casnicie esuata

buna ziua..o sa intru direct in subiect...si anume casnicia mea..suntem casatoriti de un an, impreuna suntem de 5 ani, avem o fetita de aproape 2 ani pe care o iubesc mai mult ca pe orice si oricine pe lume...spun k o iubesc pt k nu stiu daca si sotul meu are aceleasi sentimente...sa revin asupra casniciei..primii 3 ani au fost foarte frumosi, apoi am ramas insarcinata, am pastrat copilul, la momentul acela fiind amandoi de acord..iar inca din perioada sarcinii s-au schimbat muulte...el a devenit sa zic incet incet paranoic...k nu are bani..k vrea sa se distreze..si multe altele...a intrat intr-un cerc vicios cu gasca lui...mi a fost greu la inceput..am pus totul pe seama schimbarilor din viata noastra, aparand un copil.dar ca sa ajung in prezent si sa ma fac inteleasa...nu ne mai intelegem absolut deloc..parca e nebun..are impresia k toata lumea are ceva cu el, vine acasa nervos si isi varsa nervii pe mine, nu i convine familia mea(noi stam cu ai mei) si eu sunt vinovata pt asta...fata il enerveaza si tipa la ea din nimik...am ajuns sa l las sa vb practic singur, pt k dak incerc sa zic ceva ma face proasta, nu am drept sa vb k oricum nu am dreptate..a ajuns chiar sa foloseasca violenta fizica, de cea verbala m am saturat deja de mult, nu exista injuratura si jignire de care sa nu fi auzit.sunt pur si simplu satula de aceasta relatie asa cum e ea akum...l am iubit la inceput, akm nici nu mai stiu dak simt ceva pt el, doar ura atunci knd e violent si nebun...si lucru asta cu nervii lui se cam intampla des in ultima perioada.as vrea sa se termine, n-as vrea...sunt o fata care am zis tot timpul k nu as mai accepta o palma din aprtea lui..dumnezeu parca ma tine tot langa el...zice k vrea sa plece la taicasu aks, dar no face...insa parca e din ce in ce mai rau alaturi de el...sa nu mai zic k nu mai stiu cum e sa merg cu el pe strada macar..da sa mai iesim undeva impr...cand e liber iese cu gasca lui si vine seara tarziu..nici nu prea comunicam k eu'sunt proasta si nu are ce sa discute cu mine'...eu am 23 de ani el are 25.asa imi doresc sa mi cresc fata singura si sa fiu linistita, k el mi provoaca numai stres...stiu k imi veti spune sa l las, sa nu mai accept rautatile lui...DA, asa as zice si eu altei persoane dak ar fii in aceeasi situatie...dar nu stiu pur si simplu cum sa scap din acest stres...ma simt libera doar cand sunt la munca sau knd el nu e aks..deci ceva se intampla...cand e el aks nu sunt eu..nu ma regasesc, inainte eram foarte comunicativa si deschisa la orice..akm.nu sunt eu.numai el are nevoie de bani, k e tanar si vrea sa se distreze, iar ultima vorba spusa de el este k eu si fata noastra suntem cea mai mare greseala a vietii lui..deci ce sa mai spun..as vrea sa adorm si cand ma trezesc sa dispara din viata mea..k nu cred k mai avem vreo sansa..in stilul asta sigur NU.un sfat mi ar prinde foarte bine..am scris aici mai mult pt a ma confesa...MULTUMESC:d

nu era asa inainte am avut 3 ani minunati in care ne am plimbat, ne am iubit ca orice tineri.am realizat insa k intradevar k nu e pregatit sa fie tata.nici eu poate nu eram, dar am invatat care imi sunt prioritatile...el nu-si asuma responsabilitatile de tata, vrea sa fie liber sa faca ce vrea...desi, chiar si asa face oricum ce vrea...dar se pare k noi ii suntem un ac in coaste...si asta il scoate din sarite...

