Sotul meu a plecat de acasa - ce pot face sa-l aduc inapoi?

Buna, Sunt Cami si am nevoie de ajutor si de sfaturi. Sunt casatorita de 9 ani, am o fetita de 6 ani, iar sotul meu m-a parasit. A plecat si s-a mutat la colega lui de serviciu cu care are o aventura de 2-3 ani nu stiu sigur perioada. Povestea e urata, mi-a reprosat ca eu nu am stiut sa-l ascult, nu a avut liniste acasa si bucurie. Fetita noastra si eu il iubim enorm de mult. Este plecat de acasa, din 13 iulie 10, si nu reusesc sa-l aduc inapoi. Mi-a spus ca pleaca sa-si refaca viata. Aseara cand am vorbit cu el mi-a zis sa ma gandesc ce facem cu fetita. El vrea sa plec eu din casa socrilor si sa le la s fetita si asa poate se va intoarce. Acesta este caminul nostru de 10 ani si nu il pot parasi. Cand a plecat de acasa, mi-a promis ca pot ramane si eu si fetita in aceasta casa cand vrem si ca nimeni nu ne va da afara. Mi-a zis ca in inima lui o portita mai este deschisa si ca este posibil sa castig si sa ne impacam. Acum imi spune ca nu mai e cale de impacare. Mi-a zis ca la femeia la care a plecat are liniste. Acea casa este una foarte modesta, fiinta aceea este mai urata, mai limitata in gandire decat mine, practic din toate punctele de vedere imi este inferioara. Dar a gasit linistea acolo.

Il iubesc enorm, si imi doresc sa lasam tot ce a fost urat in urma si sa o luam de la capat impreuna, insa nu vrea sa ma auda. Fetita noastra stie ca tati si-a luat al2lea serviciu sa-i cumpere role, insa noi o ducem si destul de prost cu banii si role ma indoiesc ca va putea sa ii ia, fiind bugetar, iar de luna aceasta ramane cu 450 lei/luna. Practic eu intretin casa avand un salariu mult mai bun, dar si un program fix.
Ce ar trebui sa fac eu sa-l pot aduce inapoi acasa.
Multumesc si astept intoarecea lui acasa si mana aceea intinsa prin care sa o luam de la inceput noi doi si copilul. Sa ne mai acordam o sansa casniciei noastre.
Nu pot trai fara el, nu pot respira, nu pot dormi, nu pot manca, viata e distrusa fara el!

Sufletul meu e pustiu si greu. Il Iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. El si fetita sunt totul pentru mine.

Viata este intradevar grea, din neintelegerile voastre , copilul sufera cel mai mult ar trebui sa faci un compromis si sa incerci sa-l faci sa inteleaga ca nimeni si nimic in lumea asta nu este mai important ca familia, bineinteles afara de Dumnezeu. Poate in comportamentul tau cu el , ai avut si tu greselile tale, vezi unde crezi ca ai gresit si revizuiesteti comportasmentul incercati si mai dativa o sansa pentru copil, nu va puteti imagina ce trauma este in sufletelul copilului.O spun din proprie experienta acum 35 de ani in urma sotul meu pe care la-m idolizat m-a parasit pentru o femeie mai in virsta ca el cu 11 ani, atunci fiind foarte tinara si mindra de mine nu am incercat sa fac nici cel mai mic demers pentru al aduce inapoi, Timpul a trecut eu nu mi-am refacut viiata pina fetele mele sa-u casatorit.Dupa atita amar de vreme fata cea mica care acum are 36 de ani si are un baiat de 15 ani imi spune ca de ce nu am incercat sa fac nimic ca si ea sa-r fi bucurat sa stea linga tatal ei, Spun asta fiindca in toata perioada pe care am parcurs-o niciodata fetele mele nu mi-au reprosat nimici , si iacata ca dupa atitea ani mi-a aratat contrariul ca in sufletul lor s-a petrecut o nemultumire care a mocnit fara sa o arate. Am facut aceasta mica paranteza pentru a te ruga sa faci tot posibilul , sa-ti schimbi comportamentul daca crezi ca ai gresit fata de el, sa incerci sa-i spui ca fetita voastra are cel mai mult de suferit.Iubire adevarata este acceia in care arati celui pe care pretinzi ca-l iubesti ca esti in stare de orsice sacrificiu. Ori sotul tau nu da dovada de acest lucru, daca el crede ca si-a gasit iubirea se inseala "IUBIREA LUI " nu este adevarata este o himera inchipuita si cind isi va da seama poate va fi prea tirziu. Voi va jucati acum dea iubirea dae cu sufletelul fetitei voastre ce faceti ? Trebuie sa ai suficienta intelepciune si sa incerci tot ce poti ca fetita ta sa nu sufere.Dute la biserica mai des incearca sa vorbesti cu un preot spunei situatia in care te gasesti, si roagate la Bunul Dumnezeu din tot sufletul tau si ai sa vezi ca o sa fie bine.Dumnezeu sa-ti dea putere si sanatate si sa te bucuri de fetita ta.

Draga mea, iti multumesc mult pentru raspuns. Mi-am dat seama ce trebuie sa fac. De maine incolo voi face totul pentru fetita. E adevarat ca ea nu trebuie sa sufere. Voi cauta o locuinta aproape de scoala 179, acolo va merge ea. Voi incerca sa prezint fetitei ca pe un avantaj, sa fie aproape de scoala, o voi duce sa stea cat sunt eu la serviciu langa educatoarea pe care o iubeste, iar pe tati il voi lasa sa o vada de cate ori vrea. Avand grija de fetita si vazundu-ne pe noi ca suntem bine, ca ne descurcam, sper sa ne simta lipsa si sa se intoarca acasa acolo unde vom fi noi doua. Daca il voi pisa la cap sa se intoarca la mine nu voi reusi. Dar daca el vede ca fetita este mai importanta si ca ne vom descurca sper sa deschida ochii si sa vina alaturi de noi. Fetita stie ca tatti si-a luat al 2 lea serviciu momentan. Si asa va ramane pana voi reusi sa-l aduc acasa. Ii voi explica fetitei ca ne mutam din casa in care a trait pana acum, de la socri mei, sa-i fie ei bine, sa fie aproape de scoala, sa mearga la after-school, la dansuri, la pictura, etc si sper ca bunul Dumnezeu sa ne ajute si sa-l aducem pe tati inapoi acasa la noi. Lui nu ii este bine acolo unde este acum. In acest moment imi spune ca are liniste dar nu stiu pana cand. Ma rog in fiecare seara, sa se intoarca, am mers la biserica, al lasat si un acatist la preot. Am sa ma rog si vreau sa o invat si pe fetita sa se roage impreuna cu mine ca tati sa-si faca mai mult timp sa stea cu noi.
De maine trebuie sa gasesc casa, pentru mine si fetita, sa ma gandesc ca se apropie 15 sep, si va incepe scoala si sa-i pregatesc ce trebuie. Eu sunt mama ei si trebuie sa am grija de ea. Tati va veni si el. Ii voi aduce aminte din cand in cand ca-l iubim si il asteptam alaturi de noi. TRebuie sa prindem aripi si zburam.
Doamne ajuta sa reusim sa refacem familia.

Draga Cami, vreau intii sa ma scuz cu cei ce citesc pt. unele greseli gramaticale care e posibil sa apara, pt. faptul ca scriu din Italia si tastiera nu prea face ce vreau eu.

Povestea ta m.a atins undeva sufleteste, fapt pt. care m.am hotarat sa incerc sa te ajut printr.un mod simplu facandu.te sa analizezi cu mare sinceritate, tu cu tine inainte de toate, ce anume te face sau te aduce la asa mare disperare incat sa spui ca nu poti trai, respira... fara el.
Dupa ce ai facut acest pas, daca vrei poti sa.mi scrii sau sa scrii chiar pe forum, despre constatarile pe care le.ai facut, daca produc sau nu anumite schimbari in modul de a gandi si a. ti vedea viitorul alaturi de fetita ta.
Pt. a putea face ca aceasta analiza sa produca scopul dorit, e nevoie de sinceritate 100% din partea ta catre tine, altfel daca iti vei spune minciuni, nu vei reusi niciodata sa treci peste acest episod, continuand a.ti plange de mila, atat tu cat si altii pe langa tine.
Eu, nu sant nici psicolog, nici psicoterapeuta, dar pot sa.ti spun ca sant o pers. cu o experienta de viata vasta, din multe puncte de vedere, care am reusit sa infrunt orice problema avuta, cu mult curaj si daca ma gandesc bine mereu victorioasa, nu.mi amintesc la cei 43 de ani ai mei sa fi.i pierdut la vre.o una din incercarile vieti.Sa nu crezi ca mi.a fost usor, nu stau acum sa.ti povestesc pt. ca nu acesta este scopul mesajului meu, dar iti spun doar ca as putea scrie o carte si iar avea sansele sa fie de succes.

