traiesc in lumea viselor si nu mai pot scapa de ea.

Am 17 ani si In urma cu ceva timp am suferit un episod psihotic care s-a manifestat printr-o stare de depresie, delir...sustineam indei, convingeri care nu erau adevarate, chiar si o halucinatie(specific ca acest episod s-a intamplat in urma unei traume in viata mea, in urma unei schimbari majore..nu vreau sa intru in detalii). E posibil sa fi ajuns in faza asta in urma si a trei nopti de insomnii.Am fost consultata de un medic psihiatru mi s-a prescris rispen, lexotan si romparkyn. Am urmat insa tratamentul numai o saptmana dupa care l-am intrerupt fiindca pur si simplu nu am acceptat "ca sunt nebuna", tiind cont si de faptul k ma comport ca o persoana normala, am rezulate foarte bune la scoala si niciodata nu m-am mai confruntat cu o situatie asemanatoare. Fac tot posibilul sa-mi rezolv singura "boala" fiindca sunt constienta de faptul ca totul se intampla doar in mintea mea. De la acel episod pur si simplu traiesc in lumea mea, traiesc numai din vise, inchipuiri...etc...traiesc in lumea mea, si-mi vine foarte greu sa ies din ea.VA ROG AJTATI-MA da-ti-mi sfaturi cum as putea sa renunt la aceea lume a viselor din care nu mai pot sa ies. Asta mi-as dori cel mai mult sa uit de aceea lume si sa-mi traiesc viata mea. Mentionez k nu am dezvaluit nimanui problema mea, si ascund acest lucru destul de bine de familie si de prieteni, de colegi tinand cont k imi desfasor in conditii normale activitatile cotidiene(scoala, invatatul..etc)...insa totul imi vine foarte greu, aproape tot timpul imi zboara gandul la "lumea mea". Cum sa revin cu "piciorele pe pamant"? Daca sunteti medic sau ati trait ceva asemanator da-ti-mi un sfat...

Cel mai bun sfat pe care poti sa-l primesti este sa urmezi tratament psihiatric.

buna, psihiatria ajuta.dar exista si alte metode "salvatoare".si eu am suferit ceva gen episod psihotic chiar cu un delir psihomistic (nu are rost sa intru in mai multe detalii)si mult timp dupa aceea am trait intr-o lume a mea.Si acum ma confrunt cu fel de fel de idei fixe si obsesive mai ales in momente de oboseala de slabiciune de stres, dar sunt, mult mai bine un lucru uimitor si pt mine care nu credeam k ma mai fac vreodata bine, fiind momente cand simteam ca cedez considerandu-ma chiar nebun.Te sfatuiesc sa apelezi si la un psiholog bun de la tine din oras, eventual sa mergi in paralel cu medicamentatia de la psihiatru, si deasemenea iti recomand sa vorbesti si cu un preot sa-i explici problemele tale si sa incerci sa iti dai seama ce te-a determinat sa ajungi in stadiul asta, deoarece toate lucrurile au o cauza.Sa stii ca ajuta enorm credinta si iti recomand cu incredere sa incerci sa te rogi atunci cand ai timp, knd nu traiesti in lumea ta.in rest eu iti propun sa vorbesti cu parintii tai si sa le explici in mare ca ai niste probleme ca ai nevoie de ajutor, si cu siguranta te vor intelege si iti vor acorda iubirea necesara in cazul in care ai o familie buna si unita.Incearca sa nu te izolezi si sa te faci propriul doctor, evita lucrurile filozofoce s-f, oculte mistice, chiar si credinta limeteaza doar la rugaciune si daca poti ar fi ideal sa reusesti sa te spovedesti si sa te impartasesti.In rest comporta-te normal urmeaza-ti activitatile zilnice, incearca sa faci si sport, sa mananci echilibrat, sa te odihnesti cum trebuie, nu pierde nopti, si bucura-te cat mai mult de viata !!!fii optimista ca sunt sanse foarte mari sa te faci bine.Sa stii ca majoritatea oamenilor ajung sa se confrunte cu probleme psihice/mentale, emotionale, launtrice, sufletesti si trec prin fel de fel de stari dar important este sa ai curajul sa lupti, sa ceri si sa oferi ajutor, si sa te rogi la Dzeu sa "uiti" pt ca in cazul la astfel de probleme uitarea este o binecuvantare(bineinteles uitarea lumii proprii)pt k un om nu poate si nu trebuie sa traiasaca numai pt el insusi!multa sanatate si succes