Baiatul asta nu te-a iubit deloc cred, a fost doar ceva sexual sau ceva comod pt. el si de indata ce au aparut responsabilitatile si datoriile si timpul inc are trebuie sa-si arate iubirea si rabdarea si-a dat arama pe fata si a trecut
la gasca in loc sa ramana cu tine. Nu ai nici o sansa sa-l readuci pe drumul normal !
La un astfel de om ii trebuie lectii mai dure ale vietii.
Cred ca cel mai bine este sa scapi cat mai repede de el caci iti va distruge sanatatea - daca nu a facut-o deja - si iti afecteaza deja si copilul atat prin ce aude si vede copilul cat si prin faptul ca tu esti nefericita, lucrul pe care orice copil il simte.
Un astfel de "tata" produce traume in copiii si aceste traume nu se mai vindeca usor si vor ramane toata viata. Nu este bine sa ai un asemenea specimen intr-io casa cu copii mici.
Nu mai sta pe ganduri si da divort imediat si scoate-l din casa. Nu merita adjectivul de "tata" si timp destul i-ai dat si ai avut destula rabdare. Numai iubirea este baza unei casatorii in numele lui Dumnezeu si o casatorie unde lipseste nu are rost si nici nu va avea durata. Dovada o ai deja.

nu avem posibilitatea sa stam singuri...probl lui au aparut de fapt knd, cu o sapt inainte sa nasc mama lui a plecat de akasa..au vandut apartamentul si au divortat..iar toti ai lui au pus asta in carca lui ca sa zic asa, e mult de pov...asa k el e frustrat din cauza asta..zie tot timpul k e singur k nu are la cine sa apeleze daca are nevoie de ceva..are asteptari din partea altora..dar el nu face nimik in privinta asta...noi am locuit cu socrul meu..in comuna pantelimon...ne era bine cat de cat, si akolo avea toanele lui..dar ne am mutat la mama ca are cine sa sta cu fata cat suntem noi la serviciu...nu prea e binedispus ca sa stau de vb cu el..nici nu prea sta la discutii cu mine, daca incep sa zic ceva, zice k il enervez, ca nu are chef de discutii...si in scurt timp face ce face si pleaca afara...timp i-am dat destul avand in vedere k situatia e astfel de 2 ani deja...si cred k i am aratat k il inteleg de atatea ori..de cate ori vine nervos acasa si nu caut cearta, nu caut discutii ci il las sa se linisteasca si ii suport jignirile si chiar bataile lui date la nervi.nu vrea sa inteleaga nimik, numai el are dreptate in toate, chiar daca nu e asa de multe ori..si nici nu accepta adevarul de la mine..eu n am dreptate niciodata si eu nu stiu nimik...k sunt proasta.asa cum zice el...am renuntat sa i mai arat k nu sunt chiar asa cum crede el.am si eu vise, aspiratii..dar stand langa el..nu voi reusi niciodata sa mi indeplinesc visele...

Pune-i cutitul in oase: daca cu iubirea si rabdarea nu merge isi spui asa: daca ma mai jignesti si bati inca o singura data iti poti face bagajele si te duci unde poti si vrei.
Tatal tau nu mai este ? Nu ai frati, vecini, prieteni ? Ca sa-i spuna unul din ei asta lui. Caci cu tine s-a obisnuit deja si nu cred ca te crede.

mimulus..am impresia k ma cunosti.am ajuns si eu la concluzia k nu m a iubit nicodata..noi ne cunoastem de mici, am fost prieteni inainte...ba chiar am locuit in acelasi bloc...si am aparut in viata lui ca iubita dupa o relatie tumultoasa a lui din liceu...de unde a ramas cu sechele cred.sanatoasa multumesc lui dumnezeu sunt..cand sunt suparata ma gandesc la fata mea..o pun pe primul plan si reusesc sa trec peste toate..poate din cauza asta am stat atata timp si am suportat atatea..nu ca sa aiba fata tata...k pot sa o cresc singura ca asta fac practic...si din cauza k eu trec cu vederea multe..o las asa sa treaca.iar fata, da, simte tot, ca drept dovada nici nu e apropiata foarte tare de el..pt ca nu petrece timp cu ea...sta cu ea pana la 2 cand ies eu de la munca..si asta cand e liber...

