, un rezumat al simtomelor ar fi: prima data o ameteala f puternica cu transpirati care se amplifica la miscare, dupa care:tiuit in ureche, aer rece in gat, scaune moi, vedere neclara, agitatie mare, inima batea putin neregulat, deranjat de sunete ascutite, gandire neclara, gura uscata, de 1 luna mictiuni inainte de culcare, la inceput ma speriam f ciudat la vreun sunet brusc.
Dupa multe teste, am ajuns la psihiatru si iau Cipralex 1, 5g de 4 luni, ma simt ceva mai bine dar tot nu sunt apt de munca, sunt o leguma pe picioare
Merg la sala, alerg, inot, ies cu prieteni, doar in cazul in care fac cele mai frumoase lucruri ma simt ceva mai bine, pentru munca nu... am incercat sa muncesc fizic pentru a nu mi folosi capul care nu il pot concentra la capacitatea necesara si nu functioneaza, inainte lucram la calculator pana am fost dat afara din cauza neputintei

Anxietate

Depresia e cu lentoare in miscare, in gandire, tristete, lipsa de chef, concentrare slaba.

Presupun ca ai si astfel de elemente.

Simt si acele simptome, eu credeam la început ca le simt din caza problemelor fizice care ma deranjau...Am simţit o scădere a tristeţi după 2 luni de cipralex dar tot inutil sunt.

Am înţeles ca de anxietate generalizata nu se scapa din păcate, o fi si adevărat? Stiu ca cei care ar fi scăpat nu ar mai intra sa citească asa ceva dar.poate poate

Daca ai avut si tristste era si depresia clar, se scapa si de depresie si de anxietate generalizata cu tratament bun si facut un timp deajuns cat sa nu mai recazi, 65 % din depresii si anxietati remit complet dar cu riscul sa apara iar la alti factori negativi, deci se duce depresia si anxietate dar nu se duce si predispozitia, evident ca cei ce si-au revenit nu mai scriu aici din pacate.
Pai fa si ce-ti place ca nu e rau asa, poate te-ai stresat prea tare in general la servici sau cu alte probleme si de aia a aparut, anxietatea si depresia sunt mecanisme de aparare la unii contra la stres ca sa te opresti din continuat in stresul ala, cum ar veni daca tu nu te simti sa o lasi mai moale, are grija sistemul sa te puna la punct cumva.
Multa lume a uitat sa mai traiasca, prea-s afundati in munca de dimineata pana seara iar asta nu este bine, asa ca la unii mai sensibili din gene sistemul cedeaza si aia e.
Factorii de mediu sunt doar declansatorii sau intretinatorii bolii, nu sunt cauza, cauza e geneticul vulnerabil.
Deci ia tratament bun si o sa fie bine, daca Cipralex nu e deajuns, schimba sau combina cu altceva, discuta cu medicul si zi ca nu esti bine, nu sta asa ca se agraveaza.

Doctorul mia spus ca după 6 luni îmi trece, pana atunci degeaba ii spun ca nu îmi e bine.
Fac ce îmi place dar nu pot continua aşa pe bani părinţilor
Sper sa fac parte din cei 65% vindecaţi, după aia o sa am grija de viaţă mai mult ca niciodata, acum stiu ce valoare are...
Încerc să stau cu capul sus dar de atâta timp... as face turu europeni pe jos daca cineva ştie reteta

Daca esti bolnav, e normal si logic ca parintii sa fie primii care sa te ajute.

Normal ca mai devreme de sase luni nu putem discuta de o vindecare, trebuie sa iei tratament bun si constant dar care sa functioneze bine.
Ca daca nu merge bine, degeaba iei 6 luni.
Acuma conteaza sa fi bine, nu mai conteaza pe ce bani stai.
Te intrebasem de stres, ai avut perioada stresanta inainte sa apara problema ?

Ma stresam in limite normale, cred: la lucru învăţam pt mine cat mai multe lucruri care ma storceau uneori, nu aveam sef care sa ma streseze si in paralel cu asta ma ocupam sa învăţ germană, asta ma stresa puţin mai mult. Dar daca as fi fost înainte deprimat nu cred ca aveam voinţa de a progresa in ceva, asta este părerea mea, sar putea sa greşesc.