Draga mea Alexandra, si eu am avut o depresie psihotica la varsta ta, sustineam ca sunt lenesa, cand colo eu nu mai puteam invata ca eram obosita nervos. Mai tarziu am avut halucinatii auditive care mi-au cedat, insa cu tratament.
Ca sa nu te rupi de lumea asta, sa traiesti in realitate ar trebui sa faci multe lucruri concrete, cu ar fi sa faci treaba, sa faci sport, sa iesi cu prietenii.
Sa stii ca fiecare om isi gaseste echilibrul pana la urma dar trebuie uneori ajutat si din afara. Nu inseamna deloc ca esti nebuna daca faci tratamnet, acele pastile regleaza niste reactii chimice din creier si te ajuta sa nu mai delirezi sau sa mai ai halucinatii sau chiar sa nu mai traiesti intr-o lume separata.
Asa cum a zis si Kix mai sus, cere ajutorul parintilor pentru ca dumnealor sunt cei mai apropiati si mergi in continuare la un psihiatru bun.
Este bine sa nu dezvalui altor oameni in afara de cei numiti mai sus aceste probleme pentru ca unii au prejudecati.
Sa nu intri in panica niciodata pentru ca Dumnezeu nu te va lasa, este bine sa Ii ceri ajutorul si Lui Dumnezeu, vezi insa sa nu o iei totusi pe o panta a fanatismului.( eu am avut delir mistic si de aceea zic.)
Mergi asadar la medic si vorbeste cu parintii.
Succes la scoala si numai bine!

Multumesc mult lui Kix si Anastasiei pentru sfaturi.vreau sa ma spun ca deja mi-ati mai ridicat moralul si o sa incerc sa urmez ceea ce m-ati indrumat. Sper sa pot ajunge asa la aceea stare de echilibru pe care mi-o doresc. multumesc inca o data...alte sfaturi sunt bine venite intotdeauna.

De ce sa gandesti ca esti nebuna?
Nici pe cei care au schizofrenie nu trebuie etichetati ca nebuni, asta este cea mai mare eroare, boala psihica este ca oricare alta boala si uneori doare mai mult decat cea psihica.
Si mai e si parsiva...caci iti termina incet dar sigur sufletul...
Asadar, zici ca ai numa 17 ani, esti un copil, lasa pre-conceptiile la o parte si mergi la un psihiatru, spune-i tot ce ti se intampla, urmeaza tratamentul dat de el si viata ta se va schimba!
Si nu spun vorbe goale, dar un tratament bine facut si in dozele bine prescrise face minuni. Poti avea o viata normala ca si ceilalti de varsta ta, poti face o facultate, avea un prieten samd
Sincer, nu lasa tulburarea psihica sa iti manance tineretea, fii o luptatoare, okey?

Buna...Am 22 de ani si in urma unui episod psihotic de acum 3 ani am urmat un tratament cu medicamente psihotice si antidepresive. Doctorul mi-a dat diagnosticul de tulburare afectiva. Mentionez ca nu am intrerupt tratamenul. M-am imbolnavit din cauza unei despartiri cu un fost prieten si efort intelectual intens. In urma certurilor m-a facut nebuna si mi-a spus ca am nevoie de tratament. Stiu ca nu sunt nebuna, ci sunt o fire mai sensibila si stiu ca nu e vina mea ca mi s-a intamplat asa ceva.
Acum ma simt mai bine, sunt in ultimul an de facultate, am un prieten care ma sustine. In momentul de fata fac tratament cu Abilify, o pastila seara, Cipralex o data dimineata si o data la pranz.

multumesc mult pentru mesajele voastre. trebuie sa va anunt k am fost la psihiatru si urmez un tratament. Deja ma simt foarte bine si doctorul mi-a redus acel tratament. Sunt fericita, insa trebuie sa recunosc k uneri ma mai las coplesita de boala si se intampla sa am si momente mai proaste. Insa nu ma dau batuta sunt sigura ca voi invinge boala mea si-mi voi vedea de viata in continuare. daca mai aveti alte pareri in legatura cu cazul meu astept sa-mi scrieti. imi face placere sa le citesc si asa voi trece mai usor peste boala.

Sunt sigura, Alexandra, ca daca ai mers la un medic bun si urmezi tratamentul vei avea ani buni si multe succese. sa nu te obosesti mult cu invatatul, ci sa inveti de mijloc ca astfel sa iti menajezi creierul.
Ma bucur mult sa aud ca te simti bine.
Mare este Dumnezeu!
te pup si sa auzim de bine!