cand avea fata mea 2 luni a avut o cearta mare cu ai mei.si ne am mutat cu tatal lui...akm am revenit la ai mei...care ne au primit mai mult pt nepoata lor...iar akm a inceput sa nu i mai suporte iar pe ai mei..din diferite motive ale lui.se trezeste dimineata din somn..si il apuca discutiile si nervii din senin..si ii injura pe ai mei..face ca toate alea...e NEBUN!!!!!!! iar ai mei nu au zis nimik pana akm de dragul meu..dar ei aud totul...iar mama mai are putin si rabufneste...dar cred k ma lasa pe mine sa pun de data asta piciorul in prag..k nu cumvaa mai apoi sa dau vina pe ei pt nenorocul meu...

Ai tai sufera cu siguranta din cauza lui... e bine pt. o femeie sa aiba rabdare si sa incerce totul pt. a salva casnicia, insa
in situatii unde aceste lucru e imposibil si din partea celuilalt nu se incearca nimic, ba chiar dimpotriva : bataie si injuraturi permanente nici Dumnezeu nu cere nimic. Da, cei care sar intr-o relatie noua dupa o dezamagire nu o fac din iubire ci din dragoste de sine si mila pt. ei insusi.

mi-a placut de cand eram mica de el...era un baiat cu care aveai ce vorbi, nu te plictiseai alaturi de el...inca din liceu, cand era cu cealalta fata, cu care el era in clasa, vroiam neaparat sa fiu cu el, pt k imi placea totul la el..pt mine nu avea nici un defect...apoi cand am reusit sa fim impreuna, la fel, totul era perfect...ne plimbam, stateam de vb, ma invata multe lucruri...akm scriind aceste lucruri imi aduc aminte de clipele frum...dar din pacate acestea sunt umbrite de prezent...el s- a schimbat odata cu cea mai mare schimbare din viata noastra..copilul...din punctul asta de vdr e imatur...tot timpul zice k a facut cea mai mare greaseala a vietii lui..k a vrut sa fim impreuna si mai ales sa facem un copil...pe fata cred k o iubeste, mai ales k ii seamana leit..e bucatica rupta.dar atunci cand rosteste acele cuvinte, k ne regreta, ma gandesc k nici pe ea nu o iubeste de fapt...

buna ziua,
1. te citez: "el s- a schimbat odata cu cea mai mare schimbare din viata noastra..copilul..."
raspuns:NU, nu de atunci s-a schimbat, si sigur in gandul tau imi vei da dreptate..s-a schimbat de cad v-ati mutat la ai tai?!
2. DE CE? nu ai ramas la tatal lui (cum SIGUR si-a dorit)?.pt a avea CINE sta cu fiica ta?.ok
raspuns: impacai SI capra SI varza daca, ramaneai cu el la tatal lui-ASA- cum isi doreste sigur,
iar pe fetita o lasai la ai tai si o vizitati voi cand puteati sau o luati zilnic (eu, ASA, am procedat;)
3, revin.

buna maria... 1- la ai mei am stat initial cu el cu 2 ani inainte sa raman insarcinata...pe timpul sarcinii la fel, el deja incepuse sa nu i mai convina nimik...dupa ce s-a nascut fata la 2 luni a avut o cearta mare cu mama si am plecat la taicasu..care statea la 2 scari dif in acelasi bloc...deci din febr pana in august am stat cu socru...a vandut apartamentul si am plecat cu socru la casa in com pantelimon, noi fiind din buc..
2.sotului nu i convenea akolo k erA departe de serviciu, de gasca etc.asa am ajuns inapoi la mama.si am ramas aici de 3 luni, fiindca mi am gasit de munca, eu mai avand 3 luni de indemnizatie, am hotarat impr cu el sa muncesc si eu de akm.

deci..ca sa concluzionez intr un fel...el sta cu mine akm fiindca sta si el in bucuresti, aproape de gasca sa si de serviciu...

