Anxietatea care mi-a schimbat viata. Cer intelegere
Buna ziua! Ma numesc Andreea si am 18 ani. Sunt eleva in clasa a 12-ea. M-am decis sa imi spun povestea in speranta ca voi primi un ajutor, o intelegere sau un sfat in legatura cu o problema care m-a facut sa nu mai fiu aceeasi persoana, practic sa imi pierd adevaratul rost al vietii.
Suna bizar ca o persoana de 18 ani poate fi anxioasa sau depresiva, nici eu nu cred, dar se pare ca a devenit constanta predominanta in existenta mea.. Acum trei ani, in urma unor analize am aflat ca sufar de Toxoplasmoza. Nu aveam stari febrile sau alte manifestari somatice decat inflamarea ganglionilor latero-cervicali care nu ceda la administrarea antibioticelor comune. Am urmat un tratament de 21 de zile cu ampicilina si gentamicina injectabila iar raspunsul a fost unul favorabil. Intre timp am mai avut raceli usoare care treceau repede( doar o infectie cu streptococ beta hemolitic gr. A mi-a dat putine batai de cap, urmand tratament cu Cefort). Probleme gastro-intestinale nu am avut( doar sindromul colonului iritabil rezolvcat prin regim si enterocolita care a tinut doar doua zile).
Adevarata problema a inceput la sfarsitul lunii iunie cand am simtit un discomfort la amigdala stanga. Doamna doctor de familie s-a uitat in gatul meu si mi-a spus ca nu era nici inflamat nici iritat si nu avea nici puroi. Mi-a dat preventiv Ibuprofen si Bioparox pe care le-am administrat cinci zile dupa care discomfortul nu a cedat. In seara de 7 iulie inaintea exudatului faringian am simtit o durere puternica in zona tamplelor insotita de o turere a timpanului stang. A doua zi nu aveam nimic, pana la ora 11:00 cand am simtit ca imi pierd controlul ca am un imens gol in stomac si furnicaturi ale mainilor, o stare oribila pe care nu am mai avut-o niciodata. Prima intrebare pe care am pus-o a fost :, , Cum e sa mori? ', fiindca eu asta simteam. Bunicii mei au ras de mine pana si-au dat seama ca eu aveam senzatia ca lesin si am ajuns la urgente unde mi s-a administrat calciu intravenos. Mi s-a spus ca am atac de panica sau hipocalcemie. Din ziua aceea nu am mai fost eu. Nu m-am mai putut concentra la nimic nu mai puteam sa merg drept pe strada fiindca mi se clatina capul, parca eram mahmura. Ma enervam usor, plangeam fara motiv aveam ba palpitatii, ba usturime in capul pieptului, vertij, tulburare de vedere, gheara la inima, ganduri negre. Cautam cu infrigurare oameni care sa aiba probleme ca ale mele, care, la fel la mine cautau ajutor. Am ajuns la un psiholog care mi-a dat un tratament homeopat ce nu m-a ajutat. Nici sfaturile dumneaei nu mi-au folosit. Tin sa precizez ca la liceu am rezultate bune fiind olimpica, printre primii din clasa si vine cel mai greu an nu vreau sa cad in acest abis crunt.
Acum doua saptamani am ajuns la internist unde mi s-a pus sindromul de oboseala cronica, in urma simptomelor de stari subfebrile si dureri articulare. Am luat Sargenor si Equilibra si incepusem sa ma simt mai bine. Analizele erau bune, doar Bilirubina putin crescuta, calciu seric crescut si TGO scazut. Dar nu pareau probleme. Insa, de cateva zile starile de rau au revenit si ce m-au alertat cel mai mult au fost vertijurile si vederea incetosata. Acum sunt si racita, ceea ce imi amplifica starile. Am citit pe internet si ca purtatorii de Toxoplasma gondii tind sa capete schizofrenie..Mama este asistenta medicala si mi-a spus de cazul unei femei care de la 21 de ani suferea de aceasta boala crunta. Ceea ce m-a determinat sa va scriu a fost ca atunci cand am stat astazi in pat am simtit ca nu imi pot goli mintea nu ma pot relaxa. De exemplu daca ma gandeam la apa imi apareau o gramada de alte ganduri ce nu aveau nicio legatura si se inmulteau si imi sufocau creierul. Este GROAZNIC eu imi vreau viata inapoi. Eram o fata vesela, studioasa, pasionata de lectura de viata de prieteni, relatia cu iubitul meu a luat o turnura pe care nu mi-am dorit-o. Nu ne-am despartit dar ne-am racit din cauza starii mele. Nu mai sunt om uneori am avut si ganduri de suicid am simtit ca vreau sa vina cineva sa imi ia viata ca eu nu mai pot cu aceste simptome nu stiu daca le-a mai avut cineva cumulat.
Va multumesc NESPUS pentru rabdarea acordata, , chinului' meu si va rog sa ma ajutati am mare nevoie sa vad din nou lumina zilei, sa ma trezesc din acest cosmar.
Suna bizar ca o persoana de 18 ani poate fi anxioasa sau depresiva, nici eu nu cred, dar se pare ca a devenit constanta predominanta in existenta mea.. Acum trei ani, in urma unor analize am aflat ca sufar de Toxoplasmoza. Nu aveam stari febrile sau alte manifestari somatice decat inflamarea ganglionilor latero-cervicali care nu ceda la administrarea antibioticelor comune. Am urmat un tratament de 21 de zile cu ampicilina si gentamicina injectabila iar raspunsul a fost unul favorabil. Intre timp am mai avut raceli usoare care treceau repede( doar o infectie cu streptococ beta hemolitic gr. A mi-a dat putine batai de cap, urmand tratament cu Cefort). Probleme gastro-intestinale nu am avut( doar sindromul colonului iritabil rezolvcat prin regim si enterocolita care a tinut doar doua zile).
Adevarata problema a inceput la sfarsitul lunii iunie cand am simtit un discomfort la amigdala stanga. Doamna doctor de familie s-a uitat in gatul meu si mi-a spus ca nu era nici inflamat nici iritat si nu avea nici puroi. Mi-a dat preventiv Ibuprofen si Bioparox pe care le-am administrat cinci zile dupa care discomfortul nu a cedat. In seara de 7 iulie inaintea exudatului faringian am simtit o durere puternica in zona tamplelor insotita de o turere a timpanului stang. A doua zi nu aveam nimic, pana la ora 11:00 cand am simtit ca imi pierd controlul ca am un imens gol in stomac si furnicaturi ale mainilor, o stare oribila pe care nu am mai avut-o niciodata. Prima intrebare pe care am pus-o a fost :, , Cum e sa mori? ', fiindca eu asta simteam. Bunicii mei au ras de mine pana si-au dat seama ca eu aveam senzatia ca lesin si am ajuns la urgente unde mi s-a administrat calciu intravenos. Mi s-a spus ca am atac de panica sau hipocalcemie. Din ziua aceea nu am mai fost eu. Nu m-am mai putut concentra la nimic nu mai puteam sa merg drept pe strada fiindca mi se clatina capul, parca eram mahmura. Ma enervam usor, plangeam fara motiv aveam ba palpitatii, ba usturime in capul pieptului, vertij, tulburare de vedere, gheara la inima, ganduri negre. Cautam cu infrigurare oameni care sa aiba probleme ca ale mele, care, la fel la mine cautau ajutor. Am ajuns la un psiholog care mi-a dat un tratament homeopat ce nu m-a ajutat. Nici sfaturile dumneaei nu mi-au folosit. Tin sa precizez ca la liceu am rezultate bune fiind olimpica, printre primii din clasa si vine cel mai greu an nu vreau sa cad in acest abis crunt.
