Am gânduri de suicid si nu stiu cum sa scap de ele.

Buna ziua, eu sunt Bogdan si am 23 ani... Nu stiu cat de mult ma va ajuta asta dar nu am nimic de pierdut daca încerc... De cand eram foarte mic mi-a fost frica iar în timp frica sa accentuat si a început sa îmi faca viata un haos si a început ci gândurile de suicid dar mereu am încercat sa nu le ascult dar tot mi-a intrat în minte, chiar si asa am gasit puterea sa continui viata si sa nu încerc sa ma sinucid si înca fac asta.

Hei bine, la scoala si la liceu a fost groaznic si viața mea personală pe care o petreceam mai mult pe acasă a devenit zona mea de confort dar în timp a devenit o închisoare creata de mine...Am terminat liceul acum cativa ani si pana în prezent nu mi am gasit de munca pentru ca atunci cand am cautat prima data un loc de munca si am gasit a fost un esec pentru ca cand pregăteam actele pentru angajare au denuntat la mine pentru ca ma vazut un incompetent si de atunci am început sa conștientizez partile bune si rele ale acestui lucru, pentru mine sa muncesc nu înseamna doar sa îmi castig painea si înseamna ca o sa îmi traiesc viata cu adevarat si îmi era frica de asta pentru ca nu stiu cum sa ma descurc în viata.

Dar o parte din mine înca încearcă sa învete sa se descurce de unul singur dar cealalta parte deja a obosit si îmi ie frica ca la un moment dat nu o sa mai rezist si o sa clachez... Ma urăsc pe mine însumi pentru persoana care am devenit sau care am fost mereu, cand vine vorba sa comunic si sa socializez cu alte persoane mereu stric totul si ma supar ca nu pot fi normal ca ceilalti, doctori mi au spus ca am deficienta de vorbire si le dau dreptate iar fiecare esec din viata mea îmi face mai mult rau decat bine uneori simt ca nu mai rezist, ca nu mai am putere sa lupt dar sunt doar momente trecatoare pentru mine dar totusi gasesc speranta sa lupt iar uneori cred ca ma mint singur doar ca sa raman în viata si sa astept sa ma usuc ca o planta...Iar tot ce nu ma lasat frica sa traiesc ma afecteaza acum ca alte probleme ce trebuie rezolvate desi cer ajutor ca am ajuns sa nu mai împese de viata, ca nu mai am ce pierde pentru ca simt ca nu am avut nimic toata viata, am ajuns sa fiu un robot si nu îmi place asta.

Adresati-va unui psihiatru si unui psiholog.

Este foarte simplu, du-te la un psihiatru intai, spui problema amanuntit, si el va decide daca e nevoie de tratament, de psiholog sau de ambele, nu mai sta asa, cat mai repede la medic si se va rezolva.
Nu te duce intai la psiholog pentru ca multi nu trimit pacientul la medic nici daca ar fi cazul.

...nu vei scapa de gandurile astea daca nu vei merge la psihiatru.Este incredibil cati tineri au depresie si anxietate si nu merg la psihiatru !!! Parca ar fi parintii si bunicii lor care aveau teama de acea stigma, mai ales pe timpul lui Ceausescu.Timpurile moderne sunt totusi altele dar societatea romaneasca tot cu mari prejudecati

Daca e sa o luam asa zic la general, gandul de suicid nu trebuie neaparat sa fie de psihiatrie, poti avea gand si de la nemultumiri, cand balanta bine-rau, atarna catre rau mereu, adica poti alege cumva democratic daca iti convine sau nu viata pe care o ai, dat fiind ca aia e si nu ai cum sa ai o alta (sa zicem ca ai incercat tot ce se putea ca sa o schimbi).
Adica na de ex, nu ai putut invata ca atata te duce mintea, desi ai tot incercat, dar te deranjeaza ca esti la munca de jos, nu ti-e bine, nu te satisface, ai bani putini, viata ta poate fi cam nasoala mereu, si nu mai vrei sa suferi mai mereu mai mult sau mai putin.

Nu cred ca toate cazurile is medicale chiar daca 90 % din suiciduri sunt de la depresii. Mai raman aia 10 %. Mai ramane si suicidul din nemultumire, nefericire, nu doar depresie.