daca ai sa mai stai mult cu acest om ai sa iti dai seama mai tarziu ca ai irosit cei mai frumosi ani din viata ta langa el...ani pe care ii poti petrece fericita si linistita alaturi de fetita ta.el nu se schimba asculta la mine din ce imi spui cam asa era si tatal meu in tinerete binenteles ca mama nu a divortata pe seama sa cresca copii cu un tata dar sincer am vazut destule de cand sunt mik si a-si fi preferat sa fi avut mama taria si sa fi divortat atunci cand era momentul...acum sunt ca soarecele si pisica.esti atat de tanara si ink naiva ar trebui la varsta ta sa fii plina de viata cu un zambet mereu pe buze si cu ambitia de a te realiza mai mult pe viitor.nu te gandi niciodata la trecut sau viitor pentru ca ai sa pierzi prezentul si dupa cum vezi prezentul tau nu e unul fericit...doar tu poti schimba asta.ai incredere in tine ca poti mai mult si vrei mai mult.nu te multumi cu putin.

multumesc pt cuv frumoase..un sfat intradevar bun si de urmat...la fiecare cearta cu sotul ma gandesc ca imi doresc ceva mai bun pt mine..sa fiu iubita si respectata imi doresc cel mai mult...dar atunci cand suntem in relatii bunicele, mai rare in ultimul timp.parca dumnezeu ma face sa uit de rele.trebuie sa mi limpezesc cumva mintea si sufletul.vreau sa fiu fericita!!!!!

buna seara,
scz.ma grabeam si-am revenit!
Eu, TOT pe relatia f apropiata a ta cu parintii tai, e ceeace NU-I convenea lui - INCA de la inceput.
CARE au fost motivele de s-a certat mama ta cu el?!?
(eu NU as face asa ceva, indiferent de ce ar zice nora sau ginerele).
...ma gandesc ca a fost ceva GRAV?!?
DE CE? a vandut socrul ap?...
scz draga mea DAR,
sunt cateva lucruri care- NU "se leaga"
mai vb.
cele bune,

e mult prea mult de povestit...dar crede-ma ca se leaga toate.problema e in capul lui...

buna ziua din nou.casnicia mea a ajuns intr un punct aproape de final..adik..am ajuns la discutii aprinse cu sotul si cu parintii mei, care au surprins o scena de violenta intre mine si sotul meu...si asa a inceput scandalul...sotul vrea sa plece..mama si tata vor ca el sa nu mai stea cu noi...sunt asa debusolata incat nu stiu nici cum ma cheama...imi doresc sa se indrepte situatia, nu vreau sa mi pierd familia...singura solutie akm ar fi ca sa ne intoarcem la socrul meu aks...dar ar insemna sa facem niste schimbari...eu sa nu mai lucrez, pt k nu voi mai avea cu cine sa las fata pana ies de la munca...nu stiu...astept seara sa vad dak ajungem la un acord cu toti..si sa vedem incotro va ajunge relatia noastra...

ca sa intelegeti care sunt motivele certurilor noastre va spun ca sotului meu nu i convine ca dam bani la intretinere si utilitati mamei mele, k luam mancare si mananca si ei, desi ei nu cumpara..si mai ales faptul ca tatal meu nu lucreaza si sta acasa si mananca si cere tigari...are drep;tate intr un fel...sotul meu ar vrea ca tot salariul lui sa l cheltuiasca singur...dar sa aiba mancare de la mama...cam asa sta treaba pe scurt..iar fiindca el nu le poate spune lor oful lui, oalele se sparg in capul meu...si cum zice el.platesc eu pt parintii mei...care nu au o situatie financiara buna..adik pana sa venim noi la ei, dak aveau ce sa manance intr o zi mancau, daca nu, nu...pe cand parintii sotului aveau o situatie buna pana sa divorteze, si el akm traieste din amintiri..cum il intretineau ai lui, si nu e constient ca tre sa se intretina singur akm..

oameni buni, sotul meu o ia razna cand ramane fara bani..se plange k nu si a luat de incaltat si de imbracat pt iarna, dar cand are bani ii cheltuie pe alte prostii pe afara cu baietii...iar cand nu are, parca innebuneste si nu stie cum sa faca rost de bani...eu nu mai stiu ce sa ma fac cu el..iar dak ii zic k ar trebui sa fie chibzuit cu banii sau macar sa stie ce sa faca concret cu ei..zice k ii reprsez, k ma iau de el...ori sunt eu nebuna k mai stau cu el, ori sunt proasta k nu pun naibii odata punct!!! ziceti voi care din 2!!!