Acum in schimb caut un răspuns in mine sau in medicina care nu il găsesc, mai am doar 1, 5 luni de tratament. Eram o persoană cu simţul umorului nu mă trăgeam în spate de la o activitate care să mă pună pe gânduri ca aş fi deprimat:hobiuri, distracţie, somn etc.

Aveam totuşi de câţiva ani colon iritabil care acum ştiu ca este în strânsă legătură cu psihicul... Medici nu mi au zis niciodată aşa ceva, acuma am ajuns sa îmi coboare acea durere si spre picior in jos (somatizare)

Cele mai multe persoane susţin ca antidepresivele ating nivelul maxim de acţiune in aproximativ 1-2 luni si eu am 4, 5 luni, asta ma ingrijoreaza

Ating dar nu toata lumea reactioneaza la toate antidepresivele.
Intreaba-l pe Costy cate ad-uri a schimbat pina sa ajunga la faza actuala si in cati ani.

Can aud de ani ma ia groaza dar cum vrea Dumnezeu aşa va fi. Este adevărat Costy, ti a luat aşa mult timp...? Acum te simţi bine?

Despre gramaj ce ma puteţi sfătui, eu iau 1, 5g, daca as lua 2g e acelaşi lucru daca nu schimb ad-ul?

In toate aceste luni in care nu v-ati simtit bine, putea macar sa va creasca doza. Normal ca e ceva diferit.

Am sa o măresc singur, scrie si pe cutie ca acela e maximul, ma gândesc ca nu as avea ce sa patesc... Mulţumesc pt sfat

Cipralex este in doza de 10 mg pastila, nu e de 1, 5 grame in nici un caz ! Se incepe cu o doza de 5 mg (jumate de pastila o saptamana) apoi ramai la 10 constant.
Sindromul colonului iritabil apare de la anxietate asa ca tratezi asta, scapi si de aia automat.
In legatura ca nu te simti bine nu ma mira, poate nu iei doza de 10 mg de Cipralex pe care trebuie sa o iei, daca iei si tot nu e bine dupa 1-2-3 saptamani se urca la 20 mg (daca deja iei o pastila de 10, treci la 20 nu inainte de a discuta cu medicul tau), daca nici asa nu merge inseamna ca antidepresivul nu e bun si trebuie schimbat sau combinat cu altceva, eu de 3 ani jumate ma chinui sa gasesc ce trebuie si crede-ma ca nici acum nu ma simt bine desi le-am cam incercat pe toate, si alte din afara care la noi nu se gasesc !
Am o stare proasta de tonus cam jos, un rau general depresiv de imi vine sa stau in pat si sa dormitez asa ca prostul, chef de una si alta cam scazut, nepasare, am gand de suicid desi anul trecut gandul era mai intens ptr ca si starea era mai urata si ma saturasem de ea, rar imi mai revin putin pe tonus, in rest pe chef nimic.

