Cipralex dependenta - solutii alternative

heeei, pe unde sunteti?!!!
Am tot citit ce ati postat pe forum si nu sunt de acord cu voi cei care spuneti ca anxietatea, agorafobia sau depresia nu este o boala reala ci numai ganduri aiurea. Oameni buni, acesta este motivul pentru care unii ajung sa isi ia zilele, sau ajung niste handicapati toata viata. Este o boala care se poate trata, este o boala a secolului nostru de care foarte multa lume sufera si careia in occident i se acorda o atentie deosebita fiind una din bolile care duce la imposibilitatea de a munci si a da randament la locul de munca. Eu am avut primele simtome undeva la 25 de ani cand uneori noaptea mi se facea frica desi eram toti acasa, sau cand credeam ca sunt o fire excesiv de emotiva.Apoi aceste manifestari au trecut pentru un timp. Cand au revenit erau mai puternice. Am fost la doctori care mi-au spus ca este ba spasmofilie, ba o tetanie ba o lipsa de calciu ba ca nu am nimic. Din nou au disparut pentru ca la 35 sau 36 de ani sa nu ma pot da jos din pat intr-o dimineata. Nu vedeam nimic si totul era cu fundul in sus. Graznic! Ameteam in pozitia culcat sau cand ma intorceam de pe o parte pe cealalta. Internata, analize, tomo la cap si nimic. Mi se pune ca este o nevroza si mi se recomanda un tratament usor anxiolitic. Din nou liniste, din nou intrerup tratamentul dupa 3 luni si imi reiau viata pentru inca un an. La 38 de ani totul era complicat. % luni internata peste tot, nimeni nu stia ce am iar eu muream pe fiecare zi cate un pic. Nu am dormit decat cate o ora doua pe noapte cateva luni, am slabit 12 kg, si nu mai puteam sa stau singura in casa. Daca sotul meu pleca la paine, eu faceam atac de panica. eram o handicapata. Internata la psihiatrie cu oameni care aveau mari probleme, irationali, am suferit enorm. Eram rationala, normala, dar nu imi puteam stapani emotiile. Am plans intr-una. Acolo esti incuiat, poti iesi numai daca doctorul te lasa, nu ai voie sa mananci cu furculita sau sa tai ceva cu un cutit. Este crunt oameni buni si nu doresc nimanui sa ajunga acolo. Copii si oameni tineri, batrani senili sau intelectuali care nu s-au adaptat sistemului in care traim si care au clacat. Toti la un loc cu povestile lor, cu suferintele lor, cu nevoia lor de dragoste pe care nu le-o ofera nimeni.
Acum sunt bine. Iau de atunci tratament si nu sfatuies pe nimeni sa intrerupa decat atunci cand sunt pregatiti. Psihoterapia este recomandata. Eu nu am facut dar si daca faceam, fara tratament sigur nu ar fi dat rezultate. Sa n u mai spuneti ca nu este o boala!!! Sa n u mai sfatuiti oamenii sa nu ia medicamente pentru ca nu stiti ce vorbiti, pentru ca daca la cineva a mers fara, nu este universal valabil. Mergeti la medic din timp, mergeti la psihiatru si apoi la psihoterapeut si luati medicamentele recomandate! Au efecte adverse multe dar trec, se poate sa incercati multe scheme terapeutice pana cand veti gasi ceea ce va face bine dar nu disperati pentru ca aveti toate sansele sa fiti niste oameni normali!
Gata! mi-am spus parerea si va doresc multa sanatate pana data viitoare cand voi intra din nou pe forum.

Pt Violeta766

Ai mare dreptate cand spui ca este o boala. Si dupa cum spuneam eu daca simptomele sunt foarte accentuate nu se poate trata fara medicatie. Anul trecut am stat aproape 6 luni in casa pt ca nu eram in stare nici macar sa ies la plimbare, dapai sa fac alte chestii legate de viata scociala si de facultate. Psihoterapia e foarte buna dar insotita de tratament. Asa la mine a dat rezultate fff bune. Dar in timp o sa scapam de toate simptomele astea si va fi bine.
Cine vrea sa mai vorbim putem sa o facem pe mess.

Multa sanatate

Buna, mie mi s-a spus la fel ca nu e o boala ci o neadaptare la societate si deci aceea doar oamenii slabi o simt. Eu nici nu vreau sa cred ca e o boala, o boala cand o iei asa se poate agrava, eu vreau sa cred ca asta ramane la stadiul asta cel putin.Adica pe scurt nu vreau sa cred ca o voi lua razna pana la urma sa am o boala psihica sincer.Mi-e frica.Stiti foarte bine toti ca oamenii care au atac de panica se gandesc sa nu ajunga sa innebuneasca, cred ca multi va intrebati asta.Daca intrebi un medic din ce cauze apare schizofrenia nu stie sa-ti spuna, la fel daca intrebi daca din atac de panica poti deveni schizofrenic sau cu altzheimer la fel iti spune ca nu are de unde sa stie, el zice ca nu, dar poti fi sigur?Atacul de panica se zice ca nu e o boala psihica, dar pe mine ma face sa cred ca is dusa cu pluta daca iau medicamente prescrise de psihiatru.Imi place sincer sa ma mint.E mai bine sa ai frica de moarte decat de nebunie, zic eu.

