Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Da, e de 200, asta am zis si eu sa incerc, diseara iau prima doza, incep cu jumatate de doza. Dr mea mi-a zis ca are cazuri vindecate, sper din tot sufletul sa functioneze ca mi-am pus mari sperante.
Prozac, tu ai doua joburi?! Dar cum poti sa iti aloci timpul pentru doua? Vreau si eu ca stau km prost cu banutzii si nu imi mai pot alimenta obsesiile :))

Da Kata, am doua joburi. Din pacate, oboseala si-a cam spus cuvantul, nici timp nu am pentru mine, pentru familie, sunt multe renuntari.

Ce faci Kata? Ai luat Solian? Daca da, cum iti merge?

Buna,
Am luat aseara prima jumatate de pastila de Solian (5 zile iau jumate adica 100mg, apoi toata pastila, 200mg), astazi vad ca imi e bine, nu am pic de anxietate sau depresie, a disparut si obsesia principala, dar asta s-a mai intamplat, oricum, si pe urma a revenit.
Sa speram ca imi va merge bine, mai ales ca din cate am inteles eu e mai usurel decat seroquelul.
In momentul de fata sunt in stare sa inghit si pietre numai sa ma lase obsesiile in pace.
Tie cum iti e?

Off Kata, hai ca te-o lasa si pe tine ca stiu cum a fost:(
Eu tot ma zbat si caut modalitati sa imi schimb locul de munca, dupa cum stii. Din pacate ce se ofera acum, e tare nasol:( si asta imi provoaca mari nemultumiri.

Buna!
Din pacate mi-a fost rau azi noapte aveam un fel de agitatie ma suceam de pe o parte pe alta si un fel de tremor..am luat un calmepam si m-am mai linistit apoi la ora 6 am tasnit din pat si ma plimbam prin camera, am mai luat inca o pastila de calmepam, acum capie la servici, o sa o sun pe dr sa ii spun ce am patit. Sa fiu sincera, nu mai am curajul necesar de a mai incarca inca o pastila de solian..

Ia mai putin, nu mai mult, importanta este cum te simt tu nu ce scrie in schema medicului, mostenita si ea de la altii ! Incearca cu 50 de mg sau chiar 25 ! Neurolepticul a marit efectul antidepresiv al seroxatului si de asta ai fost agitata !

Da, e o varianta, dar daca doza optima este cea de 200, inseamna ca iau degeaba ca nu isi va atinge scopul medicamentul.
Acum ma simt de parca as fi carat pietre de moara toata noaptea, daca pun capul pe birou adorm instant.

Katalyna,
eu n-am vrut sa te descurajez si nu ti-am spus ca mie Solianul mi-a dat mereu insomnie si akatisie, de fiecare data trebuia sa merg, nu-mi gaseam linistea, pur si simplu nu-mi gaseam locul.Pana la urma, am facut si o distonie acuta, apoi am intrerupt.Credeam ca la tine nu va fi acelasi tablou, ca poate la tine pur si simplu va merge, se pare ca nu este asa.Doi medici au incercat sa prescrie Solian, accentuandu-mi starea psihica proasta, de fiecare data au aparut aceleasi efecte adverse(initial, credeam ca e starea depresiva, dar era cam 80% Solianul).Acest lucru nu mi s-a intamplat cu Seroquel, dar asta nu inseamna ca recomand ceva, doar spun cu ce mi-a mers si ce mi s-a intamplat cu Solian.Ce-i mai iubesc eu pe medicii care dau medicamente ieftine!!!

Pulberedestele, esti dragutz ca ai incercat sa ma menajezi, dar stiam ce ti-a facut Solianul, am dat si eu o cautare sa ma documentez. Deci aceleasi efecte secundare le-am avut si eu, si tu, inseamna ca asa functioneaza medicamentul.
Seroquel ma toropise de tot, nu imi mai ardea de nimic, nici de obsesii, dar nici de activitatile zilnice.
Pur si simplu, nu imi merg antipsihoticele, iar psihoterapia m-ar duce la faliment, oare ce e de facut?? Looks like a dead end..