Nu trebuie sa fi avut inainte tu depresie sau anxietate, ai facut acum si asta e chiar daca ai avut o viata normala inainte, in fundal eroziunea chimica a inceput insa de mult pe fond genetic si a continuat dar tu nu ti-ai dat seama, iar cand s-a ajuns la cotor a crapat sistemul cum ar veni, niciodata depresia si anxietatea nu apare brusc cum aparent se intampla.
Singura solutie este un tratament bun, alta nu exista, exista mai multe variante:
1 - Gasesti tratamentul bun si iti merge iar dupa 6-24 luni il intrerupi si ramai asa fara sa mai recazi.
2 - Gasesti tratamentul bun si iti merge dar il vei lua toata viata caci altfel recazi mereu.
3- Nu gasesti tratamentul acum dar il vei gasi in timp iar apoi apare fie varianta 1 fie 2.
4- Nu gasesti tratamentul si stai asa in depresie pana mori, caz mai putin probabil la tine dar deseori intalnit chiar aici pe forum.
La tine merg pe varianta 1, 2 sau 3 ptr ca o iei din pripa acum si nu ai lasat sa se agraveze boala.
Cu cat gasesti mai repede tratament bun cu atata sansele tale de vindecare sunt mai mari ! Documenteaza-te, discuta cu medicul si faceti ceva. Afla si tu ca tonus sus, calm, disparitia anxietatii, rabdare e treaba Serotoninei, iar motivatie, chef, energie, sistemul de recompensa, placere, curiozitate, creativitate este treaba Dopaminei si a Norepinefrinei (Noradrenalina) desi poate stiai.
Posibile simptome depresie cu low Serotonin: iritabilitate, draci, tonus jos, tristete, lipsa speranta, anxietate si fobie (frica cand stii motivul), gand suicid sau nu de la starea proasta, stima de sine jos, o stare de disconfort general, insomnie posibil sau nu, nemultumire vesnica orice ai avea nu te satisface si crezi ca altceva ar rezolva problema ceea ce este fals, tenta de a manca dulciuri.
Posibile simptome depresie cu low Dopamina si probabil si Norepinefrina: lipsa energie, indiferenta, apatie (lipsa motivatiie), anhedonie (lipsa placerii), nu ai nervi, nu ai anxietate, dormi bine dar ai tenta de a consuma stimulante gen cafea, cacao.
Cand se combina ambele e nenorocire, deci iata cat de delicata e treaba, poti de exemplu sa fi bine pe tonus si sa nu ai chef cine stie ce de una si alta, poti invers, sa ai chef dar sa ai o stare de iritare si de disconfort, se inatmpla si asa si asa.

Eu stiu Germana bine :).

Costy mersi pentru răbdarea de a scrie
Am greşit eu când am scris despre mg, pana acum am luat 15 si la început 10 cum ai zis, voi vb cu doctorul pt 20 mg
Nu ştiam treaba cu low...
Îmi pare rău că nu te simţi cum ar trebui...poate apar tratamente noi în viitor. Apropo îmi poţi spune caţi ani ai? Ai o familie, un job?
De ce spui ca eu mă tratez de la început? Tu nu ai fost bine tratat, informat?

Felicitări pt Germană, sper să îţi folosească

Eu scriu de placere ca-mi place domeniul asta si mereu am fost curios sa aflu mai multe si sa gasesc solutii mai bune.
Deci ai luat 15 mg, ai luat bine, dupa mine deja cred ca nu e bun dar poti urca si la 20 dupa ce discuti cu medicul.
Tratamente noi nu apar decat asa odata la 10 ani, eu am 37 ani, nu am prietena si n-am avut, job nu am ca acuma cu depresia asta nici nu as putea dar nici nu imi prea doresc asta ca sincer nu am simtit vreodata vreo inclinatie sa fac ceva serios, am facut doar sub forme de distractie cand am vrut si daca am vrut, nu am fost genul sa muncesc la unul de dimineata pana seara, ptr mine timpul liber e cel mai pretios, acuma depinde de fiecare, iar banii daca vin nu conteaza de unde vin, sa vina e important :)), nu am complexe de genul asta.

Daca tu zici ca te duci la sala, iesi cu prietenii, alergi, innoti, cum esti o leguma pe picioare ?! Ca zau daca pricep, o leguma nu era in stare sa faca asa ceva sub nici o forma.
Descrie mai detailat starea, cum stai cu tonusul, cum stai cu energia (daca faci sala inseamna ca ai), cum stai cu cheful, cu motivatia de a face lucruri distractive, ?

Tot ce fac, fac pentru a ieşi din această situaţie f dificilă de suportat si nu ies f mult afara, acestea se întâmpla doar in week-end uri. De obicei in timpul săptămâni când nu fac nimic e nasol rău. Dacă nu as face nici acest puţin care il pot eu zic ca ar fi si mai rău
Mas duce si la un loc de munca aşa ametit si plictisit dar nu cred ca voi rezista, daca as şti ca ar face bine as forţa asta
Am zile când simt o fericire interioară si speranţă, dar mai multe zile de plafonare(agitat, obosit, tiuit in urechi când e linişte, nu vad bine nici subtitrările la un film, gura uscata, cap ameţit şi amorţit, frica ca nu o sa rezist asa, scaune moi, accentuare colon iritabil, stau cocoşat de de obosit)
Atunci când sunt cu prieteni toate le simt cu 50% mai putin