Acum doua saptamani am ajuns la internist unde mi s-a pus sindromul de oboseala cronica, in urma simptomelor de stari subfebrile si dureri articulare. Am luat Sargenor si Equilibra si incepusem sa ma simt mai bine. Analizele erau bune, doar Bilirubina putin crescuta, calciu seric crescut si TGO scazut. Dar nu pareau probleme. Insa, de cateva zile starile de rau au revenit si ce m-au alertat cel mai mult au fost vertijurile si vederea incetosata. Acum sunt si racita, ceea ce imi amplifica starile. Am citit pe internet si ca purtatorii de Toxoplasma gondii tind sa capete schizofrenie..Mama este asistenta medicala si mi-a spus de cazul unei femei care de la 21 de ani suferea de aceasta boala crunta. Ceea ce m-a determinat sa va scriu a fost ca atunci cand am stat astazi in pat am simtit ca nu imi pot goli mintea nu ma pot relaxa. De exemplu daca ma gandeam la apa imi apareau o gramada de alte ganduri ce nu aveau nicio legatura si se inmulteau si imi sufocau creierul. Este GROAZNIC eu imi vreau viata inapoi. Eram o fata vesela, studioasa, pasionata de lectura de viata de prieteni, relatia cu iubitul meu a luat o turnura pe care nu mi-am dorit-o. Nu ne-am despartit dar ne-am racit din cauza starii mele. Nu mai sunt om uneori am avut si ganduri de suicid am simtit ca vreau sa vina cineva sa imi ia viata ca eu nu mai pot cu aceste simptome nu stiu daca le-a mai avut cineva cumulat.
Va multumesc NESPUS pentru rabdarea acordata, , chinului' meu si va rog sa ma ajutati am mare nevoie sa vad din nou lumina zilei, sa ma trezesc din acest cosmar.
24 comentarii
Buna Andreea.crede-ma cand iti zic, nu esti singura cu simptomele alea(si aici nu vorbesc doar despre mine)
Incearca sa rasfoiesti un pic si topic-ul asta:
http://forum.romedic.ro/prod/Pentru_cei_cu_anxietate_si_atacuri_de_panica_FOARTE_IMPORTANT_051977.html
Aici s-au adunat cei mai multi chinuiti de anxietate, posibil sa gasesti si niste raspunsuri la probleme tale printre postari
Zici ca ai fost la psiholog si nu te-a ajutat...la psihiatru ai incercat?
Incearca sa rasfoiesti un pic si topic-ul asta:
http://forum.romedic.ro/prod/Pentru_cei_cu_anxietate_si_atacuri_de_panica_FOARTE_IMPORTANT_051977.html
Aici s-au adunat cei mai multi chinuiti de anxietate, posibil sa gasesti si niste raspunsuri la probleme tale printre postari
Zici ca ai fost la psiholog si nu te-a ajutat...la psihiatru ai incercat?
Multumesc frumos pentru raspuns am sa consult linkul.
Nu am fost la psihiatru, chiar daca mi s-a recomandat deoarece imi este frica de medicamentele antidepresive / anxiolitice. Am auzit ca pot da multe efecte secundare printre care si ameteala si episoadele de vertij pe care deja le am..
Am sa ma gandesc la posibilitatea unui consult endocrinologic si daca este nevoie am sa ma adresez unui psihiatru, chiar daca, repet, imi este foarte frica de tratamentul medicamentos.
Nu am fost la psihiatru, chiar daca mi s-a recomandat deoarece imi este frica de medicamentele antidepresive / anxiolitice. Am auzit ca pot da multe efecte secundare printre care si ameteala si episoadele de vertij pe care deja le am..
Am sa ma gandesc la posibilitatea unui consult endocrinologic si daca este nevoie am sa ma adresez unui psihiatru, chiar daca, repet, imi este foarte frica de tratamentul medicamentos.
Buna Andreea,
inteleg ca ti-e greu sa traiesti aceste stari si consider ca fiind asa tanara, nu ai motive sa-ti faci griji in legatura cu posibile boli grave. Mama ta, a gresit cand ti-a vorbit despre acel caz, insa cu siguranta nu si-a dat seama ca fiica ei ar putea sa-si focuseze atentia pe ceea ce aude. Si din pacate, e des intalnit acest obicei la personalul medical (probabil simt si ei nevoia sa se descarce undeva unde simt ca o pot face, cum ar fi acasa, unde "lasa garda jos", nu mai sunt asa de "tari", pt ca nu se mai confrunta cu situatii critice), de a povesti acasa si in cercul de prieteni despre cazurile care ii socheaza.
Sa stii ca pe lumea asta orice este posibil, dar e putin probabil sa se si intample, din o multime de motive. Iar mintea ta de copila se agata acum doar de stimulii negativi pe care ii intalneste si-ti creaza un adevarat haos in cap. Este ca atunci cand gravidele observa pe strada de 10 ori mai multe gravide decat ar fi observat inainte de a fi insarcinate :) (ceea ce te obsedeaza, aia tinzi sa cauti mereu - de asta nu mai ai liniste). Ai trecut prin cateva situatii dificile, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa te dai batuta asa usor! Cu siguranta fiecare om e unic, simte in felul sau diferit, fiecare lucru, insa asta nu inseamna ca n-am putea avea exemple de oameni care au putut trece peste foarte multe obstacole si s-au adaptat intr-un mod cu totul exceptional(de ex o fata care nu mai are maini, dar conduce un avion cu picioarele, sau Stephen Hawking, celebrul geniu fizician din carucior, care la 21 de ani a primit un diagnostic crunt, de boala degenerativa, mult mai grav decat schizofrenia si care ii afecta atat creierul cat si maduva spinarii, dar care, desi la momentul diagnosticarii i s-a spus ca va muri in doar cativa ani, anul asta implineste 70 de ani!!!) Si sunt sigura ca ai avea enorm de multe lucruri de oferit, pt ca esti o fata inteligenta, iar oamenii inteligenti stiu sa razbata, strang din dinti si merg mai departe! Pt ca ei inteleg un lucru pe care multi nu-l pot intelege: depinde doar de tine sa alegi sa traiesti si cum sa traiesti! Depinde doar de tine sa intelegi ca ai doar 18 ani si toata viata inainte, care poate fi frumoasa cu momente bune si mai putin bune. Cu totii am trecut prin momente grele la un moment dat si cei mai multi am avut ceva de invatat din ele, chiar daca ne-am dat seama de asta mai tarziu.
Spui ca "iti vrei viata inapoi", dar sa stii ca nu ti-a luat-o nimeni! Si cu siguranta ce a fost inainte de anxietate a functionat pe undeva defectuos, altfel nu ajungeai in faza asta! Deci, mai vrei ceea ce te-a adus aici inapoi???! Ar fi mai simplu sa vezi ce poti face tu de acum inainte. Iar a merge si la psihiatru, poate fi una din solutii, insa eu iti recomand sa continui o vreme si cu sedinte de psihoterapie - te-ar ajuta mult sa iti schimbi gandirea care iti intretine anxietatea. Pt ca de la gandurile tale (si de la nimic din exterior!)simti ceea ce simti si reactionezi tot conform cercului vicios in care ai intrat. Si experienta pe care ai avut-o la primul psiholog tine de asteptarile tale, dar sa stii ca exista foarte multe scoli de psihoterapie, cu abordari diferite ale problemelor si sunt sigura ca vei gasi una care sa ti se potriveasca! Cea mai potrivita abordare/orientare din psihoterapie pt tulburarile anxioase este cea cognitiv-comportamentala, combinata cu hipnoza.