BUNA!
e greu sa inchei o relatie unde este si un copil la mijloc dar nu e imposibil...chiar daca ai tai nu au o situatie asa de buna te-ar ajuta cu fetita iar tu ai putea sa lucrezi linistita.nu e viata daca nu esti respectata nu are rost sa mai irosesti atatia ani aiurea o sa iti para rau mai tarziu el daca te-a lovit si te injura nu o sa se schimbe o sa isi gaseasca alta si o sa te lase mai devreme sau mai tarziu... stiu sigur ca esti puternica si nu o sa permiti sa fii tratata asa mai ales pentru fiica ta care daca o creasca in mediul asta violent o sa sufere si o sa ramana cu traume pe viata!iar faza ca e nervos cand nu are bani..sa isi dea cu capul de pereti sa mearga sa lucreze sau sa mai rareasca cu gasca(economie) !imi pare rau dar eu nu iti pot spune sa incerci sa repari ceva odata ce un om te loveste nu merita iubirea ta!!bafta

amailia iti multumesc pt raspuns...in fiecare zi ma gandesc cum o fii fara el in viata mea...si daca pun in balanta cu m e cu el si cum e fara el...clar balanta inclina inspre fara el.as fi mult mai linistita..dar inca o data, nu stiu ce ma opreste sa fac pasul asta...pur si simplu nu mi explic..eu sunt o fire calma de fel..las multe de la mine doar ca sa nu fac discutii...insa am remarcat k deja mi se cam umple paharul si curand voi da pe dinafara si voi face pasul cel mare spre despartire...sa se duca la taicasu sa ne lase cu ifosele si nervii sai...

eu sunt sigura ca tu deja ai hotarat doar astepti momentul potrivit!!!oricum nu lasa pe nimeni sa te influenteze intotdeauna sa faci ceea ce simti!!bafta si fii puternica pentru ingerasul tau :)

sunt hotarata doar in momentele in care ne certam..atunci cand este putin mai bine..parca traiesc momentul alaturi de el..dar atata.

cunosc sentimentul.cand paharul va fii plin atunci o sa stii exact ce vrei!!!:)

Nu e usor, asta e sigur... dar sa stii ca orice sfarsit e un nou inceput. Eu zic asa... decat o viata, pentru copilul tau, in cearta si scandal zilnic mai bine liniste si dragoste doar intre voi doua. Nu te lasa de servici, asta in primul rand, dar si daca ramai cu ai tai nu-i lasa sa-ti conduca viata. Fii femeie adevarata... o viata ai... nu merita sa stai sa-ti plangi de mila.

eu spun ca cel mai bine e sa isi vada fiecare de drumul lui.e cel mai bine. o palma va genera si a doua palma si a treia samd. e greu sa cresti un copil singura la 23 de ani (eu am 21 si am prieteni care le varsta mea erau tati, si nu multi si au spus ca e foarte foarte greu), dar crede-ma nu are rost sa stai langa un asa om. chiar daca sunt barbat am detestat violenta domestica, si daca el recurge la asa ceva si tu ai partea ta de vina ca te complaci in asemenea situatie. Din moment ce ai familie din punctul meu de vedere cam lasi ceea ce tine de gasca, amici, anturaj si iti vezi linistit de familia ta indiferent ca ai 20-25-30-35 de ani. Eu asa consider ca cel mai bine e sa va despartiti. Plus ca ai o viata si de ce sa nu o traiesti linistita ??? Asteptam vesti de la tine! O seara buna