Buna tuturor,
Constat cu regret ca sunt atatia care sufera de aceste manifestari neplacute care eu personal nu le-as dori nici unui caine.Eu sufar de anxietate generalizata.Sunt tot timpul setata pe negativ. La orice simptom fizic neplacut ma gandesc ca am vreo boala serioasa si o sa mor din asta.Nu am incredere in mine deloc si sunt mereu tensionata ca o bomba cu ceas, avand mereu senzatia ca o sa explodez la cea mai mica sperietura.E groaznic.Am toate conditiile materiale la dispozitie, doi copii frumosi, perfecti si nu ma pot parca bucura de nimic, si asta ma doare cel mai tare.Mi-e teama sa merg departe de casa ca nu cumva sa mi se intample ceva, ce sa mai povestesc de concedii inafara tarii.Inventez tot timpul scuze si minciuni ca sa nu ma duc.Cum sa-i explic sotului ce temeri am.Nimeni nu le poate intelege, numai cei care au trecut prin ele.Mi-e teama ca nu ma pot descurca in orice situatie.Frica asta ma insoteste permanent.Incerc sa ma controlez dar nu prea reusesc.Ma doare coloana, mainile si picioarele cred ca tot pe baza de stres.Iau cipralex de 1 an cu intrerupere de 6 luni si acum iau din nou de 2 luni.
Cine sufera de anxietate si vrea sa discutam pe tema asta, sa impartasim idei, sa deescoperim de unde vine frica asta paralizanta -*


(*modificat de admin)

dya30,

Exact acelasi diagnostic am si eu si aceleasi stari, mi-a venit sa rad cand ai zis ca esti setata pe negativ, practic m-am vazut pe mine.In perioada cand luai cipralex nu se schimbau lucrurile?eu ma simt bine cand iau tratament, acele stari dispar efectiv.
Din pacate si eu dupa 8-10 luni de pauza trebuie sa reiau tratamentul.

Buna!
Cum stati cu anxietatea? Eu cred ca sunt bine. Dragos, nu stiu citi ani ai si de cand suferi dar sunt sigura ca iti va fi bine. trebuie sa aveti incredere in medicul vostru si in voi totodata. Uite. fata mea merge la mare pentru o luna unde are o colaborare cu liceul si pentru ca voi fi atata timp singura acasa am inceput deja sa imi fac ganduri negre.Trebuie sa treaca nu? Eu locuiesc undeva in afara bucurestiului la curte si daca vremea va fi frumoasa, am de cand sa stau afara si sa incerc sa fac ceva cu ciulinii care imi tot ies prin iarba. Imi pare rau ca nu am deocamdata nimic altceva prin gradina pentru ca atunci chiar as fi avut ce face. O sa intru mai des pe forum si am sa incerc sa scriu tot ce imi trece prin cap. poate o sa va plictisesc dar am nevoie sa fac asta pentru ca nu imi place singuratatea iar sotul meu ajunge acasa seara.

DYA 30
Nu imi place cum gandesti! Trebuie sa vorbesti atat cu sotul cat si cu medicul tau pentru ca va trece. Te asigur ca exista rezolvare si vei fi bine. Nu mai gandi atat de negativ ci cu incredere in Dumnezeu mergi mai departe cu bune si cu rele. Viata nu iti va oferi numai clipe de asa zisa fericire ci si multe alte incercari peste care va trebui sa treci deci este nevioe de mult curaj. Sora mea, acum un an si-a pierdut sotul intr-un accident de masina. La numai 44 de ani a fost lovit pe trecerea de pietoni. A ramas cu doi copii dintre care una de 5 anisori. A trebuit sa mearga mai departe. Eu am intrebat atunci psihiatrul cu ce o poate ajuta si mi s-a spus ca si durerea si suferinta trebuie traita pana se consuma de la sine. Asa si tu trebuie sa consumi acest episod din viata si sa mergi mai departe pentru ca poti. Eu exact atunci cand credeam ca am rezolvat cu agorafobia, ca sunt bine, am descoperit un cancer ovarian. Sunt dupa 5 sedinte de chimioterapie. Am fost cheala, fara gene, fara sprancene si cu dureri crunte. a trecut si asta deci Dumnezeu nu ma lasa sa mor usor asa cum nici pe tine nu te va lasa. Acum te pup si iti doresc liniste in suflet. Poti spune in gand : Sunt un suflet de lumina si nimeni si nimic nu ma poate atinge sau Doamne Isuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul sau incerca sa inveti pe de rost rugaciuni si sa le spui de cate ori in gand iti vine o teama sau de cate ori nu poti adormi de teama. Merge.la mine a functionat.