Iti doresc sanatate si curaj pentru a merge mai departe!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
inteleg ca ti-e greu sa traiesti aceste stari si consider ca fiind asa tanara, nu ai motive sa-ti faci griji in legatura cu posibile boli grave. Mama ta, a gresit cand ti-a vorbit despre acel caz, insa cu siguranta nu si-a dat seama ca fiica ei ar putea sa-si focuseze atentia pe ceea ce aude. Si din pacate, e des intalnit acest obicei la personalul medical (probabil simt si ei nevoia sa se descarce undeva unde simt ca o pot face, cum ar fi acasa, unde "lasa garda jos", nu mai sunt asa de "tari", pt ca nu se mai confrunta cu situatii critice), de a povesti acasa si in cercul de prieteni despre cazurile care ii socheaza.
Sa stii ca pe lumea asta orice este posibil, dar e putin probabil sa se si intample, din o multime de motive. Iar mintea ta de copila se agata acum doar de stimulii negativi pe care ii intalneste si-ti creaza un adevarat haos in cap. Este ca atunci cand gravidele observa pe strada de 10 ori mai multe gravide decat ar fi observat inainte de a fi insarcinate :) (ceea ce te obsedeaza, aia tinzi sa cauti mereu - de asta nu mai ai liniste). Ai trecut prin cateva situatii dificile, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa te dai batuta asa usor! Cu siguranta fiecare om e unic, simte in felul sau diferit, fiecare lucru, insa asta nu inseamna ca n-am putea avea exemple de oameni care au putut trece peste foarte multe obstacole si s-au adaptat intr-un mod cu totul exceptional(de ex o fata care nu mai are maini, dar conduce un avion cu picioarele, sau Stephen Hawking, celebrul geniu fizician din carucior, care la 21 de ani a primit un diagnostic crunt, de boala degenerativa, mult mai grav decat schizofrenia si care ii afecta atat creierul cat si maduva spinarii, dar care, desi la momentul diagnosticarii i s-a spus ca va muri in doar cativa ani, anul asta implineste 70 de ani!!!) Si sunt sigura ca ai avea enorm de multe lucruri de oferit, pt ca esti o fata inteligenta, iar oamenii inteligenti stiu sa razbata, strang din dinti si merg mai departe! Pt ca ei inteleg un lucru pe care multi nu-l pot intelege: depinde doar de tine sa alegi sa traiesti si cum sa traiesti! Depinde doar de tine sa intelegi ca ai doar 18 ani si toata viata inainte, care poate fi frumoasa cu momente bune si mai putin bune. Cu totii am trecut prin momente grele la un moment dat si cei mai multi am avut ceva de invatat din ele, chiar daca ne-am dat seama de asta mai tarziu.
Spui ca "iti vrei viata inapoi", dar sa stii ca nu ti-a luat-o nimeni! Si cu siguranta ce a fost inainte de anxietate a functionat pe undeva defectuos, altfel nu ajungeai in faza asta! Deci, mai vrei ceea ce te-a adus aici inapoi???! Ar fi mai simplu sa vezi ce poti face tu de acum inainte. Iar a merge si la psihiatru, poate fi una din solutii, insa eu iti recomand sa continui o vreme si cu sedinte de psihoterapie - te-ar ajuta mult sa iti schimbi gandirea care iti intretine anxietatea. Pt ca de la gandurile tale (si de la nimic din exterior!)simti ceea ce simti si reactionezi tot conform cercului vicios in care ai intrat. Si experienta pe care ai avut-o la primul psiholog tine de asteptarile tale, dar sa stii ca exista foarte multe scoli de psihoterapie, cu abordari diferite ale problemelor si sunt sigura ca vei gasi una care sa ti se potriveasca! Cea mai potrivita abordare/orientare din psihoterapie pt tulburarile anxioase este cea cognitiv-comportamentala, combinata cu hipnoza.
Iti doresc sanatate si curaj pentru a merge mai departe!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
Buna Andreea,
se pare ca in prezent gandurile si atentia ta sunt indreptate catre corp. Asta face ca tot ce simti in corp sa devina putin supradimensionat (ma refer la simptome). Preocuparea ta excesiva pentru starea de sanatate fizica a antrenat si mintea. Gandurile negative au preluat controlul ceea ce determina si modificarea starilor in acelasi mod.
Ca si colega mea, am aceleasi sugestii pentru tine: poti apela la un psihiatru pentru medicatie de urgenta. In paralel consulta un psihoteraput care te v-a ajuta sa restabilesti echilibrul. Discuta deschis cu acesta si spune-i care sunt nevoile tale. Mult succes!
se pare ca in prezent gandurile si atentia ta sunt indreptate catre corp. Asta face ca tot ce simti in corp sa devina putin supradimensionat (ma refer la simptome). Preocuparea ta excesiva pentru starea de sanatate fizica a antrenat si mintea. Gandurile negative au preluat controlul ceea ce determina si modificarea starilor in acelasi mod.
Ca si colega mea, am aceleasi sugestii pentru tine: poti apela la un psihiatru pentru medicatie de urgenta. In paralel consulta un psihoteraput care te v-a ajuta sa restabilesti echilibrul. Discuta deschis cu acesta si spune-i care sunt nevoile tale. Mult succes!
@Doamna Psiholog Stoian. Va multumesc din suflet pentru rabdarea de a citi mesajul si de a raspunde atat de prompt :)
In seara aceasta m-am plimbat cu bunica mea la care tin foarte mult si mi-a marturisit multe lucruri si mi-am dat seama ca a avut o viata de, , n " ori mai grea, cu multe traume. Dar a avut o putere interioara formidabila. Am insumat sfaturile, ca si cand as fi pregatit o reteta si m-am hotarat sa invat sa nu mai astept ziua de maine ca pe o executie. Chiar daca acum deabia scriu ca am privirea incetosata, o fac fiindca sunt manata de aceasta flama a dorintei de vindecare. Toate acestea cu intelepciune trec, cum spunea un cantec, , Nothing lasts forever, even cold November rain " (Nimic nu tine pentru totdeauna, nici ploaia rece de noiembrie), sau un altul, , Nobody said that was easy, nobody said it would be so hard, I'm going back to the start " (Nimeni nu a spus ca e usor, nimeni nu a spus ca ar fi atat de greu, eu iau totul de la capat), in cazul meu de la capat intr-o stare mai buna decat cea initiala, fara factor declansator. Daca el este eliminat de la sine sunt eliminate si consecintele.
Nu am mentionat ca si mama mea a avut atacuri de panica, dar s-a vindecat. Eu fac naveta de o ora jumate din clasa a noua. In clasa a unsprezecea am facut naveta cu mama ea lucrand in acelasi oras in care am liceul. Mi-a zis multe despre cat de rau i-a fost si nu intelegeam de ce e atat de trista mereu. Acum inteleg prin ce a trecut..
Dar m-am tot gandit.. Oare a influentat faptul ca mama nu a fost langa mine in primii ani de viata, a incercat avortul medicamentos la patru luni de sarcina, a avut toxiinfectie alimentara a fumat si nu m-a alaptat nici doua luni. Si mi-a povestit matusa ca eram mai sensibila si plangeam mult si ma speriam de straini dar nu am avut tulburari nici de memorie, nici de vorbire, ba chiar am vorbit destul de repede. Am avut o pubertate precoce.. Prima menstra a fost la 10 ani..