Pai nu stiu daca e bine sa fortezi, nu prea ajuta ci poate din contra sa agraveze situatia, tu trebuie sa te simti bine oricum ar fi, aia e sanatatea mintala, toti dau vina pe mediu ptr ca ascund faptul ca nu gasesc ei medicatia potrivita si daca nu merge zice 'ai vazut domne ca medicatia nu ajunge..trebe si mediu' cam total fals, nu s-a gasit medicatia buna si de aia n-ar merge, uite-te la aurolaci, rad desi sunt in mizeria aia, au prieteni printre ei acolo, se simt bine in lumea lor chiar daca au si necazuri.
Noi avem casa, masa si ne plangem ca ne plictisim ca nu avem ce face si ca ne e rau ptr ca suntem bolnavi putrezi.
Deci boala ta a aparut si cu prietenii abia ca simti cu 50 % mai putin din simptome, deci pe undeva incerci sa compensezi la maxim cu lucruri bune chimia care a picat ! De fapt tu trebuia sa te simti 100 % bine si fara prieteni, asta asa teoretic vorbind.
Nu-ti merge tratamentul, cam aia e treaba, daca ai depresie data de anxietate e una, daca ai si depresie separata de anxietate e alta.
Deci poti avea anxietate si teama cu simptomele alea gen tiuit in urechi si teama aia sa-ti ia cheful de tot si toate, atunci cum trece anxietatea cum dispare si depresia asociata.
Daca ai depresie pe bune inseamna ca si cand trece teama si anxietatea tu tot apatic si trist si fara chef de nimic esti, care din doua e ? Sau poate inca nu poti sa-ti dai seama.
Ca daca e anxietate si atat care da tot, ar putea medicul tau sa incerce Spitomin un anxiolitic foarte bun care nu da nici dependenta si nici toleranta ca benzodiazepinele (Diazepam, Clonazepam, Anxiar, Lexotan, Xanax), poti discuta cu el si varianta asta, iar daca dupa 3-4 saptamani de tratament (Doza e de 30 mg/zi) se duce anxietatea cu somatizarile aferente, dar si depresia, e clar.
Daca nu...atunci trebuie in forta cu antidepresive care totodata ajuta si pe anxietate.
Asa are prietenul meu cel mai bun, are anxietate care ii lua cheful de tot, a inceput de la medic cu Spitomin si se simte mai bine, cu cat anxietatea a dat inapoi, cu atata au remis si simptomele depresive.
Eu am si una si alta, deci degeaba imi remite anxietatea ca..ramane depresia.

Si ca sa-ti argumentez ca suntem bolnavi, uite-te la multi bogati, se plictisesc domne, nu au ce face, incep sa se drogheze sau se sinucid, aparent f multi zic 'dar e normal sa te plictisesti cand ai multe', iar eu zic FALS, dovada ? Copiii de ce niciodata nu se plictisesc fie si aia care au putin ?! De ce mereu gasesc ceva de facut si chiar daca fac mereu si acelasi lucru tot nu apare plictiseala ?! Ptr ca, chimia lor este foarte buna.
Bogatii sa se duca la medic si sa zica a 'nene eu am bani de nu mai am ce face cu ei dar sunt plictisit si blazat si nimic nu imi mai ofera bucurie, va rog ajutati-ma sa-mi revin', medicul zice 'clar sistemul tau dopaminergic si serotoninic este dat peste cap, hai sa-l reparam'. Dar spune cineva astea ? Pune cineva asa problema ? NU, ii trimite la psiholog si tampenii din astea cand ei trebuie tratati chimic serios.
Iti dai seama ca e problema la nivel de receptori mai ales aia de dopamina, ori cantitatea de dopamina a coborat in sinapse, ori nr de receptori s-a diminuat asa ca...un eveniment bun nu te mai face sa mai simti ceva.
Si asta nu prea are legatura cu viata care ai dus-o sau ca ai avut de toate, are legatura ca genetic esti defect iar defectiunea va apare mai devreme sau mai tarziu !
Copilul este vesel mereu si bucuros si nu mai da in depresie si plictis, doar oamenii mari dau cand au de toate dar si cand nu au, interesant nu ?