200 nu e doza optima, ci e doza maxima care se da la nevroze, dar tu fiind si pe doza maxima de AD, normal ca au interferat ! Deci nu e nimic mistic in doza de 200 de mg, ti-a stabilit-o doctorita asa la ochiometru ca sa-ti acopere simptomele, dar daca simti ca te ajuta mai putin iei mai putin si gata ! De vindecat oricum nu te vindeca 50-sau 100 de mg in plus, dar ce e prea mult nu e sanatos, asta se stie de cand lumea !

Pai doza de antidepresiv mi-a scazut-o la 40 (in loc de 60 cat luam pana acum).
E sigur insa ca e prea puternic pt mine cea de 100 la antipsihotic, chiar sunt curioasa ce o spune, ma duc acum sa sun.
Am sunat, spune sa mai incerc o data sa iau si sa revin cu telefonul dc tot nu e bine.
Deci mai fac o incercare, desi nu cred ca se va intampla ceva bun dar voi vedea..

Sau poate ca trebuie schimbat AD.

Si eu am avut experiente negative cu antipsihoticele si ma rog sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva. Poate n-ar fi rau sa o rogi sa incerce altceva.

Sau ia un sfert, poate chiar mai putin din doza recomandata.

Prozac, cate antipsihotice ai incercat? (eu doua pana acum), si ce simptome ai avut?

Unul, Rispolept, de 0.5 daca imi amintesc bine, am avut ceea ce se numeste akatisie, adica imnposibilitatea ca picioarele sa-mi stea linistite.
A fost cumplit, horror, pentru mine, o agitatie de numa, am ajuns la Urgente pina la urma.

Experienta mea cu antipsihoticele este una de evitat.

Suna medicul si spune-i ca nu te-ai simtit bine cu doza asta. Incearca sa ajustezi dozele si poate va fi mai bine!

Revin

Ceva de genul acatisiei, dar mai usor am avut si eu.Incarcand sa dorm, ma zvarcoleam in pat, de-a dreptul, apoi am mers la plimbare prin casa...
Am sunat si a zis sa mai fac o incercare apoi sa o sun (maine). O sa fac desi nu imi dau mari sanse, cred ca organismul meu nu primeste.

Salutare,

Ce faceti dragilor? Cum sunteti?

banuiesc ca binisor de nu mai zice nimeni nimic:-)

Eu, ca sa sparg gheata, sunt bine, sunt la serviciu si ma lupt cu somnul...azi.

Voi?

Buna,
Eu nu prea bine, am trecut pe doza intreaga de antipsihotic de aseara, am dormit bine dar nu m-am trezit la fel de bine.
Ma simt foarte agitata si cand stau intr-un loc devin si mai agitata (desi pare ca nu am nimic).
Nu stiu cat o dura perioada asta de acomodare a organismului meu cu antipsihoticul, dar simt ca sunt pe cale sa il arunc...

Katalyna, pina aseara ai fost pe doza mai mica?
Ti-a fost mai bine pe doza mica?

Ideea e asa, eu nu m-as repezi sa cresc rapid doza de antipsihotic, pentru ca dupa cum vezi organismului nu-i prieste.
Aceste stari de agitatie sunt raspunsuri clare ale organismului ce spun: stop nu-mi da porcaria asta!

Nu vreau sa te bulversez, incearca sa reduci doza, la minima posibila si sa ii spui dr tale ca ai luat, dar in doza mai mica, ca in doza mare ti-a fost rau.
In felul asta vede si dr ca ai fost de buna credinta sa iei medicamentul, dar vede (speram) ca nu iti este bine cu el.