Dar acum imi este teama sa continui meditatiile la chimie organica tocmai din cauza acestei stari. Eu de mica am avut afinitate spre studierea oamenilor, a comunicarii si a problemelor cotodiene si prin urmare visul meu a fost si inca este sa devin doctor si ma pregatesc pentru admiterea la Medicina. Profesoara de biologie mi-a recomandat aceasta facultate, profesoara de romana ( dupa ce initial vroiam sa urmez Politehnica m-a observat o persoana cu un grad de sensibilitate mai ridicat ). In schimb au fost persoane inclusiv din familie care mi-au zis ca din cauza acestei probleme nu voi fi in veci medic si ma simt putin descurajata.
Abia astept sa vina ziua de maine sa citesc si celelate topicuri si mi-ar face nespusa placere sa mai vorbim multumesc si celeilalte doamne psiholog pentru intelegere.Scuzati eventualele greseli de ortografie ( tastatura de la telefon )
. O seara frumoasa va doresc si sanatate si speranta tuturor care se afla in acest pact nedorit cu anxietatea..
In seara aceasta m-am plimbat cu bunica mea la care tin foarte mult si mi-a marturisit multe lucruri si mi-am dat seama ca a avut o viata de, , n " ori mai grea, cu multe traume. Dar a avut o putere interioara formidabila. Am insumat sfaturile, ca si cand as fi pregatit o reteta si m-am hotarat sa invat sa nu mai astept ziua de maine ca pe o executie. Chiar daca acum deabia scriu ca am privirea incetosata, o fac fiindca sunt manata de aceasta flama a dorintei de vindecare. Toate acestea cu intelepciune trec, cum spunea un cantec, , Nothing lasts forever, even cold November rain " (Nimic nu tine pentru totdeauna, nici ploaia rece de noiembrie), sau un altul, , Nobody said that was easy, nobody said it would be so hard, I'm going back to the start " (Nimeni nu a spus ca e usor, nimeni nu a spus ca ar fi atat de greu, eu iau totul de la capat), in cazul meu de la capat intr-o stare mai buna decat cea initiala, fara factor declansator. Daca el este eliminat de la sine sunt eliminate si consecintele.
Nu am mentionat ca si mama mea a avut atacuri de panica, dar s-a vindecat. Eu fac naveta de o ora jumate din clasa a noua. In clasa a unsprezecea am facut naveta cu mama ea lucrand in acelasi oras in care am liceul. Mi-a zis multe despre cat de rau i-a fost si nu intelegeam de ce e atat de trista mereu. Acum inteleg prin ce a trecut..
Dar m-am tot gandit.. Oare a influentat faptul ca mama nu a fost langa mine in primii ani de viata, a incercat avortul medicamentos la patru luni de sarcina, a avut toxiinfectie alimentara a fumat si nu m-a alaptat nici doua luni. Si mi-a povestit matusa ca eram mai sensibila si plangeam mult si ma speriam de straini dar nu am avut tulburari nici de memorie, nici de vorbire, ba chiar am vorbit destul de repede. Am avut o pubertate precoce.. Prima menstra a fost la 10 ani..
Dar acum imi este teama sa continui meditatiile la chimie organica tocmai din cauza acestei stari. Eu de mica am avut afinitate spre studierea oamenilor, a comunicarii si a problemelor cotodiene si prin urmare visul meu a fost si inca este sa devin doctor si ma pregatesc pentru admiterea la Medicina. Profesoara de biologie mi-a recomandat aceasta facultate, profesoara de romana ( dupa ce initial vroiam sa urmez Politehnica m-a observat o persoana cu un grad de sensibilitate mai ridicat ). In schimb au fost persoane inclusiv din familie care mi-au zis ca din cauza acestei probleme nu voi fi in veci medic si ma simt putin descurajata.
Abia astept sa vina ziua de maine sa citesc si celelate topicuri si mi-ar face nespusa placere sa mai vorbim multumesc si celeilalte doamne psiholog pentru intelegere.Scuzati eventualele greseli de ortografie ( tastatura de la telefon )
. O seara frumoasa va doresc si sanatate si speranta tuturor care se afla in acest pact nedorit cu anxietatea..
Andreea nu conteaza cati ani ai ca ai 90 sau 15 ani la orice varsta trebuie sa iei viata cu tot ce vine ea si cu bune si cu rele gandestete ca acel episod cand ai ajuns la urgenta a fost creat tot de tine pt ca te ai speriat cu acea amigdala durere de tample etc eu am avut spasmofilie 4 ani si mereu faceam caderi urate de calciu am avut zeci de atacuri de panica stari depresive multe altele nu am luat tratament trebuie doar sa te gandesti ca tu singura trebuie sa te ridici ai 18 ani de ce sa te gandesti de acum la boli si mai ales la suicid Doamne fereste fi puternica si tine minte creierul iti poate fi cel mai bun prieten dar si cel mai mare dusman tu alegi
hei Andreea, daca ai sti tu cati oameni, inclusiv medici, au suferit de anxietate si au realizat multe lucruri! Cum a spus si Daria, poti orice, indiferent ce ti-au spus ai tai!
Daca ti-ai propus sa dai la medicina si faci meditatii la biologie si chimie, in ce sens crezi tu ca ar afecta starile anxioase aceste meditatii? Daca esti din Bucuresti sau din apropiere, iti propun sa vii la "scoala" pe care o are un prieten de-al meu, unde pregateste pt admitere, viitorii medici si unde sustin si eu anumite cursuri. E f fain, pt ca se fac si simulari ale examenului de admitere si asa poti vedea rezultalele reale, adica unde esti in acel moment cu invatatul si ce mai ai de lucrat!
Daca ti-ai propus sa dai la medicina si faci meditatii la biologie si chimie, in ce sens crezi tu ca ar afecta starile anxioase aceste meditatii? Daca esti din Bucuresti sau din apropiere, iti propun sa vii la "scoala" pe care o are un prieten de-al meu, unde pregateste pt admitere, viitorii medici si unde sustin si eu anumite cursuri. E f fain, pt ca se fac si simulari ale examenului de admitere si asa poti vedea rezultalele reale, adica unde esti in acel moment cu invatatul si ce mai ai de lucrat!
Andreea daca vrei sa dai la medicina primul pas logic mi s-ar parea sa consulti intai un medic psihiatru care apoi te va indruma si catre psiholog daca e cazul ! Insa e bine sa tii legatura si cu infectionistul ca sa-ti mai faci analize sau tratamente ! Faptul ca mama ta a suferit la randul ei de anxietate trebuie sa te faca sa constientizezi ca ai o vulnerabilitate GENETICA de care trebuie sa te ocupi cu tot arsenalul stiintific, medical existent, deci nu doar cu mentalisme sau placebo-uri !
E clar ca ai o imunitate scazuta care iti amplifica problemele mostenite de la mama deci pastilele si ceaiul de echinaceea nu trebuie sa-ti lipseasca, tinctura de propolis de asemenea ! Insa statusul mental anxios-depresiv iti afecteaza cel mai mult imunitatea generala deci mergi intai la medic, cum ti-au spus si doamnele psiholog inaintea mea !
E clar ca ai o imunitate scazuta care iti amplifica problemele mostenite de la mama deci pastilele si ceaiul de echinaceea nu trebuie sa-ti lipseasca, tinctura de propolis de asemenea ! Insa statusul mental anxios-depresiv iti afecteaza cel mai mult imunitatea generala deci mergi intai la medic, cum ti-au spus si doamnele psiholog inaintea mea !
