Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.

Depresia este un dezechilibru hormonal si se trateaza cu antidepresive.
Din pacate antidepresivele reduc cheful de sex char pana la disparitie.
Si la femei si la barbati.
Dupa tratament va reveni la nivelul de dinainte...nu mai mult.
Trebuie sa te impaci cu asta.
Nu forta prea mult sotia, daca are parte de sex mai mult decat cere organismul ei se va inhiba si va percepe sexul ca pe o corvoada.
Incearca personal alte alternative rezonabile...masturbarea compensatorie este cea mai practicata metoda.
La fel si o relatie extraconjugala. Nu uita ca faci un mare bine unei persoane care duce lipsa de activitate sexuala. Nu-ti fa probleme de constiinta. Barbatii au gravat in gene instinctul poligamiei. Si vei trece usor peste latura asa zisa 'morala'. Toate partile vor fi efectiv multumite.
Numai de tine depinde asta.


Arata-i sotiei ca este intr-o stare grava, periculoasa chiar. Si ca un consult si un tratament i-ar face bine, sa fie din nou vesela si iubitoare de viata. Asta mai ales pentru cei doi copii. Stiu ca oamenii depresivi se considera normali.
Ar fi bine ca rudele si prietenii sa vorbeasca cu ea la unison cu tine.
Succes.

Multumesc risk!

Da, sa stiti ca antidepresivele reduc cheful de sex, o spun din propria experienta.
Dar si depresia in sine are acelasi efect din pacate.

pablomioson - combina depresia, incapatanarea si victimizarea si ai privirea de ansamblu al situatiei. I-am spus eu, i-a spus mama ei. Cine sa-i mai spuna ca are nevoie de tratament? Ma rog lui Dumnezeu sa-i arate ca sincer nu mai este cine. Sa nu-mi sariti la gat cu religia ca in momentul de fata chiar cred ca doar Dumnezeu o poate salva.

In orice caz, dupa cum ziceam, si ma repet am acest "talent" de a nu renunta. O fi ea incapatanata dar eu sunt si mai si :)

Intodeauna vorbesc cu calm. De exemplu o intreb daca vrea sa avem o discutie si ea zice ca NU dar imediat incepe si-mi insira din nou aceleasi motive de suferinta... O las sa spuna ce vrea, si ii zic "ok, daca nu vrei nu vrei", dar noi tocmai am discutat si ea si-a varsat din nou amarul ce-l are in ea. Poate ii face bine sa zica din nou si din nou ce are de zis.

In continuare se vede divortata cu copii si ca va reusi in viata. Si nu o contrazic.

Ce trebuie sa fac eu, este sa ma duc pana in punctul in care ea decide si ma paraseste efectiv. Foarte important ca in perioada asta incercarile mele sa fie cu bunavointa. Sa-i arat intelegere. Daca va pleca, va avea dupa ce sa-i para rau. Dar nu va pleca, ca scandal nu are, nu o insel, nu are motive reale. DOAR o "supar" cu aceste tentative de reconciliere. Cred ca se si simte bine intr-un fel, se simte in sfarsit bine ca sunt eu cel care ma milogesc. Mi-a si spus-o "parca ziceai ca nu te milogesti". "Eh, uite ca o fac". Deci o las efectiv sa ma loveasca cu tot ce are. De ce? Ca-s pres? (posibil sa fie si asa) dar dincolo de asta cred ca m-am pregatit si intarit suficient incat sa nu mai reactionez la orice rautate din partea ei. Daca ea isi va pierde respectul fata de mine definitiv, este problema ei, nu a mea. Eu o cunosc, stiu ce fel de om este si va regreta aceasta perioada.

Nu ca esti presh, ci o iubesti.
Daca nu o iubeai nu cred ca ai fi avut atata putere sa rezisti.

Mda. Katy probabil ai dreptate. O fi si o o doza de dependenta si slabiciune, lipsa de curaj in fata divortului dar in mare parte stiu ce am iubit si iubesc. Sex-ul este o problema dar suntem si oameni.

Sti cum o vad acuma? Ca un boxer de ala nebun, cu spume la gura, ce sta in coltul ringului si da cu pumnii in tot ce apuca! Chiar si in arbitru :)

De ce? Pai am avut si eu o contributie la situatie, chiar daca culpa este comuna intotdeauna.