Intorcandu.ma la tine am sa.ti descriu unele lectii pe care daca vrei le vei face si imi vei scrie la urma, iar daca nu vrei sa.mi urmezi sfatul pot doar sa.ti spun ca.mi pare rau de tine si fetita ta.

1. Spui la inceputul povesti tale, ca sotul tau te.a parasit pt. o colega cu care se vedea de 2 sau3 ani.
Deduc deci ca intre voi ruptura s.a produs cu doi sau trei ani in urma, chiar daca nu in mod direct, vizibil, constatat.
Tema
In toata aceasta perioda, tu ce ai facut? unde erai? ai simtit sau nu ca se petrece ceva? daca da, ai facut ceva ca sa recuperezi rraportul?
2. Spui ca povestea e urata. Ca urmare se intelege ca sant mai multe aspecte pe care mi s.e pare logic sa nu l.e povestesti pe forum.
Tema
Daca povestea e urata, gandestete de ce o califici asa? Ce anume e urat in povestea ta, plecarea lui? sau contextul inainte de plecare? Hotareste ce e urat in ea si apoi intrabate de ce o vrei inapoi? si ce anume vrei inapoi din ea? il vrei pe el asa cum e? fara trecut sau cu trecut cu tot? fizic il vrei pe el, dar vrei alt caracter al personalitatii lui?
3. Ti.a reprosat ca tu nu il asculti sau nu l.ai ascultat.
De ce ti.a spus asta?
Ce sa asculti? doar nu erai fica lui, minora inconstienta cu nevoie absoluta de indrumare!!!!, obligare?!!
Intr.o casnicie al carei tel e perfectiunea, modelul, etc, intre parteneri exista o cooperare, comunicare care este UNUL din elementele necesare pt. a satisface telul, scopul care sta la baza ei, dar a comunica cu celelalt presupune atit asi spune punctul de vedere cat si al asculta pe cel al partenerului, a ajunge la un comun accord fara ca acordul in sine sa produca o stare de sufferinta sau indispozitie nici unuia dintre ei.Ori exprimarea pe care tu ai folosit.o ma face sa cred ca de fapt comunicare intre voi nu era, ci doar impunere din partea lui.
Acum te las, in cursul zilei daca mai am timp iti mai scriu, raspunde ti la intrebari si te consiliez sa o faci in scris, asa iti v.a fii mai usor la final sa.ti citesti singura situatia, vei intelege astfel ce doresti efectiv, daca vei mai dori ceaea ce azi vrei.
pa si succesc

Buna, Iti multumesc mult ca mi-ai scris. Am sa i-au sa analizez fiecare din punctele date de tine. In momentul acesta nu stiu unde am fost acesti 2-3 ani, de ce nu l-am ascultat ce-mi spunea. Nu stiu de ce nu am deschis ochii. Stiu ca este un om bun la suflet pentru ca de aceea am ales sa mergem impreuna in viata. Este un tata minunat. Stiu ca poate fi si a fost un sot bun. Greselile sunt comune. Este un om gospodar, un om pe care il iubesc si mi-am dat seama de asta abia acum. Pana acum am avut mai mare grija de facturi, de casa, de serviciu, de bani. Dar nimic nu conteaza din toate acestea daca pierzi persoana iubita. De acest lucru mi-am dat seama abia acum. Sper din tot sufletul sa nu fie prea tarziu. Mi-a spus ca in sufletul lui exista o portita care este inca deschisa si ca de obicei eu sunt o persoana norocoasa. Practic mi-a dat de inteles ca daca voi repara gresilile facute exista sansa sa ne impacam.
Mi-a zis ca a plecat sa aiba liniste. E adevarat eu eram foarte agitata, vroiam ca toate sa se rezolve si poate asta la obosit. Faptul ca nu l-am ascultat, atunci cand a trebuit l-a facut sa caute o alta cale. MI-a zis ca a incercat sa vorbeasca cu mine dar nu l-am ascultat, ca vorbea singur. In acesti ani am fost ocupata cu servici, facultate, licenta, facturi si am uitat de noi.
Imi doream sa plecam in vacanta impreuna doar noi doi sa putem fi impreuna si nu am reusit asta tot din cauza banilor pe care in tot acest timp nu i-am gestionat asa cum trebuia.
Cred ca ar fi fost mai bine sa nu stam cu socri si sa fi avut casuta noastra.
In acest moment am realizat un lucru important:
- fetita incepe scoala pe 15sep
- trebuie sa gasesc o casuta pentru noi doua, asa cum m-a rugat el (cred ca e bine sa incep sa ascult ce zice si ce doreste si el) sa remediez faptul ca nu l-am ascultat in tot acest timp si ca tot ce am facut pana acum nu a fost bine
- trebuie sa gasesc aceasta casuta, sa o amenajez, sa ma mut cu ea acolo
- voi prezenta asta ca pe un avantaj pentru fetita, sa fie aproape de scoala, sa nu se trezeasca prea de dimineata, etc.
- am gasit solutia cu cine sa o las cat sunt eu la serviciu, am 2 prietene care ma vor ajuta si o vor lua pe fetita la ele la graditinata/after school
- trebuie sa am mare grija de mine, sa fiu sanatoasa, sa fiu frumoasa, stralucitoare, ca el sa vada femeia puternica, mama devotata (mi-a reprosat ca nu i-am acordat timp suficient fetitei)
- ceea ce ii voi spune este faptul ca va putea sa vina sa vada fetita cand doreste
- sper ca prin faptul ca va vedea ca eu nu ma mai agat de el si ca pot fi mama devotata, femeia frumoasa si demna, linistita, zambitoare - asta sper sa-l aduca inapoi
- in continuare ma voi ruga la bunul Dumnezeu ca vada ca am deschis ochii, ca m-am trezit la realitate si ca pot fi asa cum isi doreste el, fetita si eu
Sper sa ne ajute Dumnezeu sa reusim sa ne impacam

Buna Ziua, Elina! Stoul meu m-a anuntat de luni 12 jul ca va pleca a doua zi de acasa. Pe 13 jul mie mi s-a facut rau pe strada si am ajuns la urgenta Medli... pe tratament perfuzabil, pentru ca din 7 jul de cand imi ceruse divortul si pana mi-a zis ca pleaca eu nu am mai putut manca, trai. Tot ce mancam sau daca beam apa vomitam tot. A venit si m-a luat de la spital, am mers acasa. Mi-a spus ca ma asteapta sa adorm si va pleca. Bineinteles ca ma fura somnul si cum incerca sa se miste de langa mine ma trezeam. A facut criza de nebunie si mi-a zis ca daca nu pleaca isi distruge viata, ca vrea sa-si gaseasca linistea, bucuria de a trai, ca are nevoie sa incerce sa vada daca acolo este mai bine sau nu. Asa ca pe la 03:30-04:00 dimineata, m-am dus la el si i-am zis ca daca asta e decizia lui incerc sa-l inteleg, o respect, i-am spus ca-l iubesc si-l voi astepta sa se intoarca, apoi i-am zis ca e liber sa plece. M-am dus in dormitor, a venit m-a pupat, inainte sa iasa din camera m-a pus sa-i promit ca nu plang dupa el si sa am grija de fetita. I-am spus ca de copil voi avea grija si altceva nu-i promit. Am avut impresia ca a plecat si am iesit din dormitor sa merg in bucatarie la o tigara. Ne-am intalnit pe hol si m-a intrebat de ce am iesit dupa el, i-am spus ca nu am iesit sa-l vad pe el si ma duc in bucatarie. L-am pupat, eu am intrat in bucatarie si el a plecat. Dupa cateva minute dupa ce a iesit pe poarta i-am trimis mai multe mesaje in care ii spuneam ca-l iubesc, ca eu consider ca aplecat la servciu, si il astept acasa, l-am implorat sa se intoarca. si nu a facut-o nici pana azi. A mai venit sa vada fetita din cand in cand si cam atat.
Sufletul meu e indurerat, insa am o fiinta de mare pret, fetita de care trebuie sa fiu foarte puternica, sa o pot creste si voi incerca o perioada sa nu ii spun nimic de taicasu.
Sper sa revina cat mai repede si sa nu sufere si copilul.