Pt.Dory 69
Asa este Dory, cata vreme tin tratamentul cam dupa o luna si jumatate cand incepe sa-si faca efectul ma simt bine.Am intrerupt, vreo 4 -5 luni m-am simtit bine iar acum am din nou aceleasi stari.Ma intreb cata vreme va trebui sa tin acest tratament, oricum il iau de vreo 5 ani cu intreruperi intre cure.De ce nu pot fi si eu normala ?
Violeta766 - stiu ca trebuie sa ai curaj, stiu o gramada de lucruri TEORETIC, citesc, ma informez, incerc sa ma incurajez, dar simptomele astea fizice nu-mi dau pace.In familia mea nu am pe cine ma bizui cu nimic: toti sunt bolnavi cu tot felul de probleme.Nu am nici un sprijin psihologic.Sotul meu este un barbat foarte puternic si crede-ma ma ascund de ele pentru ca un barbat oricat te-ar iubi de mult se SATURA sa tot auda vaicareli si temerile mele care pt un om sanatos la mansarda sunt stupide si par lipsite de sens, in contextul in care toata ziua este la munca si abia asteapta sa il primesc acasa cu dragoste si caldura.Nu vreau sa-l pierd.Sunt si de felul meu foarte bolnavicioasa.Ma ingrijorez pt orice simptom suspect.
Merg pe drum si ma intreb mai sunt oameni pe strada care gandesc in capul lor pt.orice lucru marunt : "Doamne ajuta-ma sa fac fata, sa nu mi se faca rau in magazin, la solar, la piata, sa nu mi se faca rau cand sunt cu copiii"... etc toate lucrurile marunte.Mi se pare cumplit sa traiesc asa.E cosmar.Sa ma duc in vacanta-concediu ? O mie si o suta de intrebari daca se intampla aia, daca ma imbolnavesc.. Doamne cum pot fi asa?!
Ca persoana sunt o fire ambitioasa, silitoare, imi place sa fac lucrurile pana la capat, bine, citita- daca ai sti in schimb ce-i in sufletul meu nu m-ai recunoaste.
Astep sa mai scrieti si voi cu sinceritate trairile pe care le aveti!
Va pup

Imi pare rau ca va ganditi asa. Hai sa facem un exercitiu: daca esti setat sa faci o chestie si esti super concentrat la ea, fara sa-ti dai seama, trec 5-10-15 minute si nu te duce gandul nici la chestii negative si nici la atacuri de panica. De ce ? Pentru ca acorzi o mai mare importanta altei chestii in momentele alea. Se zice ca oamenii suferinzi de atacuri de panica, care (scuzati cacofonia) chiar sufera de o boala nu mai fac atacuri de panica in perioada aceea. Aceeasi situatie, sunt setati pe boala respectiva, uitand de problemele anterioare. Problema e ca in lipsa unei ruperi a ritmului, a vietii mecanice pe care o ducem, nu reusim sa gasim alt "target" pentru creier decat problemele anxioase pe care le avem. Si atunci acestea se manifesta.
Fetelor, voi v-ati gandit vreodata sa va luati pur si simplu inima in dinti si sa faceti chestiile de care va e frica ? Sau mai bine zis sa va puneti in ipostazele care va creeaza stari de frica ? Ia incercati, si dupa ce nu o sa vi se intample nimic, o sa castigati o batalie cu propriul vostru subconstient. Doar asa se poate invinge o astfel de problema. Incercati prima data sa faceti chestii marunte, ex sa mergeti sa va luati singure paine. O sa fiti foarte incordate, poate o sa faceti un mini atac de panica, dar nu va dati batute. Cumparati painea si taiati-o spre casa. O sa fie o batalie castigata iar a 2'a oara sarcina aceasta va fi mult mai usoara. Faceti sport, cat mai mult, hraniti-va sanatos si bogat in chestii nutritive necesare. Invingeti astfel depresia. La mine toate astea au functionat de minune, si acum spun cu mana pe inima ca sunt 100% bine. Ba mai mult, am invatat sa-mi controlez subconstientul. Spre exemplu, sunt foarte pofticios de fire, de aceea am ajuns sa am niste kilograme in plus(care deh, desi sunt barbat, nu dau bine). Acum pot sa ma controlez. Si as putea continua cu exemplele. Iarasi va spun, nu este o boala, si anxioliticele nu sunt un tratament. In cel mai bun caz iti ajuta psihicul sa uite trairile care le aveai, care apoi, in circumstantele potrivite, revin. Dar odata ce nu mai iti este frica de ce se poate intampla(nimic), ce se mai poate intampla ? :)
A, si inca ceva: stari de lesin si chestii de genu...sunt doar stari...lesinul nu se poate petrece pentru ca in timpul unui atac de panica, organismul face tot posibilul sa ramana constient. Ganditi-va ca in momentele alea se elibereaza cantitati enorme de adrenalina in sistem, facand astfel practic imposibila pierderea cunostintei sau mai stiu eu ce. Asa ca nu vi se poate intampla nimic, doar sunteti agitati, dar agitatia trece in cateva minute.
Va doresc sanatate si multa multa fericire! Cred ca este un lucru pe care toti care am experimentat problemele astea il meritam din plin!