Nu am sa renunt sa incerc sa o linistesc.

Off, mai risk, ai si tu o viataa...e pacat ca numai suferinta vad intre voi?
Mai aveti si voi momente in care radeti, sau zambiti?
Sau e numai furtuna si ploaie. Pentru ca intr-un mediu ca asta e imposibil sa rezisti psihic..

Nu am ras sau zambit de 7 luni. Bine, nu cu ea. Dar am si eu viata sociala, slujba, copii. Am suficiente motive sa fiu si fericit. Ca ma termina povestea asta, ii altceva.

Dar dc ar aparea vreo femeie care ar face o pasiune pt tine si te-ar lua pe sus, ai ceda?
Sincer!

Doar daca as fi absolut convins ca nu mai exista nicio sansa cu sotia. Dar cat timp am dubii, nu as ceda. Si nu as ceda nici unei aventuri sexuale ocazionale pentru ca daca-mi refac casnicia, vreau sa ma simt bine eu, ca barbat, ca om. Dincolo de religie si slabiciuni, imi place sa cred ca sunt mai bun decat crede sotia mea despre mine. Ea crede acuma ca am sa cedez tentatiei. Daca as insela-o, ar castiga.

Ar mai fi ceva... Ziceai ca o viata avem... am... si ca nu merita traita asa. Corect si poate sotia nu merita efortul, mai ales ca ma trateaza aiurea, dar de cand am copii viata mea nu-mi apartine. Este a lor. Sotia mea nu este in deplinatatea facultatii mintale sa vada asta in mine. Ea nu poate acum aprecia determinarea mea si modul meu de a gandi. Puteti spune ca-i o gandire "catastrofala", ca nu trebuie privita asa, ca copii o duc foarte bine si dupa divort. EU NU AM SUFLET SA LE SPUN COPIILOR CA MA MUT DE ACASA, ca renunt. Nu-s LAS! Asta nu sunt eu. NU-S LAS. Prefer sa fiu pres decat LAS.

Ok, dar ce o sa fac daca sotia se c... pe mine? Nu stiu. Intr-o zi voi avea iesiri de mandrie, voi trece la divort... Evident sunt om si am limite. Dar pana atunci, ma cred capabil.

Stai linistit, nu te judeca nimeni.
Ai tot timpul teama asta ca vom interpreta si vom judeca ceea ce ne scrii.
Si noi suntem oameni si nici viata noastra nu e perfecta, nu ar fi corect sa radem de altii nu?
In afara de atitudinea fata de tine, sotia ta cum se comporta cu ceilalti din jurul ei?

Nu stiu pentru ca nu o vad. Stiu ca se mai plange la prietene dar nu stiu ce si cum le zice.
Fata de mine se arata resemnata si pregatita to move on. Dar cineva care cunoaste situatia imi zice ca nici ea nu are curaj de divort si inca ma iubeste. Dar astea pot fi texte de 'bataie pe umar' de imbarbatare aiurea. Eu incerc sa vad realitatea iar asta ar fi ca si daca mai are ceva forma de iubire in ea, mascheaza tot.

Greu, ai de tras, eu n-as rezista intr-o situatie ca asta.

Cica 50% din casnicii se termina in divort.
Eu intreb... din ceilalti 50% cate casnicii sunt in care unul din cei doi inghite ce trag si eu acum?
Ramane o parte mica de casnicii fara probleme reale.

Pana una alta rezist. Va anunt daca am clacat :)

hi risk, cum mai esti?ceva noutati?am citit si eu acum cateva zile trista ta poveste..:(

Risk, nu claca!
Tine-te tare daca ai pornit pe calea asta.
Poate cumva pe parcurs se va schimba ceva.

nhoppe, welcome to topic :)
Sunt cum sunt. Este greu, dar incerc sa raman optimist.

katy_p, sunt gesturi si momente ce-mi dau impresia ca si sotia ar vrea sa ne revenim, dar apoi imi da un dus rece cand nu vrea reconcilierea.
Incerc sa nu-mi pun sperante in orice gest ce-l face dar zau daca inteleg...