Multumesc Prozac!
Da, luam jumatate si dupa o zi in care mi-a fost rau si am sunat dr sa ii spun ca nu mi-e bine, am continuat asa cum mi-a cerut. Din fericire, mi-a fost bine.
Acum, dupa schema facuta de ea, de ieri trebuia sa trec la doza intreaga (adica 1 pastila pe zi), dar, se pare ca nu a fost tolerata.
As putea face si asa cum imi recomanzi tu, dar ma gandesc ca scopul medicamentului nu va fi atins, intrucat nu este doza corespunzatoare. Adica doar sa ma simt bine dar sa continui cu obsesii si ritualuri.
Cred ca o sa mai trag de mine cateva zile, vad cum imi e, apoi o sun din nou daca tot nu e ok. Dar zilele astea clar imi va fi greu..off, vedea-m-as vindecata de prostila asta de boala!!

Ce sa zic?! Sa speram ca va fi bine...
Eu nu vreau sa fac pe desteapta, insa parca vad ca un cliseu cum am ascultat-o pe dr mea tampita si am ajuns la Urgente.
Ea o tinea pe a ei, eu insa nu eram deloc bine. Cine a tras in final? Eu.

Daca maine nu iti va fi bine, fereasca Dumnezeu, sa o suni sa nu te mai chinui degeaba. Iti tin pumnii!

Multumesc mult, Prozac, ca imi esti alaturi, tu esti singura care intelege prin ce trec.
O seara frumoasa sa ai! Ne auzim maine.

Mneata!

Ce faci Katalyna? Cum esti?

Bună Katalyna,
Dacă ai timp şi răbdare, îţi sugerez să citeşti posturile mele mai vechi, poate vei găsi ceva răspunsuri în experienţa mea cu Abilify-ul. Între timp, am renunţat complet la Abilify, după munca de lămurire pe care, în mod total inechitabil, am dus-o chiar eu cu psihiatra mea: mi-am călcat pe suflet şi am rezistat cu stoicism unui tratament de încă două luni cu Abilify. I-am demonstrat pe pielea mea că nici măcar cu un sfert din doza pe care mi-o prescrisese iniţial nu mă puteam acomoda nicicum. Capacitatea de concentrare şi memorare îmi scăzuseră într-atât, încât simţeam că involuez într-o primată :) Momentan, am renunţat la neuroleptic, rămânând doar cu 15 mg de Cipralex. Nici în ce priveşte psihoterapia nu am avut cine ştie ce succes. Am încercat cu încă doi psihoterapeuţi. Primul mi s-a părut distant, vorbea de parcă citea dintr-o carte, iar eu simţeam că-mi deschideam sufletul pereţilor... Al doilea, a doua de fapt, e mai ok, încă ne vedem, dar sunt momente, fie în care îmă dă impresia că nu mă înţelege întru totul, fie episoade în care ne scanăm unul pe celălalt, e ca un joc de-a şoarecele cu pisica, doar că rolurile se schimbă. Între timp, am ajuns să mă bazez tot pe mine. Îmi continui lupta cu obsesiile şi compulsiile, unele bătălii le câştig, altele nu, dar soarta războiului încă rămâne deschisă. Asta îţi sugerez şi ţie: pe lângă tratament, învaţă să accepţi faptul că boala asta nefericită face parte din tine, dar nu te defineşte nicicum. Gândurile obsesive sunt, inevitabil, prezente în minţile noastre, dar asta nu înseamnă că nu le putem combate, cu o atitudine relaxată, pozitivă, detaşată, dar totodată realistă. Adică OK, am cedat obsesiei ăsteia, am anxietate, mi-e rău, am cedat şi compulsiilor, dat totuşi îmi păstrez speranţa că următorul gând îl voi putea stăpâni, ignora sau alunga de tot din minte. Şi atunci să te bucuri din plin de reuşită, fie ea cât de mică. Să nutreşti o satisfacţie pe care să o amplifici, să o consideri ca pe o victorie împotriva duşmanului de moarte. Să ştii că nu lupţi cu inamic imbatabil. Să te autoeduci să ai tot timpul în minte şi în suflet speranţă. Dacă cedezi unei obsesii, să nu te gândeşti că e un capăt de ţară, Gândeşte din aproape în aproape, bine, am cedat unei obsesii, dar sper şi cred că următoarei îi voi rezista şi voi fi eu cel ce învinge şi mă voi simţi satisfăcut şi căpăta încredere în mine că pot duce lupta cu boala până la capăt. Trebuie să găseşti acel echilibru fin între a accepta că boala face parte din tine şi a avea încredere că o poţi ţine sub control, că o poţi stăpâni şi nu invers. Astea sunt unele din lucrurile pe care le-am învăţat şi pe care mi le-am însuşit de la doctorii psihologi şi psihiatri pe la care m-am perindat. Lucruri care mă ajută să trec peste zilele imposibile şi să mă bucur de zilele în care eu sunt cel care câştigă, şi în cele din urmă, să nu cedez, să merg mai departe. Uite un exemplu grăitor: bolnavii de cancer trăiesc pentru tot restul vieţii cu o boală care este parte integrantă din ei. Dar totuşi nu renunţă, învaţă pe de o parte să trăiască în simbioză cu boala, iar pe de altă parte caută permanent metode fie de a o învinge, fie de a o subjuga.
Sănătate vă doresc tuturor!