Buna, am o neliniste de cateva zile, sunt intr-o mare dilema. Cam de o luna jumate imi tot amortesc degetele de la mana stanga, ba toate, ba numai unul in alte zile.Pana sa merg dupa reteta la medicul psihiatru am zis ca sigur e de la atac ca imi aparusera si mici ameteli si rare si durere de tample, de sept, exact ca simpromele atacului.Medicul mi-a zis sa iau 3 zile Bromazepam( benzodiazepina) una dim. de 1, 5, jumate la amiaza si jumate seara 3 zile si sa-l sun, practica zis ca daca e de la atac trebuie sa-mi dispara de tot amorteala degetelor de la mana stanga, daca nu e cauza neurologica. Maine ar fi a 3a zi, dar practic mi-au amortit si azi putin cateva degete de la mana stanga.Sincer acuma chiar mi-e frica sa nu am ceva, eu ma gandesc mereu la ce e mai rau ca is putin pesimista de felul meu.Eu am vazut si pe net oameni cu asemenea probleme cu amorteli, dar ziceau ca se poate din cauza lipsei de calciu.la altii circulatia sangelui proasta etc. M-am speriat f. tare ca medicul a zis ca exista doar 2 varianta : cauza neuro-vegetativa( atacul meu ) sau neurologica si sa-mi fac un RMN.VOi ce parere aveti?Mi-e foarte frica, mai ales ca auzisem si la tv ca tel. mobile is f. periculoase si emit radiatii incat sa creeze grave pb. cerebrale, cancere.VA rog dati-mi rasp., cel putin eu ma gandesc ca daca ai ceva serios ai migrene etc.

Ia calciu, amortelile si tremuraturile de asta apar. + ca e canicula si pierzi fff multe minerale si chestii necesare organismului. Si incearca sa te relaxezi ca prea te sperii din orice!

Totusi medicul mi-a zis ca exista doar 2 cauze la amoteala la mana stanga mai ales, dar mie imi amortesc degetele sau uneori un sg. deget cateva minute.Stiu si eu ca daca amortest i f. tare si in mai multe zone, gen picioare, maini, fata, limba cum mi s-a intamplat si mie pe la inceputul per. cu atacuri de panica e si calciu de vina, dar totusi la mana stanga e ciudat nu?Astept si alte pareri, poate ati mai patit si altii de pe acest forum la fel.O seara placuta !

Amortelile in degete sau mana sau in diferite alte locuri (ceafa de ex ) sunt de la lipsa potasiului ! S-a dezechilibrat balanta Na- K in favoarea sodiului si din cauza asta esti mai anxioasa in ultima vreme concomitent cu scaderea potasaiului care iti da acele amorteli ! Cam asta este "misterul" din observatiile si deductiile mele proprii si personale !
As putea sa spun si ce e de facut dar mi-e ca vorbesc degeaba ! :)

Buna Stevens, dar mie culmea ca mi-au aparut amorteli doar la mana stanga mai exact la degete, nu sunt puternice, de ex, acum mi-e amortit un deget de la stanga, dar putin, iar ce m-a speriat pe mine a fost si lipsa poftei de mancare, stare de greata, emotii la stomac, durere de sept si tample si de aia banuiesc ca e totusi de la atacul de panica.Am vb. chiar de 2 zile cu medicul la tel. si i-am zis ca si sub benzodiazepine imi persista micile amorteli in degetele de la mana stanga si a zis ca poate ar fi mai bine sa maresc doza de cipralex.Am zis ca prefer sa nu o maresc ca eu iau 2 pastile pe zi.Acum mai iau vreo 3 zile benzo, insa eu nu stiu nici cum sa scad doza la bromazepam, acum iau jumate dim., jumate la pranz si jum. seara, asta a fost ieri.Azi am luat jum.de bromazepam, la amiaza cred ca iau un sfert si seara un sfert tim p de 2 zile, apoi un sfert dim. si un sfert seara.Voi cum ma sfatuiti?Siu ca sunteti pe forum pers. care luati de mult timp. benzodiazepine, medicul a plecat in concediu si nu stiu [pe cine sa intreb cum sa il scad sa scap de el, tot ce stiu e ca pot merge pana la o sapt. jumate cu el.Il iau de o sapt. Oarecum lipsa poftei de mancare m-a si ajutat sa slabesc 5 kg, de care plangeam ca le luasem din cauza paroxetinei.Acum nu mai am starile pe care le aveam acu'o sapt. si ceva mi-au trecut de la bromazepam, dar amorteala persista, mie imi era frica sa nu am ceva pb.neurologica grava cum tot citisem pe net.Stevens poti sa-mi sugerezi ce pot face pt. amortelile respective.O zi placuta!