Un exemplu. Ii zic vineri 'hai sa ne intalnim acasa mai devreme, inainte sa vina si copii sa putem si noi discuta'. 'Ce sa discutam? Tu numa nu intelegi ca nu vreau sa ne impacam???'. Desigur, eu fac un 'back-off', pentru ca dincolo de faptul ca nu vreau sa ne certam, nu vreau nici sa insist si apoi imi apar si demnitatea. Raspunsul este sec: 'Ok, nu vrei sa discutam, nu esti obligata.' si terminam discutia cu salutul de la sfarsitul unei conversatii de rahat la telefon.

Dar apoi... acasa... ma vede ca stau in bucatarie si ma gandesc si ma intreaba 'la ce te gandesti?', dar frumos ma intreaba. Apoi povestim una alta, dar asa vag.

Sau de exemplu, se pune pe bancheta, in bucatarie si-mi spune: 'imi este asa de somn, acuma m-am trezit dar as vrea sa dorm...'. Si o intreb: 'esti obosita, asa-i? Te supara situatia dintre noi si... alte probleme', la care imediat are lacrimi in ochi. Dar apoi, nu doar ca avem asa o conversatie scurta, inainte cu o zi imi spune ca NU vrea sa discutam, ca nu ne impacam dar apoi avem o intreaga discutie desi NU am cerut-o. Intelegeti ce zic? Deci daca ii propun sa discutam, refuza si ataca ceea ce tot i-am zis de o vreme, 'sa ne impacam'. DACA nu-i propun sa discutam, ajungem la discutii pe tema problemei noastre, ba mai mult, din ce-mi zice inteleg ca se gandeste la impacare. De ex. imi zice ca 'oricat ma gandesc' nu o sa putem sa trecem peste diferentele dintre noi. Ok, inteleg ca scoate in evidenta ca ea NU poate trece peste probleme si sa ne revenim, dar nu de putine ori am auzit 'oricat ma gandesc' - ceea ce inseamna ca mediteaza destul de mult si la impacare.

Apoi imi zice in weekend o treaba interesanta. Imi zice ca ii multumeste lui Dumnezeu ca suntem in situatia data, si ca este ea in depresie PENTRU CA MA POATE INTELEGE MAI BINE PE MINE, de ce am suferit ani de zile si eram in depresie fiind nemultumit de ea. Aici se refera la faptul ca mi-as fi dorit o altfel de femeie la pat, si ca ea intelege acuma cum este sa suferi ca nu ai ceea ce-ti doresti. Ok, asta nu poate sa fie tare grozav ca ea intelege acuma cum ii sa suferi cand ti-ai dori o altfel de persoana in viata ta, DAR am inteles eu gresit sau tocmai A AFIRMAT ca ma intelege de ce am fost frustrat atatia ani ca nu am avut o femeie care sa fie mai activa sexual, adica sa ne 'sincronizam'.

Si nu in ultimul rand, ea a fost intotdeauna mai religioasa, dar mai nou s-a indreptat din nou spre biserica, spre rugaciune. Cred ca asta conteaza foarte mult pentru noi, pentru ca la un moment dat este posibil sa aprecieze efortul meu de a nu desface casnicia si sa inteleaga ea, sa sa vada un semn de la Cel de sus ca este BINE sa ne refacem. Pentru noi, pentru copii si mai ales ca si eu cred ca dupa un astfel de 'soc', am avea o relatia care a trecut prin foc si ne-am iubi chiar mai mult. Am invatat si eu ce rau este fara ea, a invatat si ea poate unele lucruri.

Ce sa zic? Aberez? Voi ce parere aveti?

Ca desfaci firu-n patru, doar doar se intrezareste si ceva lumina prin intuneric, ai grija sa nu ai "halucinatii" adica din dorinta imensa de a vedea si ceva pozitiv sa ajungi sa crezi ca este, desi nu este nimic.
Nu stiu dc ma intelegi.

Inteleg, probabil asa si este.