Buna, incerc sa reiau firul discutiei initiale pt. a. mi ajunge obiectivul.Intr.o prima faza cred as fii vrut sa iti spun unele lucruri care sa te faca sa intelegi singura ce vrei cu adevarat, cat de puternica sau fragila esti si in acelasi timp sa incerci sa privesti lucrurile dintr.un punct extern pt. a le putea analiza sau discuta cu cineva, cu mult mai multa usurinta.

Convinsa fiind de faptul ca propunerea mea neccesita f. mult timp si multa sinceritate in orice fraza scrisa, in cazul de fata, ma gandesc ca ar fii mai bine sa iti transmit ulterioare asa zise teme, fara sa comentez in nici un fel, descoperirile tale recente, intrucat nu ne putem permite online schimburi de mes. care e posibil ca la un eventual moment dat fie interpretate sub forma critica.

Totusi nu pot sa trec peste o problema foarte delicata, iar aici ma refer la copilul vostru.
Spui ca ti.a cerut sa pleci din casa parintilor lui, lasind fetita acolo si astfel poate se v.a intoarce!!!
La cine sa se intoarca? Din nou la tine? Unde^ cum? si cand? cu care sacrificiu din partea ta!!!!!!!

Imi dau seama in timp ce.ti scriu aceste randuri ca tu ai cerut ajutor ca sa il intorci la tine, iar eu iti voi spune parerea mea despre el, cat si despre tine daca vrei vrea, dar asta mai tarziu, ai vorbit prea putin despre tine deocamdata, deci iti voi spune despre el dar nu te voi ajuta prinasta, ca sa il readuci langa tine.
De fapt, pt. binele tau si al fetitei nici nu cred ca mias dorii sa il aduci inapoi, e posibil ca totusi eu sa ma insel, putin probabil, dar.cine stie, , , mai bine decat tine..!!

Intr.o casnicie pornita la o anumita varsta cand ne consideram maturi si siguri pe sentimentele nutrite fata de celalalt, se porneste la drum cu o stabilitate stratificata pe mai multe planuri.
Pe parcursul vietii unele se pot modifica in baza unor factori externi, iar cele ce raman stabile pana la moarte sint de fapt daor cele mai sincere si puternice, indisolubile, indistructibile in relatia lor cu factorii externi careia vor fii supuse.
Se creeaza astfel o armonie de cuplu, unde fiecare obiect din patrimoniul cuplului are un farmec al sau, imporanta sentimentala positiva care ii atinge in mod egal pe amandoi.
Daca un simplu are importanta lui in rapport cu cuplul, UN COPIL, care nu poate fii numit altfel decat fruct al dragostei lor, ( cel putin in teoria mea), ar trebui sa devina idol comun al acestora si prin urmare sa i se offere o atenzie deosebita din partea amandoura.
Nu stiu cum crezi tu, ca cineva care se rupe cu usurinta de ceva ce ii apartine, de parte din sufletul lui, poate fii numit tata minunat!!!!! E usor de scris, usor de spus, dar cuvintele au importanta lor.
Faptul ca iti cere sa renunti la fiica ta e groaznic, e de neiertat, o forma de santaj fara pic de sensibilitate, fara sentiment o imaturitate in gandire care lasa de dorit. fara sa mai stau acum sati spun si teorema respectului reciproc. care nu mi se pare ca ti.i l.ar fii aplicat in momentul in care a fost instare sa.ti ceara cele ce ai scris.
Banuesc ca esti o domnita tanara poate ai in jur de 30 de ani sau poate nici atat, incearca sa realizezi nu ceea ce sua nu tot din ceea ce ai scris in ultimul mesaj, scopul pe care ti.i l.ai propus nu cred ca este nici singurul si nici cel mai bun, pentru care sa optezi in aceeasta situatie si la aceasta varsta.
Faptul ca nu ai avut respectul si armonia despre care vorbeam inainte, te face sa nici nu til doresti, nu stiu daca ai intels idea. nu ti.l doresti prin faptul ca spui ca vei face...vei face...sa vada...sa vina...!!!!, tu trebuie sa faci pt. tine !!!!!!!pentru tine si copil, nu ce tii se cere...ce simti tu ca trebuie sa faci pt. binele vostru!!!!
ok???
CITESTE SI RECITESTE RINDURILE MELE, ANALIZEAZA SI NU LASA PE NIMENI SA FACA ASTA PT. TINE, IN MOD NORMAL NICI EU NU AS FII AVUT DREPTUL SA SCRIU TOT CE TIAM SCRIS, , , , , , ,
Pa

Buna Mariela, am citit si recitit tot ce mi-ai scris. Incep sa gasesc raspunsuri, dar inca mai am enicme. Te rog as vrea sa-mi mai scrii, sa vorbim. Ieri am vazut ca a fost aici acasa, s-a barberit cu aparatul lui pe care nu l-am luat, s-a spalat, cred nu sunt inca singura ca a venit si si-a spalat lucrurile aici acasa. Am vazut ca a luat una din camasile lasate de mine calcate. Nu stiu inca ce poate sa insemne asta. Ca ii este dor de casa, sau nu are incotro. Eu incerc sa ma regasesc. Nu vreau in acest moment sa ma mai gandesc la altcineva decat la mine si sa ma analizez cu sinceritate.
Ai dreptate la 31 ani, sunt inca tanara si am toata viata inainte. Faptul ca a plecat cand imi era rau, ca nu ma mai intreaba daca sunt bine sau nu, la asta ma voi gandi. In acest moment nu vreau sa condamn pe nimeni. Mai sunt cateva zile si se intoarce fetita si trebuie sa fiu pregatita sa fiu cea mai buna mama si tata pentru ea.
Ma rog ca bunul Dumnezeu sa-mi dea putere, sa fiu dreapta, cinstita, corecta, inteleapta, iubitoare, intelegatoare, sanatoase, sa le pot duce pe toate asa cum vor fi ele.

Ciao Cami, ma bucur rindurile mele iti sint de folos. E normal ca tu care stii realitatea sa poti lua anumite decizi cu o mai mare usurinta, decat cineva care ar vrea sa.ti de.a un sfat, dar necunoscand situatia reala in totalitatea ei, ci doar ceea ce tu expui, care inevitabil nu poate fi.i totul despre cuplul sau viata voastra.
De aceea te si sfatuiam la inceputul primei postatt, sa fii tu cea care sa analizezi sa.ti scrii raspunsurile pe care ti.i le dai la fiecare intrebare pe care ti.o pui, si doar asa vei reusi sa ajungi la o decizie finala de luat, care sa fie ceea mai potrivita pt. voi doua.

unele intrebari ti.i le.am ppus eu, in mod direct, altele v.a trebui sa ti.i le pui singura urmarind un criteriu pe care iti consiliez sa ti.l faci si sa.l respecti, care sa poata sa te duca la alegerea celui mai bun rezultat.
Cred ca ma intelegi, perfect, iar daca vrei sa te ajut cu ceva imi scrii.
Odata ce ti.ai formulat lista de intrebari, iti dai raspunsurile, iar mai apoi poti cere pareri externe pt. aceasi intrebari doar pt. a.ti verifica inclinarile sau tendintele, iar unde vei crede de cuviinta vei incerca sa.ti modifici raspunsul binenteles nu doar in scris ci si comportamental sau mai bine zis tot ce se leaga de subiectul respectiv, pornind della gandire, comportamentsi actiune.
Pentru a.ti verifica starea psihica si eventualele modificari pe care le vei avea in modul de gandire, care treptat sint convinsa ca v.a deveni positiv, este absolut necesar ca tu sa.ti raspunzi cel putin saptamanal intrebarilor, fara sa copiezi parerile noastre, dupa cum spuneam in cealalta postatie, conteaza doar ceea ce crezi, sau vrei tu.
Numai atunci cand, parerile externe sant de comun accord cu ale tale convingeri, te vei putea folosi de ele.
Da, faptul ca a fost acasa, banuiesc la o anumita ora cand tu nu erai denota ca evita sau a vrut sa evite o intalnire cu tine.
Mi se pare ca ai spus in prima postatie ca s-a mutat la.si ca si-a facut bagajul...
A uitat sa-si ia toate hainele ? si deci trebuia sa se intoarca pt. a se schimba?
Acasa la madam unde sta acum, crezi ca nu are conditiile neccesare ? pt, a-si spala, pt. barbierit etc.
Daca crezi asta, te inseli dupa parerea mea, dar nici nu pot deocamdata sa.ti raspund la aceasta intrebare. Pot in schimb sa-ti dau unele sfaturi, pe care binenteles ca v-a trebui sa le aplici decat daca tu personal esti convinsa ca faci bine, aplicandu-le.
In locul tau, as face curatenie generala in toata casa, si tot ce nu este lucru personal al tau sau al fetitei ai putea sa le imachetezi si sa il suni sa vina sa si-le ia spunandu.i ca vrei sa faci o schimbare in casa si in viata ta, ( tine cot de faptul ca in viata ai facut-o deja, dar impusa de el, asa ca ai drepyul sa-i impui si tu ceva, care oricum era o dorinta a lui) deci faptul ca vrei sa schimbi ceva in casa iti da o scuza buna pt. al suna.
Eu nu stiu ce fel de persoana esti tu, caracterial, daca esti sensibila nu cred ca vei putea face ce spun eu, pt. ca nu esti inca pregatita destul sufletesti, o vei putea face doar dupa ce te vei analiza bine.
Nu cred ca ii era dor de casa???!!!!Nu mi se pare din ce-am inteles eu ca ar avea sensibilitate de aceest gen.