Nu este nici o problema neurologica Diana poti sta linistita in privinta asta ! Este normal ca ti-a trecut anxietatea de la bromazepam insa asta e doar un simptomatic asa cum este algocalminul pentru durere, adica nu rezolva cauza !
Trebuie deci sa incepi o dieta care sa corecteze dezechilibrele din organism altfel nu vei putea renunta la medicamente ! Intai de toate citeste cu atentie ce am scris in acest topic si incearca sa pui in aplicare chiar de maine :

http://forum.romedic.ro/arataprod.php?id_sub_cat=210id_cat=52id_prod=14768anc=32020

Ceea este foarte important am subliniat cu majuscule ! Incearca sa intelegi si sa aplici ce am scris acolo iar daca ai nelamuriri ma poti intreba. De fapt este vorba de ceva absolut simplisim, organismul functioneaza dupa o logica elementara doar mecanismele prin care face asta sunt complexe ! Totul e sa interpretam corect anumite semnale pe care el ni le da la un moment dat !

Este buna schema de reducere pt anxiolitic, mergi cu 1-2 sferturi pana la eliminare, apoi probabil o sa fie nevoie sa inlocuiesti cu ceva naturist sau ceaiuri pt o perioada !

Stevens din pacate imi da eroare pe pagina care mi-ai dat-o, adica prima pagina cu posturi o pot vedea, dar nu apare postul tau, iar pe a2a nu o pot vedea ca imi da eroare, eventual da un copy-paste si pune-mi pe mail ce e scris acolo -* te rog, mersi mult!O zi frumoasa!


(*modificat de admin)

Buna ! Intr-adevar nu merge, da altceva ca rezultat !
Bagati in cautarea site-ului " tratamente pentru agorafofie si atacuri de panica" ! Sunt doar cateva observatii ale mele la un tratament naturist dat, foarte bun dealtfel !

nu-ti fa griji, eu am luat 6 luni anxiar si am scazut doza saptamanal cate jumate de tableta pana le-am lasat de tot.problema mea este ca m-am tratat cu cipralex 1an jumate cu tot cu doza de scadere.dupa 4 luni mi-au reaparut starile de panica si am inceput din nou cipralexul.cand ma ia panica iau o jumate de diazepam si ma linistesc in jumate de ora.poate vede cineva ce am scris si a-mi spune si mie, trece vreodata tulburarea asta sau traiesc toata viata cu ea?

Mersi Lucian si Steven pt. sfaturi.Lucian eu am mai luat 3 sapt. bromazepam acu'un an jumate cand mi-au aparut primele atacuri de panica, insa atat, iar acum medicul mi-a recomandat sa iau cam o sapt-o sapt. jum. bromazepam sa vada daca imi dispar amortelile de la mana stanga, insa fara efect, dar avusem in ultima vreme si mici duyreri de tample, sept, emotii din senin la stoma2c si stiam ca e din cauza atacului de panica.Practic maine iau un sfert de bromazepam dimineata si un sfert seara si poimaine la fel si gata.Ieri si azi am luat jumate dim. un sfert la amiaza si un sfert seara.Iau Cipralex cate 2 pastile pe zi de 10 luni, inainte am luat 8 luni paroxetina, am mai scris pe forum asta.Medicul imi zicea ca de luna asta trebuia sa scad doza, dar din moment ce am avut anumite simptome a zis sa mai maresc doza la 3 pastile, am refuzat din start si am zis ca iau 2, dar cam o luna ca abia astept sa scap de el, desi mi-e frica sa n-o iau de la 0.O sa incep psihoterapie sa vad daca ma ajuta, multi mi-au zis ca da, sa speram ca nu toata viata ca si asa eu ma vad anormala fata de altii din moment ce sufar de atacuri de panica, care e cea mai groaznica afectiune dupa parerea mea.Unii au scapat, altii nu, depinde de fiecare, evident ca daca ai in jur familia care nici nu crede in atac de panica, mai face si glume pe seama ta precum e in cazul meu, certuri, tensiune, mai sunt si pesimisti si ma trag in jos cand is eu optimista e clar ca nu poti scapa.Cred ca schimbarea gandirii si o ambianta placuta ajuta mult, in cazul meu putin probabil pentru ca momentan mai am de suportat o multime de lucruri care ma streseaza si ma fac sa sufar in mine.