Mam gândit şi eu la treaba cu oamenii f saraci si oameni f bogaţi, bucuria lor interioară nu ţine cont de lucruri materiale.
Am să întreb şi de acel Spitomin, mă bucur ca există ceva atât de bun pt anxietate. Eu nu îmi mai dau seama dacă e doar anxietate sau nu, la început ziceam ca totul este din cauza simptomelor f puternice, nu ştiu cum să îmi sau seama, medicul psihiatru mi a spus ca am anxietate şi somatizare. O psihoterapeuta care mi a luat bani degeaba mia zis anxietate si depresie.De exemplu dacă sunt cu prieteni pot simţi şi aceea bucurie interioara şi speranţă, lafel uneori dacă ascult muzică sau fac ceva ce îmi distrage f mult atenţia, în discotecă mă simţeam f bine. Starea sufletească simt ca urca şi coboară şi din senin de la o zi la alta, lafel simptomele.
Despre faptul ca forţez să am activitate, aşa mia spus medicul ca trebuie să îmi înving orice teamă, să nu mă trag în spate de la nimic, eu ştiam ca asta contează la atacuri de panică. Şi eu aveam în mine un sentiment de frică continuu ridicat, dar vina o dau pe simptome în special agitatia.
Cred ca degeaba cautam explicaţii, ce vrea soarta noastră aia se va întâmpla, îmi este groază să nu mai pot simţi bucuria aceea interioară cea mai depret niciodată şi să nu îmi pot câştiga existenţa singur, să fiu incapabil. Voi continua medicaţiile poate poate...

Nu poti sa invingi orice teama, trebuie sa tratezi anxietatea si apoi teama dispare de la sine, sau daca invingi invingi aparent doar si temporar si e mereu un efort sa faci asta mereu si mereu cand real nu trebuie sa faci ca sa fie bine, acest efort te va epuiza pana la urma si tot nu o invingi daca nu trece ea.
Da, deci ai anxietate atunci si hai sa luam ca nu ai depresie, cand esti cu prietenii sau la discoteca mai trece anxietatea si automat trec si simptomele depresive asociate.
Testeaza Spitomin ca e fff bun si cu mult mai putine efecte secundare decat un antidepresiv, se incepe cu 10 mg/zi (o pastila) si treptat urci pana la 30 care e doza normala, ar trebui in 3 saptamani sa vezi categoric o remisie a anxietatii, daca e doar partial urci la 45 si apoi daca e si mai bine dar nu cum trebuie, urci la doza maxima care este de 60, este si ieftin.
Abia daca nici asa nu o ia, se trece la un antidepresiv care e si anxiolitic in acelasi timp, ca daca merge cu ala de ce sa treci direct la ceva mai incomod ?!
Sa te feresti de benzodiazepine (Xanax, Anxiar, Lexotan, Dormicum, Rivotril adica Clonazepam) ca-s f periculoase, alea se iau maxim 2-3 saptamani in asociere cu un antidepresiv din clasa SSRI ca sa combata anxietatea care poate urca la inceputul tratamentului, nu se ia mai mult timp ca poti dezvolta dependenta si toleranta adica sa maresti doza ptr acelasi efect si apoi s-ar putea sa nu mai scapi de ele.
Prietenul meu de cand s-a nascut are anxietate si dupa 35 ani cand a inceput cu Spitomin 30 mg deja se simte simtitor mai okey, doza la el trebuie insa marita ca nu ajunge. S-a dus la acelasi medic unde ma duc si eu si i-a dat asta, e f bine ca nu da asa cum am mai zis nici dependenta nici toleranta.
Medicii dau mai rar Spitomin ptr ca-si face efect dupa 3-4 saptamani de doza de 30 si nu imediat ca benzodiazepinele, insa daca ii spui ca vrei, o sa-ti dea, daca nu vrea, schimba medicul.
La SSRI (Cipralex, Zoloft, Seroxat, Prozac) ai mai multe efecte secundare ce pot apare, sexul nu-ti mai merge deloc ca lumea, in timp poate apare anhedonie si apatie, se numeste sindromul AAS (Aphaty antidepressant syndrome), gasesti pe net despre el, deci nu e de dorit sa se ajunga aici daca n-ar fi musai cazul, evident unii nu dezvolta sindromul AAS insa faza cu sexul majoritatea mai ales ca tratamentul e de lunga durata, si cu spitomin tot de lunga durata e tratamentul dar cu ala nu ai nici o problema.

