prietenul a plecat in SUA si revine abia peste 3 luni, mi-e frica sa nu intru in depresie

avem o relatie frumoasa(1an si 2luni). Ne sustinem reciproc, ne iubim si ne intelegem. Inca de la inceputul relatie noastre eu stiam ca el isi doreste un contract de munca sa plce in SUA, acum un an in urma nu ia reusit si nu a putut pleca, intr-un fel era fericit ca va ramine aici linga mine.Insa, anul acesta a incercat din nou(serviciul care il avea era prost platit, monoton).Mereu isi dorea sa reuseasca sa plece, pt un viitor mai bun, de ce nu si pt un VIITOR AL NOSTRU mult mai bun.L-am sustinut si l-am apreciat pentru ambitia care o are si intr-un final a reusit.Acum 3 zile l-am petrecut, si l-am vazut bine ajuns acolo. Nu imi este frica ca nu voi avea cu ce sa-mi ocup timplu, muncesc si eu, am citeva prietene, adica vor trece foarte repede 3 luni, insa, sunt intr- stare confuza. din citeva zile abia am discutat o data pe zi ceea ce pentru mine e foarte putin.inca nu s-a stabilit cu locul de trai si cu munca, sper ca dupa aia sa comunicam mai mult.Insa, mie frica de ceva si nustiu de ce...imi aduc o suta de intrebari, si totusi eu singura ma linistesc...
-Cind am discutat era foarte vesel, nu se simtea ca ii pare rau ca a plecat, sau ca ii este dor de mine, singura imi raspund- la momentul cind discutam si eu eram vesela si fericita pentru el, ca a reusit, deci nu inseamna tocmai ca nu ii este dor.
-mie frica ca ii va placea prea mult acolo si nu se va introarce, singura imi raspund-ma iubeste mult si nu va raminea acolo, va veni inapoi de dragul meu, plus la asta are si o familie, e atasat mult de ea.
-mie frica ca relatia noastra nu va rezista in timp, imi raspund-ne iubim prea mult, si nu e doar pasiune dar si amicitie la mijloc, parteneriat si sustinere reciproca, mereu ne-am inteles din jumatate de cuvint.partea negativa poate fi doar ca eu eram uneori prea posesiva si geloasa, dar am lucrat mult la asta sa fiu mai rabdatoare si el a aprecita asta si apreciaza in continuare.si asa in fiecare zi...
Va rog mult sa ma ajutati, mie frica de ceva si nu stiu de ce. nu stiu cum sa ma comport, am vazut fete care mureau de dorul prietenului cind era plecat(acum sunt impreuna), am vazut si altele care isi contiuna viata iesind la plimbari si tinind legatura cu el(acum tot sunt impreuna). Eu cum ar trebui sa ma comport? la noi in relatie nu exita fraze de gen 'imi dau si viata pentru tine'--insa, exista iubire mare, imi zice si mi-o arata mereu! si planuri de viitor care vin incet de la sine.
El mereu imi spunea sa am rabdare in privinta la relatie, ca totul va fi bine.E un baiat calculat, bun la suflet, sincer si saritor la nevoie.am incredere in el. Dar imi este frica, si nu stiu de ce???
va multumesc mult daca ati avut rabdarea sa ajungeti pina aici...chiar am nevoie de sfat si nu stiu cum sa procedez...

va multumesc mult pentru raspuns, intr-o oarecare masura imi dau seama si eu ca problema este in mine. sper din tot sufletul ca aceasta provocare ne va apropia si mai mult.