buna tuturor
revin si eu dupa o lunga perioada ( in care v-am citi cu atentie toate postarile ) cu o rugaminte pentru stevens. Te rog mult sa ne dai si noua tratamentul despre care scriai mai sus pentru ca este f interesant si s-ar putea sa ajute multa lume aflata in aceasta suferinta, care de alfel nu este inteleasa decat de cei care sufera de ea. Cateodata ma gandesc de ce nu am suferit si eu de o boala normala ( nu stiu ceva rinichi, ficat, stomac ) asa poate asi fii fost si eu inteleasa mai bine de cei din jur sau poate asi fii putut si eu vorbi cu prieteni despre boala care ma macina de atata amar de vreme.. ( de la decansarea boli se fac in curand cam 20 ani cu intreruperile de rigoare cand ma aflam sub tratament sau perioada pana sa reapara trairile alea aiurea ) Chiar si acum cand va scriu prietenul meu face misto de mine ( ce faci ? iar scrii la spitalu de nebuni.) pentru ca el nu intelege, nefiind niciodata bolnav, cum este boala asta si de ce treuie sa iau mereu pastile...Asa ca ce sa mai vb despre alti daca prietenul meu cu care stau in casa nu ma intelege. Dupa o paua de 3 luni in care m-am simtit bine cu ajutorul unui tratament homeopat de 3 luni iau zoloft ca sa pot trai normal sa ma pot duce la servici samd
Va multumesc pentru toate sfaturile pe care le dati aici si pentru ca scrieti in continoare.
pt dianna, sa nu fii suparata ca oameni nu-ti inteleg boala.este mai ciudata si mai greu de inteles chiar si de cei f apropiati eu deja m-am obisnuit cu asta, si mi-am data seama ca oameni care nu au astfel de probleme nu vor intelege niciodata ce fel de triri avem si mai ales ca chiar daca ai niste analize ok tu poti fii mai bolnav decat unul care are niste analize f proaste. In sfarsit cred totusi ca daca ar putea vreo analiza sa stabileasca nivelu serotoninei din creierul nostru acesta ar fii mult sub media normala deci si la noi lucrurile nu stau tocmai ok dpdv al acestei substante de care noi cred ca avem carenta.
Va doresc numai bine, sanatate si sper sa ne scriem cat mai curand we placut

Maria, sper ca v-ati descurcat cu cautarea in forum !

Daianna nu ti-am dat inca nici un sfat ti-am facut doar o sugestie ! Sfatul ti-l dau acum : mananca zilnic 1-2 banane si/sau cateva mere de vara (cat mai coapte) si mai poti ajuta cu 1/2 aspacardin la 2-3 zile ! Cu astea sper sa scapi de acele amorteli ! Bineinteles celelalte vegetale si leguminoase scrise acolo !

Multa sanatate !

Buna,

am intrerupt cipralexul cam de trei saptamani si am niste senzatii aiurea.
o sa ma duc marti la medic sa-i zic dar poate si voi le-ati avut, unii dintre voi, si imi ziceti si mie.
senzatia e ca atunci cand pui mana pe ceva cu tensiune electrica si nu face bine masa, asa, parca te curentezi, asa simt eu in cap la unele miscari numai ca nu simt furnicaturile asa intense ca atunci cand le simti in mana.
este deranjant plus ca pot urma si alte complicatii ma gandesc eu, pornind de la aceasta senzatie.
voi ce parere aveti? sunt chiar curioasa caca a ma avut cineva asemenea ciudatenii.
in rest nu ma simt rau, totusi am un an de cipralex.
la ultima discutie cu medicul mi-a propus sa iau numai primavara si toamna dar nustiu o sa vad.
pa

buna dory, si eu am avut asemenea simtome, alea se numes fulgere, mai aveam si eu cateodata dimineata, din cap pana in maini aveam fulgere, mai ales cand clipeam ochii, dar alea iti dispar, din cauza ca ai intrerupt tratamenul, eu am patit asa cand am intrerupt tratamentu cu frontin, pentru cei care le ieste frik sa iese din casa, nu stai in casa pentru ca mai rau va ieste, asa am fost si eu acum doi ani, tot in casa stateam tota ziua, si mai iesam la doua saptamani pe afara in fata casi si mai stateam de vorba cu lumea si nu intelegeam nimic din ce vorbeau iei, si in plus ma deranja ca stateam cu ei de vorba, cea ce inainte imi erau prieteni si pur si simplu nu puteam sa stau cu ei de vorba, pana mi-am luat inima in dinti si in fiecare zi facem cate un pas inainte, iesam pe afara la plimbare cate jumate de ora veneam acasa si ma simteam mai bn. pe urma am incepu sa umblu singur prin oras, mam angajat si acolo miam revenit ff mult, pt ca toata ziua eram intre oameni, si lucarm cu oamne, (frizer) intre timp mam inscris la scoala de soferi, eram foarte bucuros ca am facut pasul asta, dar pe oparte mi se parea ca fac prea multe in acelas timp, si la scoala si la lucru, tot timpul ma gandeam la alceva, nu mai aveam timp sa ma gandesc la boala, credetima ca mio fost foarte greu sa invat pentru examen nu aveam chef de asa ceva, am picat de 4 ori la sala, am fost foarte dezamagit, am fost o data la control, si am stat de vb cu DR. si mio zis sa nu ma las, am ascultato si mam dus mai departe am mai dat o data si pana la urma am luat permisu, si sunt foarte bucuros si satisfacut, ca am reusit sa il iau, la problemele ce leam avut, credetima ca si eu am fost foarte bolnav avem tot felu de stari, acuma fac tratament cu cipralex de aproape 2 ani, si uneori cand ma simt mai naspa mai iau jumate de frontin, va doresc multa sanatate