@stevens: ai dreptate, dar uiti ca ea a avut idei suicidare, deci mai intai umblam cu mentalisme si orice, astfel incat sa isi gaseasca un scop de care sa se agate. Apoi, bineanteles, cum ai zis si tu, mers la psihiatru (care nu o va indruma spre psiholog decat daca il va nimeri pe unul din cei cativa care cred in psihoterapie si care o si accepta cu rezultatele ei, pe langa medicatie, sau fara, de multe ori), psihoterapeut. Are intr-adevar o baza genetica mai sensibila spre sfera asta a tulburarilor anxioase si spre depresie, dar ar fi util sa nu tragi linie de genul "daca mama ta a avut, vei avea si tu", ci sa ramana o constatare posibila, dar nu ceva sigur. Evident si "modelul" conteaza, asa ca o terapie de familie ar fi binevenita, dar greu de pus in aplicare uneori, atat pt psihoterapeut, cat si pt psihiatru.
@andreea: ai cerut ajutorul si eu cred ca l-ai primit! Ai suficiente informatii care sa iti fie de folos, de la absolut toti cei care am scris aici! Fii curajoasa, pt ca exista multe solutii, doar sa le aplici!
Sanatate!
@andreea: ai cerut ajutorul si eu cred ca l-ai primit! Ai suficiente informatii care sa iti fie de folos, de la absolut toti cei care am scris aici! Fii curajoasa, pt ca exista multe solutii, doar sa le aplici!
Sanatate!
@stevens. Multumesc pentru sfaturi. La ultima hemoleucograma numarul leucocitelor a iesit in limite normale si mi s-a explicat ca sunt imunocompetenta. In septembrie sunt programata la un specialist la Spitalul Clinic de Boli Infectioase (Sunt din judetul Constanta ). Singurul tratament pe care il urmez este cel cu magneziu + vitamina b6. Trebuie sa ma programez si la oftalmolog ( dar nu are mare legatura, stiu ca sunt mioapa din clasa a cincea ).Chiar si aceasta miopie am pus-o la un momentdat pe seama protozoarului T. Gondii.
Am avut un somn destul de bun fata de ultimile zile, pe mine insa inca ma nelinisteste faptul ca mintea e plina ochi de ganduri care nu au legatura cu realitatea in sine. Si ma panichez. Cel mai elocvent exemplu este cel al campului lexical. Iti vine un cuvant in minte involuntar apar cuvinte care nu fac parte din familia lexicala dar produc o serie de inlantuiri. Incep sa imi aduc aminte de lucruri de care uitasem si ma simt sufocata si coplesita ( vise, locuri din copilarie, persoane, actiuni.. ) Am incercat sa repet materia la anatomie si am citit despre terapia genica si structurile acidului dezoxiribonucleic ( astazi spre exemplu ) si am gasit cuvantul ANTIPARALEL. Si imediat in minte a venit imaginea orei de matematica ( notiuni comune ) si gandul s- a dus mai departe la globuri de Craciun (!!!) si alte idei ciudate fara niciun punct de intersectie. Si am avut valuri de caldura si transpiratii reci chiar imi e frica sa nu persiste aceste stari pentru totdeauna! As vrea sa se duca toate aceste imagini precum reziduurile aruncate la gunoi.Dar parca nu pot
@Dna. Psih. Cristina Stoian. Din pacate nu sunt din Bucuresti mi-ar fi facut placere sa ma pregatesc pentru admitere acolo. Eu ma meditez doar la chimie organica ( nu am invatat prea multa in liceu )
. Multumesc pentru suport si multa sanatate tuturor in vremuri mai bune
Am avut un somn destul de bun fata de ultimile zile, pe mine insa inca ma nelinisteste faptul ca mintea e plina ochi de ganduri care nu au legatura cu realitatea in sine. Si ma panichez. Cel mai elocvent exemplu este cel al campului lexical. Iti vine un cuvant in minte involuntar apar cuvinte care nu fac parte din familia lexicala dar produc o serie de inlantuiri. Incep sa imi aduc aminte de lucruri de care uitasem si ma simt sufocata si coplesita ( vise, locuri din copilarie, persoane, actiuni.. ) Am incercat sa repet materia la anatomie si am citit despre terapia genica si structurile acidului dezoxiribonucleic ( astazi spre exemplu ) si am gasit cuvantul ANTIPARALEL. Si imediat in minte a venit imaginea orei de matematica ( notiuni comune ) si gandul s- a dus mai departe la globuri de Craciun (!!!) si alte idei ciudate fara niciun punct de intersectie. Si am avut valuri de caldura si transpiratii reci chiar imi e frica sa nu persiste aceste stari pentru totdeauna! As vrea sa se duca toate aceste imagini precum reziduurile aruncate la gunoi.Dar parca nu pot
@Dna. Psih. Cristina Stoian. Din pacate nu sunt din Bucuresti mi-ar fi facut placere sa ma pregatesc pentru admitere acolo. Eu ma meditez doar la chimie organica ( nu am invatat prea multa in liceu )
. Multumesc pentru suport si multa sanatate tuturor in vremuri mai bune
@daria imi pare foarte rau de crizele de spasmofilie prin care ai trecut dar totodata te si admir pentru ca nu ai ales calea, , sintetica' ( medicamentele pentru unii pot functiona, pot fi adjuvante fiecare om e unic si raspunde in felul lui.)
Pe tine ce te-a ajutat cel mai mult ? O terapie, un gand bun, o tehnica de gestionare a ideilor negative?
Multa sanatate si sa auzim numai de bine !
Pe tine ce te-a ajutat cel mai mult ? O terapie, un gand bun, o tehnica de gestionare a ideilor negative?
Multa sanatate si sa auzim numai de bine !
Andreea ai o mica fuga de idei care este specifica altor boli din sfera psihiatrica ! O cantitate f mica de neuroleptic sau un stabilizator de dispozitie cred ca te-ar ajuta sa scapi de aceste ganduri care te asalteaza ! Chiar aseara am vazut pe fb un caz al unei notarite de succes care s-a spanzurat fiindca nu mai suporta 'zgomotul', asa a scris in biletelul de adio ! Bineinteles ca era un zgomot interior dat de o boala nediagnosticata pe care a dus-o pe picioare pana la 37 de ani !
Mai aveti in familia extinsa persoane care au primit diagnostice gen schizofrenie sau tulburari de personalitate ?!
Inteleg ca tu eviti 'calea sintetica' dar te pregatesti intens sa o recomanzi altora !? :)
Mai aveti in familia extinsa persoane care au primit diagnostice gen schizofrenie sau tulburari de personalitate ?!
Inteleg ca tu eviti 'calea sintetica' dar te pregatesti intens sa o recomanzi altora !? :)
Buna Andreea
Recomand cateva sedinte de terapie, cauta un psiholog bun. Te va invata niste tehnici bune cum sa depasesti aceste stari.
Orice gand ce iti vine in cap, este doar produsul unei minti obosite. I-a te rog niste magneziu si ceva plante pentru odihna, valeriana, passiflora.
Sanatate multa!
Recomand cateva sedinte de terapie, cauta un psiholog bun. Te va invata niste tehnici bune cum sa depasesti aceste stari.
Orice gand ce iti vine in cap, este doar produsul unei minti obosite. I-a te rog niste magneziu si ceva plante pentru odihna, valeriana, passiflora.
Sanatate multa!
@stevens..Doar mama a avut atacuri de panica dar pe care le-a depasit. Eu nu cunosc nimic despre tatal meu, habar nu am ce bagaj, , genetic' are chiar daca vroiam sa stiu.