Buna la toata lumea.
Si inca o data, va multumesc pentru raspunsuri.
Am luat aseara inca o doza de 200 mg solian.
De dormit, am dormit foarte bine, dimineata insa nu ma trezesc bine deloc. Am simptomele unui atac de panica, numai ca nu se manifesta la capacitate. Din cunostintele mele medicale, pot sa trag concluzia ca imi scade rau tensiunea, de aici si starea pe care o resimt, intrucat si antipsihoticul, si antidepresivele pe care le iau dimineata au acelasi efect de scadere a tensiunii (eu avand deja tensiune mica).
Nu mi-e bine deloc, dar stiu ca asa este la inceput orice tratament. Partea proasta e ca nu il mai suport, creierul imi este activ dar inima parca nu imi bate. Sunt pe cale sa renunt, imi este clar ca nu il suport..

Buna Kata

Ma bucur ca ne-ai scris. Sa vb cu doctora ta. Hai ca o sa fie totul bine, o sa vezi!

Sanatate multa!
P.

Multumesc, Prozac, asta si intentionez, sa ii scriu un mail sa ii descriu starile astea.
Sanatate la toata lumea!

Salut,

Este prima data cand postez pe forum. Am tulburare obsesiv compulsiva cam de 16 ani (acum am 29 de ani). Am invatat cu timpul sa imi tin sub control anxietatile si in cea mai mare pare a timpului nu ma deranjeaza excesiv. Sub presiunea familiei as vrea sa merg la un psiholog pentru a incerca sa scap de tot de simptome. As vrea sa va rog sa imi recomandati un pshilog din bucuresti cu experienta. Nu sunt foarte incantat de idea de a urma un tratament medicamentos si as recurge la medicamente doar ca ultima masura.

Multumesc

Buna,
Am facut imprudenta sa mai iau o pastila de solian aseara si azi ma simt ft rau.
Ma jur ca asta e ultima, m-a sedat de tot abia imi tin ochii deschisi si cred ca mi-a scazut si tensiunea ca am ameteli si nu imi e bine deloc, groaznice medicamente, o adevarata tortura abia astept sa ii treaca efectul si sa imi revin...:(.

Kata,
Imi pare rau ca nu iti este bine. Sincer!
Pina la urma, ai incercat si nu ai nimic ce sa iti reprosezi. Nu stiu cum reactioneaza dr ta, sper sa inteleaga si sa nu te dojeneasca. Sa nu fii suparata, sunt multe alte antidepresive care functioneaza bine si nu au efectele astea secundare.
Nu mai incerca antipsihotice, este clar ca nu iti merg.

Toni, poti incerca terapie cognitive-comportamentala cu un psiholog bun. Eu nu stiu, nu am inca unul probat care sa spun ca da rezultate bune.

Sanatate multa!