Intr-adevar au disparut acele senzatii. Nu stiam ca se numesc fulgere dar ma rog, bine ca au trecu.
Te felicit boby_alex28, pentru vointa de care ai dat dovada, care pana la urma a avut si rezultate.
In problemele acestea pe langa tratament trebuie sa vina si de la noi multa ambitie si putere de lupta cu aceste boli care din pacate nu sunt usoare.

Multa sanatate.

ms dory, intradevar trebuie foarte multa ambitie ca sa lupti cu boala asta.tratamentu te ajuta umpc, dar u trebuie sa te ajuti mult mai mult.

Buna ziua!Eu sunt Mihaela si am 22 ani!Ma confrunt de ceva timp cu o problema destul de delicata insa nu am avut "curaj" sa vb despre aceasta problema aici!De cateva zile tot citesc ce ati postat si in sfarsit mi am luat inima in dinti!Aproximativ acum un an si jumatate am avut un soc emotional ff puternic care m a dat peste cap total...eu sunt o pers foarte sociabila si destul de naiva!Acest soc emotional a fost provocat de o despartire..cred ca multi dintre voi aveti aceeasi problema...am stat cu acest baiat doar un an...retineti..un an!m am atasat extraordinar de mult de aceasta persoana...pot spune ca si el m a iubit...in mai 2010 mi a dat inelul de logodna mi a spus ca este foarte fericit cu mine si ca urmeaza intr un an, doi sa ne casatorim sa facem un copil..etc.dupa aproximativ 2 luni mi a zis ca nu mai simte nimic pt mine datorita faptului ca eram destul de geloasa!Dar nu asta a fost problema lui ci cea de a trece la o "secta" pot spune eu...martorii lui iehova...eu sunt ortodoxa...mama lui era de peste 15 ani acolo.dar a fost atat de indoctrinat incat mie mi a zis ca nu ma mai iubeste si s a dus acolo!cat am stat impreuna dormeam la el..singurul lucru bun era ca mama statea la 2 stradute si ziua stateam acasa si seara cand venea el de la munca ma duceam acolo.toti prietenii..toate prietenele imi spuneau ca este baiatul perfect, ca noi o sa ramanem impreuna.avea toate calitatile.cert este ca eram atat de atasata de omul acesta incat refuzam sa cred ca nu mai vrea sa continuam..va imaginati..il sunam disperata, nu stiam ce se intampla...de ce dintr o data s a dus tot...din ziua respectiva pt mine a inceput calvarul...nu mai mancam...plangeam incontinuu..cand ma trezeam plangeam, cand mancam plangeam, cand ma duceam la culcare plangeam..mama m a dus la spital pt ca refuzam sa mananc!au ras pana si doctorii de mine spunandu mi ca sunt frumoasa desteapta si ca nu are rost sa plang dupa un baiat!am fost plecata 2 luni din tara sa nu l mai vad!acolo el nu mi a dat nici un tel, nici macar sa ma intrebe daca sunt bine in conditiile in care el stia in ce hal ajunsesem!de atunci am inceput sa am atacuri de panica, imi era frica sa stau singura, imi transpirau mainile, imi batea inima foarte foarte tare si plangeam din orice!au trecut luni..m am impacat cu fostul meu iubit cu care fusesem inainte de a l cunoaste pe respectivul dupa care am suferit...am fost foarte ok..eram fericita cu el...pana anul acesta..respectiv pe 26 iunie de ziua mea..am dat o mica petrecere!din ziua aceea parca nu am mai fost eu..nu s a intamplat absolut nimic..nu pot spune ca m a deranjat ceva foarte tare...insa din ziua aceea mai bine de o saptamana nu m am putut ridica din pat deoarece nu vedeam clar..eu sunt foarte stapana la volan..conduc de cand am 18 ani...efectiv nu puteam nici sa conduc...am fost la tot felul de doctori, mi au zis ca nu am nimic...mi au dat distonocalm, aspacardin, deoarece imi batea f tare inima, imi transpirau palmele..etc...2 zile eram relativ bine...3 eram terminata..nici nu puteam sa merg deoarece nu vedeam clar..am fost la oftalmolog..evident nu aveam nimic...acum 3 sapt m a internat mama la MedLife...am stat o zi si o noapte sa mi faca toate analizele de la cap la coada...evident nu mi a iesit nimic..cand trebuia sa plec acasa a venit si un psihiatru, povestindu i prin ce am trecut...mi a dat cipralex si stilnox!cipralexul il i au de aproximativ 2 sapt si jumatate dar stilnoxul l am intrerupt deoarece aveam stari de somnolenta continua!i au cipralex jumatate de pastila, doctorul spunandu mi sa l i au 5 luni!o sapt m am simtit ok...insa acum iar simt ca o i au pe carari..si nu inteleg de ce!sunt multe de povestit si nu stiu daca toata lumea sta sa citeasca ce am scris eu aici si sa mi dea un sfat desi as avea nevoie enorm de pers care sa mi fie alaturi...ar trebui sa fiu ok..la munca sunt ok..cu prietenul meu sunt relativ bine...cu mama ma cam cert din cand in cand...dar ne impacam...m am saturat de starile aceastea...depresive!vreau din tot sufletul sa scap de ele!imi pare rau daca am deranjat pe cineva...dar simteam nevoia sa ma descarc..efectiv simt ca explodez uneori...!O zi buna!