. Eu stiu ca ma pregatesc pentru un domeniu in care medicatia e la ordinul zilei insa pentru mine, chiar daca nu accept acum, psihiatria e o ramura in curs de dezvoltare ( chiar daca niciuna din ramuri nu e completa aceasta mai are multe de parcurs pana la tratamente eficiente cu vindecare totala.De ce ? Deoarece creierul este cel mai complex organ. Nu poate fi transplantat, gandurile nu se pot vedea si simti de catre alte persoane ( chiar daca se duc cercetari in privinta asta ) nici macar el nu a putut fi complet, , cartografiat '
. Si sunt pregatita de asemenea si sa primesc sfaturi si pro si contra legate de medicatie dar la varsta asta am nevoie sa imi vad de studii in continuare. Multumesc ca ma ajutati, chiar nu vreau sa ajung la suicid sa vina alta forta ( una falsa ) sa preia fraiele mintii mele. Stau si ma gandesc daca mama imi zicea tulburare bipolara in loc de schizofrenie, poate incercam sa cred ca am TOB
. Fereasca domnul de asa ceva ! Nu imi doresc !!!
. Eu stiu ca ma pregatesc pentru un domeniu in care medicatia e la ordinul zilei insa pentru mine, chiar daca nu accept acum, psihiatria e o ramura in curs de dezvoltare ( chiar daca niciuna din ramuri nu e completa aceasta mai are multe de parcurs pana la tratamente eficiente cu vindecare totala.De ce ? Deoarece creierul este cel mai complex organ. Nu poate fi transplantat, gandurile nu se pot vedea si simti de catre alte persoane ( chiar daca se duc cercetari in privinta asta ) nici macar el nu a putut fi complet, , cartografiat '
. Si sunt pregatita de asemenea si sa primesc sfaturi si pro si contra legate de medicatie dar la varsta asta am nevoie sa imi vad de studii in continuare. Multumesc ca ma ajutati, chiar nu vreau sa ajung la suicid sa vina alta forta ( una falsa ) sa preia fraiele mintii mele. Stau si ma gandesc daca mama imi zicea tulburare bipolara in loc de schizofrenie, poate incercam sa cred ca am TOB
. Fereasca domnul de asa ceva ! Nu imi doresc !!!
@prozac multumesc pentru indrumare am sa incep sedintele cu psihologul scolar. Momentan iau magneziu + vitamina b6. Sunt in perioada menstruala acum sunt si racita am si probleme de vedere (banuiesc ca s-a adunat un cocktail de hormoni )
Andreea pt problemele de infectii/imunitate te sfatuiesc sa apelezi la Dr Ion din Constanta care la randul sau te va indruma spre specialisti adevarati in infectii si analiza microscopica in camp intunecat, alte analize pt toxoplasma pot da rezultate fals pozitive ! De asemenea niste sedinte la camera hiperbara te-ar ajuta imens ! Intra pe forumul Dr Ion (medicinahiperbara.ro) si citeste despre toxoplasmoza si alte infectii asemanatoare !
Pentru probleme psihice ti-as recomanda o vizita la prof. Carol Friedman !
Daca faci aceste 2 vizite esti ca si scoasa din probleme, in plus ai si doua modele adevarate pt viitoarea ta cariera medicala ! ;)
PS Daca tu ceri intelegere eu..'rog seriozitate' ! :)
Pentru probleme psihice ti-as recomanda o vizita la prof. Carol Friedman !
Daca faci aceste 2 vizite esti ca si scoasa din probleme, in plus ai si doua modele adevarate pt viitoarea ta cariera medicala ! ;)
PS Daca tu ceri intelegere eu..'rog seriozitate' ! :)
Andreea cum sa te gandesti la suicid la varsta ta pt ce pt niste ganduri si un episod de hipocalcemie de ce te gandesti atat de departe pt ceva minor sincer nu te gandesti la fam ta iubitul tau la tine in primul rand?gandeste ca sunt oameni care chiar chinuie cu adevarat si au boli incurabile stiu ca uneori nu iti poti controla creierul stiu ce inseamna atacuri anxietate DAR mai ales obsesii si frica de boli si doamna psiholog Cristina Stoian stie aceste lucruri eram praf insa mi a zis o fraza care a devenit formula magica zilnica pt mine TRAIESTE CLIPA nu iti garanteaza nimeni ca maine mai existi si incet incet am inceput sa cred in asta si chiar sa pun in aplicare dar daca nu pui in aplicare si doar citesti sfaturi nu faci nimic stiu cum e sa nu poti dar trebuie incet incet a fost un calvar pt mine si uite ca nu am inebunit nu am luat padtile psihiatrice si nici nu am murit mergeam sigur o data pe sapt la medici ca sigur in fiecare zi in mintea mea aveam cate o boala ba sarcina ba apendicita ba puroi in gat ba muscatura de capusa ba ceva la plamani ba puroi la masea si mi se trage la cap si mor si tot asa nimic nu era real pana cand am zis ajunge cate mil sa mai dau la medici si cat sa ma mai fac de rusine cu bo.i imaginare cand de fapt poate erau oameni cu probleme grave ls rand si cu gandurile la fel iti vine un gand iti zici pur si simplu nu pot pati asta sau chiar vreau sa ma relaxez acum nu am timp de ganduri sau ceea ce eu imi zic mai nou aproape zilnic este ce conteaza ce va fi maine importamt e ca acum sunt bine si iti mai dau 3 mari sfaturi psiholog rugaciune si multa vointa
Salut ma numesc lilian am 18 ani am avut amu nu demult un atac de panica foarte mare asa sa luat din senin nu stiem ce sa fac 4 zile la rind nu am dormit am crezut ca inebunesc am fost la medic si au spus sa ma trimata la o clinica pe numele Codru eu cind am auzit mai tare si mam speriat imi veneau diferite ginduri ca sunt bolnav de cap ca sunt psih..
Eu am hepatita C si de cind am aflat aceassta noutate viatza mea sa schimbat complet stau numai acasa am inceput sa consum alcool diferite ginduri ca nu mai am nici un viitor am cazut intro depresie foarte mare.Am fost la Chisinau la un Nervopatolg si mia dat un curs de lecuire si amu ma simt mai bine.Mia fost greu nu am dormit 4 nopti nu puteam sa ma hranesc si nu fost parintii linga mine sigur facem ceva urit. Cine doreste pot sa va spun denumirile la medicamente
Eu am hepatita C si de cind am aflat aceassta noutate viatza mea sa schimbat complet stau numai acasa am inceput sa consum alcool diferite ginduri ca nu mai am nici un viitor am cazut intro depresie foarte mare.Am fost la Chisinau la un Nervopatolg si mia dat un curs de lecuire si amu ma simt mai bine.Mia fost greu nu am dormit 4 nopti nu puteam sa ma hranesc si nu fost parintii linga mine sigur facem ceva urit. Cine doreste pot sa va spun denumirile la medicamente
@andreea: ma bucur pt ca ai inteles ce inseamna nivelul psihiatriei in acest moment si ca poti intelege complexitatea creierului, ca organ si importanta lui pt om, ca intreg (minte, trup si spirit). Intr-adevar, ai facut bine ca ai apelat la psihologul scolar, iti va oferi sprijin de cate ori vei avea nevoie, dar iti recomand sa vorbesti cu mama ta, sa mergeti impreuna la un psihoterapeut. Psihologul scolar nu e psihoterapeut si nu poate face interventie psihoterapeutica. Sigur vei gasi unul in Constanta. De preferat sa fie format in psihoterapii cognitiv-comportamentale, pt ca ai nevoie de psihoterapie de scurta durata si pt ca acest tip de psihoterapie iti ofera instrumentele de care ai nevoie sa lucrezi cu gandurile, emotiile si comportamentele tale, sa inveti relaxarea corpului si "golirea mintii de ganduri" - mindfulness.