Am sa vb cu medicul la următoarea întâlnire, sper să găsesc în final o soluţie.Acest anxiolitic este intradevar mana cereasca pt cei cu anxietate cronica, daca m am exprimat bine
De ieri am mărit doza de Cipralex la 20mg, mia zis doctorul la telefon sa fac acest lucru doar vreo 3 zile când ma simt aiurea rău si după aceea sa iau tot 15mg, mia zis ca îmi garantează ca îmi va fi ok...peste 2 luni. Simt ca mi sa mai dezamorsat capul...:)
Anxioliticul acesta ma gândesc ca nu il pot lua odată cu Cipralexul, trebuie renunţat prima data la el? ceea ce nu se face brusc ci aşa cum zice medicul.
Mulţumesc pt. sfaturi

Normal ca nu renunti brusc la Cipralex ci treptat, oricum doctorul tau nu poate garanta nimic, e o tampenie sa zica asta, in psihiatrie este totul relativ si improbabil, acelasi medicament poate sa se manifeste diferit la persoane diferite cu aceiasi boala, dar evident e posibil sa si mearga, medicul meu zice ca daca in 4-6 sapt nu e cum trebuie, inseamna ca nu e bun si gata.
Spitomin se da singur ptr anxietate prima data, daca nu merge, se da singur un antidepresiv din clasa SSRI sau alta clasa, daca nici asa nu merge, se asociaza un SSRI de exemplu cu Spitomin.
In alta ordine de idei Spitomin se mai da ca adjuvant ptr depresii in asociere cu un SSRI.
Asa cum vad ca esti baiat destept care te documentezi bine spre deosebire de multi de pe aceast forum care vad ca nici nu au interes sa se faca bine, vezi ce decizie iei si cum.

@ sebastian.88

Nici un medic din lume nu iti poate garanta dinainte ca te vei simti bine cu un anumit medicament sau dupa o anumita perioada de timp. Fiecare organism reactioneaza diferit la fiecare medicament.
Acum daca ai tu o asa incredere in doctorul asta mergi cu Cipralexul pina faci 6 luni dar daca nu te simti bine nici atunci, insista sa ti-l schimbe.
Cipralexul ar trebui sa functioneze la tine si de anxietate si pe depresie.

-Încredere nu am, ma aşteptam la rezultate mai bune, ştiu că spune acest lucru pt. motivaţie, dar nu am să las tratamentul acum spre sfârşit
-Am mai citit pe undeva faptul că antidepresivul funcţionează dacă în maxim 6 lunii se simte o ameliorare cu 50%, dar cei mai mulţi spun ce spune şi Costy(4-6 sapt). Eu nu îmi mai dau seama cu cate procente mi ar fi mai bine, stiu doar ca tot nu e bine, poate am aşteptări prea mari, recunosc ca la început aveam simptomele anxietăţi f mari, era un SF, dar acum in schimb simt o pierdere a speranţei mai mare si o tristeţe ca nu evoluez cum am crezut
-Gândim pozitiv cât putem şi soarta va decide :)

Dupa ce trece Cipralexul, roaga-l sa iti dea Seroxat. Eu m-am facut bine cu asta in 12 luni. De 7 ani nu mai fac tratament sustinut cu anxiolitice.
Mai e un baiat pe alt topic care a trecut si el pe Seroxat si si-a revenit. Acum merge la serviciu.