Este firul desfacut in 4 X 4 aici :), din care 1/16 pare ! sa-ti fie favorabil domnu Presh ! Este penibil si cam dezonorant ! Ce trebuie sa faci este sa o trimiti cat mai repede la psihiatru si la psiholog (in ordinea asta obligatoriu) si doar DUPA ce isi revine putin puteti stabili amandoi in deplina cunostinta de cauza ce faceti mai departe ! Altfel poti sa te gandesti de pe acuma la o alta varianta personala sau ramai doar coleg de apartament si parinte ! E destul de clar ca nu te (mai) iubeste, discutiile daca au loc, doar la acest lucru trebuie sa se refere, toate celelalte decurg de aici intr-un sens sau in altul !

Hi risk, imi pare Rau sa aud ca situaţia nu S- a îmbunătăţit. S- ar putea sa desfaci firul in 4 sau chiar Sa ai 'halucinatii' asa cum a spus katy, din dorinţa ta foarte mare de a salva aceasta căsnicie, INSA totuşi tind sa cred ca nu doar îţi imaginezi si ca de fapt chiar asa stau lucrurile..de ce spun acest lucru? Pt ca si noi(eu si soţul) am trecut printr- o situaţie asemanatoare(deşi e departe de ceea ce tu tragi), iar apoi la sfârşit ne. Am dat seama( mai ales eu, fiindcă eu am fost problema) ca multă suferinţa ne-am provocat- o singuri fără rost sau fără un motiv real si mai ales ca foarte lucruri doar ni le- am imaginat. O sa îţi explic si o sa îţi povestesc mai multe knd termin munca..in felul acesta poate o sa te ajut sa înţelegi unele lucruri care te fac confuz însă rezolvarea problemei in sine depinde numai si numai de persoanele in cauza

Am nevoie de o pauza asa ca gata cu firul despicat :)

risk, daca nu te mai intelegi cu sotia, da-o dracului, divorteaza sau sa stea intr-o camera si tu in alta fara sa mai aveti treaba unul cu altul ca multi au facut asta chiar daca aveau copii, e clar ca nu te mai iubeste daca te respinge, s-a saturat si plictisit de tine, ce mai stai la discutii cu ea ? Gaseste pe alta si mergi inainte ca viata merge inainte, nu fi fraier ca iti pierzi timpul total aiurea cu un asemenea specimen de om, nu ai si tu demnitate ? Ce tot tragi de ea atat ? Oricum relatia nu merge si nu va merge niciodata asa ca aia este, nu vei rezolva nimic dorind sa mentii o casnicie care nu merge, accepta asta si refati cumva viata. Sau mai stii poate are pe altul si tu habar n-ai, stii cum e, femeia daca vrea, face sex cu altul cu tine de mana, ca daca are, de aia te respinge asa, insa adevarat ca poate sa nici nu aiba si inca negasind altul mai bun ca tine, nu pleaca, ca daca ar fi gasit pleca fara sa se uite la tine.
Milioane de barbati au divortat, au copii, ii viziteaza si atat, nu mai au treaba cu fostele neveste, iar faptul ca nu ai renunta la relatie ptr copii e doar un pretext, real esti un om slab si nu ai puterea sa iei atitudine ca un barbat adevarat ce ar trebui sa fi.