Ma bucur ca te simti mai bine, dupa parerea mea e important sa ai in viata reala ceva de ce sa te bucuri, ca sa nu mai ai nevoie de 'lumea ta'. Cred ca n-ai mai avut satisfactii in viata in urma acestei traume si te-ai refugiat intr-o lume creata de tine unde te-ai simtit bine. Asa ca te sfatuiesc sa incerci sa-ti creezi in viata reala un fel de "lumea ta" de care te poti bucura zilnic.

coincidenta sau nu, ... se intampla sa am si eu aceeasi varsta ca si tine si tot odata aceeasi problema.o problema pe care eu nu o consideram " o problema " daca pot sa spun asa, pana cand nu am citit ce ai scris tu...acum simt ca imi e teama de asta...inteleg din spusele tale ca esti o persoana puternica ceea ce eu nu cred ca voi putea fi vreodata, mie spre deosebire de tine imi este teama sa merg la un psiholog, nu intreba de ce ca nici macar eu nu stiu.:(.da-mi macar tu care ai trecut prin asta si poate inca treci un sfat despre ce ar trebui sa fac.:(

Dragii mei,
Ce inseamna "a fi nebun"?
Traim in secolul XXI, nu? Nu mai suntem pe vremea Evului Mediu cand astfel de persoane erau arse pe rug. Pentru mine a fi nebun, cum afirma unii, inseamna a avea o tulburare psihica=dezechilibru al neurotransmitatorilor, asa cum altii au diabet=dezechilibru al cantitatii de insulina pe care o produce organismul.
Care este problema, fratilor?
Mie daca imi zice cineva ca sunt nebuna. Ii raspund ca da si ca am si acte in sensul asta. Ca bunica a fost si ca e o chestiune ereditara. Asta e viata. Stiti cum se calmeaza cei care acuza?
Care e problema sa porti o boala, poate o perioada mai mare sau mai mica de timp? Pentru ca si "nebunia" asta este o boala, nu? Nu am omorat pe nimeni, nu am furat, nu am facut lucruri grave. Suntem doar mai sensibili decat altii. Atata tot.
Care e problema dragii mei daca asa a ingaduit Dumnezeu sa ni se intample noua?
Sa suferim noi aiurea in tramvai pentru ca unii sau altii nu sunt educati si ne fac cum ne fac si sa ni se agraveze boala, cum am citit mai sus? Pentru ce?
Atunci cum ne mai deosebim noi, cei care facem tratament si ducem o viata RELATIV normala (caci chinurile adevarate ale bolii, in cea mai mare parte, numai noi le cunoastem) fata de un amarit de pe strada care nu stie nici pe ce lume se afla si spune numai vrute si nevrute? Pai acela cum mai poate fi numit?
Hai sa fim seriosi si sa ii ignoram pur si simplu pe cei care ne fac in fel si chip! Ei sunt cei care nu merita atentia noastra. Ca doar nu o sa-i educam noi la varsta lor daca nu i-au educat parintii lor.

Am facut un nou topic - > Gratuit: etcetera, etcetera.
Cititi si voi cu atentie.
Cu drag,
Clara
:-)

Buna ziua, am citit cu mare atentie fiecare comentariu adaugat de fiecare dintre.Mama mea in varsta de 47 de ani are o depresie, in urma acesteia a stat de mai multe ori in spitalul obrejia din bucuresti starea ei s-a ameliorat dar foarte putin.Dupa 6 luni in care doctorul la care mergea o data la 2 saptamani i-a schimbat tratamentul, mama mea facand o pauza de medicamente 2 zile s-a simtit excelent in urmatoarea, a inceput tratamentul acesta nou si intr-o sambata seara dupa ce a mers la culcare luandusi tratamentul pt seara a dormit in jur de 45 de minute dupa care cu o stare de ameteala s-a ridicat din pat zambind si clatinandu-se a mers sa isi i-a medicamentele si a inceput sa delizere, am condus-o inapoi in pat, aceste delirarii constau in visele ei pe care le transpunea in realitate dand din maini gesticuland si povestind ce s-a intamplat in vis si la un moment dat imi aduc aminte ca imi zicea citez:"la ora asta te-ai sculat sa iti faci desenul deseneaza si tu cartea aia cu animale din 2003" ea avand ochii aproape inchisi.Am chemat salvarea in timp ce asteptam mi-a spus ca sunt 4 oameni pe trotuar ea neavand cum sa vada trotuarlul.Din ce am citit pe internet s-ar putea sa fie o depresie psihotica daca cineva a suferit cv din aceste simptome chiar m-iar prinde bine un sfat.
P.S: scuzati-mi greselile de exprimare(ma grabesc)
Multumesc Anticipat