Te intrebai daca nu cumva au avut un aport la dezvoltarea unei tulburari psihice si lipsa mamei in copilaria mica(aici numai tu poti sti cat a durat acea lipsa a mamei si motivele ei), alaptarea de numai 2 luni, toxiinfectia mamei si fumatul pe durata sarcinii? Evident, au si ele o doza de influenta, insa nu reprezinta cauza unica. Daca nu ai in familie persoane cu tulburari psihice grave(schizofrenie, paranoia), nu ai motive sa-ti faci griji prea mari, chiar daca mama ta a suferit de depresie. Este posibil, dar nu e sigur ca vei avea si tu. Conteaza mult si educatia si mediul in dezvoltare, nu doar partea ereditara sau genetica.
Iar referitor la menstra precoce, la cum au evoluat lucrurile in ultimii ani, nu mai e precoce deloc, pt ca f multe alimente contin hormoni de crestere, ceea ce a cam dat peste cap echilibrul natural de crestere al copiilor. Si ritmul de viata alert contribuie la un asemenea dezechilibru, care dupa cat se pare, a devenit deja "normalitate".
@lilian: urmeaza tratamentul recomandat de medic si renunta la alcool, pt ca oricum ai ficatul cu probleme, iar alcoolul doar le agraveaza. Ai intr-adevar depresie, dar solutia nu e alcoolul. Varsta ta de numai 18 ani te ajuta mult la o refacere rapida, iar un atac de panica nu reprezinta deloc o tulburare psihica, ci un semnal de alarma a ceva ce nu functioneaza bine - nu inseamna ca mori sau innebunesti. Nebunia inseamna mai mult decat un atac de panica, asa ca fii linistit in privinta sanatatii tale mentale si urmeaza tratamentul primit. Este posibil ca depresia ta sa fi aparut ca urmare a contactarii hepatitei C, pentru ca te-a afectat vestea.
Ar fi interesant de stiut cum ai primit diagnosticul de hepatita c, de cat timp si ce tratament urmezi? Cum ai contactat boala?
Te intrebai daca nu cumva au avut un aport la dezvoltarea unei tulburari psihice si lipsa mamei in copilaria mica(aici numai tu poti sti cat a durat acea lipsa a mamei si motivele ei), alaptarea de numai 2 luni, toxiinfectia mamei si fumatul pe durata sarcinii? Evident, au si ele o doza de influenta, insa nu reprezinta cauza unica. Daca nu ai in familie persoane cu tulburari psihice grave(schizofrenie, paranoia), nu ai motive sa-ti faci griji prea mari, chiar daca mama ta a suferit de depresie. Este posibil, dar nu e sigur ca vei avea si tu. Conteaza mult si educatia si mediul in dezvoltare, nu doar partea ereditara sau genetica.
Iar referitor la menstra precoce, la cum au evoluat lucrurile in ultimii ani, nu mai e precoce deloc, pt ca f multe alimente contin hormoni de crestere, ceea ce a cam dat peste cap echilibrul natural de crestere al copiilor. Si ritmul de viata alert contribuie la un asemenea dezechilibru, care dupa cat se pare, a devenit deja "normalitate".
@lilian: urmeaza tratamentul recomandat de medic si renunta la alcool, pt ca oricum ai ficatul cu probleme, iar alcoolul doar le agraveaza. Ai intr-adevar depresie, dar solutia nu e alcoolul. Varsta ta de numai 18 ani te ajuta mult la o refacere rapida, iar un atac de panica nu reprezinta deloc o tulburare psihica, ci un semnal de alarma a ceva ce nu functioneaza bine - nu inseamna ca mori sau innebunesti. Nebunia inseamna mai mult decat un atac de panica, asa ca fii linistit in privinta sanatatii tale mentale si urmeaza tratamentul primit. Este posibil ca depresia ta sa fi aparut ca urmare a contactarii hepatitei C, pentru ca te-a afectat vestea.
Ar fi interesant de stiut cum ai primit diagnosticul de hepatita c, de cat timp si ce tratament urmezi? Cum ai contactat boala?
Hepatita C am primito cu vre 4-5 ani in urma la dentist da vsestea asta ma afectat foarte tare amu nu primesc niciun tratament am sa dau niste analizuri si o sa vad ce o sa arate ele si ce o sami recomande doctoru.Bine eu de alcool mam lasat de tutun la fel incersc sa duc o viatza linistita dar citeo dat stau si ma gindesc cum voi putea intretine familia copii daca eu sunt bolnav cu aceasta boala am inteles ca aceast virus se transmite la mama la copil ori de la tata si incep sa fac panica am 18 ani dar nu am nici o prietena nici nustiu de ce? din cauza boalei numai am nici un interes de la viatza asta parca am ceva pe suflet
@lilian: e greu pt oricine sa primeasca un diagnostic ca al tau, iar la 18 e si mai greu de acceptat. Din pacate, te-ai speriat f tare si nu ai gasit solutiile potrivite, ci ai apelat la alcool, ceea ce a daunat si mai mult sanatatii tale. Cu toate astea, cata vreme mai ai speranta, sa stii ca incep sa apara si solutiile, pt ca fiecare problema are minim 2 rezolvari. Dar ele n-o sa apara daca tu nu vei face eforturi in privinta asta. E firesc sa-ti fie frica si sa te gandesti la viitor, sa-ti doresti o familie. Dar inainte de toate, trebuie sa-ti doresti sa fii sanatos si sa lasi renuntarea altora! In multe din cazuri hepatita C se vindeca de la sine, in altele cu tratament in proportie mare, in alte cazuri nu se vindeca. Foarte mult conteaza varsta persoanei, de cat timp are boala, dorinta lui de a se vindeca si eforturile pe care le depune in sensul asta. Tu ai avantajul varstei si posibilitatea de a cauta solutiile potrivite de tratament. Spui ca nu urmezi tratament pt hepatita???! Pai de ce - n-ai vrut tu, sau nu ti s-a dat? Ai fost spitalizat? Ti s-a dat interferon? Inteleg ca esti din Rep Moldova: ai putea veni in Romania pt tratament, daca ai tai si-ar permite. Vorbeste cu ei, spune-le ce te sperie - e si asta o forma de terapie, in care te descarci emotional. Cu siguranta daca ti-au mai oferit sprijinul si cand ai avut ganduri mai negre, iti vor sta si acum alaturi. Ar fi util sa mergi si la un psihoterapeut, insa mai intai ai nevoie sa iti refaci analizele, sa vezi in ce stadiu esti, sa ti se recomande tratamentul necesar si sa il iei - profita de orice sansa pe care ai avea-o pt a te simti mai bine. Nu se poate fara tratament in cazul tau, iar orice dependenta cum ar fi alcoolul sau tutunul, iti impiedica ficatul sa se refaca (daca mai are resurse). Ai nevoie sa vorbesti cu un specialist, pt ca mai exista si varianta transplantului de ficat, care am inteles ca ajuta mult, insa nu-ti garanteaza nimeni ca boala se remite.
Cauta cu incredere solutii si le vei gasi! Nu o sa-ti garanteze nimeni ca maine esti ca nou, dar macar nu renunti la a spera si a face ceva in sensul unor stari mai bune.