hi risk, am revenit..am putin timp liber acum..un lucru cert este ca sotia ta sufera de depresie(cred ca nu mai are nimeni nici un dubiu) si ca acum i s.au adunat toate supararile si frustrarile din trecut, vorba aceea "acum i s.a umplut paharul". Acum 2 ani am suferit si eu de o depresie, pe o perioada destul de lunga si cred ca o inteleg perfect pe sotia ta prin ce trece si cat de greu este sa iasa din aceasta situatie.problema este ca atunci cand suferi de depresie este foarte greu sa te controlezi si chiar daca vrei sa faci acest lucru nu ai putere..iar in cele din urma iti pierzi si vointa..cand venea sotul meu sa discutam, refuzam...apoi el pleca fara sa insiste foarte mult..dupa putin timp ma duceam eu la el si ii ziceam ca vreau sa ne impacam si sa discutam...nu incepeam bine sa.mi spun offuri si nemultumirile ca ma opream brusc si ii ziceam: '"sti ce, nu are rost sa discutam ca si asa nu se schimba nimic si oricum nu te prea intereseaza pe tine'"...apoi plecam sa stau singura, imi plangeam tot timpul de mila, cand venea sa ma intrebe cum sunt sau sa ma ia in brate sa imi aline durerea izbucnem in plans..apoi il respingeam din nou rugandu.l sa ma lase singura cu durerea mea..alteori ii ceream cu disperare ajutorul fiinca realizam ca ne stricam relatia in ritmul acela...daca venea la mine il refuzam iar daca ma lasa in pace ii reprosam ca nu ii pasa..cnd suferi de depresie te simti mica, inferioara, fara nici o valoare, vorba aceea 'nu mai esti buna de nimic'...iti suna cunoscut toate aceste simptome? :) i think yes :) depresia este o boala ciudata, esti foarte constient ca suferi, ca esti bolnav dar nu vrei sa te tratezi. e ca si cum ai avea cancer(Doamne fereste), sti ca poti sa mori dar nu faci nimic..trist..cred k sotia ta vrea sa se impace cu tine si vrea ajutor chiar daca ea nu recunoaste si te respinge(cel putin daca simte ce simteam eu)..nu vreau sa iti dau prea multe sperante dar din cate ne.ai scris sunt gesturi si momente cand iti da impresia asta..inconstient poate, iti da semnale ca vrea sa iasa din starea asta..normal ca e obosita(nu dormeam, nu prea mancam si gandeam intruna...cautam solutii si invarteam problema pe toate partile).nu mediteaza destul de mult asa cum ai spus, ci foarte mult..acel 'oricum ma gandesc" este exact cum l.ai interpretat tu.
Nu in ultimul rand ai spus ca ea s.a indreptat spre biserica, spre rugaciune.identic am procedat si eu...poate ca acum ma intelegi de ce am afirmat ca pot sa imi dau seama ce simte si prin ce trece sotia ta.Atunci cand omul vede ca nu stie incotro sa o apuce isi tinteste privirea spre Dumnezeu.El e ultima optiune cand de fapt ar trebui sa fie prima.Nu stiu cum se descurca sotia ta cu asta..eu ma ridicam de pe genunchi, cu ochii in lacrimi si ma duceam la sotul meu si ii ziceam: '"nu am putere nici sa ma rog". nu stiu cat de mult plange sotia ta dar eu plangeam asa de mult cateodata ca nu mai aveam putere nici sa ma ridic in picioare.

in momentul de fata sunt foarte bine, am invins depresia(deci se poate)..desi sunt mult mai sensibila..acum probabil ma intrebi ce am facum..in primul rand am avut foarte, foarte mult ajutor din partea sotului meu..nu am realizat la momentul respectiv dar am vazut si am apreciat foarte mult dupa..o persoana care intradevar te iubeste cu adevarat iti dovedeste in momente critice, nu cu vorbe pompoase sau cnd totul e roz sau mai stiu eu cum.. a fost alaturi de mine tot timpul, facea treaba in casa, nu imi arunca vorbe, nu ma jignea, se purta cu mine ca si cu un ou..avea o rabdare cateodata incat simteam ca ma innebuneste...ii ziceam cateodata sa urle la mine iar el imi zicea:"nu suferi tu destul"?ii ziceam:"cum poti sa ma mai suporti asa in starea in care sunt, sa plang tot timpul si sa nu mai fiu buna de nimic?"El:"pt ca te iubesc foarte mult si imi plange sufletul in mine cand te vad asa, sufar la fel de mult cum suferi tu". Poate ca sotia ta este intr.o stare mai avansata(cu cat timpul trece sau lucrurile nu merg spre bine, depresia se inrautateste) pt ca eu i-am spus sotului meu ca si la psiholog m-as duce desi bineinteles ca erau foarte multe momente cand ziceam k nu ma mai intererseaza nimic.Nu am luat antidepresive pt ca m-am ingrozit knd am citit prospectul(multe efecte secundare).Cu toate ca sotul meu a facut tot ce-i posibil omeneste sa ma scoata din starea aia, cred cu tarie ca Dumnezeu mi-a intins o mana..si copilasul meu scump si iubit, lumina ochilor mei.La un moment dat am zis ca chiar daca eu nu mai valorez nimic totusi am adus un copil pe lume si trebuie sa-mi revin pt el..mi-as da viata pt el de aceea te inteleg perfect risk..atunci cand ai copii, viata nu iti mai apartine(asta daca vrei cu adevarat sa fi un parinte bun), ei sunt parte din tine si merita orice sacrificiu..

