Avc?

Buna ziua! In urma cu 4 ani am fost internata cu forta la Obregia din cauza ca, , era dezordine in casa", desi abia ma mutasem si inca erau lucurile in saci, neapucand sa le aranjez, deoarece eram ocupata cu facultatea de dimineata pana seara. Mama mea a presupus ca ma droghez( a suferit un avc si nu o mai duce capul deloc, are tot felul de idei delirante).Desi testele au negativ, negasind nici o urma de drog, deoarece nu consumam nimic, nici macar alcool, au reusit sa ma interneze pe motiv fals, eu fiind majora. Singura problema era ca treceam printr-o perioada dificila dupa o despartire si eram mai apatica, insa fara nici o idee de suicid sau delir. Am fost otravita cu pastile extrem de puternice timp de o luna, in timp ce ii rugam pe medici sa ma bage in seama deoarece simteam ca ma sufoc de la tratament, ma manca pielea, aveam fata si ochii extrem de umflati, dureri de cap insuportabile (simteam ca o bomba cu ceas in cap care urma sa explodeze) dar nu ma asculta nimeni..Dupa ce am iesit de la spital nu imi mai recunosteam prietenii, nu puteam articula corect cuvinte, nu puteam termina o propozitie cap coada, nu imi mai aminteam cine sunt si nu intelegeam nimic din ce imi vorbeau oamenii. Corpul meu era inclestat, nu puteam ridica mainile, degetele mele nu mai ascultau comenzile, erau ca niste bucati de lemn rigide si nici acum nu mi-au revenit. Am dormit timp de 3 ani, trezindu-ma doar sa beau apa din cand in cand si sa mananc o felie de paine, tarandu-ma pana la toaleta ca apoi sa adorm iar timp de 20 de ore. Nu mai am orientare in spatiu, uit cuvinte, nu mai am forta sa deschid o sticla cu apa, desi inainte eram campioana la badminton. Mi-am pierdut complet abilitatile cu care eram inzestrata, fiind in anul doi la facultatea de arte. Am fost data afara de la facultate si de la job. Nu ma mai angajeaza nicaieri. Oamenii ma trateaza ca pe o persoana cu handicap, desi inainte eram complet lucida si sanatoasa tun, primeam numai complimente si eram foarte talentata la desen si pictura. Nu am avut niciodata probleme psihice, nici crize existentiale sau psihoze, nu am auzit niciodata voci sau sa vorbesc singura, in schimb de la pastilele pe care mi le-au dat am facut psihoza, ajungand sa vorbesc singura pe strada si sa fac pipi pe mine, in cazul in care reuseam sa ma ridic din pat uneori. Nu am avut probleme fizice grave de sanatate, inafara de fibrom. Eram o persoana sportiva, mergeam pe bicicleta, faceam exercitii fizice, mergeam lunar in drumetii montane, aveam grija de aspectul meu fizic, mancam foarte sanatos. Mentionez ca m-au luat din casa fara sa fiu agresiva sau sa se intample ceva, mama pacalindu-ma ca ma duce la analize la doctor ca sa urc in masina de salvare (aveam un fibrom uterin pe care inca il am si am crezut ca mama vrea sa ma ajute si sa ma duca sa ma operez asa cum sustinea).Medicul de familie mi-a spus sa imi iau pensie de handicap ca nu mai are ce sa imi faca. Mama a reusit sa ma interneze pe motiv fals deoarece are niste pile iar medicii chiar s-au bucurat sa mai primeasca pe cineva pe care sa testeze, , minunatele" pastile, care in state sunt interzise dupa ce au fost zeci de cazuri de moarte subita la pacienti sanatosi. Eu nu stiam de ce este mama in stare, deoarece locuiesc singura de la 18 ani, de cand m-a obligat sa plec din casa ca sa scape de griji. M-am intalnit cu ea din intamplare si de fieecare data cand ma intalnesc cu ea imi face cate ceva. A fost adoptata de o doamna foarte rea si si-a rasfrans totul pe mine de cand sunt mica. Nu m-a dorit niciodata de cand m-am nascut si a facut tot posibilul sa scape de mine, spunandu-mi sa ma duc sa ma creasca tatal care a parasit-o cand aveam 6 ani, de parca ar fi vina mea pentru ce i s-a intamplat, dar tatal are alta familie si nu a vrut sa ma creasca. Dupa 4 ani abia reusesc sa articulez corect, am ameteli mari si pierderi de memorie, abia am energie sa mai merg pe strada, energia mi-a revenit cu 20%. Problema e ca inca nu pot tine pensula in mana cum o tineam inainte. Mainile mele nu mai asculta comenzile oricat as incerca. Nu am bani de rmn si dupa cum am spus mai sus, nu ma angajeaza nimeni pe motiv ca, , sunt prea lenta", devenind o leguma de cand am iesit din acel loc blestemat. Imi este rusine sa le spun oamenilor prin ce am trecut deoarece nu toata lumea intelege..asa ca am preferat sa fiu data afara din 30 de locuri de munca, din prima zi sau dupa perioada de training, cand observa toti ca nu pot percepe nimic din ce mi se spune. Din artista am ajuns sa aplic si la joburi de coroane funerare dar chiar si acolo m-au dat afara din acelasi motiv. Fac confuzii majore de gandire si inca vorbesc neclar. Oare este posibil sa fie vorba despre un avc, avand in vedere ca in prima zi in care m-am vazut inchisa in locul acela cu gratii si cu persoane periculoase si agresive in aceeasi camera, tradata si umilita, am simtit ca o parte din mine s-a rupt si am facut atat de panica, vazand negru in jur si ramanand fara aer, deoarece sufar de claustrofobie de cand eram mica. Tot ce imi doresc este sa ma recuperez, sa imi fac un rmn sa vad ce am patit,
dar nu am posibilitatea. Medicul de familie nu imi poate da trimitere, deoarece nu sunt angajata si dupa cum am spus nu ma angajeaza nimeni. Vreau doar sa fiu cine am fost inainte sa ajung in locul acela blestemat si sa imi recuperez abilitatile pentru a-mi continua cariera de pictor si bijutier. Oare stie cineva cum pot proceda in situatia mea cu rmn-ul? Nu am niciun ajutor, inafara de prietenul meu dar el sta prost financiar. Oare exista o clinica care ma poate ajuta ?Multumesc, seara buna!

Buna ziua.
Puteti plati o luna asigurarea si sa va faceti RMN-ul in acea luna.

Bună ziua,

Este greu de spus de la distanță dar, din simtomele pe care le descrieți, NU pare să aveți AVC. AVC-ul dă cu totul alte probleme.

Dacă în timpul internării ați primit neuroleptice, este posibil să fie un efect secundar al lor, care se numește "diskinezie tardivă". Nu se vede la RMN (adică RMN-ul ar arăta normal), dar se poate trata, ține de neurologie (NU de psihiatrie).

Păstrați legătura cu un medic cumsecade, care vă înțelege problemele.

Multă sănătate!
Cu stimă,
Haplea Ioan Ștefan.

Multumesc mult pentru raspuns! Seara buna!