Buna Mihaela, eu am 24 de ani ( aproape 25), te inteleg perfect, eu am patit sa am primele ameteli in anul 1 de facultate, adica pe la 19 ani, medicul de familie zicea ca e de la lipsa de calciu, etc.Apoi de la un soc emotional, adica o despartire dupa doar 5 luni de o persoana pe care o iubeam enorm, pot spune ca m-a dat peste cap toata chestia, plangeam aproape zilnic, nu-mi venea sa cred ca s-a terminat tot.Am suferit 2 ani dupa acea persoana, timp in care am facut si o gastrita si apoi a intrat bunica in spital, a fost operata, apoi urmatorul anul am incasat un soc puternic, tatal meu a trebuit operat sa i se puna cateter la gat pt. dializa, mama m-a speriat ff., tare cu vestea asta, tata era disperat si dupa o zi de la primirea vestii deja ma durea in zona inimii. pulsul la 138, mama era speriata de mine, nu mai puteam manca, ameteam foarte tare.Am inceput sa am insomnii, nu puteam sa dorm decat 2-3 ore pe noapte si alea de la 7 dimineata, eram ca o leguma, simteam ca imi pierd controlul.Eu eram dintotdeauna mai sensibila si emotiva si cand am incasat socul legat de tata toata tremuram, a fost groaznic.NU pot sa descriu ce am simtit de la atacurile de panica, luam 4-5 tablete de calciu si nici un rezultat, pur si simplu oasele fetei imi era ca inclestate, limba mi-a amortit incat mi-era frica sa adorm si sa inghit ceva de teama ca imi inghit limba.mama era la tata la spital si la serviciu si eu nu puteam sa ma ridic din pat, asa ca a venit bunica de la tara din partea mamei sa stea cu mine.Nu-mi venea sa cred ce mi se intampla.E oribil, Cipralexul isi face efectul in 3 saptamani cam asa, pana atunci poti simti efectele adverse puternic, mai tare decat inainte sa-l iei, nu te speria, e groaznic dar iti va trece, daca citesti prospectul perioada minima e de 6 luni, nu 5 cum ti-a indicat medicul, mai exact se merge pe 9 luni, un an jumate pana la 2-3 ani.Dar e neaparat sa il iei timp de 6 luni pt. ca altfel poate recidiva afectiunea.Multa sanatate !

As vrea sa va propun ceva: avand in vedere ca problemele noastre pot fi intelese cel mai bine doar de cineva care a trecut prin ele, ce ati zice sa ne organizam cumva si sa ne intalnim periodic sa ne povestim trairile ? Cred ca toti am avea de castigat din asta. Ce ziceti ?

Cristi, asta doar pe orase, de ex.noi suntem din Cluj, Dory 69, Dya30( cu Diana eu m-am si intalnit) si mai e Dragos Tambuc, daca mai e cineva din Cluj eventual sa se afirme si sa facem macar o conferinta pe messenger sau daca sunteti de acord o intalnire undeva, sunt de acord cu tine Cristi.O zi placuta!Daca se poate exprimati-va parerea legat de acest subiect cei din Cluj

pai putem pe orase sau pe zone geografice, nu e sfarsitu lumii daca facem 100-200 de km unii spre altii pentru asa ceva!