Esti singurul care poate alege cum sa te simti, chiar daca ai avea garantia ca nu mai traiesti decat 10 ore (ceea ce nu e posibil, dar luam un exemplu!): cum ai alege sa traiesti acele 10 ore? Stiai ca sunt oameni (si eu am cunoscut doi) care au fost diagnosticati cu cancer (tipuri diferite la fiecare) si carora nu li s-a dat mai mult de 4-5 ani de trait? Ei bine, ei au ales sa nu cedeze in fata unui diagnostic, au hotarat sa-si traiasca la maxim toti acei ani (totusi, fara excese in genul alcoolului, desi fiecare mai bea cate ceva, dar niciunul nu avea cancer la ficat, care e rezervorul de sange al organismului - deci nu e o varianta pt tine :)!), au muncit in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat (chiar si cand faceau chimioterapie!), au trait plimbandu-se si admirand lucrurile frumoase din jurul lor, iar la un moment dat, unul dintre ei si-a dat seama ca el a depasit pragul estimat, de 4-5 ani si s-a dus la medic, unde a ramas uimit de rezultat: nu mai avea cancer! Celalalt a aflat mai devreme, in timpul unor seturi de analize programate: deci, uite cata influenta are psihicul asupra fizicului! Si nu sunt singurele cazuri de acest gen! Asadar, nu inceta sa speri si sa cauti solutii, cerand ajutorul celorlalti! Inconjoara-te de oameni pozitivi, schimba-ti modul de viata si poate vei reusi sa repornesti motorul tau intern, resursele proprii de autovindecare! Poate pt unii par vorbe mari, insa ai nevoie de ele, pentru a-ti gasi curajul sa continui sa traiesti, pt ca tu ai cam renuntat in ultima vreme!
Sanatate!
Cauta cu incredere solutii si le vei gasi! Nu o sa-ti garanteze nimeni ca maine esti ca nou, dar macar nu renunti la a spera si a face ceva in sensul unor stari mai bune.
Esti singurul care poate alege cum sa te simti, chiar daca ai avea garantia ca nu mai traiesti decat 10 ore (ceea ce nu e posibil, dar luam un exemplu!): cum ai alege sa traiesti acele 10 ore? Stiai ca sunt oameni (si eu am cunoscut doi) care au fost diagnosticati cu cancer (tipuri diferite la fiecare) si carora nu li s-a dat mai mult de 4-5 ani de trait? Ei bine, ei au ales sa nu cedeze in fata unui diagnostic, au hotarat sa-si traiasca la maxim toti acei ani (totusi, fara excese in genul alcoolului, desi fiecare mai bea cate ceva, dar niciunul nu avea cancer la ficat, care e rezervorul de sange al organismului - deci nu e o varianta pt tine :)!), au muncit in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat (chiar si cand faceau chimioterapie!), au trait plimbandu-se si admirand lucrurile frumoase din jurul lor, iar la un moment dat, unul dintre ei si-a dat seama ca el a depasit pragul estimat, de 4-5 ani si s-a dus la medic, unde a ramas uimit de rezultat: nu mai avea cancer! Celalalt a aflat mai devreme, in timpul unor seturi de analize programate: deci, uite cata influenta are psihicul asupra fizicului! Si nu sunt singurele cazuri de acest gen! Asadar, nu inceta sa speri si sa cauti solutii, cerand ajutorul celorlalti! Inconjoara-te de oameni pozitivi, schimba-ti modul de viata si poate vei reusi sa repornesti motorul tau intern, resursele proprii de autovindecare! Poate pt unii par vorbe mari, insa ai nevoie de ele, pentru a-ti gasi curajul sa continui sa traiesti, pt ca tu ai cam renuntat in ultima vreme!
Sanatate!
Doamna Cristina va multumesc foarte mult pentru ca mati incurajat sa nu ma dau batut de aceasta boala si pentru sfaturile care mau incurajat am sa incerc sa fiu mai pozitiv am sa incerc sa inving aceasta boala cu ajutorul familiei care ma incurajeaza in fiecare zi o sa stau cu gindul numai la bine am sa dau niste analizuri si am sa mai primesc un curs de lecuire.Am urmat interferon 3 luni de zile dar nu o auvut niciun efect analizurile tot erau rele.Eu sunt la amele puternic nu sunt slabutz am 75 de kg am pofta de mincare numai ca obosesc repede.Cu alcoolul sa terminat de tutun mam lasat de o dat cum am aflat vestea.Eu intrun timp foarte mult mam staruit avem dorintza de a scapa de aceasta boala cautam diferite metode cu erburi cu pastile cu tot felul de leacuri.Am gasit pe internet un video care arata cum se tae sub limba si tot singelele cel rau ese la iveala am incercat si amu meam atins sistemul nervos.Cum dau analizurile si cum le primesc va anuntz pe dmnv.O zi placuta in continoare multumesc pentru tot.
@lilian: lasa leacurile astea ciudate si apuca-te serios de tratament ca tu ai avut asteptari nerealiste legate de interferon. In 3 luni nu se refacea ficatul la asemenea boala - ai urmat prea putin.
Te-as intreba care a fost motivul pentru care ai scris aici? Inteleg ca ai tot cautat pe internet sa te documentezi despre diverse tratamente, dar sa stii ca nu suferi de o raceala banala, sa mearga aproape orice - vorbim de hepatita C. Pierzi timp pretios cautand unde nu trebuie.
Du-te la medic, fa analize si urmeaza tratamentul atat cat ti se spune. Ai incredere ca e cea mai buna varianta pentru tine in acest moment. Din cate stiu eu, in unele cazuri, se si spitalizeaza, pentru a fi monitorizat si pt a ti se face cat mai multe analize.
Postand aici un link spre un profil, ne dai de inteles ca tu doar vrei sa socializezi - nu-i un lucru rau, dar nu e suficient sa faci doar atat daca vrei sa te insanatosesti. A sta si a plange pe umerii celorlalti ajuta, insa doar la descarcarea emotionala - nu te vindeca de hepatita. Deci nu te opri aici, mergi mai departe, pt ca ai toate informatiile necesare.
Sanatate!
Te-as intreba care a fost motivul pentru care ai scris aici? Inteleg ca ai tot cautat pe internet sa te documentezi despre diverse tratamente, dar sa stii ca nu suferi de o raceala banala, sa mearga aproape orice - vorbim de hepatita C. Pierzi timp pretios cautand unde nu trebuie.
Du-te la medic, fa analize si urmeaza tratamentul atat cat ti se spune. Ai incredere ca e cea mai buna varianta pentru tine in acest moment. Din cate stiu eu, in unele cazuri, se si spitalizeaza, pentru a fi monitorizat si pt a ti se face cat mai multe analize.
Postand aici un link spre un profil, ne dai de inteles ca tu doar vrei sa socializezi - nu-i un lucru rau, dar nu e suficient sa faci doar atat daca vrei sa te insanatosesti. A sta si a plange pe umerii celorlalti ajuta, insa doar la descarcarea emotionala - nu te vindeca de hepatita. Deci nu te opri aici, mergi mai departe, pt ca ai toate informatiile necesare.
Sanatate!
@andreea: sper ca esti bine. N-ai mai intrat pe aici, iar topicul initiat de tine a deviat putin :).
Sanatate!
Sanatate!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 21Anxietate? Nevroza?
- 1probleme pulmonare din cauza anxietatii?
- 8frica persistenta!
- 0artroza cervicala si depresie, anxietate, atacuri de panica
- 5Dureri de stomac si greturi din cauza anxietatii?
- 1Tulburare anxioasa sau..?
- 6Cum sa mai abordezi vorbesti cu femeile din ziua de azi!
- 17atac de panica si anxietate
- 6Anxietate, atacuri de panica - Schimbarea antidepresivului.
- 6Anxietate depersonalizare
- 9Anxietate dimineata
- 5tulburare obsesiv compulsiva sau anxietate?
- 4Anxietate/Despresie
- 11Halucinatii sau probleme cu ochii ?
- 0Nevralgie intercostala de 5 luni ? Atacuri de panica ? sau ceva mai grav ?
- 9Nu stiu ce am
- 2Simptome care nu-mi dau pace
- 5Ajutați-mă! sufăr de anxietate generalizata cu somatizari
- 5Pareri despre anxietate
- 6Anxietatea generalizata
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: