Cipralex dependenta - solutii alternative

Draga pasadi97, e total gresit ce spui, in special cipralexul nu da dependenta, daca citeai mai bine in posturile trecute vedeai ca practic anxioliticile si antidepresivele mascheaza simptomele mai mult si nu trateaza cauza, e ca la tensiune, iei un Tertensiv iti scade tensiunea la normal, a doua zi iti creste iar daca ai pb. cu tensiunea arteriala, dar aia nu inseamna dependenta, cat despre untura de peste nu cred sincer.

Cipralexul nu mi-a creat dependenta
nici nu mi-au revenit starile de dinainte, insa stiou ca la asta a contribuit si terapia

saut. Ajutati-ma si pe mine va rog am atacuri de panica si doctorul mi-a prescris cipralex. Il iau de 4 zile si vreau sa va zic k imi este mult mai rau. Sint ttot felul de efecte adverse si parca sunt si mai panicat. Cnd dispar aceste efecte si cand o sa incep sa ma simt mai bine ?este intrebarea mea k nici nu mai pot sa ies din casa sunt pe alta lume. va multumesc

dupa 2 luni de tratemtn incepi sa te simti mai bine...chiar foarte bine
trebuie rabdare
te ajuta mult daca poti merge la un psihanalist
daca nu, vorbeste cu persoane in care ai incredere...

tot la inceputul verii am avut si eu atacurile de panica
am luat atunci si suplimente cu calciu..caci scade din cauza atacurilor de panica
omega 3 ajuta creierul, bananele, caisele, lapte cu miere inainte de culcare, passiflora homeopate pentru insomnii, sedivitax (naturale) pastile sau ceai pentru anxietate, sau sedatif PC, multe dusuri pe zi, apa face minuni, eu facem in casa pilates...poti face ceva dupa casete video (iti distrag atentia sa nu te mai gandesti la tine)
offfffffffffff
emotiile sunt de vina pentru atacul de panica
unele prea puternice, pe care in mod constinet nu le putem controla...de aceea un specialist te poate ajuta

Buna Andrei, la mine efectele adverse s-au facut simtite dupa 2 saptamani de cand am inceput tratamentul si au durat cam 3 saptamani, dar ca sa nu le resimti la intensitate mare poti lua bromazepan sau ceva benzodiazepine, dar nu mai mult de 3 saptamani si chiar te simti mai bine cu ceva pe langa Cipralex, eu sincer am suportat, dar e groaznic sincer, e cea mai oribila stare pe care o poate avea un om.Succes si nu te speria, e normal sa fie asa de la Cipralex in prima faza.

multumesc pt ajutor si inca ceva imi provoaca disfunctii sexuale mari nu pot ajunge la orgasm nici in ruptul capului. Daca va trebui sa iau antidepresive 2 ani de ex problemele sexulae vor fi pe tot parcursul tratamentului?si chiari si dupa vor fi urmari?

Pai antidepresivele si anxioliticele au ca rezultat scaderea libidoului, sincer cred ca nu e atat de important acest aspect, ci mai degraba sanatatea, dupa incetarea tratamentului nu ar avea de ce sa continue starea, doar daca resimti efectele depresiei apoi clar ca nu-ti arde de nimic :P

buna as vrea sa cer un sfat astazi e a 3 zi de cand iau cipralex..si doza care o luam era 5 mg pe zi..si astazi din greseala am luat 10 mg in loc de 5 mg..pot sa patesc ceva ca ma i-a niste ametelii puternice...nu-si mai poate face efectu tratamentul???ca treb sal iau timp de o luna

Nu se intampla nimic daca ai luat doza dubla, se incepe cu doze mici sa se obisnuiasca organismul si sa nu se resimta efectele adverse puternic, doza asta care o iei se ia cam pana la 2-3 saptamani dupa care iei o pastila si apoi 2 daca e necesar, treptat.Tratamentul va dura intre 8 si 16 luni, chiar si 24 de luni, adica 2 ani.Depinde de la caz la caz.

Pentru ca am trecut si eu prin acest calvar si imi amintesc cum am rascolit tot internetul in cautarea unei solutii, ma simt dator sa relatez urmatoarele:
Am suferit de atacuri de panica si anxietate generalizata severa. Nu am fost chiar agorafob dar eram terminat, nici cea mai mica treaba nu vroiam sa o fac pentru ca imi era frica. Faceam atacuri de panica de cateva ori pe zi, aveam probleme in viata personala, ma certasem cu toata lumea, imi faceam griji...eram superdepresiv. Am incercat cam toate prostiile ce le-am gasit pe internet si nu a functionat nimic in afara de psihoterapie. Va spun sincer, din experienta mea, aceasta tulburare nici nu merita sa fie considerata boala. E pur si simplu o problema de gandire, care nu se "vindeca" ci pur si simplu se "trece peste ea". Dupa cateva sedinte de psihoterapie eram deja alt om. Acum, dupa 3 luni pot sa spun ca nu mai am nimic, niciun gand anxios, nicio fobie...nimic. Am din nou incredere in mine si sunt un om ca oricare altul. Va sfatuiesc sa nu recurgeti la tratament medicamentos pentru ca aduce cu sine alte probleme. Voi singuri sunteti cel care trebuie sa lupte cu aceast inconvenient, si tot voi puteti sa o invingeti si sa radeti apoi de ea. Poate ca unii dintre voi nu vor putea sa ma creada, sau nu vor vrea, insa ca sa va lamuriti, puteti sa imi cititi mesajele anterioare de pe forum, referitoare la aceasta problema.
Daca cineva ar vrea sa discute cu mine pe aceasta tema ma poate contacta pe messenger la id-ul cristy_ics. Asa am gasit eu ajutor asa ca ma simt oarecum dator sa il ofer si eu mai departe.
Toate cele bune si nu uitati, totul este in capul vostru si niciun medicament din lume nu va poate schimba gandirea!!!

Buna Cristian, ce tip de psihoterapie ai facut si cate sedinte? Daca poti spune-ne din ce oras esti in caz ca e cineva din orasul tau si e interesat sa-i indici psihoterapeutul tau, conteaza mult, nu toti sunt la fel de buni, deci e important si cine e psihoterapeutul.Inca ceva, vreau sa intreb si eu la randul meu daca exista vreo persoana careia pe parcursul tratam. i-a amortit mana stanga din senin, mie mi se intampla sa-mi amorteasca piciorul drept, dar cred ca e dela scaunul meu de birou, insa mi s-a intamplat si din senin cu mana stanga dar nu tare, insa piciorul de la laba piciorului pana la genunchi, voi ce credeti ca ar fi sau in caz ca v-ati batut de pb asta, chiar as vrea cateva pareri daca sunteti amabili.Cam de 4 luni patesc asa, dar faza e ca de multe ori ma ia stand pe scaun amorteala mai ales la piciorul drept, ar putea fi circulatia proasta sau o pb. neurologica?Medicul psihiatru mi-a zis ca poate fi si un simptom al afectiunii neuro-vegetative dar si ceva neurologic si daca persista sa fac un RMN, insa e 400 lei si momentan nu-mi permit mai ales ca depind financiar de parinti, din pacate sunt dezamagita pt. ca am fost la interviuri de angajare si inca sunt in asteptare deci pana nu am un loc stabil de munca nu imi permit ca platesc un RMN

Buna,

Parerea mea e ca atunci cand boala sau manfestarile sunr foarte puternice nu mai are efect psihoterapia.
Si asta o spun din experienta proprie.

Dragos, fiecare cu parerea lui. Dar o repet, nu e o boala, iar manifestarile fizice care apar sunt stimulate si de factori de gen lipsa unor vitamine si alte elemente din organism. Odata ce aceste lipsuri sunt eliminate, dispare cauza fizica a atacurilor de panica. Atunci intervine psihoterapia. Chestia e ca ducem o viata extrem de stresanta(chiar daca uneori nu ne dam seama - cazul meu) si in plus alimentatia nu e cum ar trebui sa fie. Asa apar anumite dezechilibre si poate sa apara aceasta problema. Parerea mea, nu vorbim de o boala ci de ceva extrem de simplu si usor de trecut peste, cu indrumarea necesara. Medicamentele cum ar fi Cipralex sau Xanax sau alte prostii pe care nu le stiu nu fac decat sa mascheze problema, inlaturand o parte din simptome. Dar ea ramane acolo. Ori tu vrei sa scapi de cauza, nu de manifestari! E ca si cand te-ai da cu parfum cand esti nespalat!

Cristian ti-am adresat cateva intrebari intr-un post mai sus, as vrea sa si primesc raspunsurile cand ai timp si dispozotie, ti-as fi extrem de recunoscatoate.Am observat ca nimeni nu mi-a raspuns la faza cu amortelile, poate sse afirma torusi cineva sa ma "ajute" cu un raspuns si pe mine.Va multumesc!

Daianna,

Eu zic sa nu iti faci probleme pt ca se intampla sa amorteasca si bratele si picioarele pe baza neuro-vegetativa. Mai poate fi de la coloana, rinichi etc. Dar si eu am patit in anumite perioade de timp mai stresante si pe tratament sa imi amorteasca mai ales bratul stang.

Daianna, ai mesaj privat!

Cristian89

Sa inteleg ca psihoterapia care ai facut-o nu poate fi spusa si altora?

Bineinteles ca poate fi spusa insa nu stiu cum sa o denumesc. Am facut prin telefon cu un domn al carui nume am vazut ca s-a tot vehiculat pe forumurile de genu. Eu am fost mai putin sceptic ca altii si am avut incredere in el si uite ca bine am facut.
In cadrul sedintelor am vorbit despre ce inseamna atacul de panica, cauze fizice si psihice, cum sa-l evit, dupa care am analizat toate gandurile negative. Nu am facut cu el investigatii si sunt ferm convins ca nici nu era nevoie. Cred ca aceasta forma de terapie e cognitiv-comportamentala dar nu sunt specialist si nu pot sa atribui denumiri fara sa fiu in cunostinta de cauza.
Motivul pentru care n-am sarit sa ofer foarte multe informatii a fost ca sa nu se considere ca fac doar reclama, asa cum am vazut pe alte forumuri ca au fost acuzati unii care scriau cam ce scriu si eu. Eu sunt extraordinar de fericit ca am scapat, am timp liber momentan si sper ca pot sa-i ajut si pe altii cu informatii macar.

Toate cele bune!

E vorba de Florin Urda oameni buni, am incercat si eu sa fac sedinte prin microfon de la calc. personal, sau pe skype se poate, am facut 5 sau 6 sedinte a cate 40 minute maximum 45 de 2ori pe sapt. dar eu eram pe la inceput atunci si sub tratament, mie mi-a prescris sa iau cam 10 pastile pe zi gen calciu, mg, zinc, seleniu, unele doar un sfert, la altele jum. de pastila si b-uri, deci cu alea sa merg toata viata, evident ca nu mi-a convenit, cat despre forma lui de terapie e psihanalist deci practica psihanaliza, poate include si tehnici cognitiv-comportamentale.Cate sedinte ai facut si daca tu luai ceva anxiolitice pe per. sedintelor cu el?

Bineinteles ca poate fi spusa insa nu stiu cum sa o denumesc. Am facut prin telefon cu un domn al carui nume am vazut ca s-a tot vehiculat pe forumurile de genu. Eu am fost mai putin sceptic ca altii si am avut incredere in el si uite ca bine am facut.
In cadrul sedintelor am vorbit despre ce inseamna atacul de panica, cauze fizice si psihice, cum sa-l evit, dupa care am analizat toate gandurile negative. Nu am facut cu el investigatii si sunt ferm convins ca nici nu era nevoie. Cred ca aceasta forma de terapie e cognitiv-comportamentala dar nu sunt specialist si nu pot sa atribui denumiri fara sa fiu in cunostinta de cauza.
Motivul pentru care n-am sarit sa ofer foarte multe informatii a fost ca sa nu se considere ca fac doar reclama, asa cum am vazut pe alte forumuri ca au fost acuzati unii care scriau cam ce scriu si eu. Eu sunt extraordinar de fericit ca am scapat, am timp liber momentan si sper ca pot sa-i ajut si pe altii cu informatii macar.

Toate cele bune!

scuze pt dublu post. Da, despre el e vorba. Luam vitamine (A, B, C, E), Calciu si inca niste chestii. Ele au rolul de a indeparta cauza fizica, astfel incat sa nu mai existe simptome care sa te sperie si sa dai din nou in starea aceea. Am facut exact 12 sedinte, una pe saptamana. A fost foarte implicat, foarte serios, am avut ocazia sa vorbesc cu el si despre alte probleme care ma macinau. Si uite ca am ajuns acum sa pot sa zic ceea ce zic. Ma repet, nu vroiam sa para ca ii fac reclama, ci mai degraba faceam antireclama tratamentelor cu Cipralex. Am luat si eu pt cateva zile, si, desi simptomele imi erau ameliorate, efectele secundare ale medicamentului mi se pareau insuportabile. Ma simteam o leguma, eram adormit mai tot timpul, aveam gandirea incetosata si multe altele. El a fost cel care m-a "certat" sa zic asa pentru ca am ales tratamentul, la insistentele lui am renuntat la el. Nu a spus nimeni ca trebuie luate acele vitamine toata viata, poate ai inteles gresit. Eu momentan nu le mai iau. Si chiar si in timp ce faceam sedintele cu el, am avut o perioada in care am ramas fara bani si nu mi-am permis sa-mi cumpar altele. Si cu toate astea sunt bine. Si nu, nu luam anxiolitice. Tot ce am luat medicament sa zic asa, a fost o jumatate de Aspacardin pe zi, care avea rolul sa imi mentina stabil ritmul cardiac.

Buna tuturor! Si eu am facut tratament cu CIPRALEX

Buna tuturor! Si eu am facut tratament cu CIPRALEX timp de 2 ani pt atacuri de panica, dupa care am intrerupt pt ca m-am simtit foarte bine. Primele 3 saptamani de tratament au fost groaznice din cauza efectelor cipralexului dar am asociat xanax si rivotril dupa care efectele au diminuat...Abia dupa 3 luni am inceput sa ma simt mai bine dar am continuat sa iau timp de 2 ani.Dupa acesti 2 ani, am intrerupt tratamentul la recomandarea medicului dar si pt ca vroiam sa fac un bebe.timp de un an de zile m-am simtit perfect fara tratament insa, acum de o luna de zile simtomele au revenit si am reluat cipralexul...Am facut atunci si psihoterapie si m-a ajutat...am de gand sa fac si acum.Ma intreb insa, o sa scap vreodata de aceste atacuri? si ce a stat la baza producerii lor? Cati ani va trebui sa mai iau tratament ca sa scap? Un lucru stiu sigur, speranta mi-e doar in Dumnezeu! As scrie mai multe dar regulamentul forumului nu-mi permite comentarii cu tenta religioasa! Multa sanatate tuturor!

Buna tuturor, eu iau deja de 9 luni Cipralex cate 2 pastile pe zi, insa ieri ca prin mirare mi-au aparut simptome care le aveam in urma cu un an jumate cand am inceput cu Paroxetina.Am avut stare crescuta de oboseala, imi venea doar sa dorm, ma durea nasul, septul si imi amortea mana stanga putin, am ametit, dar in urma cu 4 zile am suferit o sperietura oarecum nu putrnica, dar ma gandesc ca poate fi de la asta si totusi e ciudat ca doar iau cipralex de 9 luni si pana acum nu am avut decat putine ameteli, amorteli etc, dar ieri totusi si stare de oboseala si ameteli si amorteala in mana stanga si durere de cap si de sept.A mai patit cineva asa dupa atatea luni de tratament?

Buna ziua! Ma numesc Violeta si pentru ca am intrat pe forum si v-am citit mesajele am decis sa va scriu experienta mea... Sunt 6 ani de cand am inceput sa am probleme neuro vegetative. O depresie cu anxietate anticipativa, atacuri de panica, agorafobie, insomnie si tot ce rezulta de aici. Am stat cinci luni prin spitale si mi-am gasit rezolvarea la SMC la doctorul VASILE DANIEL seful Clinicii de Diagnostic si Tratament al Depresiei. Acum iau CIPRALEX si seara o jumatate de MIRZATEN. ma simt bine, dar pana sa ajung aici am trecut prin multe alte tratamente. Foarte bine m-am simtit si cu EFECTIN insa a trebuit sa schimb tratamentul pentru ca am fost nevoita sa fac chimioterapie fiind descoperita si cu un adenocarcinom ovarian stadiul 1. ( In legatura cu cancerul, am convingerea ca se datoreaza spaimelor prin care am trecut fiind agorafoba cand 24 din 24 de ore eram ca un arc gata sa explodeze cu adrenalina eliberata la maximum)
Nu va temeti de tratamente si nici nu le intrerupeti daca va simtiti bine cu ele pentru ca efectele adverse trec. Cu timpul va obisnuiti si totul intra in normal incet, incet..

PENTRU VIOLETA! Buna Violeta, spune-mi te rog de cat timp iei cipralex si ce doza? si ce efecte adverse ai avut sau ai...? Multumesc!

Pentru Cristian89: Ai transmis prin mesajul tau foarte multa incredere si optimism.sunt perfect de acord cu tine ca ceea ce simtim nu este o boala, totul este in capul nostru..gandurile ne ucid..si daca reusim sa ne eliberam de aceste ganduri nocive totul e ok...insa in acele momente avem nevoie de ajutor, fie doar de psihoterapie, fie de medicamente...fie metode alternative sau spirituale...depinde cum functioneaza pentru fiecare dar si capacitatea noastra de a infrunta acele stari! Trebuie sa ne spunem: " Nu sunt bolnav!!! E un dezechilibru in organismul meu care trece! Este foarte important sa nu ne speriem cand simtim acele stari...eu de ex cand simt ca imi vine acel rau, imi relaxez corpul si-mi zic: "nu mi se poate intampla nimic!" Fiti optimisti si intariti-va sufletul, hraniti-l mereu cu tot ce este frumos in viata, bucurati-va, zambiti, fi-ti buni.. in primul rand in suflet suntem raniti cand ajungem sa avem aceste simtome...simtitm si fizic dar e mult mai rau cand simtim in suflet..O zi buna!

Buna,

alissoo9, si eu sunt in principiu de acord cu cele spuse mai sus dar creierul este un organ ca toate celelalte, binenteles mult mai complex si despre care inca nu se stie totul.
Asadar si el se poate imbolnavi.Pot fi gandurile noastre, sau sensibilitatea noastra ori genele care le purtam.
Eu zic ca toate combinate incep sa afecteze creierul incet, incet.Sunt tot felul de procese chimice, printre care si secretia de serotonina de care lipsa suferim noi.Apropo si eu iau cipralex de cativa ani cu pauze de cateva luni intre "cure".
Ideea e dupa mine ca nu trece de la sine, doar cu tratament asa cum ai spus mai sus.
Momentele in care ne simtim rau, daca sunt rare, atunci poti sa treci peste ele cu autosugestie dar cand sunt permanente atunci.cipralex.

O zi buna.

ALISS 009
Eu iau Ci[pralex de vreo 3 ani. Initial am luat una dimineata si una la pranz, iar seara luam 1 Efectin de 0, 75. Cand am inceput chimioterapia, doctorul mi-a spus ca Efectinul nu mai poate fi continuat si mi-a recomandat o jumatate de mirzaten ( remeron) seara. Acum aproximativ o luna, am decis singura sa reduc Cipralex-ul si am renuntat la pastila de la pranz. Pot spune ca ma simt bine. Am mai incercat sa reduc si in maxim 2 saptamani apareau starile de neliniste, transpiratii, ameteli si bineinteles frica, emotiile alea paralizante. Acum nu au mai aparut dar sunt pregatita. Daca reduci si nu te simti bine, revi la doza initiala pentru ca nu esti inca pregatita.
Ce pot sa va mai spun? Este greu. de 6 ani lupt cu starile astea... eu am gasit o solutie care m-a ajutat foarte mult. Cand plec singura si imi aduc aminte : " Acum ma tem, imediat o sa cad, o sa mor, o sa...o sa.o sa..." incep si spun rugaciunea inimii. O spun de atatea ori incat ajung acasa spunand-o, apoi ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija mea. Si la fel de mult, m-a ajutat o vecina care fiind foarte bolnava pleca mereu singura de acasa cu masina. Cand am intrebat-o daca nu se teme sa plece singura, femeia mi-a spus " Dar eu nu sunt niciodata singura pentru ca Dumenzeu este cu mine si stie el ce are de facut! " Frumos nu? Atunci noi de ce sa ne temem? Ce ni se poate intampla mai rau decat nis-a intamplat deja? Nu avem nimic de pierdut daca incercam, stand in casa si asteptand sa ne fie rau pentru ca apoi sa ne plangem de mila este mult mai greu decat sa murim si totul sa se termine. Deci fruntea sus, luati-l pe Dumnezeu cu voi si porniti la drum! Veti vedea ca veti deveni mult mai curajoase decat inainte si asta pentru ca acum stiti ce se intampla cu voi, stiti ca nu este foarte grav si stiti ca puteti invinge. pana la urma este o frica si nimic mai mult pentru ca nu are o cauza reala ci inventata de noi. Va sarut pe toti !