PA

Draga mea, cum ii pot eu impune sa nu mai vina in casa parintilor sai? Cred ca il va enerva destul de mult si mi-e teama sa nu ma arunce cu lucrurile in strada.
Acum sunt din nou debusolata, insa ce stiu este ca nu vreau sa-l vad azi.
M-a sunat pe la pranz sa vada ce fac si a inceput sa-mi povesteasca ce face el, ca are de lucru si ce are de lucru, ca dupa-amiaza e ocupat, mi-a zis ce vrea sa faca maine, etc. M-a intrebat ce fac eu si i-am zis ca lucrez si am ceva probleme pe la birou.
A ramas sa ne auzim mai tarziu, nu stiu daca ma mai suna sau nu.
I-am zis ca nu gasesc nimic de inchiriat sa ne putem muta, eu si fetita.
Cam atat. Faptul ca m-a sunat, cand putea sa nu o faca crezi ca inseamna ceva?
Astept vesti din partea ta, intre timp caut casa sper eu pentru toti 3, si incerc sa fiu cat mai linistita si sa-mi pun ordine in ganduri, insa tot nu gasesc calea fara el. Nu stiu de ce? Il iubesc, mi-e dor de el, dar in acelasi timp nu stiu cum sa reactionez cand suna sau daca il vad.
El mi-a spus ca este bine... dar in adancul sufletului meu simt ca nu e chiar asa, dar mi-e si teama sa nu fie real.
Cand poti te rog scrie-mi.
Multumesc, o zi frumoasa!

Buna Cami,

Ai dreptate intro anumita masura, dar nu in totalitate, in ceea ce priveste casa parinteasca.
Dupa cum spuneam din afara sfaturile pot da gres, mai ales atunci cand nu cunosti in totalitate cum stau lucrurile.
Eu am inteles ca locuiesti la socrii tai, dar nu se intelege daca impreuna cu ei? adica, daca mai traiesc sau nu? pt. ca e logic ca daca ei mai sant in viata nu -i vei putea interzice sa vina la casa parintilor sai, altel este insa situatia daca esti doar tu cu fata.Nu cred ca are dreptul sa te scoata din casa in nici unul dintre cele doua cazuri.
Oricum nu ca trebuie neaparat sa il faci bagajele, era o forma de a te face sa intelegi ca ar fii cazul sa devii mai stapana pe situatie. Dupa cum iti spune-am in postatia trecuta nu trebuie sa faci neaparat ce spun eu sau alti, ci doar ceea iti permite situatia atat ce-a materiala (cu privire la casa), , cat si starea ta sufleteasca.
Mi*e greu sa iti dau sfaturi asa in direct, dar daca pe tine nu te deranjeaza am sa continui sa-ti scriu, dar pt. asta am nevoie de unele lamuriri de la tine.
Recitind prima ta postatie am inteles intre timp ca socrii tai mai sant in viata, prin urmare problema locuintei e intradevar destul de preocupanta.
Fara sa intru in amanunte de alta natura, cred ca totusi nu are rost sa continui a locui acolo, asa ca continua-ti cautarile, vei vedea ca se vor simba multe dupa ce te vei muta.
Incearca sa nu-ti mai faci vise, care mai opoi sa iti prelungeasca suferinta, fii mai realista si cu mai multa incredere in tine, pt ca tot ce tu scrii despre el, are tinde a duce cititorul spre sentimente de mila si rugaciune, (nici nu mai gasesc cuvinte potrivite romanesti).
Vreau sa zic ca felul tau de a aborda subiectul, , el, , este cu tendinta milostiva si supusa, personalitatea ta in aceest concept este egala cu zero.
Nu vei putea continua asa, pt ca nu vei ajunge la nici un rezultat pozitiv pt. tine in primul rand si legat de tine binenteles al fetitei, care normal ca daca are alaturi o mama suparata, inlacrimata si mai stiu eu cum, nu v-a putea fii linistita, vesela etc.asa cum ar trebui sa fie la varsta ei.
Fa-ti ;;lectiile;; imediat cum ai timp de ele si macar incearca sa vezi lucrurile si din alte puncte de vedere, ai tendinta aproape de a gasii o scuza pt. ceea ce ti-a facut, ca si cum aproape ca ai fii meritat, ca si cum daca maine se intoarce ai si uita tot ce ti.a facut si chiar te-ai putea scoate vinovata tot tu de comportamentul lui!!!!!.
Mie aceeasta parere mi-o transmiti cel putin momentan si cred ca sotul tau te cunoaste bine, iti cunoaste toate puntele slabe, stie ca se poate intoarce cand vrea el, nimic nu il impiedica sa se distreze cat vrea, cu cine vrea, unde vrea, iar mai apoi sa se intoarca la tine care oricum esti dispusa sa il accepti, ori pt. ca ai un copil de crescut ori pt. ca nu te cunoaste altfel. Acesta poate fii de fapt si unul din motivele datorita carora isi permite acest lux.
Te mai si suna sa-ti spuna ca el e bine!!!????Adica cum??? Ce esti tu? maica-sa, sa te bucuri de binele lui? Sant tot mai convinsa din cate inteleg, ca are o parere f. proasta despre tine, nu neaparat in adevaratul sens al cuvantului ci mai degraba sinonime, dar arcum le vei analiza comportamentele lui, nu duc la nici un punct pozitiv in relatie cu tine.

Da, ar fii bine sa nu stam aici sa judecam ce face el, nici cum reactionezi tu, nu ca face onoare femeilor in general, dar macar tu ceri sfaturi si se presupune cu asta ca te asteptai postand aici problema, sa primesti un gen de ajutor de la cei disponibili, care sa produca o schimbare in comportamentul TAU !! sI zic al tau pt. ca tu ceri ajutor si nici nu vreau sa cred ca te asteptai ca cineva sa-ti raspunda spunandu-ti ;;continua asa ca faci bine ;; asa ca mai e mult, puna sa ajungi la rezultate.
Itimai repet odata idea, daca nu am fost destul de clara in concept, NU SE VA SCHIMBA NIMIC IN POSITIV PANA CAND NU ITI VEI SCHIMBA MODUL DE A TE EXPUNE SITUATIEI.Atata timp cat vei face partea victimei, vei rame victima a situatiei atat prezenta cat si viitoare.
In acest context nu isi are rostul nici asteptarea si nici actiunile, pe care ai putea sau vrei sa le faci, care sa duca la modificarea comportamentului si personalitatii lui.
E timp si energie si nervi inutil pierdute.
Trebuie sa stii ca in viata nu vei putea niciodata schimba aceeste aspecte in totalitatea lor, prin urmare sotul tau e posibil ca sa fii avut unele inclinatii dintotdeoauna, iar tu poate ca nu le-ai observat ori ai crezut ca cu timpul se v-a schimba.
Am sa-ti scriu unel principi ale mele care mi*au fost si continua sa imi fie de folos.

- accepta pe cei din jurul tau asa cum sant, oricum tentativele de modificare vor duce la contaziceri sau certuri si niciodata cel de langa tine nu v-a deveni cu timpul ceva ce nu a fost de la inceput, sau ceva ce ti-ar place sa fie. Anumite lucruri se pot modela, pot lua alta forma dar tot asa se chiama.si vor tinte mereu sa se intoarca la forma initiala.
- pt. a fii iubita, apreciata si mai ales respectata de cei din jurul tau e nevoie in primul rind ca tu sa iti aplici acelasi tratament, atata timp cat tu nu te iubesti, nu te respecti si nu te apreciezi pe tine insuti, cei din jurul tau vor avea tendinta sa o faca mult mai putin decat tine.
- prin legea naturi se impune ca dupa orice coborire exista o urcare.asa ca nu dispera, timpul le rezolva pe toate, tot cu timpul vei intelege ceea ce azi nu intelegi.

Pa, sper ca pana voi reveni pe acest forum sa mai primesti sfaturi si de la altii.
Mult succes!

Buna, i-am raspuns la subiectul postat de Cami dar nu aici, a mai cerut sfaturi si eu i-am spus acolo cateva dar ii spun si aici.
Citez pe mariela" pentru a fii iubita, apreciata si mai ales respectata de cei din jurul tau e nevoie in primul rand ca tu sa iti aplici acest tratament, atata timp cat tu nu te iubesti, nu te respecti si nu te apreciezi pe tine insuti, cei din jurul tau vor avea tentinda sa o faca mult mai putin decat tine".
Nimic mai adevarat, atata timp cat nu ai incredere in tine si mereu te consideri o victima, nu vei reusi sa treci peste.
Si iar ii dau dreptate marielei, dupa orice coborare exista o urcare. asa ca orice sut in cur e un pas inainte!
Sper sa-ti gasesti casa si sa pleci din iadul ala, tu cu copilul. Si nu stiu ce ma face sa cred dar el incepe sa se plictiseasca de aceasta aventura, de asta te si suna !. Asa sunt barbatii, se intorc mereu cu coada intre picioare !
Fii rabdatoare si un pic mai indiferenta !

Dragi mei va multumesc mult pentru sfaturile voastre. Asa este trebuie sa fiu putin egoista si sa ma vad numai pe mine si pe fetita mea care are nevoie de mama. De o mama sanatoasa, care sa aiba grija de ea. E adevarat daca stau sa ma milogesc de el nu rezolz nimic. Timpul trece si nu in favoarea mea.
Azi ne-am vazut. Acum 2 zile l-am invitat eu la o cafea si mi-a zis ca nu poate ca avea alte planuri. Ok, am zis, ne vedem alta data dar as vrea sa ne vedem pentru ca avem multe de pus la punct. Azi a venit la mine la serviciu, si am iesit cu el putin (1 ora si 30 minute). L-am intrebat unde mergem si a zis ca l-am invitat la o cafea. Da am zis eu insa acum 2 zile aveam bani sa-ti fac cinste cu o cafea, azi nu mai am. Asa ca am mers si am stat de vorba pe o banca in parc (in spatele bancii se afla o biserica), iar pe aleei erau porumbei. Discutia a fost destul de lunga, pe diverse teme, de la ce face, daca e bine sau nu, ce face la serviciu, si bineinteles despre noi. Am stat langa el pe banca, insa m-am comportat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Am incercat sa-i arat sotia iubitoare, l-am mangaiat, pupat tinut in brate si nu m-a respins. M-a intrebat de ce am fost atat de proasta si nu m-am comportat asa si pana acum, am preferat sa tac si numai atat i-am zis: ca am uitat sa avem grja unul de celalat. De ce acum sunt atat de iubitoare si intelegatoare? Au fost cateva intrebari fara raspuns. Sper ca el sa-si de-a seama ca nu numai eu am gresti si ca si el ne venind la mine a gresit. Mi-a zis ca nu stie cum sa faca sa scapam de credit si i-am zis ca numia impreuna vom reusi. Mi-a zis ca si el a vorbit pentru casa cu chirie pentru noi si asteapta raspuns. Chiar si socrii mi-a zis ca au cautat si ca gasisera ceva care era nemobilat si el le-a zis bine dar ele pe ce o sa doarma? Mi-a zis ca ar vrea sa ajunga un week-end la mare cu Mihaela, noua lui achizitie, dar ca cu salariile lor de bugetari de 400 lei x 2 in total 800 lei pe luna nu cred ca vor reusi. Lui ii place foarte mult la mare, intotdeauna si-a dorit ca vara sa stea cat mai mult la mare. Noi stateam minim 6 zile pana la 10-11 zile si la hotel de cel putin 3 stele, in conditii foarte bune.
Eu am posibilitatea de a merge gratit la munte un week-end la Predeal, intr-o locatie care are si piscina si i-am propus sa-i oferim fetitei macar atat, daca de mare nu avem bani. I-am spus sa se gandeasca daca vrea sa mearga cu noi doua la munte un week-end pentru copil. Ca va incepe scoala si sa aiba si ea ceva de povestit cand toti copii vor povesti ce au facut in vacanta. I-am spus ca voi cere un apartament cu 2 camere, daca vrea. A ramas sa se gandeasca daca accepta. Am precizat foarte clar ca pentru copil, nu pentru mine. Sper sa accepte, pentru ca stiu ca va deschide ochii. I-am spus ca in momentul in care ne vom muta va trebuie sa ne luam anumite lucruri din casa. A fost de acord. Puteti sa luati tot ce aveti nevoie, a zis el.
Mi-a povestit ca i-a spus Mihaelei, ca daca ceva nu va merge bine si ca daca situatia se va inrautati, va pleca. Am vazut camasa cu care era imbracat ca era deja putin atinsa cu fierul de calcat. Mi-a zis ca are ciorba de perisoare acasa, acolo unde sta si ca nu ii place. Ca mama ei, a inceput sa bea din nou si ca a scapat de taticasu care bea si a dat peste asta. Ca le fura tigari din pachet, ca il doare spatele de la saltea. Noi am cumparat o saltea speciala ca el sa poata dormi bine, si i-am zis ca salteaua noastra am cumparat-o special pentru el. Am incercat sa-i aduc aminte de lucrurile frumoase petrecute impreuna, i-am multumit pentru lucrurile frumoase pe care le-a facut pentru mine. I-au dat lacrimile de mai multe ori, dar in continuare mi-a zis ca trebuie sa inteleg ca s-a terminat.
Fetita s-a intors de la bunicii mei si este la mama acasa. M-a rugat sa merg la ea si sa stau week-end-ul acesta la ea. Oricum as fi mers fara sa-mi spuna el. Maine dimineata dupa ce fac bagajul - fetita m-a rugat sa-i duc ceva jucarii, voi merge la ea si voi sta cateva zile acolo. Dar voi reveni acasa din cand in cand.
La final am plecat catre biroul meu tinandu-ne de mana, iar cand ne-am despartit, ne-am sarut si strans in brate si a ramas ca ne auzim.
Dupa toate astea voi credeti ca speranta mea ca se va intoarce la mine e in zadar?
Multumesc, va pup cu speranta in suflet si iubire.

De ce vrea el sa ma mut? Sa ii las parintii linistiti!! Stau si ma intreb cum un parinte poate sa doarma linistit cand familia copilului sau e distrusa? Eu ca mama nu cred ca as putea dormi linistita. Nu stiu cum niste bunici nu isi mai arata iubirea fata de nepoata? Ce se intampla? Daca au o problema cu mine, ca nora, de se rasfrange si asupra unui copil de 6 ani care nu are nici o vina?
Cum poti dormi linistit ca tata, cand stii ca acel copil si dimineata si seara la tine venea si te iubeste nespus de mult?
Am vazut ca pentru binele meu si al fetitei trebuie sa ne mutam. Nu am crezut niciodata ca niste oameni cu care am trait impreuna atata timp si de care de bine de rau, am avut grija daca au fost bolnavi, carora de ziua lor sau de sarbatori le-am luat cadouri, sa ajunga sa ma urasca pentru ca fiul lor a luat-o pe cai gresite. Si cand ma gandesc ca majoritatea discutiilor noastre au fost din cauza lor. si a casei lor.

Azi dimineata l-am visat la noi in dormitor, in genunghi in fata patului nostru, iar eu eram in spatele lui. nu stiu ce inseamna.

Acum sunt atat de obosita incat incerc sa ma culc, sa fiu odihnita pentru fetita.
Noapte buna

Situatia mea este tragica in continuare. Ma respinge si nu vrea sa auda de mine. A vorbit si cu tata si tot nu vrea sa de-a o sansa casniciei noastre.
Eu am gasit o casa, insa nu am banii necesari sa ma pot muta, trebuie renovata si aduse multe lucruri acolo. I-am sps sa plateasca el garantia si 1/2 luna chirie si mi-a zis sa inteleg ca nu are cum avand un salariu de 400 lei.
Azi a vorbit cu fetita si i-a zis copilul ca ii e dor de el si ca sa lase al2lea servciiu si sa se intoarca casa sa stea mai mult cu ea (e adevarat eu i-am sugerat fetitei acest lucru, am intrebat-o daca nu i-ar place sa fie mai mult timp cu tati si mami) I s-a parut ciudat ca i-a zis copilul ca ii e dor de el si ca-l iubeste. A fost foarte nervos si mie frica de ziua de maine cand vine sa o vada sa nu o traga de limba si sa-i zica fetita ca eu i-am sugerat. Situatia ar fi foarte grava, cred ca e in stare sa ma arunce in strada daca afla ca eu am invatat copilul sa-i spuna ca ii e dor de el si ca vrea sa petreaca mai mult timp impreuna.
Nu stiu ce sa ma mai fac bani nu am, la mama nu am cum sa ma mut, copilul incepe scoala.
Incerc sa gasesc pe cineva care sa ma ajute cu ceva bani sa pot pleca din casa asta si nu stiu cum sa o fac.
Cred ca pe el vor sa-l de-a afara de la servciu, si nu imi spune nimic. L-am intrebat daca a primit flurasul de salarii pe luna asta si mi-a zis ca nu stie daca-l primeste.
Am fost si la preot m-am spovedit, l-am rugat sa ma ajute si mi-a zis ca daca se intoarce vor fi reprosuri si i-am promis ca nu vor fi si ca-mi doresc sa ne refacem familia. Sper ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute cat mai repede sa se intoarca. Am momente cand sunt foarte puternica, dar am momente in care simt ca fuge totul si se darama.
Nu am bani sa pot fugi din casa asta si sa stam o vreme departe de el.
Timpul trece si nu stiu ce astept. Socrii se poata frumos cu mine si fetita. Tatal lui i-a zis ca rupe un bat pe spinarea lui daca nu-si baga mintile in cap si l-a intrebat ce face. Foarte senin i-a zis ca merge pe drumul cel bun si ca face bine.
Stiu ca-si bate joc de mine si nu reusesc sa am puterea "sa-l parasesc eu pe el" plecand cu copilul in acea casa pe care am gasit-o si firar sa fie totul din cauza banilor.
Mi-e frica ca nu ma voi descurca singura cu banii, de altceva nu mi-e frica, numai de asta. Pana acum am fost foarte puternica si nu stiu ce ma tine si de ce nu am puterea sa o fac si acum.
Nu-mi gasesc echilibrul! Nici fetita nu ma face sa ma adun si sa fiu puternica. El stie ca sunt un om puternic, dar situatia asta ma doboara.
Cum ma pot aduna sa reusesc sa trec peste?
Prieteni nu am, nu am pe nimeni. Parintii nu sunt destul de puternici sa ma incurajeze, i-a doborat si pe ei toata aceasta poveste.
Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute si sper sa o faca cat mai repede.
Va rog astept sa-mi scrieti parerile voastre, sfaturile voastre.
Sper sa prind putere.
eu omul deorientat de toata acesta poveste

Desi poate ma bag si eu in seama...ca si musca in oala.doar atat vreau sa spun din punctul de vedere al unui barbat.sunt ff sigur ca intr-o zi se va intoarce inapoi la voi cu lacrimi in ochi.acum e frumos pt el...dar e doar o aventura.una mai lunga de o noapte..dar in sufletul lui cred ca tot voi ati ramas.sper sa am dreptate...si sa nu fie prea tarziu pt el.Imi cer scuze ca am intervenit si eu pe aici.

Mi-e deja foarte greu sa mai vorbesc despre aceasta situatie. Iti multumesc ca mi-ai scris parerea unui barbat "Cocoursule". Nu mai stiu ce sa cred. Acu ma respinge, inchide telefonul, acu ne zice ca ne iubeste pe amandoua. Nu mai pot decat sa ma rog.
Ieri am vorbit cu el, dupa 2 zile in care ore intregi am lucrat la birou, iar lacrimile imi curgeau pe tastatura. I-am spus cat de mult sufar, ca-mi pasa de el si de tot ce se intampla, ca nu stiu cat o sa mai rezist in situatia asta si ca-mi doresc sa fug sa nu ma mai gaseasca nimeni. Sa scape de mine, daca asta vrea. Mi-a zis ca daca nu am grija de fetita mi-o ea si pe ea, si ca se va descurca el, o sa i-a o camera la el la serviciu sa stea cu ea. Mi-a zis ca vroia sa ii i-a ghiozdan de scoala si ca nu mai are bani... etc am vorbit aproape 1 ora la telefon eu in parc pe o banca, cu lacrimi in ochi, el la serviciu, era singur si putea vorbi (ea - femeia la care a plecat nu era acolo). Mi-a zis ca au fost si singur ca a dormit la serviciu singur sa se gandeasca si ca nu ajunge la o concluzie. Nu vede cale de intoarcere la noi, la mine si la fetita noastra.
POate sa-i fie teama sa se intoarca? II poate fi frica unui barbat sa recunoasca ca a gresit si sa se intoarca? Nu as avea pretentia sa vina sa-si ceara iertare. Macar sa spuna "m-am intors la tine, iubita mea" atat. Nimic altceva. De ne spune ca ne iubeste pe amandoua? De ce nu se intoarce?
Nu stiu si nici nu mai am raspunsuri la nimic. Copilul a inceput sa nu mai asculte, se poarta foarte urat cu bunicii, imi cere sa mergem la mare, la munte... s-a ales praful de vacanta fetitei si de concediul meu pe care l-am amanat.
Cateodata chiar imi vine sa fug si eu, dar nu pot lasa copilul singur si nici sa plec de la serviciu. M-am gandit sa plec la o manastire, cateva zile sa inchid toate telefoanele, sa nu mai stie nimeni nimic de mine. Nici macar nu stiu daca ma va cauta sau poate fi mai rau dupa.
Sunt si eu om, si sufar. M-am intalnit cu cateva cunostinte care m-au intrebat daca a venit acasa, am spus - nu. Comentariu lor a fost - nenorocitul - am tacut si nu am zis nimic. M-a durut ca gura lumii il face nenorocit, e totusi barbatul pe care-l iubesc, e sotul meu, tatal copilului. iubitul si amantul meu asa cum ziceam odata (are doua prenume, il strigam pe primul si al doilea il strigam eu si ii spuneam ca e amantul meu) si inca multe altele.
Cocoursu mi-a place sa-mi mai scrii daca ai timp si vrei
Multumesc, mesajul tau m-a mai imbarbatat putin, dar doctorul sufletului meu este EL

Dupa seara de ieri cand mi-a zis ca ne iubeste pe amandoua, ca ne pupa si ne-a zis noapte buna. Azi m-a sunat sa-mi spuna ca a vorbit cu fetita, mi-a povestit cam ce face el azi, ca se duce "acasa" la acea persoana ca s-au spart niste tevi pe acolo si ca are treaba si ca ma suna mai tarziu cand iese sa-si cumpere tigari, sau vede el. Mi-a zis din nou ca ne iubeste, moment in care eu am tacut. cateva secunde si m-a intrebat: daca nu mai suntem impreuna nu are voie sa ne iubeasca, i-am raspuns ca "ba da?!?" Nu inteleg ce se petrece. de ce a inceput sa imi spuna ca ne iubeste... oare a inceput sa ne simta lipsa?
Se va intoarce sa o luam de la capat impreuna?

A trecut o saptamana de cand nu am mai scris si nici nu am mai primit nici o veste din partea voastra.
Nu s-au intamplat prea multe, dar avem deja o decizie luata. Am vorbit si cu soacra mea si i-am spus pe scurt tot ce s-a intamplat intre timp intre noi, ce imi spune el mie, ca nu ii e bine, ca are datorii mari deja, ca-si distruge viata si pe a lui si pe a noastra. Ea nu stia nimic din tot ce i-am zis eu, asta doar pentru ca el ii spunea mereu ca ii e bine si ca el merge pe drumul cel bun. In tot acest timp fetita noastra a inceput sa sufere dupa tatal ei, ne intelegand ce se intampla. I-am spus soacrei mele ca, copilul va incepe scoala si nu are absolut nimic cumparat, nici macar certitudinea unde o voi duce la scoala. De aceea i-am spus ca fiul ei trebuie sa i-a o decizie, in cel mai scurt timp posibil. Drept urmare a fost de acord sa stea de vorba cu el si sa-l convinga sa se intoarca acasa. El marti a fost acasa, s-a jucat cu fetita, a fost cu ea in Herastrau, a stat pana a adormit, i-am facut el baie...etc. In timpul zilei a vorbit si maica-sa cu el si i-a promis ca se gandeste si ca va lua o decizie. Seara dupa ce a adormit copilul, am stat de vorba cu el si i-am cerut sa se decida, cu noi doua sau terminam definitiv si fara vreo posibilitate de intoarcere.
Ieri, joi a fost ziua de nastere a maica-sii, a venit seara, am facut gratar, am stat la masa, insa eu am fost destul de nelinistita pentru ca nu a venit cu bagaj si nu stiam ce se intampla, iar el a simtit ca sunt iritata. Nici el nu era prea linistit. Am avut o discutie putin mai aprinsa in care mi-a zis ca se va intoarce, nu a pricizat ziua (soacra mea mi-a zis ca a promis luni cel tarziu marti ca se va intoarce), si ca ar trebui sa-i pup talpile soacra-mii ca ea a fost femeia care l-a facut sa se intoarca si sa i-a aceasta decizie. I-am spus ca nu am de ce si ca o face si pentru binele lui. Mi-a zis ca se intoarce pentru copil si ca eu ar trebui acum sa stiu sa-l recuceresc. Ceea ce mi se pare o mare magarie. Cred ca efortul trebuie depus de ambele parti, nu numai de mine. Au fost o serie de reprosuri in discutia noastra.Mi-a spus ca m-am milogit de el sa se intoarca. Cert este ca trebuie sa ne mutam. In acest moment sunt debusolata si nu stiu, daca dupa ce va veni cu bagajul acasa si vom fi din nou toti 3 el va reveni la comportamentul lui de om bun, bland... etc asa cum era sau va avea un comportament agresiv. Imi doresc sa fie acel om bun pe care eu il stiu si poata lasa in urma orice urma de repros, rautate, ura.etc.
Sper ca acel apartament sa ne aduca linistea, impacarea, iubirea, dragostea unul fata de celalalt, incredere reciproca, intelegere.etc adica armonie in familie. Sper ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute.
Mi-a zis ca daca nu va merge relatia din partea mea, asa cum a plecat odata o va face si a doua oara si ma va lasa ca o proasta singura. Mi-a vorbit cu "ma", mi-a zis ca deciziile le va lua el nu eu, moment in care i-am zis ca nu sunt scalava lui si ca daca a decis sa plecam la drum impreuna va trebuie sa plecam pe picior de egalitate, nu el patronul si eu scala, caci acest lucru nu-l voi accepta niciodata. Mi-a zis ca in casa noastra nu va intra nimeni fara acordul lui, nici masa si nici tasu, nimeni, decat atunci cand vrea el, i-am repetat ca asta vom decide impreuna. Faptul ca eu mi-am spus punctul de vedere in fata lui tata cand el i-a zis ca a plecat de acasa si ca suntem despartiti, mi-a represat ca l-am facut de "cacat" in fata lui tata si ca atunci cand imi va fi lumea mai draga o sa mi-o traga pe la spate. si multe alte reprosuri de acest gen.
Mi-a zis ca va pleca de la actualul loc de munca abia dupa ce isi va gasit altceva (asta i-a zis maicasa).
In concluzie se va intoarce sa ne mutam impreuna, in apartamentul cu chirie.

Ce ar trebui eu sa fac in aceasta situatie? Cum sa ma comport eu cu el? El vine doar cand ne intalnim si ma pupa, la fel si cand pleaca.

draga mea, am citit cam tot ce ai scris tu mai sus despre relatia cu sotul tau, iti pot spune ca eu sunt cam in aceeasi situatie ca si tine insa putin diferita, fetita mea nu are inca nici 2 ani, nu depind de el financiar si nu a plecat din cauza unei femei insa, a plecat...parerea mea este ca la tine situatia este ceva mai delicata din cauza situatiei financiare, ideea este ca barbatul in general dupa ce ca este capra raioasa mai tine si coada sus iar femeia trebuie sa accepte orice, sa stea cu botul pe labe si sa nu comenteze.eu sunt la fel ca si tine, m-a facut de mai am puti si vorbesc singura insa cu toate astea tot il vreau inapoi.de ce?habar n-am doar stiu ca il vreau si atat, poate este ambitie, poate este vorba de copil ca vreau sa creasca langa tatal natural, poate inca il mai iubesc, habar nu am.si cu cat ma respinge mai tare, cu atat il vreau mai mult...e o aberatie, zici ca sunt masochista.la noi discutiile pleaca de la niste aberatii, ne certam pe tampenii ca asa se ajunge la final, din niste nimicuri...daca vrei sfatul meu, uite-l:daca il vrei inapoi indiferent de motiv, fi bandita si fa uz de toate mijloacele ca sa il recuperezi, daca in final reusesti sa il aduci inapoi fa in asa fel ca o lunga perioada de timp sa ii recastigi increderea si sa il faci sa se reindragosteasca de tine iar tu, in tot acest timp cauta sa te detasezi de sentimente si cauta sa nu mai depinzi afectiv de el pt a fi pregatita in cazul in care relatia nu va merge si se va repeta aceasta magarie care s-a intamplat acum.niciodata nu esti complet pregatit pt asa ceva insa daca se mai intampla macar nu o sa mai suferi asa.eu una sunt in situatia in care nu mai sunt buna de nimic, nu mai ma ajuta capul sa gandesc limpede, iau hotarari aiurea.barbatul e mai sensibil si mult mai vulnerabil decat o femeie desi se dau cocosi insa intr-o situatie de acest gen, e greu sa il determini sa il mai aduci inapoi si daca ai sa reusesti va trebui sa gasesti o varianta sa nu se mai repete istoria. eu am gresit foarte mult si ceea ce iti spun tie acum nu am pus in practica si s-a ajuns deja prea departe insa daca ne vom reintregi familia cu siguranta voi sti ce am de facut pe viitor...iti doresc multa bafta si astept sa imi spui ce ai rezolvat.si inca ceva nu te mai certa cu el, indiferent ce spune cauta ori sa te abti sa raspunzi ori sa ii raspunzi cu blandete, usor usor se va da pe brazda dar in timp detaseaza-te elegant pt ca sti ca o cetate deja cucerita pt barbat a devenit neinteresanta...asa ca...

Dragii mei, sotul meu s-a intors acasa. Acum ne pregatim sa plecam din casa socrilor mei. Am luat cheile apartamentului si ii renovam, il curatam si il pregatim pentru noi. El isi cauta serviciu. M-a rugat sa-i fac un CV sa-l poata trimite (a vorbit cu cineva sa-l ajute). Vrea sa plecam cu totul din casa si din zona in care am stat pana acum. De cand s-a intors nu ne-am certat, ne-am inteles chiar foarte bine. Nu vrea sa stie nimeni unde ne vom muta si sa nu ne calce casa nimeni fara acordul lui (sa vorbim inainte sa vi na cineva in casa). Ia spus fetitei ca tati nu va mai lipsi noptile de acasa, decat atunci cand are nunta (sambata) si atat, in rest va sta acasa. Simt ca inca ma iubeste sau incearca asta, dar mi-e teama, nu stiu de ce, dar invat sa am din nou incredere in el. O zi a avut telefonul inchis, isi uitase incarcatorul la ea, si am primit eu telefon din partea ei. Nu i-am raspuns, insa cand am vazut cine este, i-am dat telefonul si i-am zis ca-l cauta cineva - cred ca e pentru tine. Nu a vrut sa raspundem nici el si nici eu. A zis sa o lasam "dracului". Vazand ca nu raspund la telefon mi-a dat mesaj sa-i spun lui sa o sune sa vorbeasca de serviciu ceva pentru a doua zi ca e important. Nu a sunat-o. A vorbit cu altcineva de la serviciu. Eu in momentul in care a sunat telefonul nu m-am enervat, dar imi tremura putin mana. Iar mesajul m-a lasat rece.

Sper sa ne fie bine si sa reusim sa ne refacem familia si sa ramanem uniti, fericiti, cu bucurii, intelegere, incredere si tot ce mai e nevoie sa ne fie bine.
Va multumesc mult tutur pentru sfaturi, sprijin si intelegere. Voi mai scrie din cand in cand sper de bine.
Va pup, Eu !

draga mea, ma bucur ca ai reusit sa iti intregesti familia, acum trebuie sa fi constienta ca mingea este la tine in teren si ai mare grija cum gestionezi situatia.oricine din afara iti poate da sfaturi insa nimeni in afara de tine nu il cunoaste pe sotul la fel de bine, tu ii cunosti punctele slabe si cele puternice, defectele si calitatile, placerile si lucrurile care il deranjeaza.profita de toate aceste lucruri si tine-ti familia unita.multa bafta, dragoste, liniste si intelegere in casa iti doresc!

ma bucur sa aud lucruri bune !!!