:) ma bucur sa aud asta, sa speram ca fiecare îşi găseşte leacu

Pai Clara, tu ai alta boala, el are o alta, el are anxietate, tu ai Tulburare afectiva bipolara si daca ai anxietate oricum e intretinuta de aceastas tulburare, nici nu se compara, intai sa incerce cu Spitomin daca medicul a spus ca are anxietate, de ce sa treaca la alt antidepresiv greu daca n-ar fi poate cazul ?! Trece dupa aia daca nu merge cu Spitomin, le luam in ordine de la usor la greu, nu pe dos. Daca nu ii merge cu Spitomin, poate trece la Seroxat fara probleme.
Trebuie sa privim obiectiv situatiile nu subiectiv Clara adica nu dand sfat ca si cum ceilalti ar avea aceiasi boala ca noi in caz ca n-are, ca mie de ex Spitomin nu mi-a mers deloc, dar prietenului mei i-a mers, la altii merge foarte bine, poate sa-i mearga si lui Sebi. Eu am scapat de anxietate culmea cu Lamictal care ala e ptr depresia bipolara si mai e si stabilizator de stare, deci nu banuiam ca merge pe anxietate, dar fiind un Glutamat receptors blocant, o fi mers bine pe anxietate.
Sebastian, nu poti astepta 6 luni sa vezi deca merge un antidepresiv sau anxiolitic, asa se termina viata si nu mai apuci sa dai de tratamentul potrivit, in general 4-6 saptamani se asteapta.
Daca nu esti functional nu este deloc okey si daca ziua stai acasa si nu iti vine sa faci mai nimic. Daca s-a vazut o imbunatatire tot e bine insa daca avansarea starii de bine nu mai apare si ai intrat in platou e clar ca nu merge bine.
Ai citit despre sindromul AAS ?

-Am citit despre sindrom, nu inclin spre simptome, care le am existau si inainte.
-Cred ca voi merge la alt medic sa am si a doua parere a unui medic, am sa ii spun ca prefer acel anxiolitic daca crede ca am doar anxietate, o sa mai astept 1, 2 sapt.

Foarte bine ai gandit, du-te la alt medic si zi ca doresti ala, explica-i ca stii ca nu da dependenta si nici toleranta, spui simptomele exact si vii si ne spui ce ai facut, evident ca el in final decide ce si cum, nu noi.
Si da, nu prea ai sindromul AAS ptr ca apare dupa cel putin 6 luni de administrare de antidepresiv de tip SSRI, oricum nu la toti, la foarte multi nu apare.

Mie mi se pare ca domnul Sebastian are si simptome de depresie, dar poate ma insel.

@ sebastian.88

Citeste aici si numara cate simptome din aceasta lista ai. Daca ai.

Depresia sau episodul depresiv reprezintă o combinaţie de mai multe simptome emoţionale, fizice, comportamentale şi cognitive:

- prezente în cea mai mare parte a zilei

- aproape în fiecare zi

- timp de cel puţin 2 săptămâni

- prezente de curând sau în mod evident agravate în comparaţie cu starea de dinainte a persoanei respective

- produc o deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii de funcţionare ale individului. La unele persoane această afectare a funcţionării poate fi resimţită doar ca necesitând un efort suplimentar

- pot fi relatate de persoana în cauză sau pot fi observate de cei din jur.

Elementul principal este dispoziţia depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La copii şi adolescenţi, această stare poate fi mai degrabă de iritabilitate decât de tristeţe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată, lipsită de putere, "fără chef".

Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate. Unele persoane relatează ca nu mai sunt interesate de hobbiuri, de activităţile pe care anterior le considerau plăcute, distractive. Se retrag social şi neglijează din ce în ce mai mult activităţile obişnuite care anterior erau considerate plăcute. De exemplu: nu mai merg la film, la cumpărături, nu mai citesc, nu se mai joacă cu copiii, nu mai merg la tenis, etc. Frecvent afirmă: "nu-mi mai pasă de nimic acum", "nu mă mai interesează nimic".

Modificarea greutăţii corporale cu mai mult de 5% pe parcursul unei luni. Poate fi o pierdere semnificativă în greutate (deşi nu ţine nici un fel de dietă) sau o creştere semnificativă în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar unele persoane pot avea un apetit crescut, uneori cu tendinţe spre anumite alimente, cum ar fi dulciurile.

Tulburări de somn. Cel mai des este întalnită insomnia. Persoanele se trezesc din somn în cursul nopţii şi nu mai pot adormi sau se trezesc prea devreme dimineaţa şi nu mai pot adormi sau le este greu sa adoarmă iniţial. Mai rar, dorm mai mult decât de obicei noaptea si le este greu să se trezească dimineaţa sau dorm mai mult pe timpul zilei decât de obicei. Somnul este considerat neodihnitor, indiferent de durata lui.

Modificări ale comportamentului motor: agitaţie sau lentoare psihomotorie. Agitaţia se manifestă prin incapacitatea de a sta liniştit, calm, mersul de colo colo, frământatul mâinilor, frecarea hainelor etc. Lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire, gândire sau în mişcările corpului.

Oboseala sau lipsa de energie. Chiar şi cele mai mici sarcini par a necesita un efort considerabil.

Sentimente de inutilitate sau vinovăţia excesivă sau inadecvată, cum ar fi preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legatură cu evenimente minore din trecut sau aprecieri negative excesive faţă de propria persoană.

Diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra sau de a lua decizii. Persoanele se plâng în special de probleme de memorie sau concentrare chiar pentru efectuarea unor sarcini uşoare.

Gânduri "negre", de moarte sau de suicid. Acestea apar frecvent la persoanele depresive şi pot fi doar idei tranzitorii de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului. La nivel global aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceştia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.

Simptome asociate cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac, dureri articulare, anxietate, atacuri de panică, preocupări excesive faţă de propria sănătate fizică, fobii, dificultăţi în relaţiile intime, libidou scăzut, abuz de alcool sau alte substanţe.

Nu trebuia sa citezi ca Sebi e baiat destept si stie simptomele depresiei, este un om citit caruia ii place sa cunoasca si deci se documenteaza, ideea este ca este posibil ca anxietatea lui sa dea simptome depresive, des se intampla asta in sens ca nu mai ai chef de nimic, ptr ca de fapt nu-ti mai arde de asta cand tu ai teama si simptome naspa, dar cand remite, remit rapid si simptomele depresive, asta e semnul ca e doar anxietate.
Dar ai dreptate, poate avea si depresie, nu neg asta, insa simptomele predominate la el par a fi de anxietate.
Pai uite prietenul meu cel mai bun, nu avea chef de nimic, nu il bucura mai nimic in afara de ce facea la servici, si de fapt el avea anxietate si aia il facea asa, cum a mai remis cu Spitomin cum a inceput sa invie baiatul !
Oricum nu cred ca iti merge Cipralexul Sebi dupa cat observ, descrie cat ti-ai mai revenit ?
S-au mai dus somatizarile si simptomele anxietatii si totodata s-a mai dus si tristetea si lipsa de chef ? Sau au remis simptomele alea putin dar pe tristete si lipsa chef esti la fel de naspa ?
Ca in functie de asta te prinzi daca e depresie separata de anxietate sau daca sunt simptome depresive data de anxietate.
Desi si aici e greu sa-ti dai seama intrucat Cipralex e bun in egala masuara si pe anxietate si pe depresie deci ar fi actionat pe ambele, cu Spitomin ne-am da seama rapid in maxim 3 saptamani.
Trebuie sa gandim putin ca e in avantajul nostru, lucrurile sunt foarte fine si daca privesti superficial nu e okey mereu.
Oricum si medicul tot anxietate ti-a scris ca diagnostic, asa ca ar fi cam clar.

Uite de exemplu eu si altii probabil au trecut printr-un sevraj urat de tot de la benzodiazepine cu depresii, anxietati amplificate de n ori, anhedonie (lipsa placerii), apatie (lipsa motivatie).
Daca citesti pe prospect scrie ce scrie, daca cauti atent de tot pe net ai sa gasesti ca benzodiazepinele desi amelioreaza anxietatea, stimuleaza anormal secretia de Dopamina, lucru care duce la dependenta si le mari dezechilibre mai apoi desi nu la toti. De acolo poate ca apare si anhedonia care e simptom des intalnit in servajul de la benzo si asa mai departe, in functie de asta poate omul stii ce solutii sa caute ptr sa-si revina, daca nu stie..ce face ?
Trebuie sa ne folosim mintea sa incercam sa scapam, resemnarea e semn de slabiciune adica egal cu ai pierdut, multi se complac intr-o stare naspa care nu ii lasa nici sa moara nici sa traiasca, nu mai cauta solutii desi ar mai avea multe, asta nu e viata.
Altii considera un lucru negativ ca citesti si te informezi atata, si asa mai departe, de obicei tractoristii se supara, un om destept se bucura cand aude de informare, documentare.