Si chiar daca e frigida mai risk, are si ea gura, are mana, mai are si fund, poate sa te satisfaca cumva daca doreste si te place !!! Daca nu..inseamna ca nu da doi bani pe tine si nu merita sa stai cu ea, ce ai vazut la ea de mori atata dupa ea ? Ia-ti una normala cu care sa faci de toate.
Ti-a zis si ea sa-ti faci alta relatie, sa pleci, deci a judecat foarte bine, are fata probleme si asta este, cu cat tragi m ai mult de relatia asta care nu are cum sa mearga, cu atat avei suferi mai tare.

ufff, cat de lunga am fost..sper k nu te-am plictisit foarte tare :)
Desi respect dreptul la opinie, nu pot sa fiu de acord cu tine Costy.Atunci cand te casatoresti, juri in fata lui Dumnezeu ca ramaneti impreuna pana cand moartea va desparte, la bine si la rau, in saracie si in bogatie, in sanatate si in boala...sotia lui este bolnava acum, nu poate sa o lase pt acest motiv oricat ar suferi risk..Dumnezeu uraste divortul..singurul motiv pt divort este adulterul, dar se pare ca nu este cazul in situatia lor(inca).DAca sotia lui l-ar insela atunci asta ar fi un alt subiect de dezbatut ce ar trebui sa faca.Lumea s-a modernizat mult, mergi acum si bagi la divort pt simplul fapt"nepotrivire de caracter"..nu vreau sa par prea religioasa, insa daca noi nu respectam unele principii lasate de Dumnezeu cum sa ne asteptam sa ne mearga bine?SAu sa primim ajutor din partea Lui?

Lasa-ma ma cu dumnezeul tau ca aia e vrajeala, eu nu cred in aiurelile astea, daca nu merge relatie de ce sa sufar o viata ptr niste reguli impuse de cine ? Normal ca daca e nepotrivire de caracter nu merge treaba, vor suferi si copiii daca apar, deci nu are sens sa stai in acea relatie ca iti faci si tie rau si la copii.Ca dumnezeu ala oricum se stie ca nu exista e doar in mintea voastra, nu mai merge relatia, sa-si faca alta, nu vezi ca sufera si el si ea ? Ea macar a gandit bine, sa se duca sa-si faca o alta ca oricum nu va putea sa mai fie ceva bun, a gandit ea f sanatos. Ea nu stie cum sa scape de el si el nu se simte deloc :))))).

vreau sa mentionez ca tot ce am spus m-am referit strict la boala ei...si ca din cauza aceasta face cum face unele lucruri.

Mai este cealalta parte cu frigiditatea.Acesta este un alt subiect de dezbatut si nu are legatura cu depresia..mai ales in cazul ei(dupa cum spune risk asa a fost de la inceput).Daca vrei putem discuta si pe aceasta tema desi sunt foarte multe lucruri.

Mai vreau sa mentionez, ca te apreciez foarte mult risk..nu esti presh asa cum am tot vazut scris pe aici si nici slab..eu cred ca de fapt ai un caracter foarte puternic si bine conturat.un barbat adevarat are un scop in viata, un motiv pt care sa traiasca(in cazul tau risk sunt copiii care te fac sa mergi mai departe)Un barbat adevarat isi asuma responsabilitatile pe care le are, isi asuma si defectele si minusurile..Este foarte usor sa cedezi, sa zici asta e...oricine poate face..eu cred ca asta inseamna slab.

Lasand la o parte depresia, daca sotia nu te mai iubeste sau nu te.a iubit niciodata, asta este cu totul o alta treaba.In cazul acesta facandu-te presh iti pierzi respectul de sine.Dragostea cu forta nu se poate.Era o vorba ca singuratatea in doi e mai rea ca singuratatea in unu sau ceva de genu.

Nu vreau sa te ridic in slavi si nici sa te fac sa te unfli in pene :) dar un tata asa bun ca tine( ma rog, asta daca e adevarat tot ce ai scris :) ) nu poate sa fie un sot asa rau cum crede nevasta ta, desi sunt sigura ca ai facut si tu multe greseli(cred ca una din ele era ca ii reprosai mereu una alta). sa ma contrazici daca nu e asa.