Cami ce mai faci? Care mai este situatia? Mai scrie-ne!!

Buna Cami,

Impresionanta povestea ta, si frumoasa in acelasi timp fiindca toate s-au terminat cu bine:)
Te felicit fiindca ai gasit puterea necesara pentru a-ti reintregi familia... nu toate gasim rabdarea si intelepciunea necesara pentru a ne bucura de aceasta victorie. Totusi, sfatul meu este sa iti menti o pozitie verticala, sa incerci sa iti intelegi sotul, sa ii intelegi modul de a actiona si te cunosti mai bine si sa inveti sa le intelegi necesitatile celor din jur. O data ce s-a produs aceasta ruptura se poate intampla iar si iar; sfatul meu este sa soliciti ajutorul unui consilier psihologic... stiu ca suna aiurea, si vei spune "eu pot, sunt o invingatoare, am reusit o data, voi reusi de fiecare data".. nu este chiar asa, trebuie sa ai o incredere rationala in tine, astfel incat sa nu mai treceti niciodata printr-o asemenea perioada. Daca timpul nu iti permite, sau gasesti aceasta metoda "neortodoxa" pot solicita online ajutorul unui psiholog... cauta pe google una dintre platformele care ofera acest serviciu (de ex. topexperti.ro), este confidential, comod, si te asigur ca va fi o experienta placuta si constructiva atat pentru tine in plan personal, cat si familial.

Iti doresc numai bine, succes si multa sanatate!

Buna, din nou! La multi ani pe anul acesta si sa aveti o primavara frumoasa.
Din pacate nu am mai avut timpul necesar sa mai scriu. Multumesc celor ce mi-au scris.
Noi suntem bine, ne intelegem chiar daca din cauza banilor mai sunt mici discutii, dar per total suntem ok. De 8 Martie sotul si fetita au pregatit masa, inclusiv desert si la final am primit si cadou din partea lor. Nu ma asteptam sa primesc ceva, sincer. Am fost impresionata si a fost cea mai frumoasa zi a femeii de pana acum. Am inteles ca si-au dat seama ca merit si eu sa fiu fericita. Am inteles ca ma apreciaza si ma iubesc. Iar ma inceput de martie dupa ce a luat salariul mi-a cumparat o orhidee roz (la ghiveci). Este o floare pe care mi-am dorit-o de foarte multa vreme (poate cativa ani). De aceea nu mai asteptam altceva de 8 Martie. Aseara, am ajuns acasa si i-am gasit gatind - sarmale. Nu m-au lasat sa fac nimic. Eu am stat cu fetita si el in bucatarie. Sunt fericita si intradevar simt ca sunt iubita si apreciata.
Cu toate ca este greu, ca dupa atatia ani in care eu nu faceam nimic in cursul saptamanii, nu gateam, nu spalam sa le fac pe toate. Dar imi ies toate, cateodata cu mai multa munca. Dar ma descurc.
Este important ca avem liniste si intelegere, ca ne iubim si ori de cate ori vrem sa facem ceva nu mai exista cineva care sa intervina. Imi pare rau, ca nu am luat aceasta decizie de a ne muta singuri mai demult. Poate acum avem casa noastra in adevaratul sens al cuvantului si nu mai stateam cu chirie.

Multumesc inca odata! Sa aveti o viata frumoasa si sa aveti grija, sa fiti intelepti, sa va ganditi de 2 ori inainte de a lua o decizie.

scuze daca deranjez am si eu o problema mai marisoara..
stam cu socrii si nu ne mai intelegem cu ei vroiam sa plec de la ei pentru ca sotia mea nu vrea sa vina cu mine vrea sa ramana cu ai ei avem si 2 copii nu stiu ce sa fac un sfat va rog

Buna! Multumesc pentru mesajul tau. Imi pare rau sa aud astfel de vesti despre familia ta. Imi este foarte greu sa-ti dau un sfat, mai ales ca nu stiu foarte multe despre voi.
Ceea ce inteleg din mesajul tau este:
* "stam cu socrii" - cred ca nu iti mai place aceasta situatie si iti doresti sa schimbi - important este sa va doriti amandoi aceasta mutare. Nu poti face nimic de unul singur ci trebuie sa va doriti amandoi sa fiti doar voi 4, singuri, doar Familia voastra!
* "nu ne mai intelegem cu ei" - din asta inteleg ca nici tu si nici sotia ta nu va mai intelegeti cu ei. Problema este daca amandoi nu va mai intelegeti sa analizati si sa vedeti de ce si unde este problema. Nu uita e foarte important - sunt parintii ei si trebuie sa vorbesti despre ei fara sa iti ranesti sotia in vreun fel sau altul fara sa-ti dai seama. Ca orice om ea isi iubeste parintii. Si tu ii iubesti pe ai tai (sper ca nu gresesc cu nimic cand spun ca va iubiti parintii) De ce nu va intelegeti, e diferenta doar de varsta, conceptii, de bani... etc? Voi stiti de ce. Cineva a gresit in toata aceasta problema. Trebuie analizata cu atentie.
*"vroiam sa plec de la ei" - de la cine ei? la cine te referi? la socri sau si la familia ta, adica sotia si copii? De ce vroiai sa pleci? Ce nu mai suporti? De fapt de cine vroiai sa fugi si unde sa te duci?
* "sotia mea nu vrea sa vina cu mine" unde sa vina cu tine? aveti o casa unde puteti merge? O femeie trebuie sa aiba siguranta, incredere, iubire, sa se simta respectata. Va puteti permite sa locuiti singuri? si cand spun daca va permiteti asta inseamna, daca aveti banii necesari, puterea sa aveti grija singuri de voi, sa intretineti o casa, cu tot ce inseamna asta: mancare, curatenie, calcat, spalat... si tot ce tine ca voi sa puteti fi fericiti impreuna.
Eu am stat cu socrii si avem "tot" adica, soacra mea facea treaba in casa, mancare, curatenie, curat, spala. dar nu aveam intimitate, linistea noastra, nu puteam fi singuri si intotdeauna exista cineva care sa se gaseasca si sa ne intrerupa o discutie, etc. Sincer si cand facem dragoste ne gandeam sa nu facem zgomot sa nu ne auda. Nu puteam face baie impreuna. POate ca razi, dar sunt lucruri importante intr-o casnicie, iubirea trebuie sa pluteasca, in fiecare clipa si voi sa simtiti asta. Trebuie sa fie armonie intre voi si copii.
* ai spus avem si 2 copii - trebuie sa aveti mare grija cu ei sunt cei mai sensibili si pot suferi foarte usor si de multe ori ei se simt vinovati de faptele adultilor
Fetita noastra nu suporta momentele cand discutam o problema putin mai serioasa si daca ridicam putin tonul. Ea crede ca ne certam, chiar daca nu e asa.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, trebuie tu sa analizezi tot ce se intampla in jurul vostru. Ce e mai bine pentru voi.
Ce-ti pot spune ca trebuie sa va respectati unul pe celalat, sa aveti incredere, sa va iubiti, sa va gasiti linistea sufleteasca si trupeasca, sa dati tot ce aveti voi mai bun, unul fata de celalalt. Daca s-au pierdut in decursul anilor sa gasiti portite sa le reactivati, prin mici gesturi de tandrete, o vorba buna. Si foarte important sa-ti doresti sa fie bine si sa ai puterea sa rabzi orice s-ar intampla, sa perseverezi si intr-un final sper sa reusesti sa realizezi ceea ce doresti. Dar totul trebuie sa fie cu tact si cu rabdare.
Nu stiu cat crezi tu in Dumnezeu, dar eu mi-am gasit linistea atunci cand am crezut ca totul s-a terminat, la biserica. Am mers m-am rugat, am stat de vorba cu un preot deosebit si care mi-a dat incredere. Ma rugam in fiecare clipa la Sfantul Simion Zilotul (este o rugaciune pe care ai putea sa o citeste si care te ajuta si pe tine) este protectorul familiilor. Daca esti din Bucuresti este o biserica cu acest hram, unde poti merge luni seara, se face maslu.
Daca tu simti, imi poti scrie insa promit sa-ti raspund atunci cand am timp.
Pana atunci sfatul meu este sa va iubiti mult, sa va respectati si sper ca Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va fie bine.
Cu drag, eu, un om...